“Ce sunt sfintii?” – lamuriri din zilele noastre…si o cuvantare transcrisa a Parintelui Arsenie Boca, din perioada cand slujea la Manastirea Sambata

In ultimii ani se vorbeste tot mai intens despre canonizarea Parintelui Arsenie Boca, mai ales intre mireni. Pana la urma, este o oficializare care va fi sau nu, in urma unui demers greoi si alambicat (dupa cum se va vedea mai jos). In cazul Bisericii Ortodoxe Romane, Sfantul Sinod a stabilit in noiembrie 2002 “Metodologia de cercetare si examinare a propunerilor de canonizare” prin hotararea 4255/2002. Mai jos sunt punctele importante ale acesteia (preluate de aici):

“a. Orice propunere de canonizare trebuie insusita de eparhia respectiva si apoi data in cercetare, documentare si examinare unor organe eparhiale si persoane competente (profesori, cercetatori, istorici, canonisti etc.) in perspectiva promovarii ei. Eparhia se va ingriji sa intocmeasca in proiect slujbele religioase necesare, un referat sinteza cu motivele si argumentele care ar putea conduce la luarea unei hotarari de canonizare, precum si proiectul Tomos-ului de canonizare. Rezultatele studiilor si cercetarilor vor fi publicate in presa eparhiala si in alte reviste bisericesti.

b. Propunerea de canonizare cu rezultatul cercetarilor va fi inaintata Cancelariei Sfantului Sinod, care, la randul sau, cu aprobarea Prea Fericitului Parinte Patriarh, o va indruma Sinodului Mitropolitan pentru eventualele completari, amendamente, aviz, insusirea propunerii de canonizare sau recomandari.

c. Propunerea insusita de Sinodul Mitropolitan, cu hotararea sa asupra intregului dosar vor fi restituite Cancelariei Sfantului Sinod, care, cu aprobarea Prea Fericitului Parinte Patriarh, le va trimite comisiei sinodale pentru Canonizarea Sfintilor Romani pentru studiere, aviz final si propunere catre Sfantul Sinod.

d. In cazul in care fie Sinodul Mitropolitan, fie Comisia pentru Canonizarea Sfintilor Romani, fie Sfantul Sinod constata ca in buna masura dosarele cu rezultatele studiilor cercetarilor si propunerilor pentru canonizare trebuie completate, dosarele respective se restituie cu recomandari si indrumari eparhiei care a facut propunerea initiala pentru indeplinirea acestora, dupa care eparhia le inainteaza din nou Sinodului Mitropolitan pentru a se urma procedura stabilita mai sus.

e. Daca Sfantul Sinod aproba propunerea de canonizare, emite Tomos-ul de proclamare a canonizarii, fixeaza data sarbatoririi si aproba introducerea ei in calendarul bisericesc. De asemenea, Sfantul Sinod aproba icoana sfantului, precum si slujbele religioase in cinstea lui, dispunand introducerea lor in cartile de cult”.

***

La momentul la care vorbim (31 martie 2015) nu se cunoaste in randul mirenilor nici macar daca pasul “a” al “Metodologiei” de mai sus a fost urmat. Altfel spus, nu stim daca vreo eparhie (arhiepiscopie) din tara a depus la Cancelaria Sfantului Sinod referatul sinteza cu motivele si argumentele care ar putea conduce la luarea unei hotarari de canonizare a Parintelui Arsenie Boca! Sustin aceasta intrucat “rezultatele studiilor si cercetarilor” din primul pas al derularii procedurii  nu au fost “publicate in presa eparhiala si in alte reviste bisericesti“. In cazul in care exista asemenea rezultate publicate, as fi fericita ca cititorii acestui blog sa ma atentioneze.

Pe de alta parte, la 13 martie 2015 am fost martora la Manastirea Prislop, la cuvantul din biserica al Parintelui Daniil Stoenescu (Episcop Locțiitor (Administrator) al Episcopiei Daciei Felix – unul dintre ultimii ucenici ai Parintelui Arsenie si care alaturi de maicile de la metocul din Sinaia au adus la lumina in ultimii 10 ani o parte insemnata a scrierilor ramase de la Parintele Arsenie) – cuvant de la finalul parastasului de pomenire al Maicii Zamfira Constantinescu, care arata dorinta si necesitatea realizarii desupra mormantului Parintelui Arsenie de la Prislop a unui fel de “chivot” care sa protejeze mormantul Parintelui Arsenie “de cele ce vor veni” (cititi aici). In fapt, Parintele Daniil a indicat pe cei mai in masura sa se ocupe de aceasta constructie protectoare – respectiv pe Părintele Gurie – Episcopul Devei și Hunedoarei (de care apartine Prislopul) si pe Maica stareta de la Prislop – Pavelida Munteanu. S-a putut deduce de asemenea ca chivotul de protectie al mormantului Parintelui Arsenie este necesar si pentru a nu permite extragerea partilor de moaste din mormant, dupa canonizare.

***

Nu minimalizez nicidecum decizia ce ar putea fi luata prin aprobarea de catre Sfantul Sinod de canonizare a Parintelui Arsenie Boca, insa dincolo de ea sunt – de ani si ani de zile,  trairile oamenilor, schimbarea vietii lor, iar acestea nu au nevoie de nicio “metodologie”. Sunt probabil sute, mii de oameni, care in tacere si piosenie au primit NEMIJLOCIT ajutorul intru indreptare si credinta al Sfantului Ardealului. Ei au primit cu smerenie in intimitatea necuvantatoare a inimii lor puterea Duhului Sfant  prin rugaciunea ridicata catre Parintele Arsenie. Dincolo de faptele acestea, nimic nu poate fi descris in cuvinte ori de exprimat in dimensiuni terestre. As indrazni sa ma numar intre ei…  Din pacate insa, in ultimele luni de zile, s-a trecut dincolo de limitele crestinesti cu evlavia, adoratia si cu zelul nostru, al mirenilor, mai ales ca aceste sentimente si stari au inceput sa fie induse in masa prin emisiuni si articole manipulatorii si adesea partial ori voit-eronate, aparute in mass-media, la posturi TV si in ziare. As nominaliza la loc de frunte postul “Romania TV” si ziarul “Adevarul” (mai ales anumite editii locale).  Am fost apoi de curand martora unor manifestari pe care le-as numi de-a dreptul pagane, ori cel putin deplasate, cand la Manastirea Prislop, langa mormantul Parintelui Arsenie, am vazut oameni care au inceput sa sarute si sa bata matanii in fata copacului… in coaja caruia este scrijelita de ani buni o cruce, a carei poveste am prezentat-o pe blog cu ceva timp in urma, fiindu-mi povestita de o Maica de la Prislop (cititi aici). Si tot acolo la Prislop, am vazut deznadejdea cu adevarat “inspirata” de fortele celui rau, cand oamenii arunca bani la baza copacului cu crucea scrijelita, in paraiasul ce insoteste aleea de urcare in cimitir, sau in lacusorul din curtea manastirii (cititi aici). Acest fel de manifestari nu mai au nimic in comun cu credinta in Iisus si in Invierea Sa. M-am intrebat deci, ingrozita, despre ce evlavie am ajuns sa vorbim, cand ne referim la Parintele Arsenie Boca?…

***

FOTOGRAFII DIN BISERICUTA VECHE A MANASTIRII SAMBATA – ACOLO UNDE A SLUJIT PARINTELE ARSENIE IN PERIOADA 1939-1948:

Iata insa ce spunea insusi Cuviosia sa in anii cand predica la Manastirea Sambata (cel mai probabil in perioada 1946-1948) despre sfinti si sfintenie. Preiau mai jos transcrierea unei parti a predicii cu titlul “CE SUNT SFINTII?” tinuta de Parintele Arsenie si pastrata de Parintele Arhimandrit Serafim Popescu, prieten intreaga viata al Parintelui Arsenie (scrierea este extrasa din cartea “Din Invataturile Parintelui Arsenie Boca:  Omul, zidire de mare pret“, Ed. Credinta Stramoseasca, ed. III-a, 2009 (pp.194-197)):

Fotografie cu Parintele Arsenie la Izvorul de la Manastirea Sambata ce ii poarta numele (probabil de la sfarsitul anilor 1940)

“Astazi Biserica Ortodoxa ii pomeneste pe toti sfintii: trecuti, prezenti si viitori. Aceasta zi e inchinata si Sfintilor ce vor avea sa vina pana la sfarsitul veacurilor.

Cine sunt sfintii? Sunt oameni ca si noi, numai ca acestia au pus iubirea de Dumnezeu mai presus decat iubirea de tata, de mama, de fiu, decat iubirea de patrie, decat iubirea de pamant, decat iubirea de lumea aceasta. Sfintii, prin urmare, sunt oameni care au urmat intocmai pe Iisus, iubindu-L pe El mai presus decat acestea din viata asta […]

Si multi Il urmeaza pe Iisus pana la muntele Fericirilor, dar foarte putini Il urmeaza pana la Golgota, pana pe Cruce. Pana sub Cruce astrabatut numai iubirea Maicii Sale si a ucenicului iubirii.

Acum stiti ce-s sfintii – eroii iubirii divine!

Am avut o vreme din viata mea – caci si viata mea se aseamana cu a tuturor oamenilor – in care imi era rusine sa pomenesc de “iubire”, pentru ca nu stiam de iubirea divina, ci stiam numai ce stiu oamenii sa iubeasca: parinti, sotii, copii, casa, avutie; iar altii se intrec sa iubeasca pacatele, marirea desarta, stralucirea, luxul. Si pentru aceasta imi era oarecum rusine sa pomenesc numele “iubire”.

Orice altfel de iubire este pacat, afara de iubirea divina – adica de Dumnezeu si de iubirea de oameni, pornind de la Dumnezeu.

Daca Il iubesti pe Dumnezeu si din cauza Lui ii iubesti pe oameni, atunci te sfintesti. Daca iubesti pacatele, te pacatosesti, ajungi sa te indracesti.

Puneti acestea doua: iubirea de Dumnezeu si iubirea de pacat, ca doua capete de scara pe care se suie si coboara oamenii. Bagati de seama, aceste doua capete va imbie acum cu gandul de a va sui de la iubirea de pacate la iubirea de Dumnezeu. Ca mai mult va inflori viata ta daca vei fi un erou al iubirii divine si nu o victima a iubirii pacatoase. Toti acestia care au stralucit sunt norul de martori de care pemeneste Sfantul Apostol Pavel. Acest nor de martori a fost adus de Sfantul Apostol Pavel indemnare ca: <<avand atata nor de martori pus imprejurul nostru, sa lepadam de pe noi toata povaa si pacatele ce ne impresoara atat de lesne, si cu rabdare sa ducem lupta ce ne sta inainte, avand privirile atintite la Iisus, incepatorul si implinitorul credintei>> (Evrei 12, 1-2). 

Caci n-ai a te lupta cu Evanghelia, ci cu pacatele tale, cu gaurile din tine. Aceasta e lupta care ne sta inainte, avand privirile la Iisus Capetenia si implinitorul credintei. […]

Iata aici invatatura pe care vreau sa v-o impartasesc: Care este taina sfinteniei si daca o putem primi toti?

Mai fratilor! Voi carora vi se pare ca n-aveti valoare in fata lui Dumnezeu, aveti cat Il iubiti pe Dumnezeu; cu atat suiti pe scara iubirii!

Sa stiti ca avem vremuri foarte bune de mantuire si vai de aceia care sunt legati de lucrurile acestea trecatoare. (N-ati auzit cand s-au schimbat banii, unii s-au aruncat pe fereastra, altii s-au sinucis…). Acestea sunt ale cezarului, iar el le si cere. Atsfel, fara sa vrea el ajuta mantuirea ta, ca te ajuta sa te sui pe scara! Ia sileste-te, ca si iubirea e silinta. Aceasta iubire divina se imbie (impune) crestinului si cel ce o traieste, cel ce se tine de acest cuvant al lui Iisus, acela n-are nimic de pierdut in lumea aceasta, ci totul de catsigat. Sa va ajute Dumnezeu sa urcati si voi pe scara iubirii divine si sa fiti si voi “norul de martori” de care pomeneste Sfantul Apostol Pavel.”

 

---