anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

mâine… Sf. Antonie cel Mare

Leave a comment »

“Doina” lui Mihai Eminescu (azi, 167 de ani de la nastere…)

 

DOINA

De la Nistru pân’ la Tisa

Tot Românul plânsu-mi-s’a

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin şi pân’ la Mare

Vin Muscalii de-a călare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o aţin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii

Şi străinul te tot paşte

De nu te mai poţi cunoaşte;

Sus la munte, jos pe vale,

Şi-au făcut duşmanii cale,

Din Sătmar pân’ în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român săracul,

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă,

Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vară vara lui

Şi-i străin în ţara lui.

De la Turnu ‘n Dorohoi

Curg duşmanii în puhoiu

Şi s’aşează pe la noi;

Şi cum vin cu drum de fier,

Toate cântecele pier,

Sboară pasările toate

De neagra străinătate;

Numai umbra spinului

La uşa creştinului.

Îşi desbracă ţara sânul,

Codrul — frate cu Românul —

De săcure se tot pleacă

Şi izvoarele îi seacă—

Sărac în ţară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii

Mânca-i-ar inima cânii,

Mânca-i-ar casa pustia

Şi neamul nemernicia!

Ştefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las’ Arhimandritului

Toată grija schitului,

Lasă grija Sfinţilor

În sama părinţilor,

Clopotele să le tragă

Ziua ‘ntreagă, noaptea ‘ntreagă,

Doar s’a ‘ndura Dumnezeu

Ca să-ţi mântui neamul tău!

Tu te ‘nalţă din mormânt

Să te-aud din corn sunând

Şi Moldova adunând.

De-i suna din corn odată

Ai s’aduni Moldova toată,

De-i suna de două ori

Îţi vin codri ‘n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toţi duşmanii or să piară,

Din hotară în hotară —

Îndrăgi-i -ar ciorile

Şi spânzurătorile !

Leave a comment »

Parintele Rafail Noica, Iasi, noiembrie 2016 – de suflet…

Leave a comment »

Căci Dumnezeu n-ar nevoie de o făptuire mare cât de o dorinţa nobilă

Îndulciri cu dor

photo_2017-01-06_15-40-35 Căci Dumnezeu n-ar nevoie de o făptuire mare cât de o dorinţa nobilă. Dumnezeu n-alege un suflet virtuos plecând de la faptele lui, ci de la dorinţa lui nobilă îndreptată spre El şi de la o inima plină de zdobire. Cum nu-l desparte de El pe păcătos plecând de la faptele lui; fiindcă adeseori faptele sunt împiedicate de felurite pricini, şi multe fapte bune sau rele sunt săvârşite fără dorinţa celor ce le săvârsesc. Dumnezeu Se uită mai degrabă la dorinţa voinţei să vadă în ce anume îşi găseşte acesta plăcerea. Aşa că dorinţa unui suflet îi este de ajuns chiar şi fără fapte, dacă săvârşirea lor e cu neputinţă, cum spune fericitul Tâlcuitor [Teodor al Mopsuestiei]: “Când dă legi, Domnul pare să cerceteze mai riguros dorinţa sufletului decât faptele lui”. Iar altundeva, plecând de la cuvintele Lui, vorbeşte ca în numele Domnului: “Cercetez dorinţa, şi nu cercetez atât faptele…

View original post 85 more words

Leave a comment »

Sandrina H. – autodidact, Chisinau, MD…

O stiti de aici

 

Leave a comment »

O noua perla arhivistica extrasa din nestiut: Amintiri despre „Gândirea”- de Nichifor Crainic, in 1971…

nc

Cea mai recenta aparitie editoriala (decembrie 2016) sub egida Ed. Floare Alba de Colt este dedicata profesorlui Nichifor Crainic. Neobositul cercetator prin arhive si biblioteci personale rare, ciberneticianul si teologul Florin Dutu, a adus recent la lumina a sasea sa carte dedicata reintregirii profilului profesional si uman al marelui academicianul roman.

In aceasta iarna 2016  au fost restituite publicului “ultimele scrieri ale academicianului Nichifor Crainic înainte de a pleca în viața de dincolo de mormânt,  redactate în anul 1971…”

Intro – de Florin Dutu, cu multumiri sursa – aici): “Aceste memorii vorbesc despre elita interbelică ce s-a făcut remarcată prin opere de spiritualitate românească în paginile revistei „Gândirea”: Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Tudor Vianu, Ion Pillat, Emanoil Bucuța, Alexandru Busuioceanu, Dumitru Stăniloae, Ștefan Baciu, Ovidiu Papadima, Victor Papilian, Victor Ion Popa, Radu Gyr, Nicolae Crevedia, George Breazul, Oscar Walter Cisek, Zaharia Stancu, Mateiu Caragiale, Emilian Vasilescu etc. “

„Știi ce lucrez acum? Niște amintiri despre «Gândirea», revista cea mai ponegrită de aproape 30 de ani încoace. Nu se vor publica desigur cum nu se publică nimic din manuscrisele mele. Dar vreau să rămână pe urma mea imaginea acestei reviste așa cum a fost.” (Nichifor Crainic către Pamfil Șeicaru, care se stabilise la Madrid, 19 iulie 1971)

„Am considerat întotdeauna Gândirea drept revista cea mai frumoasă apărută vreodată în România și în Europa. Era foarte arătoasă, elegantă, tipărită pe o hârtie gălbuie… și se publica sub direcția lui Crainic și a unei grupări din care făceau parte scriitorii cei mai de seamă dintre cele două războaie.” (Vintilă HORIA)

           „Se strânsese elita ţării în jurul acestei reviste. Pentru ce credeţi? Pentru un scop foarte profund. Acela că existând acum România Mare trebuie să-i dăm o directivă românească pentru a crea o cultură românească pe măsura României Mari. Ăsta a fost idealul acestei reviste. Când a venit în ţară celebrul filosof german Hermann von Keyserling, am fost însărcinat de guvern să-l conduc eu prin ţară. Mi-a cerut să-l duc să ia contact cu diferitele cercuri intelectuale. L-am dus în cercul de la Viaţa românească, l-am dus în cercul lui Densuşianu, l-am dus în cercul fantomatic al Convorbirilor literare şi l-am dus şi-n cercul lui Lovinescu, El se informa pentru a scrie o carte pe care a şi scris-o – Analiza spectrală a Europei – în care defineşte toate popoarele Europei după mentalitatea lor. Fireşte, l-am iniţiat şi-n cercul revistei noastre. Ce a găsit el specific în mişcarea noastră culturală? Celelalte nici nu l-au interesat. A spus că sunt idei de împrumut din străinătate. Aşa erau. L-a interesat fiindcă avea idei proprii şi zicea el că pe baza ideologiei Gândirii poporul nostru poate crea în orientul Europei o nouă cultură neobizantină. Aceasta era părerea lui…”

           Printr-un concurs fără deliberare prietenii gândirişti îşi alegeau ce-aveau mai bun şi aduceau la revista lor. Rareori dacă era cazul să solicit colaborarea cuiva. Ion Pillat se achita cel mai regulat. Lucian Blaga, trăind mai mult peste hotare, la fel. Vasile Voiculescu, Victor Ion Popa, Victor Papilian, profesor la Cluj, tot aşa.

O dată pe an ne întâlneam cu toţii la o agapă stropită cu vin. Atunci ne vedeam toţi cu noii veniţi, bucuroşi că se cunosc cu cei mari care începeau să fie academicieni ori să fie încununaţi cu premii de stat, deşi niciodată, pe cât ştiu, nici un gândirist n-a intervenit pentru onoruri şi n-a tămâiat pe vreunul de care ele depindeau.

Ce putere i-a adunat în jurul acestei reviste unul şi unul? A afişat Gândirea vreun principiu estetic? Vreun principiu etnic? Vreun principiu moral? Fiecare şi toate la un loc ar fi fost prea puţin. Ar fi fost mărunţişuri în jurul cărora creând câte o bisericuţă pentru a da prilejul unui criticastru ambiţios să se erijeze în cap de şcoală şi în teoretician al unor lucruri arhicunoscute, împrumutate din banalităţile sterile internaţionale. În locul acestor mărunţişuri, componente ale artei, am afirmat un principiu mai presus de toate, care le cuprinde pe toate şi pe toate le fecundează. Acest principiu al revistei Gândirea, care a deosebit-o de toate publicaţiile celelalte, e spiritualitatea românească…”

Nichifor Crainic. Amintiri despre „Gândirea”, București: Editura Floare Albă de Colț, 2016, 112 pagini

Leave a comment »

LA MULTI SI BINECUVANTATI ANI!

dsc04988

Muzeul Aurului, Brad, jud. Hunedoara, Romania

dsc05046

3 Comments »

Parintele Savatie Bastovoi – ilustrator de carte, decembrie 2016

sav-b_dec

Sursa foto:  Facebook @ Savatie Bastovoi

“Luni, 5 decembrie 2016, la Librăria Sophia au avut loc vernisajul expoziției de acuarelă și grafică de carte de pr. Savatie Baștovoi și lansarea volumului “Tu știi că te iubesc” de pr. Dumitru Ichim (Editura Cathisma).
Invitați: ieromonah Savatie Baștovoi, Ioan Popa, Vladimir Bulat”

(Sursa: Canal youtube – Libraria Sophia):

ichim

Prezentarea cărții de sonete  “TU STII CA TE IUBESC”- de Pr. Dumitru Ichim, Canada:

150 de sonete prefațate și ilustrate de Savatie Baștovoi

Această minunată culegere de sonete este cartea pe care mirele-preot a scris-o către mireasa răpusă de cancer. Preotul Dumitru Ichim este mirele nins, dar care nu încetează să se mire de iubita sa nici dincolo de moarte. Puține povești sînt capabile să tulbure și să înalțe atît de mult. O carte în care nunta atinge culmile ei cosmice, unde dragostea dintre mire și mireasă se amestecă în taina zidirii și a mîntuirii lumii, iar vinul care se toarnă la această nuntă e vinul cel din urmă, preschimbat în taină, pe care cititorul este chemat să-l bea asemenea nunului din Cana.

Atemporal ca Shakespeare, fără a părea o icoană; îndurerat ca Voiculescu, fără a fi un militant; zbuciumat ca Arghezi, fără a-și pierde credința; ermetic și muzical ca Barbu, fără a fi sedus de joc, Dumitru Ichim, acest nume prea puțin cunoscut din pricina smereniei autorului, este, prin aceste sonete, ultimul mare poet român în viață care se înscrie în cea mai riguroasă și mai solemnă tradiție a poeziei moderne universale. (Savatie Baștovoi)

Dumitru Ichim, preot și poet român stabilit în Canada, ucenic al părintelui Dumitru Stăniloae, prieten de suflet și de litere al mitropolitului Bartolomeu Anania. Tată a șase copii. În timpul în care soția sa, poeta Florica Ichim, era măcinată de cancer, una dintre fiice a traversat pe role Canada pentru a strânge fonduri pentru tratament. Unul dintre fii, Toma Ichim, este cercetător cunoscut în SUA, cu descoperiri în domeniul tratării cancerului, decorat de guvernatorul de atunci al Californiei, Arnold Schwarzenegger.” (Sursa text si foto coperta:  Libraria Sophia, Bucuresti)

 

Leave a comment »

Un colind, din vremuri grele…

Azi e praznic luminos, 
E Crăciunul cel voios;
Prunc mic Domnul S-a făcut
Şi în iesle S-a născut.
Toţi creştinii prăznuiesc 
Şi de Prunc se veselesc.
Dar Soborul de Fecioare 
Nu mai are sărbătoare.
Că petrec în greu necaz 
Şi cu lacrimi pe obraz.
Sunt hulite şi orfane, 
Prigonite şi sărmane. 
Fără Mamă-fără Frate,
Prin străini împrăştiate.
Maică Sfântă Prea Curată 
Mila mare ţi-o arată, 
Lasă-ţi Îngerii să zboare, 
Peste neagra închisoare; 
Mamei Scumpe să îi spună,  
De la noi, o veste bună: 
Că o aşteptăm să vină,  
Să ne aducă iar lumină,  
Aşteptăm pe Frăţior 
Pe doritele Surori
Şi să facem Prăznuire 
Sus în deal la Mănăstire 
Tot soborul să slujească  
Pruncu-n iesle să zâmbească.
Leave a comment »

Nașterea Domnului – Crăciun Fericit!

2 Comments »