anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Mi-a placut… discursul Anei Blandiana cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, martie 2016

img_5016

Scriitoarea Ana Blandiana – cu ocazia receptiei distinctiei la prezidiul  universitatii clujeane, martie 2016 (sursa foto: aici)

“[…]  Tot ce i se întâmplă Europei în ultima jumătate de an este, dincolo de motivațiile de ordin politic, adesea oculte, un prilej de obligatorie meditație asupra ei însăși, asupra condiției ei spirituale, acoperită, și aproape pierdută din vedere, în umbra groasă a obsesiei intereselor materiale. O gravă interogație asupra definiției ei. Este evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va termina întotdeauna cu victoria primului…[…]

[…]  Îmi amintesc cât de impresionată am fost când l-am auzit pe Lech Walesa mărturisind că, după ce ani de zile muncitorul care a fost a luptat pentru libertate, a descoperit, devenit președinte, că de libertate răul profită mai mult decât binele. Și nu pot să mă împiedic să consider acest tip de concluzie explicația faptului că țările membre ale Uniunii Europene, care au trecut prin experiența traumatizantă a comunismului, sunt mai reticente, mai suspicioase și mai sceptice decât colegele lor occidentale, a căror corectitudine politică învățată de decenii pe de rost se întinde iresponsabilă între egoism și naivitate. Deceniile de represiune sălbatic organizată și de savante și diabolice manipulări i-au învățat pe estici să caute și să descopere răul programat, oricât de înșelătoare i-ar fi aparențele…”(cititi integral discursul, aici).

Leave a comment »

La poalele Muntilor Fagaras – amintiri din timpuri stravechi, ramase pana azi…

DSC08138

DSC08139

Leave a comment »

Dar din dar…

Sandrina H. interpretand o piesa a Enyei, “Wild child”…

“Wild Child”

Ever close your eyes
Ever stop and listen
Ever feel alive
And you’ve nothing missing
You don’t need a reason
Let the day go on and on

Let the rain fall down
Everywhere around you
Give into it now
Let the day surround you
You don’t need a reason
Let the rain go on and on……………………………….

 

Leave a comment »

Locuri ale inimii (1)…

Dincolo de granita de nord a Romaniei la doar cativa kilometri, pe teritoriul Ucrainei, pe o colina inverzita, se afla manastirea Banceni, loc de profunda spiritualitate care ii aduna pe romanii din aceasta regiune. O biserica de mari dimensiuni strajuieste in mijlocul manastirii. Aici, dar si in celelalte biserici mai mici ale acestui asezamant monahal, se oficiaza slujba in limba romana“.  Cititi in link-ul de mai jos continuarea articolului (din 2005!) din care am citat mai sus doar inceputul: Manastirea Banceni – sfant lacas de inchinaciune al romanilor din Ucraina.

Filmuletul de mai jos l-am primit spre vizionare de la prietena mea Sandrina H. din Chisinau, despre care cunoasteti deja de pe acest blog. Va invit sa il vizionati! Este realizat in 2010 la Manastirea Banceni – insa nu este o prezentare a manastirii, ci a unor oameni si a unor copii, a caror poveste va va lasa, cred, ca si pe mine, fara cuvinte…

1 Comment »

“Suprafata si adanc” – din spusele Parintelui Arsenie Boca, anii 1945-1947

ab_mar

Ieromonah Arsenie Boca – desen de Gabriela Mihaita David

<< […]  Iisus dorea de la ei si de la toti credinciosii lumii o liniste de adancime: linistea credintei in Dumnezeu. Aceasta ar da sa se inteleaga ca in jurul unui om linistit (din cauza radacinilor lui in cer) se face liniste pe pamant. Cam pe asa ceva cred sa-Si fi intemeiat Iisus infruntarea de necredinta, pe care a adus-o ucenicilor. Intreband de credinta, Iisus a certat valurile indoielilor. […] Sunt ucenici ai Domnului in care cerul a prins radacini. De acestia a ascultat chiar si firea neinsufletita. Secretul este acesta: prin nevointa si dar au dobandit o ascultare desavarsita de Dumnezeu; au facut mai intai liniste in firea lor si, zic parintii: “Cine asculta de Dumnezeu, si Dumnezeu asculta de acela”. In preajma lor, fiarele si valurile isi uita salbaticia. Ascultarea aceasta restabileste omul si natura in starea straveche, de Rai: “Fiule (zice Sfantul Serafim de Sarov), aduna Duh de pace in sufletul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau.“>> (citat din cartea “Din invataturile Parintelui Arsenie Boca: Talantii Imparatiei“, Ed. Credinta Stramoseasca, 2009)

3 Comments »

Interviu cu Parintele Savatie – in duminica Pastilor, 12 aprilie 2015

In duminica Pastilor, la 12 aprilie 2015, Parintele Savatie Bastovoi a fost invitatul emisiunii TV a Sandei Filat, “Lumea Sandei” – la TV7 din Republica Moldova. Vizionati inregistrarea dand clik pe imaginea de mai jos!

PSB_april 2015

1 Comment »

Pe tema canonizarii Parintelui Arsenie Boca, la B1 TV, azi…

In aceasta seara de Pasti, 12 aprilie 2015, in cadrul emisiunii de la postul B1 TV – “Ultimul Cuvânt“, moderata de jurnalistul Cătălin Striblea, s-a facut o argumentatie complexa, din perspectiva laica, a canonizarii Părintelui Arsenie Boca. Emisiunea a fost anuntata pe blogul jurnalistului Victor Roncea (link aici). Remarcabila, printre atatea emisiuni TV pe aceasta tema – in ultimele luni de zile, a fost ponderarea, echilibrul si profesionalismul interventiilor!

Invitati in studio au fost trei persoane dintre cele mai bine documentate cu privire la personalitatea si lucrarea Parintelui Arsenie, respectiv:  Florin Dutu– teolog si economist cibernetician, care a publicat in ultimii mai putin de doi ani de zile cinci cărţi excepţional documentate despre Părintele Arsenie, teologul Florian Bichir – membru al Colegiului CNSAS, autor (intr-un grup de trei) al volumelor “Parintele Arsenie Boca in arhivele securitatii. Opis de documente” şi jurnalistul Victor Roncea – initiatorul petiţiei pentru canonizarea Sfântului Ardealului – care a strans pana in momentul cand scriu 8.000 de semnaturi – din 28 noiembrie 2014 si pana azi.

Prin telefon, in a doua parte a emisiunii, a intervenit si d-na Aspazia Otel Petrescu, bine cunoscuta pentru tinuta profesionala si moral-duhovniceasca, aflata la o etate respectabila, cu depozitii directe despre intalnirile sale cu Parintele Arsenie la Manastirea Sambata, in anii 1946-1948.

Petitia de canonizare va fi înaintată Patriarhiei Române şi Sfântului Sinod de catre Victor Roncea si Civic Media, în Săptămâna Luminată care urmeaza, si se va alatura documentelor din dosarul de canonizare al Parintelui Arsenie.

Trebuie avut insa in vedere ca procedura de canonizare este una complexa si sinuoasa, si ea atarna mult de deciziile interne ale Sfantului Sinod si doar in mica masura de evlavia noastra laica.

Cateva fotografii din timpul emisiunii de la B1TV de asta seara, mai jos:

3 Comments »

Parintele Savatie Bastovoi si povestea “Beciului popii”…

parintele-savatie-19-12-2014

Parintele Savatie – desen de Gabriela Mihaita David, decembrie 2014

Arunc astazi, in ziua de Pasti 2015, o privire peste profilul de Facebook al Parintelui Savatie Bastovoi – am acest obicei periodic, citindu-l cu drag pe scriitorul Savatie si urmarindu-i in colateral activitatile gospodatesti si artistice, de exemplu pe cele “rucodelie” – incepute cu aproape 2 ani de zile in urma – pe taramul manufacturarii gentilor de piele, a sculpturilor in lemn, etc.

Astazi, Parintele Savatie, la fel de suprinzator ca totdeauna,  a postat fotografia de mai jos, pe care o preiau si eu aici. Si desigur, vazand-o, ma intreb ce-i cu ea. Nu ma numar printre apropiatii Parintelui Savatie, deci pot numai sa dibuiesc de unde si pana unde aceasta poveste a vinului “Beciul popii”? – care poarta sigla deja bine-cunoscuta “SB”…

Iata mai jos, ce am gasit despre aceasta…
vin_sb

Alexandru Vakulovski, un apropiat al Parintelui Savatie, scria pe blogul tiuk, probabil in 2013, urmatoarele: “Cum ajungem, părintele îmi arată beciul de peste 100 de ani pe care l-a descoperit sub podeaua chiliei. A scos tot pământul cu Octav, care e şi un meşter excelent. Au să bage înapoi bârnele de stejar de peste 100 de ani, pentru că sunt frumoase şi nu au putrezit.” (link aici -pentru articolul complet).

In partea a 2-a a scrierii lui Alexandru Vakulovski, gasesc o continuare a ideii cu BECIUL descoperit sub chilia de la Manastirea Noul Neamt si ma dumiresc mai mult (cel mai probabil insa, nu de la Manastire ci de la Schitul Noul Neamt, aflat la 4 km de manastire, unde Parintele Savatie si prietenii sai au renovat vechile ramasite de acolo in ultimii 2 ani):

Când ajungem în Chiţcani, la mănăstire, observ că lucrurile s-au mişcat la „Beciul Popii” – aşa cum îşi porecleşte părintele Savatie beciul. Oricum mai e mult de lucru, aşa că urmează două săptămâni de cărat nisip, ciment, de scos pământ din beci, de sudat… Nici ploaia nu încurcă muncii. Pentru că în fiecare zi îţi pare că imposibilul devine posibil – „Beciul Popii” nu doar că va exista – ci va fi construit din materialele vechi chiar de pe teritoriul mănăstirii – piatră şi cărămidă de 100 de ani, stejar şi gratii de aceeaşi vârstă… Şi călugării de la Noul Neamţ îl vizitează zilnic pe părinte, şi lor li se pare incredibil ceea ce se face. Deja mulţi îşi schimbă părerea despre ce face părintele. Şi despre materialele vechi, pe care până acum le aruncau. E destul să se uite o singură dată la părintele Savatie cum şterge cu grijă o cărămidă de peste 100 de ani…

Cărăm nişte bucăţi masive de granit, care vor fi pentru podeaua beciului. Fiecare piatră are în jur de 200 de kg. Aceste pietre nu vor mai fi scoase din beci.

Părintele Marian şi Octav fac o pereche perfectă de meşteri – fiecare se pricepe mai bine la ceva – aşa că totul iese impecabil.

În pământul pe care îl scoatem din beci pe geam – găsim mai multe oase. Nu par umane, deşi… cine ştie, mai ales că prin mănăstire circulă zvonuri că în această chilie cândva a fost omorât un om.

 La peste doi metri găsim şi nişte peliculă – ceea ce ne arată clar că beciul a fost folosit, că n-a fost dintotdeauna umplut cu pământ.

Seara, după muncă, părintele ne cântă la chitară. Dar mergem şi pe malul Nistrului şi la monumentul dedicat operaţiunii Iaşi-Chişinău, unde curăţăm pe rug gratiile de la o ferestruică de la beci.” (link aici – pentru articolul complet)

***

eticheta_SbCautand in continuare, ma dumiresc si ca pentru “BECIUL POPII – VIN DE LA MOLDOVA” – s-a depus o cerere de Marca Inregistrata (depusa la 23.07.2013 si acordata la 17 aprilie 2014), la OFICIUL DE STAT PENTRU INVENŢII ŞI MĂRCI din BUCUREŞTI, ROMÂNIA  (apare in BULETINUL OFICIAL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA – cererea depusa de o persoana din jud. Satu Mare). Asa se face ca vinul acesta va intra curand si pe piata din Romania!

***

Pe eticheta vinului “Beciul Popii” scrie, dupa cum se observa, ca vinul privine de pe podgoriile lui Feodor Danilovici – din zona viticola Purcari (R. Moldova) si este “ambalat la comanda speciala pentru BECIUL POPII”.

Despre Purcari aflam de pe Wikipedia ca localitatea este amplasată pe cursul inferior al râului Nistru si se află în Zona vinicolă Sud-Est (sunt 4 zone viticole in R. Moldova). In perioada mănăstirii Afono-Zagraf  “localitatea Purcari s-a dovedit a fi una dintre cele mai favorabile zone pentru viticultură, de pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Pantele line, situate pe malul drept al râului Nistru, în vecinătatea sătucului Purcari, au aparținut pe vremuri mănăstirii Zografu. Relieful de terasă al localității, ce favoriza încălzirea și luminarea pantelor pe tot parcursul zilei, a atras coloniștii, care s-au stabilit aici pentru a cultiva vița de vie. Mănăstirea le-a donat aceste pământuri, cu condiția de a nu le vinde mai departe, coloniștii obligându-se, în plus, să achite zeciuiala (o zecime din venit) și 10 vedre (o zecime din roadă). Mănăstirea a mai cerut ca viile să fie bine întreținute și eventual extinse / (re)plantate. Dacă aceste condiții nu erau îndeplinite, pământurile urmau să fie confiscate împreună cu podgoriile și construcțiile.” Mai departe, aflam ca “exportul vinurilor din Moldova în Rusia a devenit permanent din 1757 conform înregistrărilor repetate din Registrele de vamă rusești “. Mănăstirea Novodevichy a fost unul dintre comanditarii vinurilor de Purcari.”

Primul mare triumf al vinurilor de Purcari a fost înregistrat la Expoziția Mondială din Paris din 1878. Aici, la degustarea închisă membrilor juriului s-a remarcat un vin sec de un roșu intens. Vinului Negru de Purcari i s-a acordat atunci prima sa medalie de aur la o expoziție internațională.

***

“După destrămarea Uniunii Sovietice, criza economică a afectat și fabrica de vinuri din Purcari. Creșterea datoriilor, învechirea utilajelor au determinat în scurt timp sistarea producției vinurilor de Purcari, atât de cunoscute peste hotarele Moldovei. […] În anul 2003 se demarează reconstrucția completă și retehnologizarea fabricii. În anul 2004 este reconstruit în totalitate sistemul primar de vinificație și de prelucrare a strugurilor. În anul 2007 au fost relansate vinurile exclusive Negru de Purcari și Roșu de Purcari.”

Iata ca in 2015, Parintele Savatie investeste in revigorarea productiei, pastrarii si (re)intrarii vinului moldovenesc de la Nistru in randul celor ce merita recunoastere! 

 

 

2 Comments »

Invierea

 

Invierea

poezie de Marius Iordachioaia, publicata in ziua de Pasti, 12 aprilie 2015

au luat pe Domnul din mormânt
și nu știm unde L-au pus
le-a spus Maria Magdalena
ucenicilor..

alergând să-L caute
Petru a ieșit
din iadul lepădării lui
iar Ioan a intrat
în sânul pe care
până atunci putea
doar să stea rezemat…

cu ei a început
șirul celor care
căutându-L pe Iisus
prin cimitirul vieții lor
s-au trezit alergând
prin grădina
Raiului…

3 Comments »

Popas la muzeul oualor incondeiate din comuna Ciocanesti, jud. Suceava…

DSC05823

Vara trecuta, coborand din Maramures spre Bucovina prin minunatul Pas Prislop, insa pe o sosea teribil de proasta (cel mai rau drum pe care l-am parcurs in Romania, semana cu o sosea bombardata in nenumarate locuri…), am trecut prin comuna Ciocanesti – unde am avut surpriza sa descopar una dintre cele mai pitoresti colectii expozitionale: “Muzeul oualor incondeiate“. Sunt convinsa ca turistii romani, dar mai ales cei straini, vor fi total uimiti de creativitatea si destoinicia tinerilor si varstnicilor care se ocupa cu realizarea oualor artistice pentru sarbatoarea Pastilor. Daruiesc cititorilor acestui blog o seama de fotografii din acest muzeu unde imaginatia este la ea acasa…

2 Comments »