Urmele Parintelui Arsenie Boca in Covasna: Manastirea de la Marcus

Parintele Arsenie Boca – desen de artista Gabriela Mihaita David (albastrude.wordpress.com)

Parintele Arsenie Boca a iubit meleagurile Covasnei, si lucrarea sa acolo este una semnificativa! A mers acolo in mai multe randuri. Mai intai, ca proaspat absolvent al facultatii de bellearte, pentru anul de practica, incepand cu toamna lui 1938, a pictat acolo biserica din satul Bixadul Oltului (regiunea Ciuc – pe atunci). Aceasta parte a lucrarii sale este cea mai putin cunoscuta si valorizata, fiind de prima tinerete. Am vizitat locul si am scris despre aceasta pictura pe blog (link aici). Aceasta pagina de blog a fost preluata de curand in cartea nou-aparuta si ingrijita de teologul Cristian Serban, “Parintele Arsenie Boca – Darul lui Dumnezeu pentru poporul care striga“.

In noiembrie 1949, asa cum arata scrierile datate ale acelei perioade ale parintelui (conform cartii sale, “Cuvinte vii“), parintele Arsenie petrecea mai multe zile in zona Covasnei, probabil la invitatia unor preoti sau enoriasi. Poate cu acea ocazie sau cu altele, va fi daruit cuiva icoana pe panza care se gaseste azi in biserica “Sfanta Treime” din satul Chichis, pe care a pictat-o. Am vizitat si aceasta biserica ce adaposteste o alta rara icoana, de tinerete, a parintelui si am scris despre aceasta – link aici.

Cu mare probabilitate tot in noiembrie 1949 trebuie sa fi vizitat Parintele Arsenie si bordeiul singuratic al uneia dintre ucenicele sale, Suzana Comsa, asezat pe un deal deasupra satului Marcus, cu vedere spre campiile Covasnei, la marginea padurii de fag. Bordeiul singuratic al rugatoarei la Domnul, si care “facuse poteca” spre Manastirea Sambata, in anii cat Parintele Arsenie slujise acolo, era asezat intr-o poiana despre care parintele se pare ca ar fi spus ca acolo vede ingerii, si care a dat binecuvantare femeii ca sa construiasca acolo o manastire. Cert este, ca in 1951 Suzana Comsa va zidi acolo manastirea, a carei poveste insa, nu este prea fericita, intrucat nu va dainui decat scurt timp, urmand nevointe, urmariri si chiar intemnitarea femeii, de catre regimul comunist. Parintele proorocise insa, ca peste timp, o urmasa a Suzanei Comsa va izbuti sa inalte manastirea la Marcus. Intr-adevar, acestea s-au adeverit, si in 1991 incepea lucrarea nepoata femeii, astazi stareta acestei manasiri, maica Serafima Comsa. Intreaga poveste, putin obisnuita, se poate citi intr-un numar mai vechi (din 2008) al revistei Formula As (link aici).

Am vizitat de curand Manastirea Marcus, care nu-i doar loc de rugaciune, loc de pace si frumusete, ci este si un mic asezamant social. Sunt crescuti aici 10 copii abandonati de mici in maternitatea ori in orfelinatul din Brasov. Astazi, dupa 10 ani de la inceputurile asezamantului pentru copii (care are un site propriu, aici), cele mai mari fetite trec in clasa a patra. In momentul vizitei mele, acum cateva zile, fetitele, impreuna cu maica stareta, erau plecate intr-o excursie de doua zile la manstirile din imprejurimi. Am intrat in biserica si am zarit imediat, in partea dreapta, fotografia de veghere a Parintelui Arsenie, cel caruia i se datoreaza mai intai, acest asezamant monahal. Si apoi, visului unei femei rugatoare… – care si-a dorit, la batranete, sa-si aiba mormantul nu in sat, in cimitir, ci tot aici – la locul ei de rugaciune, in poiana unde Parintele Arsenie vazuse ingerii si manastirea… Astazi, un drum ingust dar asfaltat urca dealul pana in curtea manastirii, toata zona si privelistea inconjuratoare fiind minunate. Ograda este la marginea padurii, iar in jos, peste gard, se astern privelistile covasnene. M-am bucurat ca un copil la coborarea de la manastire, cand langa troita de lemn frumos pictata de langa drumul ingust, pe campul cu flori, se plimbau ciugulind multime de berze. Semn de bunatate, semn de dragoste de copii. Personal, nu cunosc decat doua manastiri ce au asezaminte pentru copii: Manastirea Paltin-Petru Voda (unde a pastorit Parintele Justin Parvu), si aceasta mica manastire de la Marcus, binecuvantata de Parintele Arsenie Boca.

Inserez mai jos cateva fotografii de la Manastirea Marcus, si apoi doua texte ale Parintelui Arsenie, preluate din cartea “Cuvinte Vii“, avand legatura cu lucrarea admirabila a “mamei cu 10 copii de la Marcus” – maica stareta (azi aici, in tinutul Covasnei, sunt doar patru maici la cei 10 copii)…

“Lui Iisus toate lucrurile, intamplarile, oamenii de tot felul, pana si copiii, ii prilejuiau motive de revelatie. De la toate lucrurile lumii Iisus ridica pe oameni la ratiunile mai presus de fire ale Providentei. Pe copii de pilda, Iisus i-a gasit modelul sufletului deschis spre Dumnezeu. Ei desi nu inteleg nimic si nu schiteaza nici o impotrivire dialectica, cred totul si pun intrebari uimitoare din credinta. Pentru ei existenta lui Dumnezeu si prezenta divina e un lucru de la sine inteles. Nu in zadar s-au alaturat aceste doua cuvinte: copilarie si sfintenie. […] Mare pret are prima nevinovatie a vietii. Dar nascuti din nou sunt si oamenii lamuriti prin ‘cuptorul smereniei’. ..Parca se intrevede explicatia de ce toti inteleptii iubesc copiii: sunt din aceeasi familie spirituala.” (extras din scrierea Parintelui Arsenie intitulata “Sfintenie“, 1949)

“Copiii odihnesc si refac omul. Chiar ei sunt o refacere a omului. Ei rezuma: gingasia si frumusetea; puritatea, nevinovatia si credinta. Chiar pe Iisus l-au odihnit copiii. Cei mari il amarau mereu. […] ‘Lumea’ nu e cuprinsa in scoartele Cartii ceresti. Dar in schimb se scrie un pahar de apa dat unui drumet, in numele dragostei de oameni. Si luand un copilas in brate, Le-a zis: ‘Cine primeste pe unul din acesti prunci in numele Meu, pe Mine ma primeste si pe Cel ce M-a trimis pe Mine’. […] Gasesti ceva si cu mintea, dar numai daca ai o inima de copil. Aceasta te duce de-a dreptul in bratele Adevarului. In ochii copiilor seninatatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real in Imparatia copiilor decat intr-un tratat de ‘Mecanica cereasca’? Dumnezeu si copiii au inrudirea pe care noi cei mari o pierdem. Sfintii sunt niste mari copii. – Departe mai suntem de ei! –“(extras din scrierea Parintelui Arsenie intitulata “Imparatia copiilor“, 1949)

UPDATE: 5 septembrie 2013

In ultimul numar al revistei “Lumea monahilor” nr. 74, august 2013, a aparut un articol-interviu amplu si interesant cu Maica stareta de la Marcus, Serafima Comsa, intitulat: “Părintele Arsenie Boca: ‘Mănăstirea asta se va face cu traista!‘ ”, semnat de jurnalistul Razvan Bucuroiu, ce se poate citi online aici.

Cetatea taraneasca fortificata de la Prejmer

Azi am vizitat cetatea de la Prejmer (jud. Brasov) – cea mai puternica fortificatie taraneasca din evul mediu, din tinutul Tranilvaniei. Inscrisa fiind in patrimoniul mondial, am intalnit aici azi cateva sute de turisti straini, si doar cativa turisti romani, “rataciti” ca si mine prin tara lor, uneori atat de putin cunoscuta – chiar noua insine. Am avut surpriza mare sa vizitez aceasta cetate, cu biserica in mijloc, incredibil conservate si restaurate… Istoricul fortificatiei se poate citi in cele cateva poze cu text pe care le postez mai jos, alaturi de cele cu imagini, care vorbesc de la sine. Comuna Prejmer este pozitionata aproape de granita intre judetele Brasov si Covasna.

**************************************************************************************************

Unde este Dumnezeu, mamă? Scrisoare de adio (partea a 2-a)

Cu doua zile in urma, Sandrina H., o tanara din Chisinau, insera pe youtube un filmulet de exceptie – realizat de ea, pornind de la textul unei scrisori zguduitoare, pe care a ajuns sa o citeasca cu ceva timp in urma si careia s-a gandit sa-i realizeze fondul necesar de imagine si sonorizare si sa o reposteze, sub forma de filmulet. Textul acelei scrisori, ca text in sine, este textul unui tanar al zilelor noastre, adolescent, care are toate motivele, si argumenteaza in modul cel mai lucid si transant posibil, nonsensul si absurdul existentei lui/ei, in continuare. Insa acel autor este necunoscut… Totusi, textul scrisorii nu este in nici un caz text fictional, ci este un text real, si aceasta face ca scrisoarea sa fie teribil de impresionanta.

Personal, am avut “sansa” sa dau peste filmuletul respectiv, al necunoscutei autoare, si sa imi para unul dintre cele mai cumplite strigate de ajutor pe care le-am “auzit” in ultmii ani, mai ales ca problemele multor tineri de azi sunt intr-adevar mari, complexe, grave, si unii dintre noi le (re)cunoastem, macar partial…  Lipsita de atentie suficienta, (Sandrina H. mentiona de fapt ca nu este textul ei, scriind “autor necunoscut” in explicatia de sub filmulet, pe youtube), eu am omis sa citesc explicatia respectiva. Asa incat, am confundat autorul montajului video inserat pe youtube, cu autorul scrisorii. Sub impactul “strigatului” de disperare, am considerat necesar sa iau legatura cu autoarea…Sandrina H. Asa incat, ea (mi-)a elucidat povestea filmuletului, inclusiv facand comentariu public sub re-postarea acelui filmulet pe blogul meu (link aici).

Asa cum spusese Sandrina, a doua zi urma sa finalizeze si al doilea filmulet bazat pe continuarea scrisorii-strigat a autorului (autoarei) necunoscute. Acest al doilea filmulet este deznodamantul luminos la strigatul de deznadejde din prima scrisoare. Este o bucurie sa il urmarim, mai ales ca “totul e bine cand se termina cu bine.”

Dincolo de acestea, mai multe lucruri importante s-au “intamplat” cu ocazia confuziei mele, intre care unul a fost ca am “cunoscut-o” in virtual pe Sandrina H., al carei blog va invit sa il vizitati aici si sa ii vizitati incarcarile pe youtube, dar si altele, despre care poate, odata, voi povesti, mai ales daca se vor termina la fel de frumos cu felul in care se termina “povestea” strigatului de adio – atat de inspirat transpus filmic de tanara din Chisinau, Sandrina H….

Mai jos, a doua scrisoare de adio, in montajul admirabil al Sandrinei H. (pentru mai buna intelegere, va invita intai sa vizualizati prima scrisoare – pe care o inserez intai, mai jos):

*************

Amintiri despre Parintele Dumitru Staniloae, ale Parintelui Gheorghe Holbea (aprilie 2013)

Istorie si credinta: Sfintii martiri Brancoveni (la sarbatoarea de azi…)

Pictura “Martiriul Sfintilor Brancoveni”, pridvorul bisericii noi (paraclisul) Manastirii Brancoveanu de la Sambata – pictura de Mircea Chelsidi din Ploiesti (1996-1999)

La cererea sultanului de a renunta la crestinism, domnitorul Constantin Brancoveanu a raspuns fara retineri: “De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait, si in ea vreau sa mor!“, iar catre fiii lui a rostit: “Fiilor, fiti barbati! Am pierdut tot ce aveam pe asta lume. Nu ne-au mai ramas decat sufletele. Sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le ducem curate inaintea fetei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru!“

“Unde este Dumnezeu, mama ? (Scrisoare de adio; partea 1)”

Sunt a treia persoana care vizualizeaza pe youtube postarea video de azi a “Sandrinei H”, asa cum se vede mai jos (am facut un print screen). Sandrina a incarcat postarea azi, 15 august 2013, de Sfanta Maria! Coincidenta?…

Postarea disperata a Sandrinei se numeste “Unde este Dumnezeu, mama ? (Scrisoare de adio; partea 1)”. Sandrina e unul dintre copiii nostri, si numele ei e numele multor tineri de azi. Este numele copiilor romani care traiesc in absurd. Si, culmea, el, absurdul, este real, si Sandrina are dreptate, traieste in el!!!

O sa va rog sa vizionati totul atent si sa dati mai departe, desi, nu-i de-ajuns!!! Copiii nostri sunt disperati, si ne cer ajutorul. Va trebui sa reinvatam sa li-l dam. Va trebui sa-l reauzim intai noi pe Dumnezeu, sa reinvatam noi intai iubirea, si-apoi sa le-o dam si lor, sa li-l aratam si lor pe Dumnezeu… Dragii de ei, sarmanii de noi!!!  Este unul dintre cele mai miscatoare si covarsitoare strigate de ajutor pe care l-am auzit in ultimii ani, in aceasta “scrisoare” a Sandrinei. Nu stiu ce pot face, dar poate unii mai buni decat mine, vor sti. Asa ca, dati va rog mai departe strigatul ei. Acolo, undeva in noi insine, vom gasi calea sa ne trezim si sa le prindem sufletele in cadere, inainte de a fi prea tarziu. Este vina noastra, si numai a noastra pentru caderea lor!!!

UPDATE 16 august:  Autoarea video-ului de mai sus, Sandrina H., mi-a scris, si a si trimis un comentariu lamuritor la aceasta pagina, pe care va rog sa il cititi mai jos. Nu ea este pesoana in cauza, ea doar a facut auzit acel strigat (in felul de mai sus), strigat care ramane insa al unui tanar deznadajduit din vremurile noastre, si care ramane la fel de zguduitor, oricare ar fi fost, pentru ca este adevarat!!!

UPDATE 17 august: a se citi pagina aceasta a blogului meu.

IPS Serafim Joanta, la tabara de la Manastirea Oasa, iulie 2013

IPS Serafim Joanta, Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe a Gemaniei si Europei de Nord, a fost intre invitatii la cuvant ai taberei crestin-ortodoxe de la Manastirea Oasa din vara aceasta. Pe Parintele l-am audiat in doua randuri si i-am observat si admirat implicarea sociala deosebita, dragostea de a impartasi si povatui pe tineri, notand cate ceva despre acestea pe alta pagina de blog.

Am gasit filmarea de mai jos, a cuvantului sau din iulie 2013 de la Oasa, si mi-a placut din nou si din nou, pentru mesajul transmis. Nu am participat la tabara de vara, unde au fost prezenti in acest an circa 300 de tineri, dar s-a intamplat sa vizitez Manastirea Oasa la doar cateva zile dupa ce tabara s-a incheiat (link aici).

Fimuletul de mai jos, realizat de TVR la intrunirile de pe malul lacului Oasa, sus la munte, langa manastire la sfarsitul lui iulie 2013, arata insa ce mare lucru poate fi un buchet de inimi iubitoare si credincioase, asa cum sunt gazdele de fiecare an ale taberei, calugarii tineri de la Oasa. Intre ei, incepand cu staretul, se afla ucenici ai Parintelui Teofil Paraian de la Manastirea Sambata de Sus. Si nu pot, privind filmarea de mai jos, sa nu ma gandesc ca la Sambata, in verile anilor 1946 si 1947, Parintele Arsenie Boca, Sfantul Ardealului, aduna in taberele de vara, similar, zeci de tineri avizi de autocunoastere, de autointelegere, de intalnire cu Providenta… Asa ca atunci, in anii ’40 la Sambata, si sigur, nu intamplator, parintii de la Manastirea Oasa din munte au stiut si au putut sa dureze o matca de reasezare a tinerilor de azi, din dezorientare catre echilibru, catre pace si incredintare, prin tabara “Parintele Teofil Paraian”. In filmuletul de mai jos, cred ca nu cuvantul Parintelui Serafim m-a miscat asa tare, cat privirile si multitudinea de chipuri ale tinerilor stransi aici, din dragoste de a fi…altfel, intru zidire! Romania va trai prin ei.

Tristetea Parintelui Savatie…

Filmuletul de mai jos a fost afisat cu cateva zile in urma si filmat probabil in vara aceasta in Republica Moldova, acolo unde Parintele Savatie Bastovoi este rugator la manastirea sa de metanie, Noul Neamt, la Chitcani, langa Chisinau.

Biserica-zid, biserica-suflet…o mica tristete a Parintelui Savatie.

Dar de Sfanta Maria: vocea minunata a Divnei Ljubojevic

Divna Ljubojevic – nascuta la Belgrad, Serbia, în 1970,  a studiat la scoala de muzica din Mokranjac si a absolvit apoi Academia de Muzica din Novi Sad. A practicat cantand muzica religioasa cu corul manastirii Vavedenje din Serbia, unde a fost instruita de catre maicile de acolo pentru a interpreta in stilul unic derivat din muzica lui Karlovatz, urmand fidel canto-ul traditional rusesc. In 1991 ea a creat corul Melodi, compus din 10 interpreti. Repertoriul se concentrează pe lucrări apartinand muzicii sacre ortodoxe, incepand de la cea mai veche muzica bizantina monadica sau polifonica, apoi muzica sacra sarbeasca si bulgareasca, dar interpreteaza si piese rusesti si chiar opere contemporane. Divna a castigat numeroase premii la competitiile scolare muzicale. În 1997, cu ajutorul episcopului ortodox Luka de la Biserica Sf. Sava din Paris a fondat la acea biserica un cor – cu care a dat concerte de muzica liturgica slava si greaca la Bruxelles, Senlis si Paris.

In Romania a cantat, in 2012, in  Catedrala Reintregirii Neamului din Alba Iulia (aprilie) si in Catedrala Mitropolitana Ortodoxa din Sibiu (mai).

Mai jos, un videoclip cuprinzand trei melodii cunoscute ale Divnei Ljubojevic. Productie: Cinnamon Production, Belgrad, Serbia, 2012

Regizor: Ivica Vidanović
DP: Nikola Popović

Adormirea Maicii Domnului – o pictura a Parintelui Arsenie Boca si un cuvant al sau

La Manastirea Brancoveanu de la Sambata, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” – ce se serbeaza astazi, se afla, in muzeu, o pictura a Parintelui Arsenie Boca, ce a vietuit la Sambata si a ridicat duhul locului ca nimeni altul, in perioada 1939-1948. Pictura, un epitaf pe panza (foto mai jos), se gaseste la Sambata de cel putin 25 de ani, conform spuselor Parintelui Teofil Paraian. Nu stim cand a fost pictata si nici exact de cand este la Sambata aceasta pictura, dar Parintele Teofil spunea ca epitaful a stat pe perete la vechea staretie, langa cancelarie, vreme de multi ani (in cartea:  “Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine – Covorbiri cu Arhim. Teofil Paraian“, redactata de Mitropolitul Ardealului Antonie Plamadeala, Ed. Andreiana, Sibiu, 2011).

Biserica manastirii a fost sfintita la 15 august 1946 (staret era Parintele Arsenie) de catre mitropolitul de atunci, IPS Nicolae Balan (cu mormantul aici), impreuna facandu-se si sfintirea “altarului din padure”, ridicat de catre monahi langa manastire, intre anii 1944-1945. Se implinesc azi 67 de ani de atunci…

Epitaful pictat de Parintele Arsenie Boca, ce se afla in muzeul Manastirii de la Sambata

La 15 august 1949, la Arad fiind, Parintele Arsenie scria un gand al sau, intitulat “Maica Domnului” – care apare in cartea sa “Cuvinte vii” (editia a II-a, Ed. Charsima, Deva, 2006), si din care extrag pasajul de mai jos:

“Nu se poate vorbi numai despre Maica Domnului. Ea e prevazuta de Providenta indata dupa caderea omului. Deci pomenirea Ei, pune din plin, problema refacerii omului. Primul om refacut, e Iisus, Fiul Ei, si toti ucenicii lui Iisus, deci Ea e si Maica Bisericii. A fost instituita, chiar de Iisus, cand era pe cruce, ca maica a crestinatattii, cand i-a dat pe Ioan de fiu si lui Ioan i-a dat-o pe Ea de maica. Daca viata noastra s-ar reduce numai la viata aceasta, cea intre leagan si mormant, toata zdroaba vietii ar fi fara sens. Dar viata noastra nu e numai atata. Stim de la Iisus, ca vom purta si chipul pe care ni l-a aratat El, schimbandu-Se la fata. Aceasta insa, cand se va naste in noi Iisus, asa cum s-a nascut in sfanta Fecioara. Prin asceza si iubire sufletul nostru trebuie sa ajunga la curatia sufletului fecioara, in care se va naste chipul nostru vesnic.”

Adaug mai jos cateva fotografii de la Manastirea Sambata, facute cu cateva zile in urma, intre care una este cea reprezentand cupola altarului bisericutei vechi, cu hramul de azi, infatisand pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus: