anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Recuperari: “Lucian Blaga, tatal meu” – film documentar lansat la 6 mai 2015

Filmul documentar ”Lucian Blaga, tatal meu” (65 min.) a fost realizat de foarte curand, la initiativa si cu sustinerea Consiliului Judetean Alba si al Bibliotecii judetene Alba, in regia lui Iulian Manuel Ghervas si al Adinei Popescu si a fost produs de Piripiri Film (2015). Premiera “mica” s-a desfasurat la pe 6 mai 2015, cand filmul a rulat pentru intaia data la Sala Unirii din Alba Iulia.

A doua premiera a filmului va avea loc la Madrid, pe 26 mai 2015, cand Institutul Cultural Roman de acolo va organiza o aniversare  Lucian Blaga (120 de ani de la nastere), sub titlul „În marea trecere”.

Sinopsis:La sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, în România, odată cu instaurarerea comunismului, începe o lungă perioadă de disoluţie socială, politică şi culturală. Lucian Blaga, considerat „exponent al regalităţii şi burgheziei”, cade în dizgraţia noului regim. Este exclus de la catedră, îndepărtat de la Academie, iar multe din cărţile lui sunt trecute în Index librorum prohibitiorum. Angajat în funcţia de bibliotecar, îşi trăieşte ultimii doisprezece ani din viaţă lucrând la un roman cu tentă autobiografică care avea să fie tipărit însă abia în 1990, la treizeci de ani de la moartea sa.

În prezent, Dorli Blaga (84 de ani), fiica poetului, pregătește reeditarea unui volum de memorii dedicat tatălui său care cuprinde scene din viața de familie. Pe parcursul filmului, o vom însoţi pe Dorli într-un ultim efort de recuperare a memoriei lui Lucian Blaga și a propriei sale identităţi.

Advertisements
Leave a comment »

APEL IMPORTANT!!! PRELUAT DE LA FUNDATIA PARINTELE ARSENIE BOCA

 

FAB

Dragi membri şi prieteni ai fundaţiei noastre,

Este foarte important să citiţi şi să distribuiţi anunţul urmator:

Peter Singer, filosof american, profesor la Princeton, este la Bucureşti. Singer este notoriu în America pentru că este susţinătorul zoofiliei, homosexualitatii si avortului post-natal, sau, mai pe româneşte spus: susţine uciderea de nou-născuţi. Pentru mai multe detalii accesaţi http://www.activenews.ro/stiri-social/Peter-Singer-sustinator-al-uciderii-copiilor-dupa-nastere-si-al-relatiilor-sexuale-dintre-oameni-si-animale-va-primi-titlul-de-Doctor-Honoris-Causa-al-Universitatii-Bucuresti-112162

Pe 21 mai, ora 10.00, Singer va susţine la Aula Magna a Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucureşti conferinţa: “The most good you can do with applied ethics” și va primi titlul de doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti (!!!).

În 1979, Singer a scris în cartea sa, Practical Ethics,( 1st ed. Cambridge: Cambridge University Press, 1979): “Copii umani nu au conştiinţă de sine şi nu sunt capabili să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane. În consecinţă, viaţa unui nou-născut are o valoare mai mică decât viaţa unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu”. (!!!)
În 2001, Singer afirma că sexul între specii nu reprezintă o ofensă adusă demnității noastre ca fiinţe umane. Întreg textul său în apărarea relațiilor sexuale dintre oameni şi animale îl puteţi găsi aici.
Decernarea titlului de Dr. Honoris Causa lui Peter Singer echivalează cu o sinucidere morală pentru tot corpul universitar, profesori, studenţi, pro sau pasiv, iar petrecerea acţiunii în ziua Inălţarii Domnului, exact la ora 10.00 – adică în acelaşi timp cu Sfânta Liturghie, o transformă în act de cult Satanist – precum execuţia Ceaueştilor de Craciun, cu consecinţe, poate, comparabile. Deci să ne trezim cât mai este timp, să ne rugăm cu toţii, cu ardoare Bunului Dumnezeu !

Iata raspunsul unui preot ortodox din Bucureşti despre ce ar trebui făcut:

  • Petiții către Universitatea Bucuresti împotriva acordării unui premiu de o asemenea valoare pentru o astfel de personalitate;
  • Profesorii creştini care au primit acest premiu sa renunțe public la el pentru a nu fi asociați cu acest personaj nefast şi cu o instituție ale cărei valori sunt in vădită degringoladă;
  • “Cadouri” cu înregistrări  de avorturi şi filmuleţe cu “animale” pentru Dl. rector care se pare că are astfel de înclinații;
  • Refuzarea oricărui serviciu religios pentru cei care se fac părtași la această alienare a mentalității româneşti;
  • Un protest paşnic în faţa rectoratului.

Împreuna reuşim.

Cu preţuire,
Diana Bogdan
Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca

1 Comment »

Rugaciunea inimii: de la Nichifor Crainic, la Arsenie Boca, la Principesa Ileana a Romaniei…sau vice-versa

De la Parintele Arsenie Boca a deprins Principesa Ileana a Romaniei, fiica mezina a Reginei Maria si Regelui Ferdinand,  Rugaciunea Inimii (cititi aici), dupa cum avea sa scrie ea insasi in “Introducere la rugaciunea inimii“, cuprinsa in volumul tradus in Romania “Traiesc din nou” (Ed. Humanitas, Bucuresti, 2010), dar aparut ca lucrare de sine statoare intaia data in SUA, in 1959 (legatura la scrierea originala si completa) sub titul “Introduction to the Jesus Prayer” (coperta mai jos). Acolo nu mentiona numele Parintelui, ci numai Manastirea Sambata, dar pentru mine legatura a fost imediata.

Ileana_RI

Coperta scrierii din 1959 a Principesei Ileana a Romaniei, aparuta in SUA  (courtesy of Tom Kinter)

In 1959 trecusera deja 11 ani de cand Principesa Ileana parasise fortat Romania (alaturi de Regele Mihai si restul familiei regale) si traia in exil in SUA. Il cunoscuse pe Parintele Arsenie la Sambata, cel mai probabil in 1946 (dar este posibil sa se fi intamplat inca din 1945). A mentinut o legatura spirituala puternica cu acesta, invitandu-l si la Castelul regal de la Bran – inclusiv pentru sfintirea capelei in care urma sa fie depusa inima Reginei Maria – mama sa, dar si la Bucuresti (cititi mai multe – aici). Legatura duhovniceasca a durat pana la expulzarea din tara a Principesei Ileana, in primele zile ale lui ianuarie 1948, moment in care domnita i-a lasat la plecare o scrisoare (si) Parintelui, din care cunoastem doar ca ea ii scria acestuia ca a reprezentat “o lumina in viata ei”. (Influenta este dovedita mai tarziu  (in 1967) prin trecerea in monahism a Principesei Ileana, sub numele de Maica Alexandra).

Acea lumina fusese probabil insuflata de insasi deprinderea Rugaciunii Inimii de la Parintele Arsenie, caci Domnita Ileana rememora in 1959:

“Am citit adesea Rugaciunea lui Iisus in carti de rugaciuni si am auzit-o in biserica, dar ochii mi s-au deschis pentru intaia data acum cativa ani, in Romania. Acolo, in micuta manastire Sambata, ascunsa in inima codrului intunecat, in bisericuta alba ce se oglindea in lacul montan ca de clestar, am intalnit un calugar ce practica ‘rugaciunea inimii’. Pace si liniste profunda domneau in Sambata acelor timpuri; era un loc al tihnei si al tariei; ma rog Domnului sa fi ramas asa.”

mitropolitul-nicolae-balan-principesa-ileana-arsenie-boca

Stanga la drepta: Principesa Ileana a Romaniei, Mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului, un preot din Brasov si Parintele Arsenie Boca (probabil in 1946): sursa fotografiei – aici.

 

***

1

Profesorul teolog Nichifor Crainic, in stanga Mitropolitului Ardealului Nicolae Balan, la sfarsitului anilor 1930

Era in luna mai 1938. Conducator al revistei culturale traditionalist-ortodoxe “Gandirea” era la acea vreme marele profesor si teolog Nichifor Crainic. In numarul 5 din acea luna mai 1938, Nichifor Crainic semna un articol de mare intindere, o schita monografica despre originea si evolutia raspandirii “Rugaciunii Inimii” (cu 17 referinte bibliografice)!

gandirea 38

Portiune a copertii revistei “Gandirea” in care apare scrierea profesorului Nichifor Crainic

In perioada 1933-1938 tanarul Zian Boca (cel ce va deveni Parintele Arsenie) urma a doua facultate dupa cea absolvita la Sibiu la teologie, la Bucuresti. Aceasta a doua facultate, cea de belle arte, a urmat-o in paralel si cu alte cursuri pe care le audia la facultatea de teologie din Bucuresti si respectiv la facultatea de medicina. La teologia bucuresteana Parintele Arsenie a frecventat cursul  de mistica ortodoxa sustinut de profesorul Nichifor Crainic. In interiorul acestui curs, teologul prezentase cu siguranta subiectul “Rugaciunea Inimii“, de vreme ce articolul cu acelasi titlu aparea in 1938 in revista Gandirea. Avem astfel dovada limpede a transferului ideologic de la profesorul Nichifor Crainic la ucenicul student Zian Valean Boca, dar si perioada in care s-a intamplat. Mai mult decat atat, asa cum arata cu claritate intr-o exceptionala si foarte recenta carte teologul Florin Dutu, Nichifor Crainic a fost si inspiratorul-initiatorul aducerii de la Muntele Athos al Filocaliei (legatura la cartea citata: “Mistica Ortodoxă şi Schimbarea la Faţă a Teologiei Româneşti: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae. Cei mai buni dintre cei mai buni“). Tanarul Zian Boca va fi acela care va pleca la Athos, in perioada martie-iunie 1939, pentru a aduce transcrieri in greaca dupa Filocalie si a fi alaturi la traducerea si raspandirea ei in tara, de catre Parintele Dumitru Staniloae.

In revista Gandirea din 1938, profesorul Nichifor Crainic  isi incepea scrierea despre Rugaciunea Inimii astfel:

Dintre formele experimentale şi teoretice ale misticei ortodoxe , cea care o domină şi îi da coloritul deosebit e Rugăciunea lui Iisus, cunoscută între multe alte numiri şi sub acelea de Rugăciunea mintală, Rugăciunea cordială sau Rugăciunea isihastă.

In viaţa spirituală a Occidentului, nu-i putem găsi o formă similară. E proprietatea exclusivă a Răsăritului. Atât prin esenţa doctrinală , cât şi prin metodă şi nu mai puţin prin practica ei de-o covârşitoare amploare istorică, dăinuind din vechime până la vestiţii stareţi ruşi din vremea noastră, ea constituie în cea mai largă măsură contemplaţia ortodoxă.

Transmisă de la părinte duhovnicesc, ca de la maestru, la ucenic, din generaţie în generaţie, şi învăluită cu gelozie în aspra discreţie a lucrurilor sfinte, Rugăciunea şi-a păstrat neatinsă originalitatea . Când în anul 1782, tratatele de „filozofie practică şi teoretică ” închinate acestui mod de contempilaţie şi adunate sub titlul de Filocalia, au fost tipărite de Nieodim Haghioritul pentru întâia oară la Veneţia, toate exemplarele până la unul au fost aduse în Răsărit. Amănuntul acesta, ce e nu e decat ecoul unei discipline tradiţionale, ne indică tocmai conştiin­ţa confesională a unei aparţineri exclusive. Rugăciunea lui Iisus aproape se confundă cu viaţa spiritualică a ortodoxiei. „Această rugăciune… formează elementul esenţial al oricărei rânduieli de viaţă monastică : ea poate înlocui chiar slujbele şi toate celelalte rugăciuni, căci valoare a ei este universală“.

4 Comments »

Ieri dupa-amiaza, la Manastirea Prislop…

De data recenta (la mijlocul lunii martie 2015 nu era in vigoare) este faptul ca arealul Manastirii Prislop a fost preluat recent sub paza si protectia unei firme private specializate, iar la Crucea Mormantului Parintelui Arsenie vegheaza continuu o persoana apartinand acestei firme. Valul de pelerini si vizitatori este deosebit de mare si maicile nu mai fac fata. Cuvintele Parintelui Arsenie Boca, “tara va lua foc de la Prislop” par din ce in ce mai clar a se adeveri.

Ieri fiind luni, dupa-amiaza, la vreme vecerniei (savarsita in Paraclisul de vara cu pereti de sticla), nu erau un numar foarte mare de pelerini, asa cum se vede intr-una dintre imaginile de mai jos. Insa a doua modificare semnificativa in ultimele doua luni, fata de mijlocul lunii martie 2015, este realizarea aleilor strajuite cu garduri mobile (mare parte apartinand Jandarmeriei Romane), separat pentru sensul de urcare si respectiv pentru cel de coborare de la Mormantul Parintelui, ceea ce indica faptul ca in anumite zile tranzitul spre mormant este urias.

Ieri, sub lumina calda si blanda a Prslopului, am respirat un aer incantator, plin de miresme si de frumoase rememorari despre viata si activitatea Sfantului Ardealului, Parintele nostru Arsenie…

 

Leave a comment »

In aceste zile, la Bruxelles…

DIN DRAGOSTE PENTRU FRUMOS (ediția a V-a, Paris și Bruxelles, 14-17 mai 2015):

afis-723x1024

Leave a comment »

Familia regala a Romaniei continua implicarea in actiunile Crucii Rosii din Romania

Incepand de ieri, 15 mai 2015, Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei a fost aleasa noul presedinte al Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania. Se continua astfel o veche “traditie” a familiei regale romane, care, incepand din 1916-1917, prin Regina Maria a Romaniei si mai apoi prin fiica sa mezina, Principesa Ileana, au demonstrat cu devotament si profesionalism  exemplar capabilitatilatile acestei organizatii si in tara noastra.

_DSC5706

Principesa Margareta la sediul din Brasov al Societatii Nationale de Cruce Rosie: discurs la alegerea ca presedinte al organizatiei din Romania, 15 mai 2015 (sursa foto: aici)

Regina Maria a Romaniei a primit ca recunostinta pentru munca, dedicarea si implicarea sa in eforturile medicale si  umanitare cu tratarea ranitilor din timpul primului razboi mondial, din partea Regatului Unit al Marii Britanii,  titlul de “Dame of the Royal Red Cross“. Despre acele activitati dar si despre cele proprii in Romania (avand-o ca model pe mama sa), a scris exceptional Principesa (Domnita) Ileana a Romaniei, in perioada 1950-1951, in cartea sa de memorii “Traiesc din nou“.

Q.marie & red corss

Regina Maria in fata unui sediu al Crucii Rosii din Romania, in 1917, alaturi de ofiteri ai fortelor aliate. Sursa foto: Contul de facebook al istoricului Diana Mandache

Leave a comment »

A treia scriere-testament ramasa de la Ioan Ianolide – publicata recent de Editura Bonifaciu

testam_IIanolide

Dupa publicarea in 2006 a scrierilor revizuite si ordonate la Manastirea Diaconesti, salvate si ramase de la unul dintre cei mai chinuiti dar si adanci analisti ai detentiilor anti-sistem din Romania, Ioan Ianolide (1919-1986), frate de celula cu mai cunoscutul marturisitor si mucenic Valeriu Gafencu – scrieri cumulate in volumul “Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua” (Ed. Bonifaciu), si dupa publicarea in 2009 a unui nou volum de scrieri ramase de la supravietuitorul si martorul Ioan Ianolide, sub titlul “Detinutul profet. Predanie a marturisitorilor romani din inchisori” (Ed. Bonifaciu), de foarte curand aceeasi editura a publicat o alta parte a scrierilor mostenite de la Ioan Ianolide – care au fost stranse in volumul “Testamentul unui nebun” (Ed. Bonifaciu, 2015).

Cartea “este mărturisirea unui om întemniţat 23 de ani sub trei regimuri politice diferite. Eliberat in 1964, a vrut să schimbe celula închisorii cu chilia monahală, dar i s-a interzis. A rămas să locuiască într-un apartament anonim din blocurile uniforme ale Bucureştiului, lucrând ca muncitor la o cooperativă de produse artizanale. Sufletul său clocotea însă de tumultul amintirilor, de nevoia de a împărtăşi oamenilor experienţa tragică dobândită atât amar de ani petrecuţi printre sfinţi şi demoni. De aceea, în singurătatea camerei sale, fostul deţinut a început să-şi scrie memoriile, ascunzând pagină după pagină în suportul paralelipipedic al unei veioze cu picior din odaie. Cu riscul propiei vieţi, Ioan Ianolide a salvat astfel adevărul despre un trecut pe care Securitatea l-ar fi vrut îngropat odata cu trăitorii lui“(extras din prezentarea Editurii Bonifaciu).

1 Comment »

“Dreptul la memorie”…

Vinerea trecuta, la 8 mai 2015, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) in colaborate cu  Televiziunea Română prin TVR2, au lansat o noua campanie (dupa cea in colaborare cu Adevarul Live din 2014):  “Dreptul la memorie. Argumente pentru un Muzeu al Comunismului la Bucureşti”

Campania se deruleaza pe durata a 8 saptamani, in fiecare seara de vineri, de la ora 19, pe postul TVR 2 fiind transmis cate un film documentar, iar in ultima vineri, pe 26 iunie 2015,  echipa TVR & IICCMER va organiza o dezbatere publica.

In nordul tarii, practic la granita cu Ucraina, in orasul Sighetu Marmatiei, fiinteaza din prima jumatate a anilor 1990 Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei.  Este realizat şi administrat de Fundaţia Academia Civică, proiectul lui fiind gandit şi iniţiat încă din 1992, lucrarile demarand in 1993. Muzeul Memorial de la Sighet (fiind clasat, in 1998, de Consiliul Europei, intre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si de Memorialul Pacii din Normandia) are ca scop “reconstituirea şi păstrarea memoriei unor popoare, în particular a celui român, cărora timp de jumătate de secol li s-a indus în conştiinţă o istorie falsă”.

La peste 20 de ani de la ctitorirea Muzeului Memorial de la Sighet, aflat la o distanta considerabila de capitala Bucuresti, IICCCMER propune si sustine realizarea unui Muzeu al Comunismului la Bucuresti. Argumentarea se face si prin seria de episoade documentare aflata in derulare in lunile mai-iunie 2015 pe TVR 2.

Episodul I, 8 mai 2015 : ISTORII LA RĂSCRUCE – poate fi vizionat dand click pe imaginea de mai jos:

dr_la-Mem
Episoadele ulterioare sunt (si pot fi vizualizate in inregistrare pe site-ul TVR 2):

Episodul II, 15 mai 2015:     GULAGUL ROMÂNESC – poate fi vizionat dand click pe imaginea de mai jos:

dr_la-Mem2

Episodul III, 22 mai 2015:   GÂNDIREA ARESTATĂ

Episodul IV, 29 mai 2015:    FUGA DIN INFERN

Episodul V, 5 iunie 2015:   LIBERTATE?

Episodul VI, 12 iunie 2015:   ŞASE POVEŞTI DIN COMUNISM

Episodul VII, 19 iunie 2015:  MINCIUNA

Episodul VIII, 26 iunie 2015:  DEZBATERE-CONCLUZII

“Campania Dreptul la memorie. Argumente pentru un Muzeu al Comunismului la Bucureşti face parte dintr-o serie mai amplă de acţiuni întreprinse de IICCMER în vederea aducerii în atenţia publică a necesităţii înfiinţării Muzeului Comunismului din Romania – MCR. Printre obiectivele majore ale creării unui astfel de muzeu se numără asigurarea cunoaşterii trecutului recent de către publicul larg, precum şi încurajarea noilor generaţii de a construi acestei ţări îndelung încercate un viitor mai bun. Bucureştiul este una dintre puţinele capitale ale fostelor ţări comuniste care nu are încă un muzeu dedicat perioadei totalitare, iar IICCMER, alături de Parlament, alte instituţii guvernamentale şi societatea civilă, şi-a propus să schimbe acest lucru. În acelaşi timp, deţinătoare a unei vaste arhive video, Televiziunea Română deţine un rol indispensabil în concretizarea acestui deziderat.”

 

Leave a comment »

Petitia pentru canonizarea Parintelui Arsenie Boca va fi inaintata foarte curand la Patriarhia Romana, cu ceva peste 10.000 de semnaturi!

DSC05782

In aceasta seara, 14 mai 2015, la ora 22:15 “Petitia Pentru Canonizarea Părintelui Arsenie Boca – Sfântul Ardealului” – initiata si sutinuta consecvent de jurnalistul Victor Roncea incepand cu data de 28 noiembrie 2014 (ziua de trecere Dincolo a Parintelui, in 1989),  a adunat cifra de 10.000 de semnaturi! Poate ca nu este intamplator ca astazi comemoram chiar Ziua sfinţilor mucenici şi martiri ai închisorilor comuniste, stiut fiind ca Parintele Arsenie a fost unul dintre ei.

Joi, 21 mai 2015, la Sarbatoarea Inaltarii Domnului, Victor Roncea si Ascociatia Civic Media vor depune documentul-petitie, care se va alatura celorlalte ce se constituie in dosarul pentru stabilirea canonizarii de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, in viitorul mai mult sau mai putin apropiat.

Mai jos sunt redate evolutia culegerii semnaturilor la petitia de canonizare de la inceput si pana la atingerea cifrei de 10.000 (petitia ramane inca deschisa!) si distributia procentuala a semnaturilor provenite din localitatile tarii:

petitia

 

fractiuni

1 Comment »

Cateva ganduri dupa audierea prelegerii de ieri a biofizicianului Virgiliu Gheorghe, la Sibiu

In jur de 320-350 de persoane au umplut ieri, 13 mai 2015, aula Facultatii de Litere a Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu, unde intre orele 18-21 a conferentiat si respectiv a raspuns la intrebari cercetatorul Virgiliu DSC08256Gheorghe, in cadrul prelegerii „Problemele tinerilor în cercetările științifice contemporane”.  Pentru mine a fost prima prelegere audiata direct, si intre primele audiate cap-coada cu aceasta personalitate stiintifica. In public, ponderea tinerilor de pana la 25 de ani a fost undeva la 80%, ceea ce cred ca este un record pozitiv, intrucat s-au dezbatut cele mai sensibile probleme care ii privesc. A fost prezenta in sala, pentru inregistrari, si televiziunea Patriarhiei Romane – Trinitas TV, iar co-gazda la prezidiu s-a aflat Prof. dr. teolog Ciprian Streza, unul dintre fiii Mitropolitului Ardealului, IPS Laurentiu Streza. Gazda si organizatorul principal – sufletul acestei intalniri a fost insa Conf. univ. dr. ing. Rodica Baciu de la universitatea sibiana.

DSC08254

DSC08255

De formatie biofizician, Virgiliu Gheorghe si-a sustinut doctoratul în bioetică la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, cu teza : “Televiziunea și mijloacele video-audio ca factori în formarea etosului omului contemporan“. Domeniile sale de studiu, cercetare si activitate cuprind insa si psihologia, medicina, si sociologia.  A publicat, incepand din 2006 si pana in prezent, 6 carti (dintre care 5  la Ed. Prodromos si una, cea mai noua, la Ed. Christiana, in 2014;  despre cea din urma, cu titlul “Fața nevăzută a homosexualității” medicul Prof. dr. Pavel Chirila scria ca reprezinta “o excepțională monografie a fenomenului homosexualității și a mișcărilor pro-homosexualitate din ultimele patru decenii”).

Subiectele abordate de dr. Virgiliu Gheorghe in prelegeri, emisiuni si articole au fost si sunt:

  • Mecanismele de modelare și control a identității omului contemporan prin mass-media
  • Influenţa mediilor de comunicare asupra dezvoltării mentale a tinerilor şi asupra vieţii de familie
  • Dezvoltarea şi funcţionarea creierului copiilor şi tinerilor în contextul societăţii mediatice şi consumatoriste
  • Tinerii în era digitala. Erotismul mediatic si internetul.
  • Dezvoltarea şi funcţionarea creierului copiilor şi tinerilor în lumea de azi
  • Despre creșterea copiilor, televizor și internet
  • Efectele televiziunii și internetului asupra sănătății mentale
  • Ce ar trebui să știm ca să salvăm viitorul copiilor noștrii
  • Sinele și identitatea omului
  • Viaţa de familie – fericire, durere sau divertisment
  • Cand barbatii nu mai sunt barbati și femeile femei
  • Familia în fața provocărilor lumii contemporane
  • Fericire versus divertisment în epoca mass media
  • Tulburarea identităţii de gen şi viitorul omenirii

“Numai cunoscand fata nevazuta, ascunsa in spatele viziunilor seducatoare care ne asalteaza zilnic, vom putea sa ne recapatam adevarata libertate de a gandi si a ne gestiona singuri propria viata altfel decat suntem conditionati sau cum vor altii sa o facem. Altminteri vom ramane prizonieri sistemelor impersonale si curentului unei fatalitati care nu stim incotro ne va duce, un numar de cod in banca de date a centralei lumii globalizate care, la un moment dat, va fi sters pentru a fi inlocuit cu un altul. Un razboi pe care l-am pierdut, fara a sti vreodata ca am luat parte la el.” (dr. Virgiliu Gheorghe – extras din cartea “Stiinta si razboiul sfarsitului de civilizatie. Despre armele mediatice care ne pun in pericol viata“, Ed. Prodomos, 2013).

Prelegerea de aseara a fost densa, exceptional argumentata stiintific si exemplificata, si, contrar asteptarilor mele, a produs o intensificare graduala a receptivitatii publicului – captivat de ritmul energic si destoinicia explicatiilor fenomenologice. A fost practic in jur de o ora si jumatate de prelegere stiintifica, la sfarsitul careia am inteles cu totii dimensiunea pe verticala si orizontala a impactului noilor tehnologii asupra modificarilor mentale si sufletesti care se petrec cu noi, pe nesimtite, si totusi cu o viteza uluitoare. Am inteles de ce rupturile produse intre fractiuni de generatii – de pe acum, sunt deja atat de adanci, de ce sistemul valorilor s-a modificat atat de rapid si continua sa fie intr-o deriva teribila, de ce nu mai suntem niciunii ce eram cu numai 10 ani in urma – mai ales mental si spiritual, si de ce nu mai stim incotro ne ducem. A fost prima oara cand am avut panorama propriei dezintegrari, care in fapt este/ar putea sa fie orchestrata cu maiestrie de cei care au obiective clare cu noi, umanitatea. Perspectiva stiintifica oferita de dr. Virgiliu Gheorghe nu numai ca nu este in contradictie cu trairea si sentimentul religios crestin, dar mi s-a demonstrat a fi un complement foarte valoros in intelegerea integrata a legaturii omului cu Dumnezeul cel de Deasupra. Si mi-a mai dovedit (a cata oara) un lucru: ca fundaturile stiintei, tot la Creatorul si Ziditorul nostru duc…

2 Comments »