anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Pastor urmas la Manastirea Petru Voda: Parintele Hariton Negrea

Imaginea de mai jos il reprezinta pe Parintele Hariton Negrea, cel pe care Parintele Justin Parvu l-a dorit urmas al lucrarii sale de pastorire a celor doua obsti monahicesti de la Petru Voda – Neamt. Fotografia Parintelui Hariton este preluata de pe site-ul manastirii de vale Paltin – Petru voda (de aici), si apare in setul de imagini de la parastasul de 40 de zile de la trecerea Dincolo a Parintelui Justin (27 iulie 2013). Parintele si-a preluat misiunea de staret pe 27 iulie, seara.

Parastas_Parintele-Justin_40_zile24

Parintele Hariton Negrea, Manastirea Petru Voda, 27 iulie 2013; sursa imaginii: http://www.paltin-petruvoda.ro/

Vorbe memorabile ale Parintelui Justin Parvu (extrase din cartea Gratiei Lungu Constantineanu – “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor“, Ed. Haritina, Iasi, 2008):

“Biserica trebuie sa-i arate continuu omului calea catre Dumnezeu, sa-l invete cum sa deosebeasca binele de rau si cum sa traiasca in respectul binelui, al dragostei de Dumnezeu si de semeni.”

“Cea mai acuta problema a Bisericii la ora actuala este ca nu avem deplina libertate sa ne manifestam in toata spelndoarea noastra crestin-ortodoxa pentru ca sunt atatea forte din afara si dinauntru incat am ajuns la o faramitare de idei si la o lipsa totala de pareri, incat nu mai putem face un corp comun sa ne asemenam unui grup mistic al carui cap este Hristos.”

“Calugarul are o misiune grea, el e un fel de soldat in linia intai a credintei! El trebuie sa fie pregatit sa invinga dar sa si cada la datorie. Totul depinde de taria rugaciunii, de puterea morala.”

“Monahul trebuie sa traiasca intens propriul monahism, dar in acelsi timp trebuie sa poarte de grija  si lumii.”

“Monahul trebuie sa-l ridice pe mirean.”

“Credinta este, pana la urma, puterea de a iubi.”

“Credinta noastra nu-i putin lucru, este marturisita de Sfintii Parinti prin viata, cu cuvantul si chiar cu moartea lor. Stam pe un reazem de neclintit, pe care ceilalti nu-l au.”

“Preotul trebuie sa se implice in viata poporului, in viata neamului. Preotul este misionarul numarul unu, de care depinde nu numai viata pe pamant, ci si viata vesnica, ca expresie a impacarii omului cu sine.”

“La noi, preotul, slabit de imoralitatea comunista ce ne-a stapanit neamul atata amar de ani, de slaba pregatire din scolile teologice si de toate neo-sipitele modernismului secularist, nu vrea sa-l supere pe stapan si de aceea tace.”

Advertisements
Leave a comment »

Fotografiile zilei: vitrine portugheze

Leave a comment »

101 ani de la nasterea lui Nicolae Steinhardt – devenit monahul Nicolae Delarohia

DSC09260

“Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea.” (pr. Nicolae Steinhardt)

parintele steinhardt

Parintele Nicolae Delarohia (Steinhardt) – desen de Gabriela Mihaita David – albastrude.wordpress.com

Nicolae Steinhardt s-a născut la 29 iulie 1912, în comuna Pantelimon – lângă Bucureşti, într-o familie de evrei. Astazi se implinesc 101 ani de la nasterea sa. In tinerete a studiat Dreptul şi Literele la Universitatea din Bucureşti. A fost botezat ortodox la 15 martie 1960, fiind la acel moment, al botezului, incarcerat la închisoarea de la Jilava. Dupa eliberare, mai tarziu, la 16 august 1980, a fost tuns in monahism la Mănăstirea Rohia din Maramures unde a vietuit pana la moarte,  la 30 martie 1989. Monahul Nicolae Delarohia a fost eseist, critic literar şi gânditor creştin, in urma sa, la Rohia, luand nastere un centru cultural ortodox ce ii poarta numele. In aceasta luna, „Zilele culturale N. Steinhardt”, s-au desfășurat prin derularea tradiționalei tabere de pictură „Monahul Nicolae Delarohia” care a reunit pictori din toată Transilvania.  Duminică, 28 iulie 2013, la Mănăstirea Rohia s-a savarsit Parastasul de pomenire a Părintelui Nicolae Steinhardt iar seara, la Mănăstirea Rohița,  a avut loc o masa rotundă cu tema: „Nicolae Steinhardt – un destin paradoxal. De la sinagogă la mănăstire”. „Zilele culturale Nicolae Steinhardt” sau aflat la cea de-a XV-a ediție. Am vizitat de curand manastirea, aflata in plin santier, si atasez cateva fotografii (mai multe fotografii realizate, pot fi vizualizate pe blogul meu anterior, aici).

1 Comment »

Frumusete

FRUMUSETE

de Zorica Latcu (Maica Teodosia)

Si-mi zise Domnul: Eu sunt frumusete; 
In Mine-i cald salas de primaveri;
La Mine zorile sunt fara de seri,
Si duhul infloreste-n mii de fete.
Psaltirea negraitei invieri
Din glasul Meu se toarce cu mandrete,
La Mine arde patima-n blandete
Si canta desfatarea din dureri.
Am tainice isvoare de culori,
Am sopot plin de dulce glasuire.
Si Eu revars din vesnice comori,
Peste alesi puteri de plazmuire,
Si-i fac sa-mi fie asemanatori
In duh, prin arzatoarea lor iubire…

Fotografii de la Manastirea Lupsa – jud. Alba

1 Comment »

Fotografiile zilei…

DSC09762DSC09750 DSC09752

Leave a comment »

Fotografia Părintelui Justin a izvorât mir exact la 40 de zile de la trecerea sa la Domnul

La manastirea de maici Petru voda – Paltin, ctitorie a Sfantului Roman, Parintele Justin Parvu, si loc in care parintele a inchis ochii pamantesti la 16 iunie 2013, in seara zilei de 25 iulie 2013, la chiar 40 de zile de la mutarea sa la Domnul, un semn minunat a fost dat celor care s-au aflat in chilia sa. Informatia se poate citi aici, fiind publicata pe site-ul manastirii.

Fotografiile de mai jos sunt realizate la Manastirea Petru voda de vale – Paltin, in decembrie 2011. Cladirea de langa bisericuta este azilul de batrani si zona sa in care isi avea chilia Parintele, acolo unde a vietuit in ultimii trei ani de viata si unde a primit mii si mii de oameni spre binecuvantare, fara ragaz decat pentru o mica odihna, la cei peste 90 de ani ai sai.

Domnul sa-l odihneasca in pace azi, la ziua Pomenirii arhieresti de azi – de 40 de zile de savarsirea din lume.

UPDATE: Fotografii si inregistrari audio de la pomenirea de 40 de zile de azi, pentru Parintele Justin Parvu. de la Manastirea Petru Voda.

2 Comments »

Chilia-muzeu a Parintelui Justin Parvu de la Manastirea de vale (Paltin) Petru Voda

Cele 140 de maici care alcatuiesc azi obstea de monahii de la Petru Voda, au organizat deja, in pragul pomenirii de 40 de zile de la trecerea Dincolo a Parintelui Justin Parvu (care se savarseste astazi, de ziua Sfantului Pantelimon), chilia sa memoriala. Este chilia in care Parintele a vietuit ultimii trei ani de viata si pana la 16 iunie 2013, cand a trecut in lumea dreptilor. Parintele s-a mutat in vale, la manastirea de maici de la Petru Voda, cu circa trei ani in urma, dupa ce vietuise, din 1990/1991, la manastirea de calugari de la Petru voda, prima sa ctitorie. La manastirea din deal, pe un lateral al bisericii isi are mormantul, iar lucrurile dragi si sfinte se gasesc acum in chilia memoriala de la manastirea din vale, a maicilor, aflata 3km mai catre sat.

Redau aici o fotografie a prezentarii chiliei-muzeu, asa cum apare pe nou deschisul site al Manastirii Paltin (Petru voda din vale) care contine o seama de date importante, inclusiv din perspectiva activitatii social-filantropice ortodoxe fara egal, ce se desfasoara acolo:

chilia P Justin

Leave a comment »

Pana admirabila si sugubata a ziaristului Eminescu

DSC09371

Mihai Eminescu – fotografie realizata la Iasi in octombrie 1884

Publicistica eminesciana are nenumarate atribute: luciditate, vehementa, aciditate, ironie, pragmatism, amaraciune, causticitate dar si umor, duiosie, nostalgie. Parcurgand parti din publicistica eminesciana nu pot sa nu ma opresc in a exclama: cat de complexa gandire a avut acest om, pe care il cunoastem inca atat de putin si il numim mult prea ingust, doar: “poetul nostru national”, “marele poet roman”… Si cat de partial-reprezentativa este aceasta locutiune, fata de enciclopedismul si exprimarea eminesciana atat de larg-acoperitoare!

Tocmai am citit un savuros articol publicat de Mihai Eminescu la 7 iulie 1876, acum 137 de ani. Istoria, cu actori cu tot, se repeta si azi!!!… Cu caractere italice sunt subliniate in text greselile facute de cel luat in discutie de Eminescu, jurnalistul comentand spumos incredibilele si grosolanele erori si lipsuri ale dublului doctor in stiinte, ce a publicat o carte despre… “Cauzele crizei financiare in Romania”.

Redau si eu mai jos, preluand din “Opere complete” (vol. al IX-lea), articolul eminescian, spre delectare dar si spre meditatie:

“ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI D. A. VLĂDESCU

Doctor în drept, doctor în medicină”

“Acest domn, doctor în medicină, doctor în drept, a publicat mai zilele trecute o cărţulie intitulată ,,Cauzele crizei financiare în România“, în care dezvoltă o nemaipomenită bogăţie de planuri teoretice şi istorii pe apă, care vor face plăcere tuturor comis-voiajorilor însărcinaţi cu vînzare de indigo, fie ‘n Spania, fie la poluri.

O probă din această preţioasă operă nu strică:

România ocupă pe continent o poziţiune strategică naturală. Ea este protegiată în lungul ei pe de o parte de seria munţilor carpaţii, santinela fidelă, de veacuri, a poporului român, pe de alta de râul dunărea, bariera nestrămutată a naţionalităţei noastre. Acest şir de munţi şi această albie a dunări fac din statul român o fortereţă naturală, contra căria s-au sfărâmat în trecut, deseori, armatele inimicilor noştri.

Ca situaţie geografică, România se învecineşte: la nord şi la vest cu Austro-Ungaria, la vest cu Rusia şi cu Turcia şi la sud cu Turcia.

Vest al României, regiune infernală,

În care ruşi şi unguri cu turci amestecaţi

Pândesc să treacă Prutul, în oarde adunaţi,

De doctorul Vlădescu de n-ar avea sfială.

Săracul Ştefan Vodă ! Crişu el, la răsărit avea tatari, la miazănoapte ţara leşască, la apus Ardealul, la miazăzi Ungro-Vlahia. Acuma ce ar face când ar vedea la apus turci, ruşi şi unguri uniţi, râvnind toţi buluc asupra lui? Ce ar face? Ia, ar face, c-ar avea pe doftorul nostru, care ştie să mute mările şi ţările de la apus la răsărit. Deodată te-ai pomeni numai cu Dunărea ‘n vârful munţilor şi cu pădurile de brad în albia Dunărei. Şi iacă aşa ar scrie Nistor Urechi: „La satul Stuhăria-lupului, ţinutul Nicăiri, unde-i biserica într-un vârf de plop şi Dunărea curge la deal, întâlnitu-s-au oştirea moldovinească cu urdii turceşti, moschiceşti şi ungureşti şi, dând război bărbăteşte de ambe părţile, mare mult s-au oştit până au biruit oastea moldovinească, iar limbele străine s-au ascuns toate într-o căpăţină de sîrb, pe care pan Vlădescul, biv-vel vraci Sadagorski o adusese din ţara franţozească. Şi astfel am biruit noi limbele străine cu mila Domnului, cu vitejia Vlădescului şi cu norocul lui Ştefan Voevoda.”

I – aşa ar scrie Nistor Urechi, bată-l norocul, ş-ar merge vestea Vlădescului nevoie – mare !

Păcat că-n vremea când domnea strălucita roadă Muşatin neamul Vlăduţilor şi Drăganilor se ‘ndeletnicea cu creşterea bostanilor în ţara bolgărească.

Iară după noi, cronist rătăcit în veacul al nouăsprezecelea, cauzele crizei financiare sunt aceste:

1) Pentru că doctorul în medicină, doctorul în drept a uitat se vede a învăţa acea ramură a filozofiei de stat care în limba vulgară se numeşte gramatică, pentru care pricină îl sfătuim să mai intre în clasa a doua a universităţii din Hârlău ca să studieze profunda teorie despre acordarea subiectului cu predicatul şi ad[i]ectivelor şi verbilor cu substantivele la cari se referă. Cumcă această preţioasă teorie îi lipseşte dovedim prin următoarele citate:

Pag. 1: Este cinci ani de când …

Pag. 4: Vitele cornute discreşte la noi…  (Susţinem că ele discreşte pentru că se face doctori.)

Pag. 5: A doua condiţiune sau putere producătoare pentru agricultură este vitele.

Pag. 6: A treia condiţiune este băncile agricole.

Pag. 10: • • • Contra acelora care voieşte să ni le hrăpească.

Pag. 11: Atâtea forţi de producţiune cari se răsfrânge …

Ibidem: Popoarele civilizate antici ca şi moderni.

O altă preţioasă regulă dincolo de sfera cunoştinţelor d-rului este că numele proprii se scriu cu iniţiale mari.

Iată – le :

Pag. 1: râul dunărea.

Ibidem: Seria munţilor carpaţii.

   ,,       Bariera nestrămutată a dunări.

Pag. 3: Rezbelul crimei (citeşte Crimeei) ş.a., ş.a.

Apoi d-rul să nu uite că nu-i destul ca un bulgăraş ori un grecuşor să se frizeze trei ani în Paris pentru a se-ntoarce de acolo român neaoş. Ex.:

„Populaţia noastră agricolă a discrescut în cei din urmă” cinci ani de uă manieră spăimântătoare “

2) A doua cauză a crizei financiare este că mulţime de oameni de teapa doctorului, cam târziori la minte, în loc să se ocupe cu lucruri folositoare, precum punerea în stare normală a ciubotelor vechi, revenirea asupra căilor acului de-a lungul pantalonilor sau eventual înlăturarea constipulaţiunilor, din contra, pun la cale lumea toată, croiesc irigaţiuni şi scriu reţete pentru popoare întregi. Mulţimea acestor individe reformatoare ale universului trăieşte toată direct sau indirect din sudoarea claselor pozitive, fără să li deie nici o compenzaţie prin măg…ulirile ei.

De aceea vom face un serviciu naţiei arătând adevăratul teren pe care d-rul este mare. Cu acest scop publicăm din nou următoarea mulţămită publică:

Tîrgovişte

Subsemnatul suferind de constipaţie, după o căutare de (8) zile cu medicamente, eram ameninţat cu pierderea vieţei. Din întâmplare d-nul doctor Alexandru I. Vlădescu, trecând prin acest oraş la băile Pucioasa, m-a reîntors la viaţă după o căutare de 4 zile. În urma unei aseminea grabnice însănătoşiri, vin a mărturisi în public că viaţa mea astăzi este dată din noii de d-nul Vlădescu, după o serioasă stăruinţă ce are în căutarea bolnavului, pe lângă medicamentele date; căruia-i esprim mulţumirile mele, păstrându – i eternă recunoştinţă.

C. CH.”

 

Leave a comment »

“Unica biserica din tara inconjurata de tricolorul romanesc” – biserica Manastirii Petru Voda

Astazi, site-ul revistei Fundatiei Justin Parvu de la Petru Voda, “Atitudini“, a publicat prima mica serie de marturii: “Întâmplări minunate cu Părintele Justin: Câteva minuni săvârşite în timpul vieţii, dar şi după adormirea Părintelui Justin“. Cei ce le vor citi, vor intelege.

CAM_8492

Parintele Justin, la usa din spate a chiliei sale de la Manastirea Petru Voda, septembrie 2009

Tot astazi, Parintele Filotheu, ucenicul destoinic al Parintelui Justin Parvu, a surprins in fotografii doua ipostaze ale slujbei de pomenire de azi, 25 iulie 2013, la mormantul parintelui de la Manastirea Petru Voda (cele doua fotografii pot fi vizualizate aici). Slujind, ii zarim pe doi dintre apropiatii Parintelui Justin: Parintele Ioan Sismanian (“ziditorul”) si pe devotatul sau ucenic Gurie (“ocrotitorul”). Cateva sute de persoane sunt adunate in jurul mormantului, la rugaciune. Mormantul pare izbitor de similar cu cel al Parintelui Arsenie Boca – un loc unde florile nu se ofilesc niciodata! Dovada iubirii ce i-o poarta cele/cei ce se ingrijesc de acest loc, devenit din sfant, si mai sfant… Chipurile oamenilor sunt de o tristete sfasietoare, iar dorul si nevoia de cuvantul bun al Parintelui, razbate pe fetele multora, in fotografiile de azi. Se-apropie parastasul de 40 de zile, ce va fi sambata (peste doua zile), in ziua cand este comemorat si serbat si Sfantul Pantelimon, doctorul fara de arginti. Asa a asezat Domnul, ca ziua in care  sufletul Parintelui nostru Justin se prezinta la judecata particulara, sa fie  ziua unui mare doctor fara de arginti…caci si aceasta a reprezentat Parintele Justin, pentru foarte multi, un mare doctor fara de arginti.  Privesc cele doua fotografii facute de Parintele Filotheu, si am impresia ca vad fotografii de famile, ale unei unice familii, mari si indurerate, ca si a membrilor care nu se vad aici, si care i-au fost umbre si ucenici parintelui, ani la rand – vietuitorii celor doua obsti de la Petru Voda. Parintele tuturor, a plecat…

Frunzaresc admirabila carte a profesoarei Gratia Lungu Constantineanu, “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor” (Ed. Haritina, Iasi, 2008). Recitesc “povestea” aparitiei Manastirii de la Petru Voda. O redau mai jos, partial, din cartea citata, pentru frumusetea si limpezimea ei, asa cum a exprimat-o insusi Parintele Justin, in propriile-i cuvinte:

CAM_8484

Biserica Manastirii Petru Voda, septembrie 2009

CAM_8502

Biserica Manastirii Petru Voda, septembrie 2009

Am dorit sa-mi arat recunostinta fata de neamul acesta pe care l-am iubit asa de mult, incat nu puteam sa am alta manifestare, decat sa doresc ca o ultima expresie a nevointelor mele, sa asez drapelul tarii mele sub streasina bisericii mari a manastirii, inconjurand biserica, pentru neamul nostru jertfitor din 1948 pana in 1964. ESTE UNICA BISERICA DIN TARA CARE ESTE INCONJURATA DE TRICOLORUL ROMANESC,  acele trei culori, pentru neamul nostru jertfitor dintotdeauna. In Manastirea Petru Voda avem acum opt preoti, trei diaconi, iar restul monahi si frati, in total saizeci de vietuitori (n.n. – era in mai 2007 si era vorba numai de obstea de monahi-barbati). Avem in constructie un paraclis care are hramul tuturor sfintilor romani. Eu am mers cu Evanghelia in fata si cu natiunea in spate. In ’91 cand am venit, nu era decat iarba verde, curata, sanatoasa. Pe vremuri, aici ma jucam cu copilasii cand veneam cu mieii la pascut. Mai fata cate o oaie din mers si duceam mielul acasa, in traista. Iar paraul, intram pana la brau in apa dupa cate-o lostrita, 5-6 copii deodata. Nu ne lasam pana nu secam ochiul de apa unde se pitise pestele, ca sa-l prindem. Iar de multe ori veneam si petreceam Pastile aici cu copiii, cantand cantece bisericesti. In momentele grele din ’76 pana-n ’91, cand ma aflam sub supraveghere la Bistrita, oamenii n-au incetat sa vina la mine, i-am casatorit, le-am botezat copiii. Ei, cu acesti oameni am realizat ceea ce se vede aici. Doua lucruri m-au determinat sa intemeiez aceasta manastire: mai intai am facut aceasta in cinstea martirilor din  inchisori, iar al doilea motiv a fost pentru ca am vazut multimea aceasta de credinciosi din zona, oameni care au ramas curati si neafectati, care s-au mentinut nealterati de erezia ateo-comunista. Relieful, cat si sufletele acestor oameni au ramas aceleasi, nici mai mult nici mai putin, s-a pastrat aceasta frumusete spirituala fara nici o deviere. Si a mai fost dorinta si intentia credinciosilor de aici si care ma cunsoteau pe mine de prin alte parti.”

1 Comment »

Arta, artist…

parintele-serghie-sevici

Parintele Serghie Sevici -foto

parintele serghie 1

Parintele Serghie Sevici – desen de Gabriela Mihaita David, albastrude.wordpress.com

Procesul creatiei artistice consta, dupa cum am vazut, din doua momente principale: viziunea launtrica a geniului sau forma ideala si expresia ei in materie sau plasmuirea. Intaiul moment e de caracter subiectiv, al doilea de caracter obiectiv. Viziunea artistului noi n-o cunoastem decat din clipa cand s-a obiectivat ca opera frumoasa, ce ne cade sub simturi. Momentul plasmuirii sau al executiei si conditiile tehnice in care trebuie indeplinit sunt chestiuni ce privesc estetica si nu vin sub nici un raport in consideratia perspectivei noastre teologice. Am spus ca arta, desi apartine ca si morala ratiunii practice, isi are legile proprii, altele decat cele morale. Aceste legi se pot reduce la principiul perfectei conformitati a plasmuirii obiective cu viziunea subiectiva. Truda titanica a unui artist, ca artist, e sa realizeze aceasta perfecta conformitate. El e, din acest punct de vedere, un rob al operei pe care o plasmuieste. O apreciere morala nu incape in acest domeniu, precum nu incape in tehnica dialectica a filosofului  sau in metoda stiintifica a savantului. Ceea ce ne intereseaza moralmente in lucrul filosofului sau al savantului sunt consecintele ce rezulta, pentru viata, din gandirea sau din experienta lor.

Tot astfel, opera de arta nu ne intereseaza in devenirea ei tehnica, ci in repercursiunile asupra sufletului care o contempla. Arta exista in artist inainte de a exista in opera, dar opera, odata desavarsita, exista in public. Artistul se izoleaza de societate pentru a crea, dar creatia lui nu e desinata obscuritatii, ci publicitatii. Arta e prin natura ei generoasa: frumusetea pe care o descopera vrea s-o impartaseasca lumii, caci frumusetea exsita pentru a fi admirata. Fie ca si-o proclama cu orgoliu, fie ca nu, geniul are misiunea de a revela frumusetea, expunand-o sub ochii lumii. Vorbind in termeni proprii, aceasta misiune am numit-o PROFETISM ARTISTIC. Geniul e totdeauna constient de sublima lui chemare si adesea o marturiseste cu orgoliu. Sa traim in viata de toate zilele ca burghezi, zicea Falubert, dar sa cream ca niste semizei.

Profestismul insa, chiar cand e de nuanta artistica, implica ideea morala. Dupa cum am vazut, Edar Poe atribuie poeziei truda de a cobori lumina cerului in sufletul omenirii, iar Beethoven era convins ca muzica lui va mantui lumea de suferinte. In realitate, nici un artist de geniu n-a creat pentru a face pe oameni sa petreaca. Fiecare atribuie frumusetii, pe care a faurit-o, o misiune de purificare si de inaltare.

Extras din cartea “Nostalgia paradisului” (cap. “Arta in public”) – de Nichifor Crainic, Ed. Babel & Ed. Sfintii Martiri Brancoveni, 2013.

Despre Parintele Sergie Sevici, se poate citi aici.

5 Comments »