Pictura cu Sfintii Apostoli Petru si Pavel – realizata de maicile de la Manastirea Cartisoara, al carei hram sunt sfintii serbati azi
“Viata de incercare”
Copie fidela dupa o portiune de pictura din biserica de la Draganescu (executata de Parintele Arsenie Boca in anii’70-’80) – copie ce se gaseste in incinta Schitului Sadinca, jud. Sibiu (executata in anii din urma de un grup de pictori, la comanda staretului de la Sadinca)
Era al doilea an de cand Parintele Arsenie Boca fusese mutat de la Manastirea Sambata, la Manastirea Prislop. In pragul Craciunului, la 24 decembrie 1949, pe marginea versetelor Evangheliei lui Luca (16, 1-15), scria gandurile de mai jos:
“Tot ce putem aduna in viata aceasta: bogatie, slava, cunostinta, putere, sunt egale cu o bogatie nedreapta, neadevarata. Totusi ni s-au dat acestea nedrepte si neadevarate, spre incercarea inclinatiei omului. Daca omul se va lipi de acestea e gasit slujitor al mamonei si pagubas de Dumnezeu. Daca insa le consideram ca o avere de incercare, ca pe o seama de lucruri care nu corespund celuilalt taram al fiintei noastre, atunci Dumnezeu ne va da cele adevarate in locul celor mincinoase, cele proprii destinatiei noastre vesnice. Cea mai buna interpretare a vietii acesteia este interpretarea ei ca o incercare, intr-un mediu care nu-i al ei. Daca viata se va simti bine in pamant strain, o putem considera pierduta; daca sufletul se va simti strain si calator prin viata aceasta, el este calator spre viata adevarata, pe care va si castiga-o. Viata aceasta, prin urmare, ni-e data sa se vada cum ne-o interpretam: Ii dam un inteles marginit numai la lumea aceasta, sau intelesul vietii trece de limitele lumii? ‘Fariseii, care erau iubitori de argint, radeau de El.’ Finanta lumii ‘rade’ de Iisus. De cea mai buna interpretare a vietii, totdeauna se gaseste cineva sa rada. Rasul acesta este o reactiune, care dovedeste ca cele adevarate ‘ard’ cele neadevarate.”
Parintele Arsenie Boca – “Viata de incercare”, in cartea “Cuvinte vii”, Deva, 2006
“Spiritul ortodoxiei” (partea IV) – viziunea Principesei Ileana a Romaniei – publicata in SUA, in 1953
Principesa Ileana in 1946 – fotografie existenta la Castelul Bran
“Clement din Alexandria a inventat cuvântul “sinergie” (cooperare), pentru a exprima acțiunea acestor două energii: Harul și voința umană. Acest termen și idee … reprezintă azi doctrina Bisericii Ortodoxe cu privire la aceste aspecte . “De aceea, credinciosul simte ca a fi activ la Liturghie este esențial, iar pregătirea pentru Impartasanie este cu atentie asteptata si este precedată întotdeauna de o zi de post și de mărturisire.
Desi ortodoxia nu este de acord cu învățătura latină a prefacerii materiei, ea crede că Hristos – care este oferit în misterul Cinei celei de Taină, este cu adevărat acolo prezent… Ortodoxia nu practica cultul elementelor consacrate în afara Liturghiei. Biserica Romană face în continuare o mare diferență în momentul actual, cum că misterul are loc. Ei subliniaza aceasta prin cuvintele utilizate de către preot in timpul slujbei: “Acesta este Trupul Meu … Acesta este Sângele Meu” – in timp ce ortodocșii spun că “sfințirea Sfintelor Daruri funcționează pe tot parcursul Liturghiei, a cărei parte esențiala constă în cuvintele de instituire a Domnului nostru care urmeaza după invocarea Duhului Sfânt și binecuvântarea a elementelor (“epiklesis” – epicleza).
Harul euharistic îndeplinește harul Botezului și al Mirungerii. În misterul Pascal este regăsita Cina Domnului, Patimile și Învierea Sa, insa sacramentul euharistic nu este un scop în sine, ci un mijloc de aducere in realitatea spirituală, mai mare decât sacramentele insele. Comunicand cu Hristos, comunicam cu toți ai săi. “Fiind multi, pentru noi este o singura pâine și un singur trup: căci noi toti impartim din aceeași pâine.” Euharistia este fluxul de viață care curge prin tot corpul Bisericii lui Hristos. Noi nu-l absorbim, ci suntem absoarbiti in el.
Pentru ca omul să fie demn de o atât de mare dragoste, prin care Dumnezeu a dat pe singurul Lui Fiu pentru a ne salva de la păcat și pierzare, ceea ce se intampla este aproape supraomenesc. Nu s-a fi putut implini asa ceva, daca Domnul nostru ar fi instituit, de asemenea, Taina Sfintei Pocăinței, când El ne-a spus să ne mărturisim păcatele unul altuia și-a dat apostolilor Săi puterea de a ierta păcatele. “Luați Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. (Ioan 20:22-23).
Fiecare păcat pe care il facem față de om, il comitem de asemenea împotriva lui Dumnezeu. Nu există nici un păcat care sa nu Il doara pe Dumnezeu. Nu este suficient sa mărturisim și sa acceptam pedeapsa de la persoana vătămata, ci trebuie facuta spovedanie la preot, caci el este succesorul Sfinților Apostoli, care au moștenit spiritual puterea de a ierta păcatele. Există păcate pentru care pare, in înțelegerea umana, sa nu existe nici o iertare. Cu toate acestea, cunoastem multe cazuri de mari păcătoși, care, prin pocăință adevărată au obtinut iertarea păcatelor, și au devenit mari sfinți.
Biserica îndeamnă la mărturisire frecventa, mai ales înainte de Sfânta Împărtășanie și în timpul bolii, astfel incat sufletul sa poata fi oricând gata să stea înaintea scaunului de judecată. Nu este in nici un caz vorba despre controlul de către preot al vieții credincioșilor . Preotul este numai canalul prin care oamenii obțin iertarea lui Dumnezeu. Nu ne spovedim preotului ca o persoană, ci lui Dumnezeu prin preot. Preotul este acolo pentru a ajuta penitentul sa formuleze păcatul lui și să fie transmițătorul vizibil al harului lui Dumnezeu intru iertare. El este vehiculul pe care Hristos l-a instituit în acest scop.
Aici, ca și în toate celelalte Taine, Biserica Ortodoxă ne învață că “Dumnezeu nu este legat de Sfintele Taine; există Unul mai mare decât Templul” (Matei 12:06) și mai mare decât Sfintele Taine.” Aceasta inseamna că si atunci cand se întâmpla moartea unei persoane care nu a avut parte de niciuna dintre Taine, Dumnezeu poate ajunge la el, daca sufletul lui este pregătit de dragoste și pocăință. “Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui!” (Romani 11:33). Când El dorește astfel, nu are nevoie de ritualuri vizibile ca să dăruiască darurile Sale.
Biserica Ortodoxă nu are dogma de Purgatoriu. “Potrivit Bisericii Ortodoxe, moartea finalizeaza perioada de probă a omului și imediat după moarte, el este judecat. Soarta lui în eternitate este determinata de starea sa morală in care se gaseste in momentul morții.” “Noi credem că sufletele celor decedați sunt în repaus sau in chin ca la forja, pentru ca imediat după separarea de corp, sunt pronunțate fie de fericirea, fie suferința și durerea, insa mărturisim că nici bucuria, nici condamnarea, nu sunt încă complete. După Invierea de obste, cand sufletul este reunit cu trupul, fiecare va primi măsura deplina a bucuriei sau a condamnarii sale, ca urmare a modului în care el însuși a actionat in viata, bine sau rău. ” (Confesiunile lui Dositei la Sinodul de la Constantinopol, 1672) ..
Biserica Ortodoxă nu declara mai mult sau mai repede decât o fac Evangheliile, cu privire la starea sufletului între momentul mortii și ziua Judecății. Noi știm că este un Rai și un Iad, și că ele sunt o stare de spirit. “Nu se va zice – iată aici! Sau iată acolo! Căci iată, împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.” (Luca 17:21). Domnul nostru, de asemenea, a spus: “În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă nu ar fi fost așa, v-aș fi spus. Ma duc sa pregătesc un loc pentru tine.” (Ioan 14:2).
De asemenea, credem cu tărie că probarea omului și alegerea lui liberă exista doar aici, pe pământ, și că “puterea lui Hristos de a ierta păcatele este de această parte a mormântului”, după cum spune Teofilact în Luca 05:24, comentând cuvintele lui Hristos (atunci când El spune “că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele”). Observați că numai pe pământ sunt iertate păcatele. Atâta timp cât suntem pe pământ, putem șterge păcatele noastre; după ce am plecat de pe pământ, nu mai suntem capabili să le ștergem prin mărturisire, pentru că ușa este închisă. Androutsos a spus: “iertarea este o iertare și o remisiune completă a tuturor pacatelor și o restaurare și o revenire la starea de grație “. Mai mult, ideea de aplicare a dreptatii divine prin intermediul pedepsei este străina de concepția ortodoxă a unui Dumnezeu iubitor și limitat in puterile Sale.
Anumite păcate grave sunt de neiertat, nu datorita neputinței lui Dumnezeu sau a Bisericii, ci pentru că, prin natura lor, fac pe cei ce le-au comis sa nu se poata pocai și sa ramana duri, astfel că, în aceste cazuri, harul divin nu poate funcționa. (Androutsos. Gavin p. 360)”
Ceea ce se aude puternic si ceea ce nu…
Cu trei zile in urma, la 25 iunie, in Republica Moldova, in speta la Chisinau, s-au auzit sirenele timp de trei minute, la ora 14. A fost un exercitiu de verificare stradala a functionarii sistemului de alarmare a populatiei (stirea – aici). Pe teritoriul Republicii Moldova sunt amplasate 270 de sirene stradale dintre care 215 sunt în Chişinău.
***
Ideologul neoficial al președintelui rus Vladimir Putin, profesorul Aleksandr Gelyevich Dugin, a vizitat din nou Romania, in perioada 22-25 iunie 2014. Conform stirilor aparute (vedeti aici si aici), s-a întalnit (si) cu reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Romane – cu privire la proiectul său eurasiatic “A treia Romă”. “A treia Romă” este o componentă ideologica centrala și mistica a mișcării Eurasiatice promovate de Dugin si de Kremlin. Profesorul Dugin sustine, de mai multi ani deja, revigorarea doctrinei Eurasianismului și include Romania in “spațiul Euroasiatic”.
“Spiritul ortodoxiei” (partea III) – viziunea Principesei Ileana a Romaniei – publicata in SUA, in 1953
Fotografie cu Principesa Ileana in copilarie – mobilier si fotografie intr-una din camerele Castelului Bran, 2014
Traducerea de fata urmeaza partii anterioare, ce se poate citi aici .
***
“Botezul este prima Sfânta Taină, și prin aceasta persoana botezata este curățita de toate păcatele, la origini cat și personal, și copilul nou-născut al lui Dumnezeu este încorporat în Biserica lui Hristos.
Această ceremonie este realizată prin imersie totală, repetata de trei ori în apă, în numele Sfintei Treimi, a Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Cele trei imersiuni reprezintă moartea păcatului împotriva Sfintei Treimi, iar cele trei ridicari din apa semnifică viața în și prin Sfinta Treime. Autoritatea Bisericii pentru botez vine direct de la Hristos prin porunca data clar ucenicilor Săi, ca să învețe și să boteze toate neamurile (Matei 28:19); de asemenea, El face o avertizare severa: “Dacă omul nu se naște din apă și din Duh, el nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. “(Ioan 3:05). (Pentru ortodocși, moartea unui copil nebotezat înseamnă excluderea sa din familia creștină în ziua Judecății.), Botezul este, de asemenea, un semn de supunere față de practica apostolică (Fapte 10:44-48, 16:15 și I Cor. 1:16). Peste acestea mai exista o dovada a iubirii lui Iisus, care a poruncit: “Lăsați copiii să vină la Mine,” și ce creștin nu ar asculta acest apel?
Botezul este urmat imediat de Sfânta Mirungere, cea de a doua Sfânta Taină, prin care o persoană botezată este înarmata cu puterea și înțelepciunea de la Duhul Sfânt. Preotul îl unge pe copil pe frunte, piept, ochi, urechi, obraji, gura, mâini și picioare cu Sfântul Mir (ulei), pronunțând cuvintele: “.. Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin.” Aceste cuvinte sunt luate de la II Cor. 1:21-22: “El, care ne întăreste cu voi în Hristos, ne-a uns în Dumnezeu, care ne-a si pecetluit,și ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre.”
Mirungerea este o extensie a, și o partajare în ungerea Domnului nostru cu Duhul Sfânt, realizata de către Tatăl. Prin urmare, ungerea ne unește nu numai cu Duhul, ci si cu Fiul.
Sfântul Mir este pregătit și consacrat de catre episcopi, iar utilizarea sa este, prin urmare, un echivalent al punerii mâinilor – în Confirmarea din bisericile occidentale, transmiterea Duhului Sfânt. Biserica Ortodoxă nu oferă nici o teorie despre modul acestei transmisii, dar își amintește “că Dumnezeu este Duh și trebuie să fie adorat în duh și în adevăr (Ioan 4:14), mai ales atunci când ne întoarcem la Persoana Duhului Sfânt.” Mirul este deci canalul “de ungere invizibila și spirituala pe care Dumnezeu il revarsă în inimile oamenilor acolo unde si cand dorește.”
Sf. Pavel spune: “Fundatia a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta: Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui.” (II Timotei 2:19). Cartea Apocalipsei enumeră slujitorii lui Dumnezeu “sigilati” din toate popoarele. (Apoc. 7:3-4).
Sfântul Chiril al Ierusalimului spune astfel: “Nu uita Duhul Sfânt în momentul tau de iluminare; El este gata să acopere sufletul tău cu pecetea lui.”
Un călugăr al Bisericii Răsăritene scrie: “Impregnarea de Duhul Sfânt înseamnă, prin urmare, că incepem sa ne asemanam Tatălui, adica, Domnului Iisus Însuși, din momentul in care nu ne mai apartinem noua insine. Am devenit.. … sclavii și soldații lui Hristos si co-victimele sacrificiului Sau. Primii creștini au folosit expresia “de a păstra sigiliul”, în sensul de a rămâne credincios. “
Odată ce noul creștin a primit Sfintele Taine ale Botezului și Mirungerii, el este gata să accepte Sfânta Euharistie. Primele două ceremonii sunt efectuate în transceptul bisericii. Apoi, copilul este adus la altar de nașul lui. El va participa acum, ca toți creștinii credincioși, la impartasirea cu adevăratul Trup și Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, sub forma vizibilă a pâinii și a vinului. De acum înainte, aceasta va fi partea centrală a vieții sale spirituale. Deși nu există o regula cu privire la acest lucru, copilul, după prima impartasanie in urma botezului său, de obicei nu se spovedeste până când este în stare să facă acest lucru în mod inteligent, în jurul vârstei de șapte ani, cu excepția cazului cand este bolnav de moarte.
Sfânta Împărtășanie, sau Euharistia, este centrul obiceiului ortodox, și este pregătita și utilizata la Sfânta Liturghie. “Scopul vieții omului este unirea cu Dumnezeu și îndumnezeirea.” Îndumnezeirea nu este, desigur, “o identitate panteista, dar este o partajare prin har a vieții divine.”
“Această participare impregneaza omul de viața celor trei Persoane divine, de neîncetata revărsare de iubire care circula între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și care exprimă natura lui Dumnezeu …. Uniunea cu Dumnezeu este împlinirea perfectă in Regatul anunțat de Evanghelie, iar iubirea leaga toată Legea și Proorocii.
Credincioșii caută această uniune prin comuniune. “Biserica Ortodoxă … consideră că Sfintele Taine nu sunt doar simboluri ale lucrurilor divine, ci că darul realitatii spirituale este atașat acestor semne perceptibile prin simțuri … adică, în misterul euharistic, același har este prezent în zilele noastre, precum a fost odinioara împărtășit în Cenacol. Există două aspecte aici:… aspectul mistic si aspectul estetic. Aspectul mistic constă în faptul că harul sacramental nu este rezultatul efortului uman, ci este conferit în mod obiectiv de către Domnul nostru. Aspectul estetic constă în faptul că Sfintele Taine aduc roadele lor în omul destinatar numai în cazul în care sufletul sau este de acord și este pregătit pentru ele. Părinții greci au subliniat mereu libertatea omului în lucrarea de mântuire. ” Sf. Ioan Gură de Aur scrie: “.. Noi trebuie mai întâi săcautam binele și abia apoi Dumnezeu adaugă ceea ce este necesar. El nu acționează antecedent voinței noastre, astfel încât să nu ne distruga libertatea“.
Sfantul Ioan Botezatorul, “cel mai mare nascut din femeie”…
Chipul Parintelui Arsenie Boca – fotografie din 1955
Chipul Sf. Ioan Botezatorul, pictat de Parintele Arsenie Boca in anii 1970-1980 pe bolta pronaosului de la biserica din satul Draganescu (langa Bucuresti)
De la vizita mea la biserica din Draganescu, in vara trecuta (vedeti aici si aici), am ramas cu un gand: reprezentarea picturala a chipului Sf. Ioan Botezatorul (a carui nastere o serbam in fiecare an, la 24 iunie) realizata de Parintele Arsenie Boca, seamana izbitor cu insusi chipul Parintelui, dintr-o fotografie a sa de la varsta de 45 de ani… (vedeti alaturat).
Despre Sfantul Ioan Botezatorul, audiez cuvinte care ma fac si mai tare sa ma gandesc la aceasta asemanare ce pare, numai vizuala. Insa cei care stiu cum descria Parintele Arsenie insusi pe mama sa, cum descria copilaria sa, rugile si invataturile mamei, dar si grija cu care a pastrat si se ruga la icoana la care se rugase mama sa in vremea in care il purta in pantece, dar si mai tarziu, cand era copil, vor gasi si ei, poate, aceasta asemanare…
Am desprins frazele de mai jos dintr-un cuvant rostit de Parintele Bartolomeu Anania la nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (cuvantul intreg care se poate audia mai jos):
“A ramas in istoria mantuirii omenii drept cel mai mare nascut din femei – o definitie pe care a dat-o Mantuitorul Hristos atunci cand a vorbit de el. Ne spune Sf. Evanghelist Luca – ca duhul sfant s-a pogorat in Ioan inca de pe cand era prunc in pantecele maicii sale. Este extraordinar sa constati ca cineva se naste sfant; de obicei sfintenia se capata in timp si cu trude grele […]. Ioan Botezatorul, fiind cu Duhul Sfant inca din pantecele maicii sale, s-a nascut sfant, si sfant a ramas toata viata.”
Duminica Sfintilor Romani
”Condacul Sfintilor Romani” – cantat de un grup de maici de la Manastirea Petru Voda din vale (Paltin), ucenice ale Parintelui Justin Parvu, de Duminica Sfintilor Romani, serbata anul trecut, in 2013, la locul de construire a manastirii de vesnica pomenire a marturistorilor ce s-au savarsit la Poarta Alba-Galesul (Canalul Dunare-Marea Neagra):
“Pret de o jumatate de veac lantul incercarilor nu se va rupe pentru ca revolutia se deruleaza permanent: mereu se vor gasi ‘dusmani de clasa’, rataciti de la linia partidului, deviati de dreapta, ‘cei ce nu sunt cu noi’, nebunii care nu sunt capabili sa intealeaga ‘cea mai buna si cea mai dreapta dintre lumi’, milostivii din fire care erau osanditi pentru ‘ajutor legionar’, clerul si monahii care erau ‘otravitorii cu opium ai popoarelor’, dizidenti vanduti imperialismului si asa mai departe. Toti trebuiau ‘zdrobiti fara crutare’ si exterminati in fiinta lor fizica, dar nu oricum, ci dupa ce au fost desfiintati in demnitatea lor morala. Si aceasta era cea mai nobila sarcina de partid. Cruzimile clocite de minti satanice au coborat mult sub animalitate conditia de om. Toate valorile morale au fost inversate. Si pentru a fi realizata aceasta rasturnare nimic n-a fost trecut cu vederea. Tot ce se poate imagina mai salbatic si mai reprobabil a fost depasit. Nicaieri stahanovismul n-a fost mai eficient in materie de tortura si teroare. Cei care au cazut in ‘moara dracilor’ au fost victimele unor experimente care au depasit tot ce se cunoaste in materie de oroare. Se gandeste oare cineva cu cata rusine sta impovarat neamul nostru romanesc?”
(extras din cartea doamnei ASPAZIA OTEL PETRESCU – “Doamne, strigat-am!“, Ed. Platytera, ed. a II-a, Bucuresti,2008)
Fotografiile zilei: Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, inainte de restaurarea din 1926
Ridicata in Tara Fagarasuluiin 1697 (azi cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” si “Sfintii Martiri Brancoveni”), “cu toata cheltuiala Mariei sale Constantin Brancoveanu, voievod a toata Ungrovlahia“, Manastirea de la Sambata de Sus a fost distrusa de autoritatile austriece cu tunul, la 10 septembrie 1785 (conform cartii “Monahismul Ardelean in trecut si astazi” – de Sebastian Dumitru Carstea, Ed. Andreiana, Sibiu, 2008, p.359). Din fericire, biserica Manastirii de la Sambata nu a putut fi daramata din temelie, asa cum se cerea, ci doar varful turlei, bolta altaraului si tinda cu toate ornamentatiile stilului brancovenesc au fost distruse. Din 1785 si pana in 1926, cand Mitropolitul Ardealului – Nicolae Balan, a inceput lucrarile de restaurare a bisericii brancovenesti, manastirea a ramas distrusa. Dupa finalizarea restaurarii, Mitropolitul Balan a adus la Sambata un mic grup de calugari, intre care cel dintai, care va fi numit si staret, a fost Parintele Arsenie Boca (care a vietuit la Sambata din primavara anului 1940 si pana in noiembrie 1949). Sfintirea Manastirii s-a facut la 15 august 1946 de catre Mitropolitul Balan, la aceeasi data fiind sfintit si “altarul din padure”, ridicat de catre monahi in anii 1944-1945.
De curand, pe un pilastru de la intrarea in biserica manastirii, au fost afisate cateva fotografii de arhiva, cu vederi de dinainte de a se incepe restaurarea (1925-1926), pe care le redau mai jos. Marita, una dintre fotografiile din interiorul bisericii, este preluata de pe site-ul “Fototeca ortodoxiei romanesti”.
anomismia 