Timpul meu este contractat teribil! Nu stiu de ce se intampla asa, dar se intampla. Nu am uitat de blog, nu am uitat de cei care mai intra pe el, “rasfoind” si cautand poate, noi postari. Si nici de cei care s-au/m-au intrebat – de ce tac prelung?… Uneori, timpul nu ne este amic, uneori timpul fuge de noi, si nu-l mai ajungem… Mie mi se intampla, si cred ca multora- uneori, sau poate in ultima vreme…
Traim zilele acestea cea mai intensa perioada interioara a anului – pentru crestinii care l-au descoperit pe Iisus in propria-le fiinta. Au fost zile lungi, poate grele, in ultimele sapatmani, dar azi sarbatorim, de 2000 de ani incoace, izbanda iubirii fara limite, INVIEREA FIULUI CREATORULUI! Azi bucuria este in casa ei, daca ne-a gasit sufletele cu obloanele deschise. Astfel doresc tuturor celor ce vor poposi pe aceasta pagina azi, de PASTILE anului 2017, la Invierea Mantuitorului Hristos, obloane sufletesti deschise, sa poata primi BUCURIA!…
anomismia 