“Am citit scrisoarea de protest față de desemnarea Oanei Stănciulescu în Consiliul de Administrație al TVR. Am citit-o și am înteles că pentru orice pasionat de libertate, solidarizarea cu Oana Stănciulescu nu e o opțiune, ci o obligație de conștiință.” – asa incepe articolul cu titlul “Oana Stănciulescu și pasiunea pentru libertate” semnat astazi, 19 martie 2016, de Razvan Zamfir.
Subscriu intrutotul si ma solidarizez, asemenea!
De ieri inca, in graba zilei, am apucat sa citesc, pe cateva site-uri pe care le urmaresc cu consecventa, anuntul si reactiile fata de atacul celor 64 de semnatari, prin scrisorea lor de protest adresata la 17 martie 2016 d-nei Alina Gorghiu si d-lui Vasile Blaga (copreşedinţi ai Partidului Naţional Liberal), prin care dezavueaza total decizia ca jurnalista sa fie propusa sa ocupe o pozitie importanta in Televiziunea Nationala TVR. Ei argumenteaza in scrisoare ca “Oana Stănciulescu s-a făcut cunoscută ca foarte activă în cultivarea memoriei unor personalităţi şi valori de extremă dreapta din istoria culturii româneşti. Cu o consecvenţă, ce trebuie subliniată, jurnalista îşi face un crez din a reabilita, şi eroiza o serie de personalităţi de orientare legionară, xenofobă, antieuropeană şi antidemocrată. Pe aceştia i-a declarat repetat „eroii noştri“ “.
Cei care au urmarit-o pe Oana Stanciulescu la postul TV Antena 3 unde a lucrat anterior – realizand emsiunea “Panorama”, isi amintesc desigur, ca nu s-a ferit sa aduca la lumina istoria adevarata a Romaniei, cu curaj si demnitate, cum probabil foarte putini jurnalisti au facut-o si o fac.
In toamna trecuta, la 24 noiembrie 2015, cu ocazia evenimentului organizat de Academia Romana (prima manifestare de acest gen organizată în Aula Academiei Române în memoria marelui om de stat), cu tema “Ion I. C. Brătianu se întoarce în Academia Română“, jurnalista a avut invitatie la cuvantul de final al sesiunii omagiale, participand la eveniment cu ocazia realizarii filmului documentar “Așezământul Ion I. C. Brătianu” – realizat de Nicolae Noica, Oana Stănciulescu si Ruxandra Noica (filmarea intregului eveniment poate fi vizionata aici). Cu acel prilej, in cuvantul de la tribuna, jurnalista a spus auditoriului Academiei Romane: “In ultimele două luni, am bătut țara în lung și în lat și am vorbit cu mii de oameni. La fiecare întâlnire, am ajuns să discutăm despre modelele românilor și mi-am dat seama că oamenii sunt foarte dornici să afle amănunte despre ce-au făcut pentru țara noastră și I. C. Brătianu, și Corneliu Coposu, și Iuliu Maniu. Românii sunt dornici să afle lucruri din istorie, dar este o ruptură între societate și instituțiile statului, o ruptură între cetățeni și oamenii care ne reprezintă. Dacă tinerii au ieșit în stradă, dacă românii sunt dornici să afle și să înțeleagă care să le sunt reperele și modelele, atunci lucrurile acestea se fac împreună. Trebuie să fim solidari și fiecare să facă ceva. Eu astăzi, celor de la Academia Română, le-am transmis să-și deschidă porțile și către tineri, să nu mai stea într-un cerc restrâns și să vorbească doar între ei” (extras din cuvantul Oanei Stanciulescu, transcris si prezentat aici) . In finalul cuvantului, Oana Stanciulescu a afirmat: “Așadar, am ajuns într-un punct în care România are mare nevoie de oameni care să lucreze cu inima, care să conducă cu inima, care să facă politică cu inima și care să facă presă cu inima, altfel nu avem nicio șansă. Trebuie toți să ne unim și ca atare, iată că sloganul din ’90: ‘Numai împreună vom reuși’ este mai actual ca niciodată. Suntem în punctul în care avem nevoie de modele, de oameni care au făcut ceva pentru România“.
Mai apoi, in februarie 2016, Oana Stanciulescu a fost invitata de fostul Presedinte al Romaniei Emil Constantinescu, la Fortul 13 Jilava “unde urma să aibă loc inaugurarea Centrului pilot pentru Istoria recentă a României” (cititi integral pe blogul Oanei Stanciulescu – aici si aici). Formula jurnalista pe blog, cu acea ocazie a vizitei din 12 februarie 2016: “Fiecare român are obligația morală să meargă măcar o dată la Fortul 13 Jilava, locul unde au fost bătuți, torturați, uciși toți cei care s-au împotriva regimului comunist de după 1945. Vineri am fost din nou la Fortul 13 Jilava și am avut același sentiment de neputință și furie….” si se mai intreba, retoric, “De ce nu suntem în stare să facem un manual de istorie recentă a românilor” iar mai apoi, la 3 zile, nota pe blogul sau ca “Manualul de Istorie Recenta a României va fi retras de la Fortul 13 Jilava și „ va rămâne al ministerului Educație Naționale, urmând să fie folosit în alte locuri, dar nu la Fortul 13“, după cum mi-a spus Octav Bjoza, președintele AFDPR. Decizia a fost luată după o discuție cu fostul președinte Emil Constantinescu.” (cititi integral, aici)
Astazi s-a alaturat si jurnalista Marilena Rotaru in sustinerea morala si profesionala a Oanei Stanciulescu si explica, intr-o interventie mai lunga din ziarul Expres Magazin (integral, aici): “Sunt solidară cu Oana Stănciulescu şi-mi asum ”întreaga vina” de a respecta şi cultiva valorile patrimoniului spiritual românesc, valori care s-au impus şi se impun pe cu totul alte criterii decât cele stabilite de ”cadrele” nu ştiu caror entitaţi, semanatoare de ura, frica, denunt, şi tot ce ţine de aceste mizerii pe care nu le încape nici o democraţie din lume. Urmaşii bolşevicilor din ’46-’50 vor din nou săaresteze gândirea! Obiectul muncii lor sunt listele pe care se află cine are voie şi cine nu are voie să facă parte din această lume!”
Jurnalistul Radu Tudor, fost coleg la postul TV Antena 3, o descrie pe Oana Stanciulescu astfel: “Am fost coleg ani de zile cu Oana Stanciulescu la Antena 3. Apoi fiecare si-a vazut de drumul lui. Ne cunoasteam de la inceputul anilor 2000. De cand o stiu, Oana e neschimbata. Pasionala, anticomunista pur sange, onesta, guraliva, gorjeanca, uneori incomoda, fara ocolisuri, fixista pe subiectele jurnalistice abordate. Pe scurt, un om bun, pasionat de meserie.” (extras din articolul de azi, 19 martie, “Oana Stanciulescu “neolegionara” ??!” – de Radu Tudor.
In articolul de azi, “Linşaj bolşevic cu parfum de intelectuali” Lucian Gheorghiu argumenteaza ca Oana Stanciulescu a crezut in libertatea profesiei sale si in crezul sau de roman de la bun inceput, reamintind ca: “pe 14 iunie 1990, o foarte tânără jurnalistă lua bastoane pe spate de la minerii din Valea Jiului şi de la securiştii mascaţi în salopete de mineri. Era acuzată de legionarism şi de destabilizare a ordinii publice. Asta pentru că nu putea fi acuzată de meseria pe care o practica şi mai ales unde: la „Dreptatea”, oficiosul PNŢCD“.
Prin cele de mai sus doresc sa ma alatur celor care sunt in gand si in fapta alaturi de ROMANII zilelor noastre, intre care se numara si jurnalista Oana Stanciulescu!
” (pasaj preluat din textul integral al ‘invitatiei’, de pe blogul 
anomismia 