anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Imagini din cartea nou-aparuta, “MARTURII ALE EXPERIENTEI MONAHALE” ALE CUVIOSULUI IOSIF ISIHASTUL, si ilustrata in totalitate de Gabriela Mihaita David…

Cartea, aparuta cu cateva zile in urma (ianuarie 2017) la Editura Evdochimos, a fost semnalata aici. Mai jos, cateva fotografii din carte.

cam09673cam09666cam09669

Leave a comment »

“Rugăciunea lui Iisus” – de Nichifor Crainic; coperta – dupa un desen al Parintelui Arsenie Boca

Teologul Florin Dutu continua seria de reconstituiri si recuperari ale scrierilor academicianului Nichifor Crainic cu o noua aparitie editoriala la Ed. Floare Alba de Colt (imaginea copertii fata, mai jos; sursa: AICI). Carticica a fost anuntata astazi, 21 ianuarie 2017, de editor. Este a saptea reconstituire – profil  a academicianului Nichifor Crainic, datorata lui Florin Dutu (cititi si aici).

16195290_811060559034724_1164113405167152109_n
„Dintre formele experimentale şi teoretice ale misticii ortodoxe, cea care o domină şi îi dă coloritul deosebit e Rugăciunea lui Iisus, cunoscută între multe alte numiri şi sub acelea de Rugăciunea mintală, Rugăciunea cordială sau Rugăciunea isihastă. În viaţa spirituală a Occidentului, nu-i putem găsi o formă similară. E proprietatea exclusivă a Răsăritului. Atât prin esenţa doctrinară, cât şi prin metodă şi nu mai puţin prin practica ei de-o covârşitoare amploare istorică, dăinuind din vechime până la vestiţii stareţi ruşi din vremea noastră, ea constituie în cea mai largă măsură contemplaţia ortodoxă… Făcând parte din patrimoniul spiritual oarecum secret al vieţii monahale, firul istoric al provenienţei ei se poate urmări înapoi până în veacurile clasicismului creştin, când urma i se pierde în aburii legendari ai tradiţiei… Rugăciunea lui Iisus e o tradiţie secretă a monahismului contemplativ.”
(Academicianul Nichifor Crainic, Rugăciunea lui Iisus)

Titlu: Rugăciunea lui Iisus
Autor: Nichifor Crainic
ISBN 978-606-93984-5-6

11×20 cm,  64 pagini

Editura Floare Albă de Colț, ianuarie 2017.
SURSA:   http://www.floarealbadecolt.ro/index.php/noutati/51-noutati20.html

2 Comments »

Povestea unei carti de marturii monahale athonite si a ilustratiilor ei – semnate de Gabriela Mihaita David…

La 15 iulie 2013, notam pe blogul meu:  

Se intampla sa intalnesti, in “virtual”, oameni pe care sa-i indragesti si sa-i admiri, “din prima”, cu putere! Nu-i cunosti, nu i-ai vazut vreodata, nu stii nimic despre ei – in afara de ce exprima ei prin mijloace vizuale sau audio puse la dispozitie de spatiul virtual in care mai toti ne miscam azi. Eu “am intalnit-o” pe artista Gabriela Mihaita David cu cateva luni in urma, pe o “stradela” a Internetului blog-ist, pur intamplator. Nu mai stiu care pe care a observat si a “salutat” intai in mod efectiv, dar aceasta nu este important. Insa intalnirea aceea a ramas, este, si se pare ca si de o parte si de alta. Ne “vedem” si “ne auzim” – uneori mai des chiar decat o facem cu cei mai buni prieteni, desi direct nu am vorbit deloc, decat, desigur, mici intrebari, raspunsuri ori multumiri, pe blogurile noastre. Sunt convinsa ca astfel de “intalniri” sunt dese in virtual, si cred ca aceasta este fateta frumoasa a “socializarii” digitale. Impartasirea fara obligatii, fara asteptari, fara incorsetari, fara pretentii si fara asaltarea intimitatii, nu poate fi decat placuta. Muzicianul Gabriela Mihaita David rosteste rar si putine vorbe, pe coltisorul sau de virtual, dar stie, in mod minunat, sa se exprime vizual! Expozitia dumneaei, din care impartaseste oricui vrea sa arunce o privire, este o sarbatoare vizuala!……… (continuarea -aici)

***

Doamna Gabriela Mihaita David este violonista la Filarmonica din Ploiesti si artist amator, manuind o tehnica cu totul originala, in sine extrem de simpla dar de mare impact vizual – “tehnica desenului in pix” – cel mai adesea albastru.

Am preluat adesea, de-a lungul a catorva ani deja, o mica parte a desenelor sale minunate si pe blogul meu, primind pentru aceasta acceptul autoarei, pe care am considerat-o mereu o artista cu totul speciala! Pentru mine desenele sale sunt sursa de bucurie zilnica, de armonie si de stare de gratie, de peste trei ani si jumatate.

Gabriela Mihaita a maiestrit sute (sau poate mii) de desene, pe care le-a postat apoi pe cele doua bloguri ale sale, transformate in veritabile simeze electronice: AICI si AICI. Blogurile sale au fost si sunt o expozitia vie, pulsatila si continua, in care desenele se insira ca margele de stari si cuante de comunicare non-verbala, zi dupa zi. Buna parte din desene au fost clasificate de artista in serii purtand nume specifice.  Intre ele se numara cateva serii de desene de inspiratie iconografica si spiritual-ortodoxa. La inceputul anului 2016, la cerere, a ilustrat coperta unei carti despre cuviosii si sfintii purtatori ai numelui Arsenie (vedeti aici).

Pe la mijlocul lunii septembrie 2016, cu trei zile inainte de mutarea la Domnul a fratelui dumisale, Doamna Gabriela Mihaita David a primit o cerere neasteptata – asa cum face Dumnezeu cu alesii sai, spre mangaiere:  sa ilustreze o carte de texte patristice traduse de calugari din greaca in romana. De aceasta carte s-au ocupat monahi din Sfantul Munte Athos, de la Schitul Lacu, Chilia Buna-Vestire. Coperta cartii – care a iesit in aceste zile de sub tipar la Editura Evanghelismos, se gaseste dedesubt.

 

cover_iosif-isihastul

Ilustratiile cartii sunt desenele pentru inceputuri si sfarsituri de capitole: Gabriela Mihaita a pregatit, in timp de putin peste o luna de zile, cele 40 de desene pentru inceputurile capitolelor si alte 40 de desene pentru sfarsiturile capitolelor. Despre perioada gestatiei si realizarii desenelor, dumneaei imi scria: “Desenele acestea sunt rugaciunea mea pentru fratele meu, si m-am straduit sa fie gata inainte de pomenirea de 40 de zile, asadar, au fost gata in 38 de zile, cand i-am trimis parintelui de la Chilia Buna- Vestire ultimul desen, adica intr-o luna si aproximativ zece zile. A fost o stare de transa, ca o anestezie a sufletului, caci, altfel, durerea ar fi fost de nesuportat. Fratele meu era mai mic decat mine, dar sufletele noastre s-au comportat mereu ca si cum ar fi fost gemene. Asa simt si acum. Jumatate din sufletul meu este impreuna cu fratele meu.

Ele au fost astazi, 20 ianuarie 2017, asezate pe simeza electronica a artistei si pot fi vizionate acolo (click AICI si AICI). Va invit sa vizitati expozitia ilustratiilor cartii “Cuviosul Iosif Isihastul: Marturii ale experientei monahale” dar sa o si cititi…

Preiau mai jos numai doua mostre-desen din expozitia de ilustratii a cartii pomenite:

athos-20

Desen din seria “Inceputuri de capitol“, autor Gabriela Mihaita David

athos-60

Desen din seria “Sfarsituri de capitol“, autor Gabriela Mihaita David

5 Comments »

“Doina” lui Mihai Eminescu (azi, 167 de ani de la nastere…)

 

DOINA

De la Nistru pân’ la Tisa

Tot Românul plânsu-mi-s’a

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin şi pân’ la Mare

Vin Muscalii de-a călare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o aţin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii

Şi străinul te tot paşte

De nu te mai poţi cunoaşte;

Sus la munte, jos pe vale,

Şi-au făcut duşmanii cale,

Din Sătmar pân’ în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român săracul,

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă,

Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vară vara lui

Şi-i străin în ţara lui.

De la Turnu ‘n Dorohoi

Curg duşmanii în puhoiu

Şi s’aşează pe la noi;

Şi cum vin cu drum de fier,

Toate cântecele pier,

Sboară pasările toate

De neagra străinătate;

Numai umbra spinului

La uşa creştinului.

Îşi desbracă ţara sânul,

Codrul — frate cu Românul —

De săcure se tot pleacă

Şi izvoarele îi seacă—

Sărac în ţară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii

Mânca-i-ar inima cânii,

Mânca-i-ar casa pustia

Şi neamul nemernicia!

Ştefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las’ Arhimandritului

Toată grija schitului,

Lasă grija Sfinţilor

În sama părinţilor,

Clopotele să le tragă

Ziua ‘ntreagă, noaptea ‘ntreagă,

Doar s’a ‘ndura Dumnezeu

Ca să-ţi mântui neamul tău!

Tu te ‘nalţă din mormânt

Să te-aud din corn sunând

Şi Moldova adunând.

De-i suna din corn odată

Ai s’aduni Moldova toată,

De-i suna de două ori

Îţi vin codri ‘n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toţi duşmanii or să piară,

Din hotară în hotară —

Îndrăgi-i -ar ciorile

Şi spânzurătorile !

Leave a comment »

Sandrina H. – autodidact, Chisinau, MD…

O stiti de aici

 

Leave a comment »

O noua perla arhivistica extrasa din nestiut: Amintiri despre „Gândirea”- de Nichifor Crainic, in 1971…

nc

Cea mai recenta aparitie editoriala (decembrie 2016) sub egida Ed. Floare Alba de Colt este dedicata profesorlui Nichifor Crainic. Neobositul cercetator prin arhive si biblioteci personale rare, ciberneticianul si teologul Florin Dutu, a adus recent la lumina a sasea sa carte dedicata reintregirii profilului profesional si uman al marelui academicianul roman.

In aceasta iarna 2016  au fost restituite publicului “ultimele scrieri ale academicianului Nichifor Crainic înainte de a pleca în viața de dincolo de mormânt,  redactate în anul 1971…”

Intro – de Florin Dutu, cu multumiri sursa – aici): “Aceste memorii vorbesc despre elita interbelică ce s-a făcut remarcată prin opere de spiritualitate românească în paginile revistei „Gândirea”: Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Tudor Vianu, Ion Pillat, Emanoil Bucuța, Alexandru Busuioceanu, Dumitru Stăniloae, Ștefan Baciu, Ovidiu Papadima, Victor Papilian, Victor Ion Popa, Radu Gyr, Nicolae Crevedia, George Breazul, Oscar Walter Cisek, Zaharia Stancu, Mateiu Caragiale, Emilian Vasilescu etc. “

„Știi ce lucrez acum? Niște amintiri despre «Gândirea», revista cea mai ponegrită de aproape 30 de ani încoace. Nu se vor publica desigur cum nu se publică nimic din manuscrisele mele. Dar vreau să rămână pe urma mea imaginea acestei reviste așa cum a fost.” (Nichifor Crainic către Pamfil Șeicaru, care se stabilise la Madrid, 19 iulie 1971)

„Am considerat întotdeauna Gândirea drept revista cea mai frumoasă apărută vreodată în România și în Europa. Era foarte arătoasă, elegantă, tipărită pe o hârtie gălbuie… și se publica sub direcția lui Crainic și a unei grupări din care făceau parte scriitorii cei mai de seamă dintre cele două războaie.” (Vintilă HORIA)

           „Se strânsese elita ţării în jurul acestei reviste. Pentru ce credeţi? Pentru un scop foarte profund. Acela că existând acum România Mare trebuie să-i dăm o directivă românească pentru a crea o cultură românească pe măsura României Mari. Ăsta a fost idealul acestei reviste. Când a venit în ţară celebrul filosof german Hermann von Keyserling, am fost însărcinat de guvern să-l conduc eu prin ţară. Mi-a cerut să-l duc să ia contact cu diferitele cercuri intelectuale. L-am dus în cercul de la Viaţa românească, l-am dus în cercul lui Densuşianu, l-am dus în cercul fantomatic al Convorbirilor literare şi l-am dus şi-n cercul lui Lovinescu, El se informa pentru a scrie o carte pe care a şi scris-o – Analiza spectrală a Europei – în care defineşte toate popoarele Europei după mentalitatea lor. Fireşte, l-am iniţiat şi-n cercul revistei noastre. Ce a găsit el specific în mişcarea noastră culturală? Celelalte nici nu l-au interesat. A spus că sunt idei de împrumut din străinătate. Aşa erau. L-a interesat fiindcă avea idei proprii şi zicea el că pe baza ideologiei Gândirii poporul nostru poate crea în orientul Europei o nouă cultură neobizantină. Aceasta era părerea lui…”

           Printr-un concurs fără deliberare prietenii gândirişti îşi alegeau ce-aveau mai bun şi aduceau la revista lor. Rareori dacă era cazul să solicit colaborarea cuiva. Ion Pillat se achita cel mai regulat. Lucian Blaga, trăind mai mult peste hotare, la fel. Vasile Voiculescu, Victor Ion Popa, Victor Papilian, profesor la Cluj, tot aşa.

O dată pe an ne întâlneam cu toţii la o agapă stropită cu vin. Atunci ne vedeam toţi cu noii veniţi, bucuroşi că se cunosc cu cei mari care începeau să fie academicieni ori să fie încununaţi cu premii de stat, deşi niciodată, pe cât ştiu, nici un gândirist n-a intervenit pentru onoruri şi n-a tămâiat pe vreunul de care ele depindeau.

Ce putere i-a adunat în jurul acestei reviste unul şi unul? A afişat Gândirea vreun principiu estetic? Vreun principiu etnic? Vreun principiu moral? Fiecare şi toate la un loc ar fi fost prea puţin. Ar fi fost mărunţişuri în jurul cărora creând câte o bisericuţă pentru a da prilejul unui criticastru ambiţios să se erijeze în cap de şcoală şi în teoretician al unor lucruri arhicunoscute, împrumutate din banalităţile sterile internaţionale. În locul acestor mărunţişuri, componente ale artei, am afirmat un principiu mai presus de toate, care le cuprinde pe toate şi pe toate le fecundează. Acest principiu al revistei Gândirea, care a deosebit-o de toate publicaţiile celelalte, e spiritualitatea românească…”

Nichifor Crainic. Amintiri despre „Gândirea”, București: Editura Floare Albă de Colț, 2016, 112 pagini

2 Comments »

LA MULTI SI BINECUVANTATI ANI!

dsc04988

Muzeul Aurului, Brad, jud. Hunedoara, Romania

dsc05046

3 Comments »