Tanarul diacon (cca. 28 de ani) Zian Boca, in stanga Mitropolitului Nicolae Balan al Ardealului, la o sarbatoare in Piata Mare a orasului Sibiu, cca. 1938 (viitorul monah Arsenie Boca, cel ce cu smerenia desavarsita ce l-a caracterizat mereu, s-a pozitionat nu in prim plan, precum sunt diaconul din cealalta parte si ierarhul insusi, ci pe jumatate in spatele unei doamne din public…)
Despre Parintele Arsenie Boca s-au scris in ultimii ani peste 25 de carti, fie de marturii, fie biografice, fie aduceri la lumina ale scrierilor lasate de insusi Parintele (care insa, a lasat cuvant ca este mai bine ca ele sa nu fie publicate, si dreptate a avut, multe dintre ele fiind pricina de neintelegere ori chiar de sminteala pentru cei mai putin pregatiti duhovniceste…). Nu numai scrierile, dar si pictura sa in tempera de la Biserica din Draganescu, care este testamentul iconografic unicat al unui traitor mistic crestin pe care mult prea putini l-au inteles, sunt prilej de disputa si argumentatie pe temei de necanonicitate si neurmare a liniei tipic bizantine – si nu numai din randul laicilor, ci si din randul ierarhiei bisericesti. Pare zadarnic a spune ca nu te poti apropia de viata si opera unui sfant ca simplu om intre oameni, plin de pacate, inconstient de ele, plin de ignoranta si in acelasi timp de trufia mintii celei lumesti, si sa te incumeti a efectua o analiza a unui cuvant ori a unei reprezentari picturale realizata de un astfel de om indumnezeit… Dar fiecare este liber sa cugete si sa exprime ceea ce crede de cuviinta, dupa propria masura…
***
In tinerete, ca tanar licentiat in teologie si student al Facultatii de arte frumoase din Bucuresti, Zian Boca a tradus in romaneste scrierea mistica a Sfantului Ioan Scararul, din franceza (cel mai probabil in pedioada anilor1935-1937). Munca la traducere a durat 5 luni (lucrarea este intinsa, in editiile curente ea are 450 de pagini!!!), dupa chiar spusele Parintelui Arsenie, iar parintele insusi a scris in autobiografia sa sumara (data in arestul de la Ramnicu Valcea, in vara lui 1945) ca aceasta carte “m-a ajutat foarte mult la incheierea convingerii mele de a intra in calugarie”. Scrierea “SCARA”, care l-a adancit si mai mult in orizontul mistic, alaturi de audierea cursurilor de mistica ortdoxa ale profesorului Nichifor Crainic la Facultatea de Teologie din Bucuresti (frecventate in aceeasi perioada), au fost definitorii pentru devenirea sa duhovniceasca si pentru toate exprimarile de mai tarziu: atat in cuvant, cat si in iconografie. (De citit in context: “Cum l-a ascuns Părintele Arsenie Boca pe Nichifor Crainic, pribeag în ţara sa, şi cum a vorbit cu Petru Groza pentru a-l salva de închisoare. CARTE, STUDIU şi HARTA pribegiei“).
La facultatea de bellearte din capitala i-a avut ca profesori-model pe pictorii Francisc Sirato si Costin Petrescu. Cu ultimul a ucenicit in anul de practica de la finalul facultatii de bellearte, la Biserica din Bixadul Oltului dar si in timpul facultatii, participand la pictarea unei parti din Marea Fresca a Neamului de la Ateneul Roman (scena Intrarii in Alba Iulia a lui Mihai Viteazul), lucrare in intregime antamata de renumitul Costin Petrescu. Cei care cunosc si picturile de tinerete ale Parintelui Arsenie (anii ’40-’50) – cum sunt Epitaful de la Sambata, Icoana Izvorul Tamaduirii, vor recunoaste influenta uriasa a stilului petrescian asupra stilului sau de pictura (vedeti foto dupa lucrari de Costin Petrescu, mai jos).
“La templu” – pictura a profesorului COSTIN PETRESCU, maestrul tanarului Zian Boca
“Sf. Nicolae” – pictura a maestrului COSTIN PETRESCU
Dupa absolvirea facultatii de arte frumoase, in 1939, Parintele Arsenie va efectua doua stagii de practica iconografica bizantina, de mare importanta pentru formarea sa ca pictor bisericesc: la Muntele Athos (martie-iunie 1939) si la Atelierele de Icoane ale Eparhiei Chisinaului, in Basarabia (octombrie-decembrie 1939). La Chisinau a fost primit si gazduit in obstea monahala de pe langa Palatul Arhieresc, ca raspuns la scrisoarea de recomandare adresata de Mitrolpolitul Nicolae Balan al Ardealului, Arhiepiscopului Chisinaului – Efrem Enachescu (vedeti cartea “Catisme ale Pr. Arsenie Boca pe Muntele Athos”, autor Pr. Nicolae Zian Streza, Ed. Credinta Stramoseasca, 2008, pag. 36-38). Acolo Zian Boca a plecat spre a-si insusi tehnica “cicanca” de poleire cu aur, pe care o regasim in lucrarile sale de putin mai tarziu, intre care intr-una dintre ele, in mod exceptional: icoana Sfintei Parascheva ce se pastreaza azi la biserica Sf. Antonie – Curtea Veche din Bucuresti, dar si in icoanele realizate si daruite de Parintele Arsenie, la mijlocul anilor 1980, bisericii manastirii Prislop.
Arhiepiscopul Chisinaului Efrem Enachescu, cel care in toamna lui 1939 l-a primit si gazduit gratuit pentru 3 luni de zile pe tanarul Zian Boca intru deprinderea tehnicii de poleire cu aur a icoanelor (sursa fotografiei: Ziarul Lumina)
Ulterior, dupa experienta intemnitarilor proprii, a prigoanei, dupa cunoasterea muceniciei in randul atator altor romani pe care i-a avut in scaunul spovedaniei, dupa experienta indelungata a propriei renegari de catre fratii intru Domnul si dupa ridicarea, pana la trecerea la Domnul, a dreptului de a mai sluji ca preot, Parintele Arsenie a virat puternic in exprimarea iconografica, intr-un mod care pentru multi ramane nu doar socant ori ermetic, ci de-a dreptul smintitor… In cei peste 15 ani de lucru la pictarea interiorului Bisericii din satul Draganescu de langa Bucuresti (1968-1984), Parintele Arsenie a primit gand, sub rugaciune si post, sa glasuiasca poporului predici in imagini, altfel decat era si este impamantenita arta bizantina canonica. Mersul lumii, vremurile, au influentat decisiv exprimarea picturala a Parintelui Arsenie. Citind recent scrierea de curand aparuta (a treia), ramasa de la marturisitorul crestin al temnitelor comuniste, Ioan Ianolide, “Testamentul unui nebun“, am avut revelatia intelegerii clare a modului in care martirii si marturisitorii romani – asa cum a fost si Parintele Arsenie Boca – au putut transmite viitorimii mesajul lor testament. Scrisa ca o nuvela, cartea amintita cuprinde unele dintre cele mai semnificative momente din viata de detinut – timp de 23 de ani – ale autorului. Parintele Arsenie, din cate stim pana in prezent, nu a lasat scris nimic despre grozaviile traite si indurate in temnite, la Canal, ori in continua urmarire a Securitatii. Nu a avut un jurnal, nu si-a consemnat memoriile, nu a povestit celor din jur, a pastrat chiar o tacere totala luni de zile dupa intoarcerea din detentia de la Canalul Dunare-Marea Neagra. Nu a avut incredere in nimeni si nu a simtit nevoia sa vorbeasca despre…. Insa toate trairile si experientele sale in infernul societatii umane atee le-a transpus pictural, codat, la Draganescu, previzionand ca va veni o zi cand cei ce vor vedea pictura de acolo, vor putea decodifica mesajul. Este unul si acelasi cu cel pe care oameni ca Ioan Ianolide l-au transpus in cuvinte…
***
Iar pentru vremurile de azi, un extras din aceeasi “Autobiografie” data de Parintele Arsenie la 17 iulie 1945 in arestul de la Ramnicu Valcea: “Aveam coleg de clasa (n.m. la facultatea de belle-arte) pe un evreu, Ithoc Steinberg – eram prieteni. Ii spuneam cateodata: ‘ Mai Steinberg, tu esti evreu si eu crestin, deci ar fi sa fim unul impotriva altuia. Eu insa am sa fiu mai bun ca tine si tu n-ai sa te poti supara pe mine, daca in felul acesta te voi concura in viata. Mai pe urma, cand am citit Biblia, am vazut ca ultima misiune mondiala e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.”
anomismia 
[…] https://anomismia.wordpress.com/2015/09/29/astazi-acum-105-ani-se-nastea-un-sfant-in-tara-zarandului… […]