anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Ne priveste…

“Deoarece, Putin nu vrea să recunoască oficialii noi de la Kiev, va acționa în baza declarațiilor lui Yanucovivi, președintele fugar al Ucrainei, din ordinul căruia a fost deschis focul asupra mulțimii. Putin doar numai pe Yanucovici îl recunoaște ca președinte, pe când toată comunitatea internațională a recunoscut noua putere de la Kiev.

Pentru a satisface cererea lui Yanucovici, președintele Rusiei in regim de urgență a declanșat cele mai mari manevre și exerciții militare de după cel de-al doilea război.

Astfel, la data de 26 februarie 2014, mari unități si formațiuni militare dislocate în zona Arctica a Rusiei, regiunile Pskov, Samara, Kaliningrad, Voronej, Kursk, Lipețk, Nijnii Novgorod, Krasnodar, Rostov și altele zone, au fost ridicare pe alertă și brusc au început să fie transferate la hotarul de sud-est al Ucrainei.

Militarii și soldații sunt echipați cu tot arsenalul necesar de luptă, inclusiv complectul de muniții necesar pentru a intra în lupte terestre. Avioanele sunt înarmate cu rachete, tancurile cu tot arsenalul de luptă, corăbiile maritime au tot completul de muniții ca pe timp de război.

Proporțiile sunt asemănătoare după caracterul lor cu cele din anul 1979, când URSS a năvălit asupra Afganistanului.

Aplicațiile militare declanșate la data de 26 februarie de Rusia numără peste 150 mii de soldați din unitățile de infanterie motorizată, aproximativ 100 de avioane de port desant, peste 120 de helicoptere, peste 90 avioane de bombardament, peste 1000 de tancuri, peste 80 de corăbii maritime militare în Marea Neagră, și peste altele 1200 unități de tehnică militară.

Toată această armadă este gata de a năvăli asupra Ucrainei și de a deschide focul din toate mijloacele care le au la dispoziție.

Aceste aplicații militare nu au fost coordonate cu nimeni în încălcarea tuturor normelor și acordurilor internaționale la care Rusia face parte. Prin surprindere, fără a informa aliații militari, după cum cer normele internaționale, Rusia a început brusc exerciții militare, care s-au soldat cu ocupația peninsulei Crimeea, care aparține Ucrainei.

Ocuparea unei părți a Ucrainei pune sub pericol integritatea teritorială a Moldovei. Prin partea de sud a Ucrainei, Rusia va acumula forțe mari militare în partea de est a Moldovei, care este controlată de regimul de la Kremlin.

În așa fel, vor fi efectuate pregătirile de intervenție militară a Rusiei și asupra Moldovei.

Ambițiile imperiale a Rusiei timp de peste un veac obosește toată comunitatea internațională.

Moldova ca un stat mic trebuie urgent să-și găsească locul în familia europeană pentru a se proteja de o posibilă intervenție din partea Rusiei.” (Sursa: aici – 1 martie 2014)

***

Armata Ucrainei este în stare de alertă maximă în urma acţiunilor militare ale Rusiei în Crimeea. (1 martie 2014).   Anunţul a fost făcut de ministrul Apărării de la Kiev. Potrivit lui, Moscova a trimis recent în regiune 6.000 de soldaţi.

[…]

Noaptea trecută, Crimeea a fost ruptă de restul Ucrainei (1 martie 2014). Peninsula a rămas fără serviciile de telefonie fixă, mobilă, precum şi fără acces la internet, după ce persoane necunoscute au preluat controlul asupra centrelor de comunicaţii. Legăturile au fost restabilite abia astăzi. Din cauza numărului mare de avioane şi elicoptere ruseşti care au aterizat în regiune, spaţiul aerian a fost închis. Pe fonul acestor evenimente, noul premier din Ucraina, Arseni Iaţeniuk, a declarat că ţara sa nu va fi atrasă într-un conflict militar de provocări ale Rusiei. (Intregul articol si film, aici)

***

“Un detaliu trecut prea ușor cu vederea din cuvîntarea mitropolitului Onufrie al Kievului din Rada uraineană: mitropolitul a afirmat că, în Ucraina există ”zone de vorbitori de limbă română”. Dacă ar fi făcut această declarație la Chișinău, cu siguranță ar fi stîrnit un val de revoltă din partea numeroșilor promotori ai limbii române drept limbă moldovenească.

Este sau nu afirmația mitropolitului Onufrie despre existența limbii române în zonele ucrainene, desprinse de regimul sovietic din corpul Basarabiei, în directă contradicție cu politica oficială a patriarhiei Moscovei? Amintim că patriarhia Moscovei are o variantă a site-ului patriarchia.ru tradusă în ”limba moldovenească”. Astfel, e greu să aibă și o versiune românească pentru Bucovina și Basarabia de Sud.

Patriarhia, așadar, are enoriași români și moldoveni.

Dezlegarea dilemei este mult mai simplă: URSS nu avea o problemă cu românii, ci cu unitatea lor. Astfel, pentru a crea confuzie între românii din Ucraina și cei din Republica Moldovenească, au admis existența a două ”naționalități” diferite în actele de identitate sovietice: ”români”, în Ucraina și ”moldoveni” în RSSM. Iată de ce, în conștiința rușilor și a altor popoare din fostele republici sovietice, românii și moldovenii sînt popoare diferite.

Prin urmare, nu este nici o greșeală în declarația mitropolitului Onufrie al Kievului, ea fiind în perfect acord cu politica Rusiei.”  (Sursa: aici)

Advertisements
2 Comments »

“Rîsul ca armă de propagandă” – un articol pe Barikada.md, al Parintelui Savatie

“[…] Rîsul în hohot are cu siguranță un efect de paralizie a voinței. Omul care rîde nici măcar nu poate sta drept, el seDSC06276 apleacă involuntar spre pămînt, iar culmea rîsului este a te tăvăli de rîs. Această paralizie a voinței, exprimată în tot trupul, relaxează creierul, avînd un efect de drog. De aceea rîsul în grup este un adevărat ritual care îi face pe toți să se simtă liberi și să uite de probleme. Această falsă impresie a libertății și a puterii îi face pe oameni ușor de manipulat. Orice mesaj indus prin rîs are șanse mai mari să fie acceptat.

Dar dincolo de industria rîsului care caracterizează lumea modernă, oamenii suferă de o depresie din ce în ce mai profundă. Patologiile psihice sînt mult mai răspîndite azi, cînd lumea rîde mult în hohote, decît altă dată, cînd rîsul zgomotos era considerat o necuviință. Mitul despre efectele curative ale rîsului, atît de umflat de o serie de școli de psihologie, pare să nu se verifice.” (Intregul articol se poate citi aici).

3 Comments »

“Ce făptură minunată este omul…” – gand al Parintelui Savatie Bastovoi

DSC06274

Parintele Savatie, Bucuresti, aprilie 2013

Ce făptură minunată este omul. Acționează și simte potrivit mediului, obișnuindu-se atît cu binele, cît și cu răul. Privind fotografiile cu oamenii aduși la starea de schelet însuflețit din lagărele de concentrare naziste sau sovietice, mulți cred că aceia nu sînt oameni, ci niște fotografii. Își imaginează că oamenii aduși la starea de schelet însuflețit nu mai simt, nu mai gîndesc, nu se mai tem – că ei au fost lăsați în lume pentru a muri. Dar asta nu e adevărat: oamenii aceia simt, văd, unii se roagă, alții disperă și fiecare așteaptă o rază de lumină și de dragoste.

Pe de altă parte, privind cortegiile guvernanților noștri și de aiurea, unii au impresia că aceștia nu sînt oameni, ci niște ființe privilegiate, lăsate pe pămînt pentru a avea mulți bani, pentru a mînca mîncăruri scumpe, pentru a călători în toate marginile pămîntului în avioane personale, pentru a nu putea fi pedepsiți aici pe pămînt niciodată. Pe unii ca aceștia parcă nici boala nu-i ia, nici bătrînețea. Doar auzi într-o zi la televizor că a murit. Atît. De parcă n-ar fi oameni.” Cititi continuarea articolului, aici:  “Cîtă vreme ceaiul va fi monedă de schimb în peniteciarele din Moldova, rămînem un lagăr comunist

2 Comments »

Unicornul Parintelui Savatie

De cateva zile bune am descoperit si parcurg cu atentie Platforma de informare si atitudine Barikada.md – sub coordonarea Parintelui Savatie Bastovoi. “Barikada.md este o platformă fără culoare politică și fără sponsor. Nu primim bani nici de la Kremlin, nici de la București, nici de la Bruxelles și nu sîntem implicați în nici un ONG susținut pe granturi de aiurea. Scriem în numele propriei conștiințe, avînd ca singur Judecător și “cenzor” pe Dumnezeu. […] Fondatorii Barikadei sînt un grup de prieteni, scriitori, jurnaliști, fotografi, specialiști IT și specialiști în relații publice care au făcut dovada propriei prietenii și cumsecădenii în decursul a peste 15 ani.” (Director: Savatie Baștovoi; Echipa: Mihai Costiș, Ana-Larisa Pospai, Nicolae Raileanu, Adrian Adochiței, Valeriu Isac).

barikadaAstazi, si incepand probabil de la sfarsitul lunii decembrie 2013 (odata cu intemnitarea unchiului si varului sau in Penitenciarul nr. 13 din Chisinau), Parintele Savatie Bastovoi se conduce dupa simbolul rinocerului. M-am bucurat sa inteleg atitudinea sa din ultimele doua luni, citind recentul sau comentariu “Rinocerul ca simbol al lui Hristos. Tîlcuire a Sfîntului Vasile cel Mare“. M-am bucurat sa inteleg si rostul platformei Barikada.md, care “își propune să lupte cu golul informațional produs artificial între Chișinău și București, deasemenea să ofere o informare lucidă românilor aflați în străinătate.”  Sper ca si altii sa o faca!

1 Comment »

Sfintii inchisorilor – azi. In cautarea unor noi marturii: VLAD HERMAN (apel)

avvaj_nVlad Herman face parte din noua generatie de insufletiti si insufletitori ai Romaniei de azi. Sociologul Ciprian Voicila ii facea de curand o scurta caracterizare, cu prilejul lansarii primei carti de a carei aparitie s-a ocupat Vlad Herman – “Avva Justin. Mărturii. Amintiri. Minuni“.  (Ed. Areopag, 2014). Lansarea cartii a avut loc in cadrul Conferinței despre Sfinții Închisorilor, marți 18 februarie 2014, ora 18.00, Bucuresti.   Ciprian Voicila scria pe blogul sau (link aici): “Consider că Vlad Herman – ca și mirobolantul (pentru mine) Alexandru Costache, un tânăr în care discreția s-a logodit cu inteligența și buna cultură și pe care nu am reușit, încă, să-l conving să scrie- sunt viitorul României de mâine, care a primit prin Părintele Justin, în cel mai tradițional sens cu putință (traditio înseamnă „a transmite”, „a da mai departe”) valorile centrale ale generației de eroi și sfinți, ale cărei origini – oricum am da-o noi la întors- au fost stabilite la 1927. Valorile Sfinților Închisorilor au fost date mai departe generației de mâine. Un lucru semnificativ, aș îndrăzni să spun, chiar esențial. Doar că generația de mâine – luându-i ca exponenți pe Vlad Herman și Alexandru Costache – are nevoie și de faptele noastre, nu doar de discursurile noastre sterile. Mai ales că generația Sfinților Închisorilor glăsuia mai întâi prin fapte. Nu întâmplător Părintele Justin Pârvu dădea binecuvântare oricărui om care voia să facă – din toată inima- ceva, indiferent dacă acel ceva era definit de contextul de viață al fiecăruia, era semnificativ doar pentru el (prin semnificația unui cuvânt înțelegându-se regula lui de folosire, în sensul lui Wittgenstein II- notă, poate inoportună, pentru filosofi sau absolvenți de filosofie).

De_dincolo_am_sa_va_ajut_mai_mult_-_CopieAl doilea volum coordonat de Vlad Herman, este in curs de intrare pe standurile livresti la inceputul lunii martie 2014, si este dedicat marturiilor care continua sa se adune despre un alt mare duhovnic roman, Parintele Arsenie Boca. Este vorba despre: “De dincolo am sa va ajut mai mult! Marturii despre Parintele Arsenie Boca” (Ed. Areopag, 2014).

In prezent, Vlad Herman  se ocupa de strangerea unor marturii noi despre Sfintii Inchisorilor,  pentru a le aduna intr-o noua carte, spre folosul nostru, spre intarire duhovniceasca. Apelul sau este ca cei care pot contribui la realizarea unui asemenea volum, sa o faca (puteti scrie direct pe blogul sau: http://vladherman.blogspot.ro/ ori la adresa de email: vlad.herman@gmail.com).

***

“Salut generația ce vine, indiferent de numele sub care ni se aratăVlad HermanAlexandru CostacheCavalerul Trac, și toți cei împreună cu ei. (Ciprian Voicila, februarie 2014)

5 Comments »

Crestineste…

DSC09776

Sfantul Siluan Athonitul – litografie, biserica noua a Manastirii Lupsa, jud. Alba

A trai crestineste este cu neputinta; crestineste se poate doar muri. Cata vreme omul traieste in aceasta lume, in acest trup, tot mereu va fi acoperit ca de un val ce nu ii da sa petreaca desavarsit si neincetat in Dumnezeul catre Care tanjeste sufletul. Cata vreme omul este in acest trup, in aceasta latura a vietii sale, el se afla pururea conditionat de viata pamanteasca, si deci toata facerea sa va purta si ea un caracter relativ, iar desavarsirea nu si-o va atinge altfel decat prin marea taina a mortii, care va pune pecetea vecinicului adevar pe intreaga cale pamanteasca strabatuta, sau, dimpotriva, va vadi minciuna ei. Moartea, ca destramare a vietii organice a trupului este asemanatoare la toti oamenii, insa ca eveniment duhovnicesc isi dobandeste la fiecare in parte sensul si insemnatatea ei aparte.” (paragraf din cartea “Cuviosul Siluan Athonitul” – scrisa de ucenicul sau, Arhimandritul Sofronie – de la Manastirea Sf. Ioan Inainte-Mergatorul, Essex, Anglia, si tradusa din limba rusa in romaneste de Parintele Rafail Noica, editia a II-a, Ed. Accent Print, Suceava, 2013.)

2 Comments »

IN CURAND: “De dincolo am sa va ajut mai mult! Marturii despre Parintele Arsenie Boca”

Preiau mai jos anuntul intreg facut de Vlad Herman pe blogul sau (link aici), in legatura cu o noua carte de marturii despre lucrarea  Parintelui Arsenie Boca – carte de care s-a ocupat in ultimele luni,  si aparitia careia o semnaleaza. Inainte de a insera intregul anunt al coordonatorului cartii, voi cita spusele sociologului Ciprian Voicila despre Vlad Herman, cu ocazia altui eveniment insemnat: Consider că Vlad Herman – ca și mirobolantul (pentru mine) Alexandru Costache, un tânăr în care discreția s-a logodit cu inteligența și buna cultură și pe care nu am reușit, încă, să-l conving să scrie – sunt viitorul României de mâine, care a primit prin Părintele Justin, în cel mai tradițional sens cu putință (traditio înseamnă „a transmite”, „a da mai departe”) valorile centrale ale generației de eroi și sfinți, ale cărei origini – oricum am da-o noi la întors- au fost stabilite la 1927. Valorile Sfinților Închisorilor au fost date mai departe generației de mâine. Un lucru semnificativ, aș îndrăzni să spun, chiar esențial. Doar că generația de mâine – luându-i ca exponenți peVlad Herman și Alexandru Costache – are nevoie și de faptele noastre, nu doar de discursurile noastre sterile. Mai ales că generația Sfinților Închisorilor glăsuia mai întâi prin fapte. Nu întâmplător Părintele Justin Pârvu dădea binecuvântare oricărui om care voia să facă – din toată inima- ceva, indiferent dacă acel ceva era definit de contextul de viață al fiecăruia, era semnificativ doar pentru el (prin semnificația unui cuvânt înțelegându-se regula lui de folosire, în sensul lui Wittgenstein II- notă, poate inoportună, pentru filosofi sau absolvenți de filosofie).” (citatul este extras de aici).

***

De_dincolo_am_sa_va_ajut_mai_mult_-_Copie
Carte disponibila incepand cu 10.03.2014, la Editura Agaton

“Mărturiile din această carte, îndeosebi cele din capitolele finale, sunt mărturia lacrimilor de pocăință vărsate la mormântul Părintelui Arsenie. La mormânt oamenii trec printr-un adevărat botez al lacrimilor și pleacă de acolo schimbați, înviați din nou, viața lor se schimbă din temelii deoarece de acum au o nouă temelie: Hristos.
Dar Părintele Arsenie – și sfinții, în general – din iubire pentru noi, nu neglijează nici nevoia noastră urgentă de a scăpa de necazuri și fac minuni, spre mărirea lui Dumnezeu și smerirea noastră. Câți dintre noi nu avem nevoie de o minune în viața noastră sau a apropiaților noștri, dar nu o cerem. Când suntem cu adevărat în comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții Săi, orice cerem în numele lui Hristos, primim: Mt.21, 22; In.14, 13-14; 15, 16; 16, 23.

CUPRINS

Introducere – Vlad Herman
Aspazia Oţel Petrescu: „Cel ce vrea să scadă la crucea lui, mai mult îşi adaugă”
Pr. Ramba Gheorghe: Părintele Arsenie Boca, vrednic de a fi canonizat
Părintele Nicolae Bordaşiu: „Părintele a fost arestat şi anchetat pentru că nu m-a denunţat pe mine”
Gheorghe Morar: Ilie nu este în vis, mă, este în realitate
Elena Kaluczi: Despre părinţii Savian Bunescu şi Arsenie Boca
Alte mărturii

„De dincolo am să vă ajut mai mult” – „Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie” – Mărturii de la mormânt

Cea mai mare minune a Părintelui Arsenie: schimbarea vieţii noastre (mărturii)”

1 Comment »

Plecaciune…

Plecaciune

(o poezie pe versurile lui Pavel Stratan, interpretata mai jos de fiul sau mezin, Cezar Stratan;  iunie 2013)

Treaca primaveri si toamne
Eu ma-nchin la Tine Doamne
Nu sa-ti cer ceva anume
Lumea-i plina de-asa lume.

Nici sa fac din timp risipa
Daca-ar fi sa-mi dai o clipa,
Doar sa-ti multumesc, vroiam
Pentru ceea ce eu am.

Lumea spune-n mii de feluri
Ca la tine-acolo-n ceruri
De-as trimite-un gand sa vie,
Ar parcurge-o vesnicie.

Dar eu cred, a cata oara
Ca din tot ce ne-nconjoara
Vant, pamant, lumini, si ape,
TU ne esti cel mai aproape.

Leave a comment »

“Dupa avort” – o tema inspirata liric de poetul Marius Iordachioaia si transpusa filmic de Sandrina H.

Cu cateva saptamani in urma, tanara din Chisinau – Sandrina H. (despre care am scris aici, aici si aici), a primit o tema inspirationala de la poetul  Marius Iordachioaia, cunoscut nu numai pentru reverberatia lirica adanca si autentic-crestina ci si pentru (sau poate mai ales pentru) dedicarea si dragostea cu care inraureste sufletul si mintea tanarului contemporan prinse intre alienare si demolare, intru revenirea pe Calea catre Adevar.

Nu a fost o intamplare ca Sandrina a primit de asta data tintit, o alta tema-rana a generatiei adolescentilor si tinerilor de azi, spre meditatie si eventuala plamada filmica… In vara lui 2013 Sandrina dovedise capacitatea de a transpune din cuvant scris – in imagine si sunet – stari greu exprimabile artistic: disperarea, groaza, scarba, ura, alunecarea lenta spre buza prapastiilor ce se casca azi atat de larg in viata sufletelor pierdute ale tinerilor, si urletul dupa Iubire, dupa Dumnezeu… – caci realizase doua filmulete impresionante, pornind de la o scrisoare in doua parti (al carui autor, avea sa afle abia mai tarziu, era… Marius Iordachioaia): “Unde este Dumnezeu, mamă? Scrisoare de adio“…

Actuala colaborare cu Marius Iordachioaia a condus la realizarea filmului de mai jos, in care textul intervine abia in a doua parte a montajului video. Impreuna, Sandrina H. si Marius Iordachioaia, au numit acest filmulet –Din mugurii iubirii, florile mortii“. Sa il descoperim, in premiera, mai jos:

2 Comments »

Despre minciuna – Parintele Savatie

Ce este o minciună?

de Parintele Savatie Bastovoi, 21 februarie 2014

Sursa textului, aici:

Atitudinea modernilor față de minciună este din ce în ce mai tolerantă. O minciună nu mai este minciună dacă e zisă DSC06270frumos, dacă nu e observată, dacă e anunțată, dacă se conține într-un roman, film sau altă operă de artă. Cu alte cuvinte, “minciuna necesară” este ceva cu totul scuzabil în sens makiavelic și acesta este un postulat înscris pe cutiile de lapte, pe medicamente, în constituții.

Dacă pentru spiritul consumist și în permanentă expansiune (hapsînie) al modernului minciuna e un dat pentru care se caută noi și noi scuze, pentru spiritul creștin minciuna este răul cel mai mare și trebuie căutată și stîrpită în cele mai ascunse forme ale ei.

Căutînd rădăcinile minciunii, prorocul David a ajuns la concluzia că “tot omul este mincinos”. Această afirmație nu este una care cere să fie dovedită juridic, faptic, deoarece ea nu se referă la comiterea faptei minciunii, ci la o condiție ontologică: omul, prin natura sa cazută, este înclinat spre minciună și trăiește în amăgire. Un alt proroc spune că “gîndul omului este înclinat spre rău încă din tinerețile sale”.

Odată niște oameni au venit la Hristos și i-au cerut să le arate o minune pentru ca ei să creadă în El. Drept răspuns, Hristos le-a zis: “Neam viclean și desfrînat cere semn, dar semn nu i se va da”. Formal, oamenii aceia nu au zis nici o minciună, dar ei au comis-o prin viclenia cu care au pus-o, deoarece întrebarea lor nu era sinceră și avea un alt scop decît cel declarat.

Sfîntul Ioan Scărarul merge și mai departe și afirmă că expresie a minciunii este pînă și bănuiala rea pe care o avem față de un om. A gîndi: “iată-i, cei doi se șoșotesc și cred că vorbesc despre mine”, este un păcat în viziunea Sfinților Părinți și face parte din lucrările minciunii.

Minciuna este sinonimul răului, pentru că tată al minciunii este diavolul, așa cum Însuși Hristos a zis.

E greu, așadar, pentru un creștin, să trăiască într-o lume în care există minciuni în formă de găini, în formă de fructe, în formă de premieri, de apă, de vin, de pîine.”

3 Comments »