La 100 de ani de la angajarea Romaniei in Primul Razboi Mondial va propun citirea cartii Reginei Maria, “Tara pe care o iubesc. Memorii din exil”

Aparuta ca si carte pentru intaia oara in 1925, la Londra, in Anglia (foto coperta originala mai jos, stanga -courtesy of Tom Kinter), volumul de articole “THE COUNTRY THAT I LOVE. An Exile’s Memories” – by Marie Queen of Rumania, Illustrated by Queen Elizabeth of Greece, Duckworth, London, 1925 a fost tradusa recent si in Romania, unde a aparut la Editura Humanitas, in luna mai 2016. Traducerea apartine doamnei Maria Berza (coperta cartii traduse, mai jos, in dreapta)

Cartea este ilustrată cu reproduceri de picturi și desene realizate in anii 1916-1918 de catre principesa Elisabeta, al doilea copil al familiei regale – Regina Maria si Regele Ferdinand ai Romaniei. In 1916 Principesa Elisabeta avea 22 de ani si avea sa devina Regină a Greciei (in perioada 1922-1924), prin casatorie. Dupa divortul sau din 1935, avea sa se retraga si sa locuiasca in conacul de la Banloc (azi in jud. Timis), pana la exilul intregii familii regale, din primele zile ale anului 1948.

Scrierile cuprinse mai tarziu in volumul „Ţara pe care o iubesc: memorii din exil” au fost redactate de Regina Maria chiar în perioada Primului Război Mondial, in vremea retragerii intregii familii regale la Iasi. La sugestia marelui Nicolae Iorga, regina avea sa scrie articole in ziarele romanesti din timpul razboiului, pentru a incuraja oamenii si pentru a-i anima de dragostea fata de tara lor.

Scria Regina Maria: „ATATEA AMINTIRI MA COPLESESC, ATATEA PRIVELISTI, incat mi-e greu sa stiu la care sa ma opresc. Tara iubita! Te vad in toata frumusetea ta si fiecare imagine imi e la fel de draga; oriunde mi se indreapta ochii vad locuri pe care le-am iubit, locuri pe care as dori sa le aduc in amintirea celor care, la fel ca mine, sunt izgoniti din preajma lor pentru o vreme.

    Iti vad campiile, codrii, muntii, dealurile si vaile. Iti vad drumeagurile nesfarsite, cu siruri domoale de carute ce inainteaza rabdator, pana se pierd in zare. Iti vad luncile fermecate ale raurilor sau ale paraielor, vad iarba verde de sub salcii, unde vin vitele sa se adape. Vad tiganii cu straniile lor chipuri, asezandu-si salasul in amurg, si fumul vetrelor cum suie in rotocoale albastrii spre cerul aprins de soarele ce apune.

    Vad aburul usor al colbului plutind in linistea serilor de vara pe ogoare, ca o ceata intinsa ce se ridica din vreo laguna indepartata. Vad vechile cruci de piatra de pe marginea drumului, strajuind neclintite cate un loc, semanand uneori cu batranii pustnici ce nu mai au de-a face cu vreun muritor.

    Vad taranii cum se intorc de pe ogoare la asfintit, cu camasile albe patate de sudoare, si copilasii cu hainute colorate alergand cu pasi marunti pe langa ei, in timp ce soarele aprinde cerul cu flacari minunate inainte sa se cufunde in zare. Aud latratul neintrerupt al cainilor ce isi raspund cu indaratnicie pana tarziu in noapte. Prin usile deschise ale caselor vad focul din camine lucind rosiatic, ca in povesti. ii vad si pe tarani sezand roata in jurul flacarilor, ca niste umbre odihnindu-se dupa o zi de munca.

    In nari parca imi suie mireasma puternica a codrului, ca atunci cand goneam la galop in umbra lui; mai vad pe jos mazarichea viorie smaltuind luminisurile toropite.”

Mai jos, reproduc de pe site-ul si cu acordul dlui Tom Kinter, cateva imagini ale picturilor si desenelor prezente in cartea Reginei Maria (inclusiv in editia romaneasca), realizate de fiica sa, Principesa Elisabeta, specifice zonelor Romaniei din acele vremuri:

Lansarea cartii in Romania a avut loc in iunie 2016, iar o prezentare a ei a fost facuta de scriitorul si criticul Dan C. Mihailescu:

Cititi si postarea de ieri de pe Blogul Familiei Regale a Romaniei:  Mesajul Custodelui Coroanei la un secol de la intrarea României în Primul Război Mondial

Muzica ucraineana azi: Galicia Folk Band

Am avut sansa sa-i vad pentru intaia data si sa-i audiez pe cei trei membri ai grupului folk ucrainean Galicia, intr-un spectacol sustinut foarte recent (11 august 2016) in Biblioteca orasului-port Gdansk din Polonia. O zi de august pe o strada foarte renumita din Gdansk (ul. Mariacka – o stradela cu cladiri medievale), renumita pentru minunatele si nenumaratele magazine si standuri cu podoabe din chihlimbar (ambra) – si strada rasuna de o muzica absolut fermecatoare. O mare usa deschisa, un public intrat sa audieze, luat prin surprindere (ca si mine) si transpus intr-o lume polifonica exceptionala… Greu de descris in cuvinte sentimentul inspirat de notele acelei muzici, acelor voci, acelor instrumente. Trei tineri imbracati in costume albe, deopotriva instrumentisti si vocalisti, maiestreau sonor bucati muzicale imbinand clasicul cu modernul, fermecator! Cel mai tanar canta la un instrument cu nenumarate corzi, despre care nici azi nu stiu cum se numeste, decat in engleza: bandura.

Incepuse o ploaie fina ca o ceata, si in holul mare de intrare in biblioteca orasului Gdansk se facea tot mai aglomerat. Nu pentru ca ploua, ci fiindca multi dintre cei care intrau se “imbaiau” parca in acea muzica pana la lacrimi. Rareori am trait o asemenea stare de vibratie interioara, ascultand muzica live. Cu siguranta, atmosfera intreaga a fost cu totul speciala. Am ramas sa-i audiez pana la sfarsit, pret de aproape trei sferturi de ora, si nu am putut pleca fara sa iau cu mine si unul dintre CD-urile grupului, cerand muzicienilor  autografe (si este prima oara cand am simtit nevoia sa cer autografe cuiva…).

 

Mi-a placut totul: interpretare, repertoriu, prezenta artistica, traire scenica, interactivitate cu sala, modestie si bun gust, sensibilitate… Am aflat ulterior si numele celor trei membri ai grupului, toti cu studii de specialitate la scoala de muzica din Lvov: Volodymyr Ivanets – voce si acordeon, este si managerul grupului , Oksana Zubenko – voce si vioara, si Sergij Kutepov – inca student la Academia de muzica din Lvov – voce si bandura. Bandura cea uimitoare, instrument care suna oarecum similar cu o harfa, dar cu mult mai cristalin…

Inserez mai jos doua videoclipuri culese de pe Youtube cu cei trei membri ai Galicia Folk Band interpretand cateva piese, pentru ca sunt convinsa ca vom auzi de ei si la noi, si in multe tari europene, foarte curand. Pentru mine au fost o revelatie…Si constat ca muzica lor suna cu mult mai minunat live, decat in inregistrari…

Un film din 1997, cu Regele Mihai si Regina Ana. Realizator: Marilena Rotaru

Filmul se numeste “ACASA“, a fost realizat de d-na Marilena Rotaru in august 1997, si incepe cu primul popas din prima excursie in tara a Familiei Regale a  Romaniei, popas ales deloc intamplator, la Manastirea de la Sambata de Sus (vedeti posibile legaturi simbolice aici, aici si aici). La data de 31 august 1997, Regele Mihai poposea – din nou cu totul neintamplator, la Manastirea Prislop, loc in care are loc si inregistrarea interviului dat Marilenei Rotaru de Regele Romaniei (vedeti incepand cu min. 21:06). Locatia gazda a interviului este chiar arhondaricul Manastirii Prislop. Excursia se incheie la Sarmizegetusa.