anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Ganduri la Prislop – 13 martie 2015 (partea I)

on March 13, 2015

Moto: 

Mersul vremii atarna de mersul purtarii. Deci daca ne vom intelege cum trebuie asupra acestui lucru, veti vedea vremea umbland bine; iar daca voi nu veti schimba purtarea spre bine, mi-am racit gura degeaba si ne-om usca de seceta.” (Parintele Arsenie Boca, Prislop, 1 mai 1949 – redat din cartea “Cuvinte vii“, Ed. Charisma, Deva, 2006).

Astazi, in bisericuta Manastirii de la Prislop s-a savarsit incepand cu ora 11, parastasul de 10 ani de la trecerea Dincolo a Maicii Zamfira Constantinescu. Am plecat acolo cu gandul de a participa la aceste rugaciuni pentru odihna sufletului uneia dintre cele mai apropiate si indelungi ucenice a Parintelui Arsenie Boca. Putini stiau de eveniment, insa deja la ora 10 dimineata cu greu se mai gasea loc de parcare a masinilor. Este, se pare, din ce in ce mai aglomerat Prislopul, de cei care vin la inchinare la mormantul Parintelui Arsenie, indiferent de ziua din saptamana si indiferent de ora din zi.

Am urcat intai la cimitirul de pe deal, si, de pe aleea pavata de mai bine de un an ce urca spre morminte, am vazut pentru prima oara ceva ce m-a surpins puternic (si neplacut): in paraiasul ce curge din deal si este paralel cu aleea de urcare in cimitir, lumea a inceput sa arunce bani, in special monede, dar si bancnote, asa incat paraiasul straluceste de metal (foto mai jos). Acest obicei este nou, importat, caci pana cu cateva luni in urma nu exista asa ceva la Prislop.

DSC07709 DSC07708

Coada la mormantul Parintelui Arsenie se tot forma, si deja inainte de ora 10.30 era de lungimea observabila in fotografia de mai jos (probabil intre 500-600 de persoane). Un al doilea soc l-am avut insa apropiindu-ma de copacul vecin cu mormantul Parintelui Arsenie, in coaja caruia este incrustat semnul crucii (povestea aparitiei acelei cruci am redat-o aici). Cativa oameni se inchinau acolo cu o evlavie nemarginita si sarutau acea cruce, dar socul meu s-a marit si mai mult observand ceva mai tarziu ca la baza copacului oamenii aruncasera din nou monede si banconte (foto dedesubt).

DSC07707

DSC07721

 

Obiceiul acesta, de a arunca bani in paraias ori la baza unui copac, este ingrijorator! In viziunea mea, el indica cel putin trei aspecte, la fel de triste si grave: intai – ca disperarea si suferinta oamenilor au devenit surori cu deznadejdea si ii conduc pe cai departe de credinta; al doilea – ca omul crede in sufletul lui ca aruncand un banut si punandu-ti o dorinta, ea se va implini precum in povestile nemuritoare, fara ca in noi sa schimbam noi insine ceva; este de ajuns “sa platim” pret banesc si tot binele se va revarsa peste noi…; al treilea – ca la Prislop nu mai e nimeni de statura duhovniceasca si administrativa a fostei starete a Parintelui Arsenie, Maica Zamfira,  care sa risipeasca aceasta teribila inradacinare a prejudecatilor si falselor credinte. Mi-am amintit vazand acestea, o parte din cuvintele Parintelui Arsenie pe aceasta tema:

Printre pacatele mintii sunt insirate si prejudecatile. In fata lor, Iisus a iesit osandit. Acestea au si alte nume: banuieli, presupuneri, formalisme, etc., dupa intensitatea lor. Prejudecatile nu sunt judecati. Judecatile cer un efort si o verificare, pe cand prejudecatile nu cer nimic. De aceea stau mai la indemana si castiga pe mai multi. Unul din ganditorii vremii noastre are cuvantul acesta: “E de-ajuns sa primesti o singura idee gresita, ca principiu conducator, ca pe urma sa nu existe absurditate posibila, la care sa nu se ajunga in chipul cel mai logic cu putinta” (Henri Bergson). Decaderea in formalism si prejudecati era multa si veche in Israel. De aceea Iisus a avut multe de indurat cu ei, iar printr-unul dintre prooroci, le atragea aminte: “Vai celor ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar; care sunt intelepti in ochii lor si priceputi dupa gandurile lor!” (Isaia 5, 20-21). Evreii priveau lucrurile prin ochelarii strambi ai prejudecatilor, iar mintea lor judeca, in consecinta, gresit. Prejudecatile care intuneca mintea sunt “ochiul care ne sminteste”, despre care se zice: “Daca ochiul tau cel drept te sminteste pe tine, scoate-l si arunca-l de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul sa fie aruncat in gheena” (Matei 5, 29). Prejudecatile sunt “ochiul” care trebuie “scos” din mintea noastra, pentru a vedea drept. Iubirea de Adevar si straduinta sincera de a-L gasi lumineaza ochiul mintii si-l face vazator, indepartand fumul prejudecatilor, pe cand incapacitatea de a primi si de a iubi Adevarul intuneca mintea, lasand-o prada prejudecatilor nemiloase. Structura mintii omului se proiecteaza in afara, asupra lucrurilor inconjuratoare, pe care le vede potrivit subiectivitatii sale, fie luminate de sens, fie intunecate si cu semnificatii strambe.” (Parintele Arsenie Boca, Prislop, 31 octombrie 1949 – redat partial din cartea “Cuvinte vii“, Ed. Charisma, Deva, 2006).

 Cititi partea a II-a, aici.

Advertisements

2 responses to “Ganduri la Prislop – 13 martie 2015 (partea I)

  1. […] Continuare de aici:  13 martie 2005 fusese o duminica. Spre seara, singura in chilia sa de la metocul Manastirii Prislop din Sinaia, Maica Zamfira Constantinescu trecea Dincolo. Trecusera aproape 58 de ani de la prima incercare de sinucidere prin inecare ce se intamplase la Manastirea Sambata, unde studenta fiind, mersese sa-l asculte probabil prima data pe Parintele Arsenie, deja cunoscut ca “Sfantul Ardealului”. De atunci, din vara lui 1947 si pana la trecerea Dincolo a Parintelui Arsenie, la 28 noiembrie 1989, Julieta (devenita Maica Zamfira) Constantinescu, nu avea sa se mai desparta nicicand de salvatorul si duhovnicul sau. Cu siguranta noua laicilor ne este cu neputinta de inteles, dar viata Aici le-a fost impletita in vremuri mai mult grele si amare. Nu avem nici cunostinta si nici caderea sa vorbim despre lucruri pe care nu le putem intelege. Ceea ce este cert insa e ca, asa cum spunea si Parintele Daniil Stoenescu la Prislop, la 13 martie 2015, fara Maica Zamfira nici Parintele Arsenie nu ar fi putut rezista in aceasta viata atat cat a rezistat. […]

  2. […] in paraiasul ce insoteste aleea de urcare in cimitir, sau in lacusorul din curtea manastirii (cititi aici). Acest fel de manifestari nu mai au nimic in comun cu credinta in Iisus si in Invierea Sa. M-am […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: