Noi picturi apartinand Parintelui Arsenie Boca, identificate in biserici din Romania

In Biserica “Nasterea Maicii Domnului” din Zarnesti, jud. Brasov, biserica-monument istoric, datand din 1791, au fost identificate in premiera, cu doua zile in urma, doua picturi iconografice realizate de Parintele Arsenie Boca in anii 1960. Descoperirea se datoreaza pictoritei si restauratorului de opere de arta Tamina (Tatiana Mihailescu). Prin bunavointa acesteia, avem fotografiile celor doua picturi de pe usile diaconesti, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril.

 

 

“Ceva despre mistica luminii în pictura Părintelui Arsenie Boca” – un articol al Isabelei Vasiliu-Scraba

Am revizitat biserica din satul Draganescu, pictata de Parintele Arsenie Boca, la sfarsitul lunii august 2017. Am constatat cu mare bucurie, dar si cu uimire, ca atat pictura interioara cat si crapaturile peretilor, au fost renovate complet si minunat! Am putut observa ca lumina aceea initiala (probabil) in tonuri deschise, dominata de galben si auriu, sunt din nou vii, foarte vii, foarte proaspete, pe zidurile de la Draganescu! Parca Parintele Arsenie insusi refacuse totul…si nu-mi reveneam privind in amanunt pictura nou-nouta si plina de lumina! Restaurarea probabil ca s-a efecutat in primavara-vara anului acesta – 2017, cu smerenie si in deplina tacere. Slava Domnului pentru mainile maiastre care au refacut impecabil totul. In august se efectua renovarea si in exterior, asa incat azi, “Capela sixtina a ortodoxiei romanesti” straluceste la propriu!!!

Articolul de mai jos este semnat de D-na Isabela Vasiliu Scraba (Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ghius/):

“REZUMAT DE IDEI: Lumina Raiului într-o Biserică pictată de un Sfânt. – Urmașii lui Nichifor Crainic la catedra de mistică.- Ioan G. Savin și Părintele Arsenie Boca înfățișându-l pe Renan. -Vremurile „filocalice” dinainte de arestarea Sfântului de la Sâmbăta. -Asemănarea lui Dumnezeu în om după Benedict Ghiuș. -Basarabia lui Benedict Ghiuș și a profesorului Ioan G. Savin. – Arestări politice abuzive (Rugul aprins). – Rugăciunea isihastă (D. Stăniloae). Evoluția de la chip la asemănare și asemănarea sfinților din Biserica Drăgănescu. -Lumina harului în temnițe comuniste: Iisus în zeghe pictat la Elefterie de Părintele Arsenie Boca.

Motto: „Oamenii simpli înțeleg mai bine decât cei cultivați sensul imaginilor. Vorbirea imaginii e mai complexă și mai directă decât cea a cuvintelor.” (Sf. Ioan Gură de aur).

Primul care a sesizat cu justețe sensul „luminii de tonuri deschise” din pictura Bisericii Drăgănescu n-a fost un om tocmai simplu. Inainte să fie întemnițat 16 ani fără să fi fost adusă nici o singură probă a inventatelor vinovății (1), fusese profesor de Ascetică și Mistică la Facultatea de Teologie din București. În locul lui (al profesorului Nichifor Crainic) avea să predea în 1945-1946 asistentul său, arhimandritul Benedict Ghius, pentru ca apoi (în anul universitar 1946-1947) cursul de ascetică și mistică ortodoxă să fie predat de prof. Ioan Gh. Savin (2) specializat în filozofie și teologie la Berlin și Heidelberg, închis „administrativ” la Sighetul Marmației din 1950 până în 1955….” (continuati lectura articolului, aici)

Fiica preotului Dumitru Staniloae, despre aportul Parintelui Arsenie Boca la aparitia in Romania a Filocaliei si despre motivul racirii relatiei profesor-ucenic…

Extrag mai jos un pasaj din interviul acordat jurnalistului Răzvan Bucuroiu și apărut în revista Lumea Credinței (luna mai, 2010, pp. 23-28) purtand subtitulul mentionat dedesubt. Pasajul este preluat, cu multumiri, de pe pagina de ieri, 19 februarie 2017, a blogului scriitorului Razvan Codrescu, care anunta trecerea la Domnul a fiicei marelui teolog roman Dumitru Staniloae, respectiv a doamnei Lidia Staniloae (sursa – aici):

***

“Arsenie Boca şi adevărata poveste a Filocaliei

Doamnă Lidia Stăniloae, care este povestea Filocaliei şi care este aportul Părintelui Arsenie Boca la această lucrare duhovnicească şi culturală?

S-au vehiculat foarte multe poveşti legate de acest lucru. Tata a fost de la început fascinat de Sfinţii Părinţi. El a fost în Grecia, la studii, împreună cu viitorul Episcop Nicolae Popoviciu, al Oradei. Au stat la Athena şi acolo au intrat în contact direct cu opera Sfântului Grigorie Palama, despre care tata a scris şi o carte. A călătorit şi în Sfântul Munte Athos, unde a înţeles, o dată în plus, că sursa adevăratei culturi teologice, dar şi a întregii spiritualităţi stă în opera Sfinţilor Părinţi. De atunci a început să traducă intens, frenetic. Aportul Părintelui Arsenie Boca a fost acela de a fi scris după dictarea tatei. Tata scria foarte urît. Scria zi şi noapte şi îl durea mîna. Era obosit. Sigur că şi Părintele Arsenie fusese la Athos şi intrase în contact cu spiritualitatea Părinţilor, însă nu chiar aşa cum s-a afirmat adesea că l-ar fi influenţat pe tata să traducă Filocalia. Este cu totul inexact. Tata era profesor, iar Părintele Arsenie i-a fost student şi aşa au rămas toată viaţa, în aceste raporturi, şi nu invers – de „mentor” al tatălui meu. Gîndul de început i-a aparţinut tatei, care a fost, pe parcurs, din ce în ce mai fascinat de comorile pe care le găsea acolo. Cînd a ajuns la Sfîntul Maxim Mărturisitorul, în volumul II, a avut o revelaţie: aceste scrieri trebuie puse la îndemîna oamenilor, cît mai repede şi cît mai mult! Atunci Părintele Arsenie, care venea des la noi în casă, s-a oferit să scrie el – făcuse şi facultatea de Belle Arte – după dictare. Avea un scris regulat, foarte frumos. 

Ei bine, în vara lui ‘44, cînd au început bombardamentele, ne-am refugiat în satul mamei – Şura Mare, lîngă Sibiu. Acolo a venit şi Părintele Arsenie, iar preotul din sat le-a pus la dispoziţie două camere din Căminul Cultural: într-una dormea Părintele Boca, într-alta lucrau toată ziua. Tata venea de la trei case distanţă, în zori, şi lucrau fără odihnă până seara. Asta a durat vreo lună de zile. Contribuţia uriaşă a Părintelui Arsenie e fost că a popularizat această traducere. Prin faima lui, în zonă, a făcut ca această carte să fie cumpărată de foarte mulţi creştini. Prin asta a venit şi o rezolvare materială a problemei familiei noastre.

Ulterior, însă, relaţia dintre ei s-a întrerupt… 

Din ce motiv?

Tata a dorit ca Părintele Arsenie, atunci când a plecat la Prislop, să facă acolo o mănăstire de călugări. Şi chiar am văzut cu ochii mei întrevederea. Era prin 1947-48. Părintele Arsenie voia, cu orice chip, să fie mânăstire de maici, iar tata a spus că nu, categoric trebuie să fie de călugări. I-a mai spus să adune acolo cîţiva tineri înduhovniciţi, cultivaţi, care să traducă şi să facă şi o muncă de pastoraţie în zona Haţegului, unde nu mai existau mănăstiri. Părintele Boca a zis nu, a plecat şi cu asta relaţiile lor s-au încheiat.“

Despre personalitatea Parintelui Arsenie Boca, peste timp, pana azi: o noua carte…

Azi, acum 27 de ani, pleca la Domnul Parintele Arsenie Boca, Sfantul Ardealului…

Extrase din lucrarea “Recenzie, rezumat si comentar la <<Cararea Imparatiei>>” – de preot iconom stavrofor Nicolae Streza, Ed. Credinta Stramoseasca, 2007:

“L-am cunoscut la Manastirea Brancoveanu din 1942 si pana la plecarea la Prislop, unde l-am cautat in vacanta Pastilor , in 1949, apoi iarasi l-am cautat si la Bucuresti, si la Draganescu. Am fost martorul desfasurarii marii miscari de redesteptare religios-morala, de la Sambata de Sus, din jud. Fagaras. Am participat la zeci de Sfinte Liturghii savarsite de Parintele Arsenie ca nimeni altul; imi aduc aminte cum rostea cuvintele, de la Sf. Diac: <<Luati mancati…>> si cele de la Sfantul Potir” <<Beti dintru acesta toti…”, plansul acela mistic, unic, la Sfanta Epicleza, cum n-am mai auzit la nici un liturghisitor, pana azi. Am ascultat zeci de predici, fie in biserica manastirii, fie afara, la umbra marelui copac de langa biserica, si apoi la altarul din mijlocul padurii, construit dupa planul sau. L-am auzit predicand la Fagaras, la Brasov – cand a vorbit despre “Calul Rosu”. L-am auzit la Draganescu, dand sfaturi celor ce-l cautau, si mi-am insemnat multe din cuvintele sale, din aceste teologumene si apoftegme, pe care le-am publicat in lucrarea <<Marturii despre Parintele Arsenie>> (Sibiu, 2003). Astfel, oarecum, mi-am insusit o anumita intelegere a lucrarii si duhului Parintelui Arsenie, ce strabate din tot ce ne-a lasat, ca zestre spirituala si duhovniceasca. Toate acestea ma indeamna sa scriu aceasta carte.”

***

“Personal, am afirmat adeseori, ca unul ce l-am ascultat pe Parintele Arsenie, predicand, de zeci de ori la Manastirea Brancoveanu, la Brasov, la Fagaras, la Sibiu si in satul natala Ludisor, ca una este sa citesti predicile Sale tiparite, si alta a fost sa-i asculti cuvantul inaripat si plin de duh si de patos crestin ortodox, si de profunzime evanghelica, invatand <<ca unul care are putere>> (Matei, 3, 29) adeseori, glasul sau tunand si din ochii sai parea ca izvorasc fulgere – impotriva pacatului si decaderii omului – si iarasi glasul melodic si plin de iubire pentru noi, multimea credinciosilor, care-l ascultam <<uimiti de invatatura Lui>> (Matei, 7, 28).

De aceea, citirea predicilor din <<Cuvinte vii>> trebuie facuta in liniste, cu credinta, cu evlavie si cu meditatia necesara, dar si cu examinarea constiintei – cum stam noi duhovniceste si obiectiv – fata de aceste invataturi, si ce hotarare luam pentru schimbarea, transformarea si transfigurarea vietii noastre crestine si ortodoxe. Citirea lor nu seamana unei lecturi obisnuite, ci presupune un efort intelectual, spiritual, avand alaturi Sfanta Scriptura sau cel putin Noul Testament, pentru a le intelege si apoi a le pune in practica vietii duhovnicesti.“

***

“Ca incheiere a acestor consideratii, afirm cu toata convingerea si constiinta preoteasca, despre parintele Arsenie, ca s-a incadrat si manifestat toata viata – in a doua jumatate a veacului XX -, prin traire, prin fapte si cuvantari, ca unul dintre cei mai mari oratori bisericesti ai Bisericii Ortodoxe Romane, asemenea Apostolilor si Sfintilor Parinti. Dovada multimile de credinsiosi din toate paturile sociale, care alergau sa-l asculte, si a provocat miscarea unica si originala de la Manastirea Brancoveanu, din Tara Romaneasca.

Sfintia Sa a desfasurat in mijlocul neamului nostru si a drept-credinciosilor crestin-ortodocsi <<misiunea majora a preotiei, a propovaduirii lui Hristos-Dumnezeu adevarat si Om adevarat, precum si a sfintirii omului, ca sa aiba pacea lui Dumnezeu in sine, absolut in orice imprejurari s-ar afla in viata>>.

***************************

DETALII DESPRE MOARTEA SI INMORMANTAREA PARINTELUI ARSENIE, redate in lucrarea “Marturii despre Parintele Arsenie” – de Pr. Nicolae Streza, Ed. Credinta Stramoseasca, editia 2009 (pag. 240-242):

“In anul 1989 am aflat ca Parintele este grav bolnav. Dupa spusele parintelui Savian Bunescu, suferea cu rinichii, iar Maica Zamfira ne-a spus ca suferea si cu inima si aceasta suferinta s-a agravat si a dus la sfarsitul vietii Parintelui Arsenie, in ziua de 28 noiembrie 1989, la Sinaia. Indata vestea s-a raspandit ca fulgerul in diferite parti si multi au aflat cu durere despre decesul Parintelui Arsenie. S-au facut diferite supozitii asupra decesului Parintelui. Maica Zamfira ne-a spus despre boala de cord, care a dus la decesul Parintelui. Au fost apoi discutii unde sa fie inhumat, dar Parintele Arsenie a spus, din timp, ca doreste sa fie ingropat la Manastirea Prislop (n.n. – remarcam durata foarte lunga de timp intre ziua mortii – 28 noiembrie, care a fost o zi de marti, si cea a inhumarii – 4 decembrie, care a fost lunea urmatoare; este inca o dovada absolut obiectiva cu privire la “pretiozitatea” Parintelui Arsenie inca si in 1989; nu se cunoaste motivul real al acestei prelungiri, cu totul atipica perioadei comuniste…). De asemenea ar fi declarat ca mormantul de la Prislop sa nu-i fie deschis niciodata, pana la inviere.

A treia zi de la decesul sau, am aflat ca inmormantarea va fi la 4 decembrie, la Prislop (n.n. iata ca, desi dorinta Parintelui Arsenie fusese clara, cineva sau ceva se opunea inmormantarii la Prislop, si a trebuit sa fie biruit…). Cu toate ca era in prag de iarna, cu zapada putina, am reusit sa ne ducem in ziua de 4 decembrie la Prislop. De la Targu-Mures am mers eu, sotia si fiul Mihai, devenit medic. De la Sibiu au venit preotul Nicolae si fiica Tatiana. Cand am ajuns la Prislop, in dimineata de 4 decembrie 1989, am intrat in biserica manastirii, unde Parintele, imbalsamat, era asezat in sicriu. Multi credinciosi venisera din toate partile, dar mai ales fagaraseni, brasoveni, sibieni, cu miile (cu masini mici, cu autobuze) sa participe la inmormantarea Parintelui iubit de toti. Cu lacrimi si cu suspine se apropiau de sicriu si se rugau la catafalcul Parintelui. Asa am facut si noi si trebuia sa facem loc la altii, pentru ca toti sa-l poata vedea pentru ultima data, pe acela care i-a zidit duhovniceste in Hristos. Barbati, femei, copii, preoti, monahi si monahii din toate partile venisera la Prislop. Era o mare de oameni, indoliati si indurerati, la despartirea de duhovnicul si Parintele lor. Slujba inmormantarii a fost facuta de un sobor de preoti, in frunte cu parintele Daniil (n.n. Stoenescu), pe atunci preot slujitor la Prislop si parintele Savian Bunescu, parohul din Draganescu, care au predicat evidentiind calitatile si realizarile Parintelui Arsenie.

Impreuna cu fiii mei si alti preoti si credinciosi, am ajutat la ducerea sicriului cu osemintele Parintelui, la mormantul din cimitir. Fiind mai in varsta (eram de apoape 64 de ani, la 6 ianuarie 1990) am ajutat de la capul Parintelui, cum se poate vedea dintr-o poza facuta de cineva la scoaterea sicriului din biserica si ducerea la cimitirul manastirii (n.n. Parintele Nicolae Streza, cu parul alb, se poate vedea in ambele fotografii de mai jos, la capul Parintelui Arsenie). Cei care au fost acolo stiu ca Parintele a fost asezat intr-un mormant captusit cu caramida, peste care s-au asezat dulapi de stejar sau brad, nu stiu sigur; apoi s-a asezat peste dulapi o foaie de plasa de nylon, pentru apararea patrunderii apei si apoi s-a aruncat pamantul scos din groapa. La capataiul Parintelui s-a asezat crucea dupa modul cunoscut, proiectat de Parintele si pentru maicile decedate. Pe cruce este scris doar atat: Ieromonahul Arsenie, 1910-1989.

Nu pot descrie in cuvinte starea sufleteasca a noastra, a tuturor, in acele momente si ore petrecute la inhumarea Parintelui si la slujba pentru odihna sufletului Sfintiei sale. Pentru mine, personal, s-a incheiat perioada de maturitate a vistii si a inceput Senectutea.”

***

Cititi si articolul publicat in Ziarul Lumina, “Ortodoxia credinţei şi a vieţii, criteriu fundamental pentru canonizare“, despre situatia procesului de canonizare a Parintelui Arsenie Boca, articol semnat de Andrei Paduraru la 27 noiembrie 2016, care este in fapt un interviu mai larg cu parintele conf. dr. Irimie Marga, profesor de drept canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, pe care il amintim si dedesubt.

***

Fotografiile de mai jos sunt preluate de pe site-ul jurnalistului Victor Roncea (cu multumiri) si “au fost realizate de fiul doamnei Maria Bratu din Sibiu şi developate de Pr. conf. dr. Irimie Marga de la Sibiu, care le-a oferit cercetătorului Florin Duţu pentru lucrarea sa, “Viaţa Părintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910-1989“, Editura Floare Albă de Colţ, Bucureşti, 2015.”

Conferinta: “Noi marturii documentare despre Parintele Arsenie Boca”, Deva, 2 decembrie 2016. Conferinta sustinuta de unul dintre membrii Comisiei speciale teologice mitropolitane care se ocupa de dosarul pentru propunerea de canonizare

Lansarea volumului III al cartii ”Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securității. Alungarea din monahism, calomnie și filajul” la Targul de carte religioasa, Sibiu, 4 noiembrie 2016

“Editura Agnos-Sibiu – Lansarea ultimului volum al trilogiei ”Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securității. Alungarea din monahism, calomnie și filajul” vol. 3. Coordonatori: Florian Bichir, Romeo Petrașciuc, Raluca Toderel. Volum apărut în parteneriat cu Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) Lansarea volumelor ”Iisus Hristos, curajul nostru”, ”Creștin de ocazie” și ”Porțile Cerului. Cateheze radio-difuzate, ed. a III-a” de pr. Constantin Necula”:

Ieri a avut loc o conferinta-eveniment despre personalitatea Parintelui Arsenie Boca, la Biblioteca Nationala a Romaniei

Dupa cum am stiut, ieri, 27 octombrie 2016, a avut loc un eveniment mult asteptat (sau neasteptat… – depinde fiecare cum l-a receptat) – si voi aduce argumente ceva mai jos…

Evenimentul a fost organizat de Secretariatul General al Cultelor în parteneriat cu Biblioteca Națională a României, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. “La conferință au fost invitați să participe: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Preasfințiile lor Episcopii-vicari ai Mitropoliei Bucureștiului, Înalte fețe bisericești, personalități din lumea sportului, public larg.” (sursa text si foto afis – aici).

A conferentiat Parintele Daniil Stoenescu, a carei schita de fisa biografica  arata ca este “episcop al Daciei Felix – Episcopia Ortodoxă Română pentru românii din Banatul Sârbesc (Vârşeţ) – , Părintele Daniil Stoenescu, teolog și fost ucenic al părintelui Arsenie Boca, este născut în Țara Hațegului, în 1957. A absolvit Facultatea de Teologie la Sibiu; a obținut titlul de doctor în teologie la Institutul Teologic Ortodox din București și la Universitatea din Tesalonic. A slujit la mănăstirile Hodoș-Bodrog, Prislop și Densuș – Hunedoara. L-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca în toamna anului 1979, de Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir. Din anul 2001, este Episcop al Episcopiei Daciei Felix (Vârșeț, Serbia).” (sursa : aici)

Lasamantul pamantesc al Parintelui Arsenie – in forma scrierilor sale, aflat la metocul de la Sinaia, unde si-a trait o parte insemnata din ultimii ani de viata Sfantul Ardealului, a fost valorizat minunat de Parintele Daniil, inca de pe cand nimeni nu indraznea sa aduca macar in discutie numele Parintelui Arsenie (si se facusera anii 2000, peste 10 ani de la plecarea la Domnul..). Practic, datoram aducerea la cunostinta oamenilor a scrierilor originale ale Parintelui Arsenie Boca, intai de toate Maicii Zamfira Constantinescu (pana la trecerea sa Dincolo, in martie 2006) si apoi Parintelui Daniil Stoenescu secondat de Maica Maria Suciu. Cartile aparute in format mare la Deva si Arad, in a doua parte a anilor 2000, si apoi si dupa 2010, au facut posibila in prima etapa cunoasterea operei originale a Parintelui Arsenie. Mai apoi, treptat, s-au cautat arhivele, inclusiv cele ale securitatii, si au iesit la lumina si altfel de marturii.

Nici nu-i inca un an de zile de cand insusi Parintele Daniil Stoenescu semna in ziarul LUMINA (din 26 noiembrie 2015) un eseu cu titlul “Apologia părintelui Arsenie Boca“, in care nota, cu amaraciune lumeasca dar cu lumina dumnezeiasca: “De la începuturile slujirii, lucrării, propovăduirii şi misiunii duhovniceşti ale părintelui Arsenie în „mijlocul câmpului – şi spaţiului ninivitean românesc – plin cu oase omeneşti“ (cf. Iezechiel 37, 1), de la Sâm­băta, Prislop şi Drăgănescu, Sfinţia Sa a fost precum „un semn care va stârni împotri­viri“ (Luca 2, 34) – după cuvintele profetice ale Dreptului Si­meon, rostite în ziua Întâmpi­nării Domnului, către Sfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu, cu referire la Prun­cul Mântuitor Iisus Hristos, adus la 40 de zile la templul din Ierusalim; „împotriviri“ de care sunt pline dosarele de urmă­ri­re antihristică de la CNSAS, iar în ultimul timp gura lumii şi gura iadului de pe internet.

Părintele Arsenie Boca a deranjat în timpul vieţii şi deranjează încă şi mai mult după moarte! Părintele Arsenie Boca nu are nevoie nici de evlavia cuiva, nici de unanimitate şi nici măcar de vreo canonizare. Părintele Arsenie Boca este ceea ce este: creştin ortodox bo­tezat; absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu; u­cenic al Sfântului Munte A­thos; ctitor spiritual al Mănăs­tirii „Brâncoveanu“ de la Sâm­băta de Sus (căreia i-a dat au­ră) şi stâlp de foc la Sfânta Mănăstire Prislop (căreia îi dă nimb). […]

Părintele Arsenie Boca n-a avut nici o condamnare politică şi nici o condamnare canonică! Sfinţia Sa a fost scos pe nedrept din mănăstire în contextul decretului 410 din 1959, printr-un ordin scris al Episcopiei de care aparţinea atunci Sfânta Mănăstire Prislop, izgonit şi aruncat în lume civil şi dorind mereu să se întoarcă, împreu­nă cu maica Zamfira şi cu obştea de monahii aruncată pe drumuri, la Prislop şi nu în altă parte! În cei 30 de ani de exil (1959-1989), precum Sfântul Ioan Evanghelistul în insula Patmos şi vremea de pribegie, precum Moise în Sinai 40 de ani, mai înainte de revelaţia ru­gului aprins, părintele nostru Arsenie Boca şi-a înţeles şi şi-a acceptat crucea rânduită şi îngăduită de Dumnezeu prin oamenii Cezarului roşu de atunci. Dar părintele nu şi-a întrerupt rugăciunea minţii şi rugăciunea inimii sau rugăciu­nea lui Iisus şi închinarea în Duh şi Adevăr, lucrare duhov­nicească şi mistică filocalică care constituie proscomidia, mie­zul, esenţa şi epicleza Litur­ghiei interioare. De aceea, Sfin­ţia Sa, începând de la Sâmbăta şi Prislop şi cu atât mai mult de la Drăgănescu şi Sinaia, s-a în­vrednicit de haruri şi harisme, de daruri duhovniceşti deose­bite, de care puţini se învrednicesc cu adevărat într-o sută sau în sute de ani. Străvederea cu duhul, cunoaşterea, citirea şi descoperirea gândurilor, dezvă­luirea trecutului omului şi descoperirea profetică a viitorului omului, ţării şi lumii au fost şi sunt lucrări ale Duhului Sfânt, care s-au manifestat din belşug în viaţa curată moral şi sfântă duhovniceşte a Sfinţiei Sale, în ciuda oricăror calomnii; în scri­e­rile pline de înţelepciune, cla­ri­tate, precizie, concizie şi lim­pezime şi în pictura străbătută de transparenţă în haruri şi lumini taborice, care o fac unică în ţară, unică în Ortodoxie şi unică în lume, ca expresie estetică a Revelaţiei dumneze­ieşti întemeiată pe Sfânta Scrip­tură şi Sfânta Tradiţie, cu nuanţe reale de originalitate şi aplicare la omul modern, cu me­saj profund teologic, curat dogmatic, limpede ecumenic şi nu lipsit pe alocuri de accente pro­fetice (care ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri).“

Personal nu am putut participa la conferinta de ieri, de la Biblioteca Nationala, fiindca mai cu seama bucurestenii au avut sansa sa participe. Dar nadajduiesc, la fel ca si cititorii acestor pagini de blog, in care adeasea l-am amintit pe Parintele Arsenie (de a carui dragoste, mijlocire catre Dumnezeu si ocrotire ma bucur si eu de mai bine de patru ani de zile, in fiecare clipa a vietii mele), ca cineva ne va oferi filmarea prelegerii (si semnalarea ei, aici). Prelegerea  ucenicului din urma al Parintelui Arsenie este importanta – mai cu seama pentru ca este prima de anvergura si cu binecuvantarea ierarhica superioara si pentru ca a fost randuita in perioada in care se studiaza dosarul de canonizare al Parintelui Arsenie. Ne-am bucura multi sa audiem conferinta de ieri!

UPDATE, 1 noiembrie 2016, conferinta in format audio, aici:    EXCLUSIV. Ucenicul Părintelui Arsenie Boca, PS Daniil Stoenescu, membru al Comisiei de Canonizare, despre Sfântul Ardealului. CONF AUDIO

Amenajari (si) la “Izvorul Parintelui Arsenie Boca” de langa Manastirea de la Sambata

In consonanta cu mai multe activitati derulate la nivel ierarhic in ultimul an de zile, activitati legate de procesul de canonizare al parintelui Arsenie Boca sau cel putin legat de punerea in lumina, in sfarsit, a duhului sau sfintitor peste ani, in ultimele luni si saptamani de zile asistam la o serie de actiuni desfasurate la Prislop, Sambata ori Bucuresti. (cititi  aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici).

Astfel, duminica 23 octombrie 2016, IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului “a binecuvântat lucrările de amenajare a spațiului de la izvorul părintelui Arsenie Boca din apropierea Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov. Ierarhul a oficiat slujba religioasă împreună cu Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului și un sobor de preoți din care au făcut parte monahi de la mănăstirea menționată și slujitori ai sfintelor altare de la parohiile apropiate.”

Extras din cuvantul Mitropolitului, cu ocazia slujbei de sfintire: „Mulți dintre credincioșii noștri au gustat din acest izvor și mulți vor veni să ia apă pentru a-și potoli setea trupească, dar în chip simbolic își vor potoli setea duhovnicească și își vor aduce aminte de cuvintele pe care părintele Arsenie le rostea credincioșilor aici” (sursa text si foto de mai jos – site Mitropolia Ardealului)

Documente ramase din vremea slujirii Parintelui Arsenie Boca la Manastirea de la Sambata…

Fotografiile de mai jos au fost realizate si postate de membrii Fundatiei Crestine Parintele Arsenie Boca (de unde le preluam si noi aici, cu multumiri si gratitudine!) la sfarsitul lunii septembrie 2016. Din cate stim, ele au fost pentru prima oara facute publice de fundatie, zilele trecute.

In fiecare an, la sfarsitul lui septembrie, in jurul datei de 29, membrii fundatiei comemoreaza la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, ziua de nastere a Sfantului Ardealului. In acest an, la 106 ani de la nasterea Parintelui Arsenie, membrii fundatiei au facut un pelerinaj si la biserica din satul Hurez, aflat la cativa km de orasul Fagaras, unde se pare ca se pastreaza cele trei documente dupa care s-au facut fotografiile.

Primul este o insemnare care indica “inceputul lucrarii la Schitul Sambata de Sus – care este in Muchea Dragusului”- la data de 25 iunie 1943, unde apar numele mirenilor care au contribuit la primele sapaturi si munca. Schitul despre care se vorbeste este ceea ce astazi este cunoscut ca fiind “chilia Parintelui Arsenie” din Muntii Fagaras:

Al doilea document poarta numele scris de mana Parintelui Arsenie si evidentiaza rigoarea cu care se tineau toate inscrisurile la Manastirea Brancoveanu, unde parintele era staret. Este o confirmare oficiala asupra persoanei delegate sa ridice drepturile de alimente care se primeau de manastire pe cartela, in aprlie 1945. Documentul poarta si stampila manastirii.

Al treilea document este un ravas manuscris destinat “fratelui Vasile” (probabil este vorba despre acelasi Vasile Bica din satul Ludisor din zona Fagarasului, care apare si in celalte doua documente), scris de mana Parintelui Arsenie, in care se pomeneste numele Maicii Veronica Gurau de la Manastirea Vladimiresti si a Parintelui Dumitru Staniloae (cu care Parintele Arsenie colaborase pentru aparitia primelor 4 volume din Filocalia) – aflati temporar la Bucuresti si de hranirea carora, iata, se ingrijea cu dragoste Parintele Arsenie in martie 1947: