anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Parastas de pomenire a Părintelui Arsenie Boca, la Manastirea de la Sambata, in preajma zilei de nastere a Sfantului Ardealului

De cativa ani buni (cred, daca nu gresesc, ca din 2009), in duminica cea mai apropiata datei de 29 septembrie – ziua de nastere a Parintelui Arsenie Boca (in 1910), in fiecare an, Fundatia crestina Parintele Arsenie Boca de la Bucuresti, initiaza, organizeaza si participa la Manastirea de la Sambata, la slujba parastasului de pomenire a Sfantului Ardealului, care a vietuit aici intre 1939 si 1948.

Ieri, duminica, 25 septembrie 2016, la parastasul anual a participat din nou si Parintele Ilarion (fost staret al manastirii si actual episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cunoscut acum sub numele de Ilarion Făgărăşanul). De asta data, aflam ca parintele episcop a vorbit la sfarsitul slujbei parastasului “şi despre viaţa şi activitatea părintelui Arsenie Boca în cadrul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus” (informatia originala si fotografiile: aici). Este un lucru minunat ca an de an, comemorarea personalitatii duhovnicesti a Parintelui Arsenie este tot mai deschisa si mai vie, si la Manastirea de la Sambata.

Troita din fotografiile de mai jos a fost ridicata in august 2015 in curtea-gradina reamenajata la intrarea in perimetru Manastirii de la Sambata de Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului Ilarion Făgărăşanul, si este inchinata, asa cum sta scris, Parintelui Arsenie Boca:

dsc09646

dsc09647

Leave a comment »

Bisericuta veche a Manastirii de la Sambata a fost resfintita de Izvorul Tamaduirii, la 6 mai 2016

DSC01980

Bisericuta Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus a fost rezidita incepand cu anul 1926, la 141 de ani de la distrugerea ei cu tunul, din ordinul generalului Bukov.  In 1926 Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan, avea sa demareze lucrarile de refacere a bisericutei pe ruinele careia crescusera copaci (vedeti fotografiile cu bisericuta inainte de refacere – aici), iar la sfarsitul anilor 1930 avea sa aduca primii vietuitori acolo, intre care si pe (initial) diaconul Arsenie Boca, ce avea sa depuna voturile monahale la Sambata, la 3 mai 1940, la sarbatoarea Izvorul Tamaduirii.

DSC07629

Tabloul votiv cu Mitropolitul Nicolae Balan, in bisericuta veche a Manastirii Sambata

La 15 august 1946, cu 70 de ani in urma, s-a efectuat sfintirea bisericii manastirii, actul de tarnosire de atunci existand si astazi  (foto – mai jos) si fiind semnat de Mitropolitul Nicolae Balan si de monahii Arsenie Boca si Serafim Popescu, vietuitorii cei mai iubiti ai vremii, acolo.

IMG_2191

Actul de tarnosire a Manastirii Sambata, datand din 1946, citit la resfintirea din 6 mai 2016 (sursa foto: aici)

La 6 mai 2016, de sarbatoarea din Vinerea Luminata, Izvorul Tamaduirii, si dupa renovarea realizata in ultimii doi ani, bisericuta veche a fost resfintita de catre Mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza.  Mai multe informatii si fotografii se pot consulta pe site-ul Mitropoliei Ardealului, la articolul:  Vechea biserică a Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus a fost resfinţită.

 

 

Leave a comment »

Manastirea Brancoveanu de la Sambata, in Ajun de Craciun 2015

3 Comments »

“Ce sunt sfintii?” – lamuriri din zilele noastre…si o cuvantare transcrisa a Parintelui Arsenie Boca, din perioada cand slujea la Manastirea Sambata

In ultimii ani se vorbeste tot mai intens despre canonizarea Parintelui Arsenie Boca, mai ales intre mireni. Pana la urma, este o oficializare care va fi sau nu, in urma unui demers greoi si alambicat (dupa cum se va vedea mai jos). In cazul Bisericii Ortodoxe Romane, Sfantul Sinod a stabilit in noiembrie 2002 “Metodologia de cercetare si examinare a propunerilor de canonizare” prin hotararea 4255/2002. Mai jos sunt punctele importante ale acesteia (preluate de aici):

“a. Orice propunere de canonizare trebuie insusita de eparhia respectiva si apoi data in cercetare, documentare si examinare unor organe eparhiale si persoane competente (profesori, cercetatori, istorici, canonisti etc.) in perspectiva promovarii ei. Eparhia se va ingriji sa intocmeasca in proiect slujbele religioase necesare, un referat sinteza cu motivele si argumentele care ar putea conduce la luarea unei hotarari de canonizare, precum si proiectul Tomos-ului de canonizare. Rezultatele studiilor si cercetarilor vor fi publicate in presa eparhiala si in alte reviste bisericesti.

b. Propunerea de canonizare cu rezultatul cercetarilor va fi inaintata Cancelariei Sfantului Sinod, care, la randul sau, cu aprobarea Prea Fericitului Parinte Patriarh, o va indruma Sinodului Mitropolitan pentru eventualele completari, amendamente, aviz, insusirea propunerii de canonizare sau recomandari.

c. Propunerea insusita de Sinodul Mitropolitan, cu hotararea sa asupra intregului dosar vor fi restituite Cancelariei Sfantului Sinod, care, cu aprobarea Prea Fericitului Parinte Patriarh, le va trimite comisiei sinodale pentru Canonizarea Sfintilor Romani pentru studiere, aviz final si propunere catre Sfantul Sinod.

d. In cazul in care fie Sinodul Mitropolitan, fie Comisia pentru Canonizarea Sfintilor Romani, fie Sfantul Sinod constata ca in buna masura dosarele cu rezultatele studiilor cercetarilor si propunerilor pentru canonizare trebuie completate, dosarele respective se restituie cu recomandari si indrumari eparhiei care a facut propunerea initiala pentru indeplinirea acestora, dupa care eparhia le inainteaza din nou Sinodului Mitropolitan pentru a se urma procedura stabilita mai sus.

e. Daca Sfantul Sinod aproba propunerea de canonizare, emite Tomos-ul de proclamare a canonizarii, fixeaza data sarbatoririi si aproba introducerea ei in calendarul bisericesc. De asemenea, Sfantul Sinod aproba icoana sfantului, precum si slujbele religioase in cinstea lui, dispunand introducerea lor in cartile de cult”.

***

La momentul la care vorbim (31 martie 2015) nu se cunoaste in randul mirenilor nici macar daca pasul “a” al “Metodologiei” de mai sus a fost urmat. Altfel spus, nu stim daca vreo eparhie (arhiepiscopie) din tara a depus la Cancelaria Sfantului Sinod referatul sinteza cu motivele si argumentele care ar putea conduce la luarea unei hotarari de canonizare a Parintelui Arsenie Boca! Sustin aceasta intrucat “rezultatele studiilor si cercetarilor” din primul pas al derularii procedurii  nu au fost “publicate in presa eparhiala si in alte reviste bisericesti“. In cazul in care exista asemenea rezultate publicate, as fi fericita ca cititorii acestui blog sa ma atentioneze.

Pe de alta parte, la 13 martie 2015 am fost martora la Manastirea Prislop, la cuvantul din biserica al Parintelui Daniil Stoenescu (Episcop Locțiitor (Administrator) al Episcopiei Daciei Felix – unul dintre ultimii ucenici ai Parintelui Arsenie si care alaturi de maicile de la metocul din Sinaia au adus la lumina in ultimii 10 ani o parte insemnata a scrierilor ramase de la Parintele Arsenie) – cuvant de la finalul parastasului de pomenire al Maicii Zamfira Constantinescu, care arata dorinta si necesitatea realizarii desupra mormantului Parintelui Arsenie de la Prislop a unui fel de “chivot” care sa protejeze mormantul Parintelui Arsenie “de cele ce vor veni” (cititi aici). In fapt, Parintele Daniil a indicat pe cei mai in masura sa se ocupe de aceasta constructie protectoare – respectiv pe Părintele Gurie – Episcopul Devei și Hunedoarei (de care apartine Prislopul) si pe Maica stareta de la Prislop – Pavelida Munteanu. S-a putut deduce de asemenea ca chivotul de protectie al mormantului Parintelui Arsenie este necesar si pentru a nu permite extragerea partilor de moaste din mormant, dupa canonizare.

***

Nu minimalizez nicidecum decizia ce ar putea fi luata prin aprobarea de catre Sfantul Sinod de canonizare a Parintelui Arsenie Boca, insa dincolo de ea sunt – de ani si ani de zile,  trairile oamenilor, schimbarea vietii lor, iar acestea nu au nevoie de nicio “metodologie”. Sunt probabil sute, mii de oameni, care in tacere si piosenie au primit NEMIJLOCIT ajutorul intru indreptare si credinta al Sfantului Ardealului. Ei au primit cu smerenie in intimitatea necuvantatoare a inimii lor puterea Duhului Sfant  prin rugaciunea ridicata catre Parintele Arsenie. Dincolo de faptele acestea, nimic nu poate fi descris in cuvinte ori de exprimat in dimensiuni terestre. As indrazni sa ma numar intre ei…  Din pacate insa, in ultimele luni de zile, s-a trecut dincolo de limitele crestinesti cu evlavia, adoratia si cu zelul nostru, al mirenilor, mai ales ca aceste sentimente si stari au inceput sa fie induse in masa prin emisiuni si articole manipulatorii si adesea partial ori voit-eronate, aparute in mass-media, la posturi TV si in ziare. As nominaliza la loc de frunte postul “Romania TV” si ziarul “Adevarul” (mai ales anumite editii locale).  Am fost apoi de curand martora unor manifestari pe care le-as numi de-a dreptul pagane, ori cel putin deplasate, cand la Manastirea Prislop, langa mormantul Parintelui Arsenie, am vazut oameni care au inceput sa sarute si sa bata matanii in fata copacului… in coaja caruia este scrijelita de ani buni o cruce, a carei poveste am prezentat-o pe blog cu ceva timp in urma, fiindu-mi povestita de o Maica de la Prislop (cititi aici). Si tot acolo la Prislop, am vazut deznadejdea cu adevarat “inspirata” de fortele celui rau, cand oamenii arunca bani la baza copacului cu crucea scrijelita, in paraiasul ce insoteste aleea de urcare in cimitir, sau in lacusorul din curtea manastirii (cititi aici). Acest fel de manifestari nu mai au nimic in comun cu credinta in Iisus si in Invierea Sa. M-am intrebat deci, ingrozita, despre ce evlavie am ajuns sa vorbim, cand ne referim la Parintele Arsenie Boca?…

***

FOTOGRAFII DIN BISERICUTA VECHE A MANASTIRII SAMBATA – ACOLO UNDE A SLUJIT PARINTELE ARSENIE IN PERIOADA 1939-1948:

Iata insa ce spunea insusi Cuviosia sa in anii cand predica la Manastirea Sambata (cel mai probabil in perioada 1946-1948) despre sfinti si sfintenie. Preiau mai jos transcrierea unei parti a predicii cu titlul “CE SUNT SFINTII?” tinuta de Parintele Arsenie si pastrata de Parintele Arhimandrit Serafim Popescu, prieten intreaga viata al Parintelui Arsenie (scrierea este extrasa din cartea “Din Invataturile Parintelui Arsenie Boca:  Omul, zidire de mare pret“, Ed. Credinta Stramoseasca, ed. III-a, 2009 (pp.194-197)):

DSC06796

Fotografie cu Parintele Arsenie la Izvorul de la Manastirea Sambata ce ii poarta numele (probabil de la sfarsitul anilor 1940)

Astazi Biserica Ortodoxa ii pomeneste pe toti sfintii: trecuti, prezenti si viitori. Aceasta zi e inchinata si Sfintilor ce vor avea sa vina pana la sfarsitul veacurilor.

Cine sunt sfintii? Sunt oameni ca si noi, numai ca acestia au pus iubirea de Dumnezeu mai presus decat iubirea de tata, de mama, de fiu, decat iubirea de patrie, decat iubirea de pamant, decat iubirea de lumea aceasta. Sfintii, prin urmare, sunt oameni care au urmat intocmai pe Iisus, iubindu-L pe El mai presus decat acestea din viata asta […]

Si multi Il urmeaza pe Iisus pana la muntele Fericirilor, dar foarte putini Il urmeaza pana la Golgota, pana pe Cruce. Pana sub Cruce astrabatut numai iubirea Maicii Sale si a ucenicului iubirii.

Acum stiti ce-s sfintii – eroii iubirii divine!

Am avut o vreme din viata mea – caci si viata mea se aseamana cu a tuturor oamenilor – in care imi era rusine sa pomenesc de “iubire”, pentru ca nu stiam de iubirea divina, ci stiam numai ce stiu oamenii sa iubeasca: parinti, sotii, copii, casa, avutie; iar altii se intrec sa iubeasca pacatele, marirea desarta, stralucirea, luxul. Si pentru aceasta imi era oarecum rusine sa pomenesc numele “iubire”.

Orice altfel de iubire este pacat, afara de iubirea divina – adica de Dumnezeu si de iubirea de oameni, pornind de la Dumnezeu.

Daca Il iubesti pe Dumnezeu si din cauza Lui ii iubesti pe oameni, atunci te sfintesti. Daca iubesti pacatele, te pacatosesti, ajungi sa te indracesti.

Puneti acestea doua: iubirea de Dumnezeu si iubirea de pacat, ca doua capete de scara pe care se suie si coboara oamenii. Bagati de seama, aceste doua capete va imbie acum cu gandul de a va sui de la iubirea de pacate la iubirea de Dumnezeu. Ca mai mult va inflori viata ta daca vei fi un erou al iubirii divine si nu o victima a iubirii pacatoase. Toti acestia care au stralucit sunt norul de martori de care pemeneste Sfantul Apostol Pavel. Acest nor de martori a fost adus de Sfantul Apostol Pavel indemnare ca: <<avand atata nor de martori pus imprejurul nostru, sa lepadam de pe noi toata povaa si pacatele ce ne impresoara atat de lesne, si cu rabdare sa ducem lupta ce ne sta inainte, avand privirile atintite la Iisus, incepatorul si implinitorul credintei>> (Evrei 12, 1-2). 

Caci n-ai a te lupta cu Evanghelia, ci cu pacatele tale, cu gaurile din tine. Aceasta e lupta care ne sta inainte, avand privirile la Iisus Capetenia si implinitorul credintei. […]

Iata aici invatatura pe care vreau sa v-o impartasesc: Care este taina sfinteniei si daca o putem primi toti?

Mai fratilor! Voi carora vi se pare ca n-aveti valoare in fata lui Dumnezeu, aveti cat Il iubiti pe Dumnezeu; cu atat suiti pe scara iubirii!

Sa stiti ca avem vremuri foarte bune de mantuire si vai de aceia care sunt legati de lucrurile acestea trecatoare. (N-ati auzit cand s-au schimbat banii, unii s-au aruncat pe fereastra, altii s-au sinucis…). Acestea sunt ale cezarului, iar el le si cere. Atsfel, fara sa vrea el ajuta mantuirea ta, ca te ajuta sa te sui pe scara! Ia sileste-te, ca si iubirea e silinta. Aceasta iubire divina se imbie (impune) crestinului si cel ce o traieste, cel ce se tine de acest cuvant al lui Iisus, acela n-are nimic de pierdut in lumea aceasta, ci totul de catsigat. Sa va ajute Dumnezeu sa urcati si voi pe scara iubirii divine si sa fiti si voi “norul de martori” de care pomeneste Sfantul Apostol Pavel.

 

5 Comments »

Cele doua trairi peste fire ale tanarului diacon Zian Boca, inainte de calugarire, in 1939…

pr-arsenie-_albastru

Parintele Arsenie Boca – desen de Gabriela Mihaita David

Au iesit la lumina in anii din urma multe date referitoare la viata si personalitatea unica a Parintelui Arsenie Boca – pe care multi dintre noi il avem in inima si inaintea ochilor sufletesti, ca pe un far neasemanat…  Dintre cele pe care le-am citit, mi-au atras deodata atentia doua “intamplari” descrise de insusi Parintele, desfasurate in vremea cand era inca numai diacon, pe numele sau de Zian Boca. Le-am legat temporal dar si ca impact duhovnicesc, si m-am gandit ca este foarte probabil ca acestea au fost cele care l-au determinat sa aleaga sa devina monah.

Hirotonit diacon la 11 septembrie 1936 la Catedrala Mitropolitana din Sibiu, tanarul Zian Boca urca duhovniceste. Se gasea sub impactul neasemuit al cursurilor de mistica predate de profesorul Nichifor Crainic, cu care intrase si in legatura directa, punand intrebari. Dupa cum se stie astazi cu precizie, in 1939, la varsta de 29 de ani, Parintele Arsenie a facut doua calatorii deosebite: una in Grecia – la Salonic si Muntele Athos, iar a doua la Chisinau. La Muntele Athos Parintele a vietuit din martie pana in iunie 1939, iar la Chisinau a plecat la 5 octombrie 1939 (conform lui Florin Dutu in cartea sa “Viaţa Părintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910-1989“, Ed. Floare Albă de Colţ, 2015, p.28) si a ramas, cel mai probabil pana in decembrie 1939 sau ianuarie 1940. (La Athos hotarase se plece deja catre toamna anului 1938, adica imediat dupa terminarea stagiului de practica de dupa absolvirea celei de a doua facultati la Bucuresti, cea de belle-arte. Aceasta informatie pretioasa (cu privire la demersurile de plecare la Athos) a fost adusa foarte recent la lumina de acelasi Florin Dutu in cartea sa “Mistica ortodoxa si schimbarea la fata a Teologiei romanesti: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Staniloae: cei mai buni dintre cei buni“, (Ed. Floare Albă de Colţ, 2014, p.415). Se evidentiaza ca la data de 7 noiembrie 1938 Mitropolitul Nicolae Balan se adresa ministrului afacerilor straine la Atena al Romaniei, in vederea sustinerii plecarii la Muntele Athos a tanarului Zian Valean Boca).

1. Una dintre amintirile personale deosebite consemnate de Parintele Arsenie insusi din vremea cat a fost la Muntele Athos este cea legata de intalnirea sa cu un sfant, si a fost publicata intai in cartea Pr. Nicolae Zian Streza (preot in comuna Rasinari, jud. Sibiu – cititi aici), “Catisme ale Pr. Arsenie Boca pe Muntele Athos“, Ed. Credinta Stramoseaca, Iasi, 2008 (pag. 172-185). Aceeasi amintire a aparut publicata mai recent si in cartea “Parintele Arsenie Boca – Se umplu masurile si se plinesc vremile” (Ed. Credinta Stramoseaca, Iasi, 2013 (pag. 90-105), unde sunt redate documente ce au apartinut unui prieten de o viata al Parintelui Arsenie, Arhimandritul Serafim Popescu de la Manastirea Sambata (alaturi de care, de altfel, a si stat la Athos tanarul Zian). Nu voi reda aici intreaga “intamplare” petrecuta in timpul lucrului la treptele Sfantului Athanasie din Athos, ci numai cateva paragrafe graitoare:

[…] M-am cutremurat, ca aveam langa mine un Sfant, un Prooroc care-mi stie trecutul si numele. […] Eu nu vorbeam nimic, eram cuprins de o sfanta emotie si de o caldura nemaitraita. Imi facea bine, caci din pricina frigului care se lasase la malul marii, eram inghetat. Am ajuns pe buza muntelui, la crucea din lemn de dafin. Sfantul nostru se departa dar inca ne lumina cu faptura lui Indumnezeita. Vedeam poteca ce duce catre schitul Prodromul. Sfantul mergea inaintea noastra, dar parca sarea ca o roata de foc, ca o pasare inrosita. In spatele meu, Parintele Porfierie se inclina si recita ritmic, gafaind: ‘Iisus, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma.’ Dometie canta: ‘Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati.’ Dara de lumina intra inaintea noastra pe poarta manastirii, si noi dupa ea. Ajunsi in poarta care tocmai se inchidea, ne trezi din revelatie vocea barbateasca a Parintelui staret Arsenie Mandrea, venit el insusi sa inchida portile manastirii.” Intamplarea minunata s-a petrecut de fata fiind si cei doi calugari amintiti, intre care Parintele Dometie Trihenea, care avea sa devina singurul roman care a fost vreodata staret la una dintre cele 20 de mari manastiri athonite – a fost staret la Zografu aproape 10 ani, incepand din 1965. Acesta ii spusese la vremea intamplarii traite impreuna, diaconului Zian: “Frate Ziane, azi ai primit botezul cu foc si cu proorocie, caci ti s-a vorbit tie de Sus.

Ca urmare, intors de la Muntele Athos in iunie 1939, in aceeasi luna a si fost inchinoviat la Manastirea Brancoveanu de la Sambata!

2. A doua “intamplare” desebita consemnata de Parintele Arsenie insusi si ramasa in manuscris, se refera la ziua in care lua trenul inapoi spre Sibiu sau Bucuresti, intorcandu-se de la Chisinau. Plecat acolo sa deprinda tehnica lucrarii cu foita de aur a icoanelor (cicanca), Parintele se intorcea odata cu primii refugiati ce se retrageau dincoace de Prut, din calea Armatei Rosii. Era sfarsitul anului 1939 sau inceputul anului 1940, iar descrierea se refera la gara din Chisinau. Episodul este amintit atat in exceptionalul film al regizorului Nicolae Margineanu, “Parintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu” (2011, 80 minute) – cu denumirea de “intalnirea cu Omul Durerilor” cat si in trei lucrari despre Parintele Arsenie, intre care cel mai complet apare redat acel text in cartea “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni“- de Florin Dutu, (Ed. Floare Alba de Colt, 2014, pag. 412-413):

Am vazut. Stapanul sta rezemat intr-o usa de gara, cu ochii pierduti in zare, dar parea ca vede toate neamurile, toti oamenii din ele si toata lumea. Tremura de frig – asa mi se parea; insa am inteles ca o durere fara seaman pentru ceea ce vede, aceea Il facea sa-i tremure gura. Cu adevarat ‘Omul durerii’. Peste tot avea infatisare de cersetor cu imbracamintea, insa n-am prea luat sema la imbracaminte, ca peste masura m-a izbit durerea Lui, cum n-am mai intalnit niciodata nicaieri, dar si o frumusete pe care n-am mai intalnit-o am vazut-o pe chipul Lui. O frumusete pe care n-o mai pot uita. N-a privit la mine, dar m-a vazut si m-am aprins de o dragoste de a suferi cu El. Nestiind cu ce sa-I ajut, cu cea mai mare graba am dat fuga sa-I dau din painea noastra. Si cand m-am intors cu painea nu L-am mai gasit, desi nu trecusera decat cateva secunde… Atunci am inteles ca m-am intalnit cu Cel gol, insetat, flamand si fara salas in lumea aceasta. Atunci am inteles in cateva clipe mai mult decat tot ce am invatat in atatia ani de zile. Dar in inima mi s-a aprins un dor ce ma arde ca un foc de a suferi cu El, de a ma stinge pe mine de dragostea Lui si de neasemanata-I Cruce. Dau marturie si eu, nevrednicul, pentru cuvantul: ‘Iata, Eu voi fi cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor’ (Matei 28,20)!” […] si in alta scriere Parintele consemna: “oare nu la asa ceva m-am legat cand L-am vazut intr-o gara, privind peste harmalaia lumii, la tragedia ce avea sa vina a doua zi: al doilea razboi mondial, cu niste ochi de o frumusete divina si cu o infinita durere ca ne vedea pe toti? Nu-i voi usura intrucatva imensa lui Cruce pe care o duce printre oameni pana la sfarsitul lumii, luandu-mi partea mea? Caci nu I ne putem asemana in nici unul din atributele Lui divine, decat in aceasta cruce intre oameni, pe care ei mereu ne-o pun in spate, pana cand vor veni si cei ce ne vor bate piroane, ‘gasind’ viata noastra o ‘infamie’ “.

Intors de la Chisinau la Manastirea Sambata unde se inchinoviase imediat dupa intoarcerea de la Athos, Zian Boca va fi tuns in monahism la circa 4 luni de zile, la 3 mai 1940, cu numele de Arsenie – nume pe care il intalnise la Athos ca fiind al unuia dintre “cei 7 pustnici care se rugau pentru pacea lumii si traiau fara mancare si fara apa, doar cu cuvantul lui Dumnezeu”.

6 Comments »

Premisele constituirii atelierului de icoane de la Manastirea Sambata de catre Parintele Arsenie Boca

prima_ic_AB

Prima icoana cunoscuta a tanarului Zian Boca, pictata in 1928-1929

Prima icoana pictata de tanarul Zian-Valean Boca ce se pastraza astazi si se cunoaste a fi fost pictata de viitorul Parinte Arsenie Boca este “Iisus rugandu-se in Gradina Ghetsimani“, o icoana de dimeniuni destul de mari (cca. 1 m x 70 cm) care apartine in prezent nepoatei sale in viata, Doamna Zoe Daian (icoana am vazut-o eu insami) si este semnata in coltul din dreapta jos. A fost pictata, conform amintirii doamnei Daian, pe cand Zian Boca avea 19 ani (probabil in timpul ultimului sau an de liceu, petrecut la Brad). Tema icoanei trebuie sa fi fost una centrala in mintea tanarului de atunci, caci Domnul Iisus a trait la Ghetsimani cel mai greu ceas din viata Sa, mai greu poate chiar decat acela de pe Golgota – la rastignire, deoarece EL a acceptat acolo si atunci, de buna voie, moartea si chinurile prin care va trece…

Ca student la Institutul de Belle-Arte din Bucuresti (incepand din 1933), dupa absolvirea Institutului Teologic de la Sibiu, tanarul Zian-Valean Boca a contribuit la pictarea Marii Fresce a Istoriei Neamului de la Ateneul Roman. Pictura a durat din vara anului 1933 si pana in aprilie 1937. Intregul concept si lucrarea apartin pictorului Costin Petrescu, care i-a fost profesor tanarului Boca, la facultatea de arte frumoase. Fresca contine 25 de scene istorice si este cea mai mare frescă cu tematică istorică din România (75m lungime pe 3 m latime). Scena a XIV-a a frescei, cei intitulata “EPOCA LUI MIHAI VITEAZUL” cu intrarea sa glorioasa în cetatea Alba‑Iulia ca domn stăpânitor al țărilor românești, Muntenia, Moldova și Ardealul, unite prin sabia lui biruitoare, a fost realizata si cu contributia studentului Zian Boca (scena a fost pictata probabil in 1936-1937). Inaugurarea marii fresce de la Ateneu a avut loc în seara de 26 mai 1938, în prezența regelui Carol al II‑lea.

intrarea mihai viteazul

Scena din marea fresca, la care a lucrat si studentul la Belle-arte Zian Boca, sub indrumarea marelui sau dascal Costin Petrescu, la Ateneul Roman, cca. 1935-1936

Tanarul licentiat Zian Boca si-a facut  anul de practica dupa absolvirea Belle-artelor in arta decorativa bizantina, la Bixadul Oltului, sub aceeasi coordonare – a maestrului sau Costin Petrescu. Aceasta s-a intamplat cel mai probabil in a doua jumatate a anului 1938, eventual pana la inceputul anului 1939. Despre aceasta am scris pe blogul meu anterior – aici, iar cateva fotografii cu pictura din biserica “Sfantul Dumitru” din Bixadul Oltului, vedeti mai jos. In acestea se obseva pregnant stilul iconografic al pictorului Costin Petrescu, asa cum este cunoscut si din pictura sa realizata in interiorul Catedralei Reintregirii Neamului de la Alba Iulia, pictata de maestrul Petrescu cu mai bine de 20 de ani inaintea celei din Bixad. Cu siguranta insa, ca unele tendinte picturale de la Bixad apartin tanarului absolvent Zian Boca.

 

Iconografie de la biserica Sf. Dumitru din Bixadul Oltului – pictata de Costin Petrescu alaturi de tanarul licentiat in belle-arte, Zian Valean Boca (1938)

Dupa revenirea diaconului Zian Boca (data hirotoniei a fost 11 septembrie 1936, la Sibiu)  de la Muntele Athos (unde a stat 3 luni de zile, in perioada  martie-iunie 1939), Parintele Arsenie a plecat la Chisinau. Plecarea acolo a fost stabilita a fi fost 5 octombrie 1939 de catre cel mai recent biograf al Parintelui Arsenie, teologul Florin Dutu (in cartea sa “Viaţa Părintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910-1989“,Ed. Floare Albă de Colţ, 2015, p.28). La Chisinau a plecat pentru a deprinde poleirea cu aur a icoanelor – tehnica “cicanca” – de la mesterii rusi de icoane. De acolo se pare ca si-a cumparat si unele unelte si materiale necesare unui atelier de pictura. Iata ca ideea crearii atelierului de pictura a Parintelui Arsenie era deja inradacinata in 1939.  Revenit in tara cel mai probabil in a doua parte a lunii ianuarie 1940 (dupa cum se va vedea din dovezile existente in cartea Parintelui Nicolae Streza: “Marturii despre Parintele Arsenie” Ed. a II-a, Ed. „Credința strămoșască”, 2009), Parintele Boca avea sa faca cateva demersuri semnificative, in februarie 1940, in vederea infiintarii la Manastirea de la Sambata a unui atelier de icoane. Asupra acestui aspect a insistat, deloc intamplator,  doamna Isabela Vasiliu-Scraba in articolul dumneaei aflat in continua revizuire, “Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la M-rea Brâncoveanu” (integral – aici), din care extrag urmatorul pasaj:

Dintr-o inadmisibilă (și poate chiar intenționată) „scăpare”, numele fondatorului atelierului de icoane de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus nu apare trecut nici pe pagina de internet a Mânăstirii Brâncoveanu si nici în Ghidul mănăstirilor din România tipărit de Editura Sophia din București (2010, p. 192). Date despre inițierea atelierului (începând cu data de 6 febr. 1940) se pot afla doar în cartea preotului N. Streza în care au fost fotocopiate rândurile scrise (la Academia Teologică din Sibiu) de către diaconul Boca Zian pe 19 aprilie 1940 către mitropolitul Nicolae Bălan : „în urma binecuvântării Înalt Prea Sfinției Voastre de-a lua tonsura monahală la Mânăstirea Brâncoveanu și de a deschide atelierul de icoane, cu duhovnicească smerenie Vă rog să binevoiți a-mi aproba ultimele cheltuieli în legătură cu aceasta, în sumă de 32000 lei…” (pr. Nicolae Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. „Credința strămoșască”, 2009, p. 420).

In cele trei copii de mai jos redau extrase, din cartea pr. Nicolae Streza – “Mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, Ed. Credința strămoșască, 2009, copiile documentelor scrise si inaintate de diaconul Zian Boca prin care se atesta deschiderea atelierului de pictura bisericeasca la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus:

 

DSC07574

 

DSC07576

 

DSC07578

 

Singura dovada existenta si astazi la Manastirea Sambata a lucrarii picturale de acolo a Parintelui Arsenie a ramas epitaful pictat “Adormirea Maicii Domnului” (foto mai jos) – realizat in 1944, adapostit azi in muzeul manastirii. Despre modul ciudat in care a fost scos “la lumina” privirilor am scris aici. Totusi si la acest moment, pe site-ul oficial al manastirii epitaful este vizibil la sectiunea “Muzeu”, insa nu la subsectiunea “Colectia de icoane” ci la subsectiunea “Colectia etnografica si de arta populara”!

epitaf-sambata

Epitaful “Adormirea Maicii Domnului” pictat de Parintele Arsenie Boca la Manastirea de la Sambata in 1944 (dimensiuni aproximative 1 m x 70 cm)

Una dintre icoanele achizitionate in anii 1960 de la Parintele Arsenie de catre muncitorul fagarasean Nicolae Streza este cea de mai jos. Povestea ei apare in filmul “Parintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu” in regia lui Nicolae Margineanu (vizionabil – aici), incepand de la minutul 49:45.  Imaginea Muntilor Fagaras apare si in aceasta icoana cu “Chipul Mantuitorului”, la fel ca in epitaf, dar acolo largimea montana este mult mai larga. Atmosfera de la Sambata razbate si in aceasta icoana, si chiar daca ea a fost poate pictata la data achizitiei, adica in anii cand Parintele era pictor muncitor la Schitul Maicilor din Bucuresti (unde a fost angajat incepand cu ianuarie 1961), pastreaza cel putin doua caracteristici ale picturilor de la Sambata: prezenta Muntilor Fagaras in fundal-baza si respectiv chipul Mantuitorului este foarte similar celui din schita desenata pe coperta unuia dintre primele volume ale Filocaliei la care a contribuit alaturi de Parintele Dumitru Staniloae si care au fost publicate (volumele I-IV) in perioada 1946-1948 (conform cartii lui Florin Dutu -“Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni“, Ed. Floare Alba de  Colt, 2014). Aceste semnalmente ar putea indica faptul ca aceasta icoana a fost pictata la Sambata, cu ani in urma fata de perioada cand a fost daruita muncitorului Nicolae Streza din Fagaras.

ic 2 AB

Iisus deasupra Muntilor Fagaras, la baza fiind vizibila “Fereastra Sambetei” – icoana pictata de Parintele Arsenie probabil in anii 1941-1942

UPDATE, 5 noiembrie 2016:   Citesc cartea recent aparuta, “Parintele Arsenie Boca in Arhivele Securitatii. Vol. III Alungarea din monahism, calomniile si filajul. Opis de documente (1960-1989)” Ed. Agnos, Sibiu, 2016. Regasesc in carte, la pag. 139, o nota data de sursa “Timotei” – respectiv un coleg de atelier al Parintelui Arsenie (pe atunci pictor muncitor la Atelierele Institutului Biblic de la Schitul Maicilor, din Bucuresti), datata la 31 octombrie 1962. In aceasta nota, se descrie limpede cum, la 17 octombrie 1962 a venit la atelier “un cetatean cu sotia lui” care a comandat o icoana si a voit neaparat sa fie pictata de pictorul Boca. Faptul ca omul venise cu o motocicleta, si a mers cu motocicleta la Parintele Arsenie acasa (in Bucuresti) ca sa aduca o carte unde exista un model pentru pictura ceruta, mi-a amintit de depozitia dlui Nicolae Streza din filmul documentar amintit mai sus, “Parintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu“. In cuprinsul notei informative se specifica numele (usor eronat, insa, la fel ca si ideea ca venise insotot de sotie, ori era vorba de sora dumisale…) al persoanei care venise sa comande icoana, respectiv “Streju Nicolae”, si adresa sa din Fagaras. Avem astfel certitudinea nu numai ca pictura de mai sus apartine Parintelui Arsenie, dar o putem si data corect, ca fiind realizata in toamna-iarna anului 1962, la Bucuresti, si dam deplina crezare povestii aducerii sale de la Bucuresti, pe motocicleta, asa cum se aduce marturie in filmul citat. In nota informativa se gaseste si pretul icoanei, care a fost stabilit de la bun inceput – de la comanda, si anume de 1550 lei. Editorii vol. III al cartii mentionate nu au specificat insa legatura cu persoana si icoana de la Fagaras in notele de subsol insotitoare, asa incat am simtit nevoia sa o facem aici.

 

Una dintre icoanele care aduc aminte de posibila apartenenta la perioada atelierului de icoane de la Sambata este cea numita “Izvorul Tamaduirii“, realizata si semnata de Parintele Arsenie Boca. Si in aceasta apar coamele Muntilor Fagaras… Ea se gaseste in Biserica “Sfanta Treime” din cartierul bucurestean Ghica-Tei si a fost identificata ca apartinand Parintelui Arsenie Boca de catre teologul Alexandru Valentin Craciun in 2011. Despre aceasta icoana si povestea ei am scris initial aici, insa de curand o persoana din localitatea Zizin (jud. Brasov) mi-a semnalat o icoana similara existenta in biserica din localitate (cea din dreapta de dedesubt). Persoana respectiva (careia ii multumesc aici pentru fotografia si observatiile trimise), a mentionat ca despre obarsia icoanei de la Zizin “doar o femeie mai in varsta si-a amintit ca in 1948 cand a venit dansa in localitate, icoana era deja aici”. Comentariile celei care mi-a trimis informatia si fotografia au mai fost: “Icoana de la noi este mai veche de anul 1950 cand a fost canonizat Sf. Iosif cel Nou de la Partos, astfel sfantul nefiind pictat cu aura specifica. Stilul este foarte asemanator, desenul decorativ de pe margine este identic. Figurile personajelor sunt dupa parerea mea identice cu cele din celelalte opere ale parintelui Arsenie.” In ce ma priveste, am observat mai multe diferente semnificative intre cele doua icoane. Desigur si cea a aurei din jurul capului Sf. Iosif cel Nou de la Partos, dar si cea de scriere; pe icoana Parintelui Arsenie apare scris “Isvorul Tamaduirii”, in timp ce pe cea de la Zizin apare “Izvorul Tamaduirii”. Aceasta ma face sa cred ca icoana de la Zizin este mai noua. Icoana de la Bucuresti este semnata, dar cea de la Zizin nu este semnata. Similitudinile sunt insa semnificative – ambele sunt pe lemn, forma si dimensiunile aproape identice, exsita acea coronita metalica aplicata pe margini, motiv pentru care consider ca poate fi important sa fie identificata radacina comuna a icoanelor (Atelierul de la Sambata?…)

izvorul tamaduirii (2)

Icoana “Izvorul Tamaduirii” pictata de Parintele Arsenie Boca cel mai probabil la Sambata, in a doua jumatate a anilor 1940. Se gaseste astazi in Biserica din cartierul Tei, Bucuresti.

Izvorul tamaduirii - Zizin 003 (2)

O copie a icoanei “Izvorul Tamaduirii” ce se afla la Zizin. Posibila copie a originalului dupa Parintele Arsenie sau apartinand tot Atelierului de la Sambata, autor si an necunoscute…

 

Intr-un mic pliant de prezentare a Manastirii Prislop (care se gaseste actualmente de vanzare acolo) se gasesc reproduse alte doua icoane necunoscute publicului si pictate de Parintele Arsenie Boca. Primul care mi le-a semnalat a fost teologul Florin Dutu in luna mai 2014, iar eu am reusit ulterior sa cumpar acel pliant de la Prislop in octombrie 2014. Cele doua icoane sunt reproduse din acel pliant, in foto de mai jos. Nu se cunoaste unde se gasesc ele in acest moment si nici perioada cand au fost pictate.

Maria Egipt_AB

 

Sf Filofteia AB

In loc de concluzie:
Dupa cum semnala doamna Isabela Vasiliu Scraba, semnificatia existentei Atelierului de icoane de la Manastirea Sambata nu trebuie neglijata, ci restaurata! Lucrarea iconografica a Parintelui Arsenie Boca, unica, merita reconstituita incepand cu anul 1940, si este posibil ca tot mai multe date noi sa iasa la iveala. Dupa cum a reusit teologul Florin Dutu foarte recent in remarcabila sa lucrare “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni“ sa aduca la lumina informatii privind contributia iconografica a Parintelui Arsenie Boca la biserica de la Bogata Olteana, poate va veni timpul si a altor dezvaluiri care asteapta in umbra. Iar la Bogata Olteana, poate ca cei care il iubesc pe Parintele Arsenie si dispund de fonduri, vor contribui la aducerea la lumina a picturii parintelui ce zace astupata de la sfarsitul anilor 1960…

6 Comments »

Manastirea Brancoveanu de la Sambata, ganduri si fotografii de iarna…

Pentru noi Iisus e sensul vietii si al Istoriei; reazemul ei in ispitele si furtunile timpului. Iisus e asemanarea dupa care tanjim si insetam de-a lungul desertului lumii, originalul nostru, autenticitatea noastra; dar, mai mult decat acestea, Iisus este Prietenul nostru, care singurul ne ramane credincios si nu ne paraseste niciodata. Si mai mult: e Sfanta noastra Impartasanie cu desavarsirea, foamea noastra metafizica.Ieromonah Arsenie Boca (din cartea “Cuvinte vii”, Ed. Charisma, Deva, 2006)

 

DSC07589 DSC07592 DSC07593 DSC07583

Leave a comment »

Pentru intaia data, epitaful “Adormirea Maicii Domnului” – pictat de Parintele Arsenie Boca, a fost scos spre inchinare la Hramul de azi al Manastirii de la Sambata

epitaf-sambata

Epitaful ADORMIREA MAICII DOMNULUI – pictat de Parintele Arsenie Boca in 1944 la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus

In Muzeul Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, din Tara Fagarasului, se gaseste, din 2012,  epitaful “Adormirea Maicii Domnului” – pictat de Parintele Arsenie Boca, cel al carui nume este atat de legat de acest loc.  In vremea cat a vietuit la Sambata (1939-1948), Sfantul Ardealului a pictat mai multe icoane. Epitaful a fost pastrat la vechea staretie de la Sambata, langa cancelarie, si expus acolo timp de cel putin 25 de ani (dupa o marturie a Parintelui monah Teofil Paraian). In Muzeul Manastirii a fost expus publicului abia in cursul anului 2012, initial fara vreo indicatie privitoare la autor… Asa l-am vazut eu. Abia din 2013 sub el a aparut inscriptie lamuritoare, cu privire atat la autor cat si la anul pictarii, 1944. De cateva luni de zile epitaful pe panza, atat de minunat pastrat, a fost incadrat in rama lata de lemn.

Ieri dupa amiaza, la slujba de vecernie de dinainte de Sarbatoarea de azi a Adormirii Maicii Domnului – hramul manastirii, epitaful a fost adus pe brate de monahi  si depus pe masa din Altarul din Padure, refacut si el de cativa ani, exact dupa felul cum a fost realizat de Parintele Arsenie, care cuvanta aici incepand din 1945. In padure s-a slujit aseara si in padure se va sluji si azi… Este pentru prima oara cand o icoana pictata de Parintele Arsenie Boca este cinstita in acest fel, si mai ales, la manastirea atat de draga sufletului sau si in locul in care Parintele lacrima slujind pe Dumnezeu in mijlocul multimilor de la Sambata de Sus…

3 Comments »