anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

You searched for Florin Dutu


NICHIFOR CRAINIC: Amintiri din Seminarul Central Bucureşti 1904-1912. O noua scriere din seria reconstituiri, datorata arhivistului Florin Dutu

Textul si imaginea copertii cartii sunt reproduse de pe site-ul editorului, teologul Florin Dutu (cu multumiri). Cartea “Amintiri din Seminarul Central Bucureşti 1904-1912” a academicianului Nichifor Crainic, este a 8-a reconstituire in premiera din seria de scrieri ramase de la marele teolog roman si aduse la lumina de Florin Dutu… Cartea a aparut in primele zile ale lui februarie 2017.

16602006_823587327782047_4525079865427543906_o

Din cuprins:

Centenarul școlii mele
An de cumpănă grea
În drum spre noroc
Funia trece prin ac
Salt în confuzie
Reculegere și studiu
Ca să mă întrețin
În om zac porniri obscure
Lumina Farului
Între național și social
Vis de adolescent
Victima poeziei
Povestea unui nume
Cum scapi de tuberculoză

Editura Floare Albă de Colț
București, 2017

***

Extras din carte

„Seminarul Central… Școala aceasta a fost miracolul vieții mele. Eram copil când i-am văzut întâia oară vasta clădire roșie așezată pe dealul Filaretului, ca o cetate dominând Capitala, ca un avant-post al lumii rurale în năzuința de a cuceri orașul prin puterea spiritului. Tata mă adusese să văd târgul Moșilor și cum, la întoarcere spre sat, urcam pe bulevardul Maria, el înălță codia biciului spre palatul imens ce strălucea în apusul soarelui de Mai:
– Aici vreau să te dau eu la învățătură. Suntem săraci lipiți pământului, dar nu face nimic. Cine știe carte dă concurs și capătă bursă de stat.
M-am uitat după codia biciului și mi s-a făcut părul măciucă. Seminarul Central mi se părea de mii de ori mai mare decât sărmana noastră căsuță de la Bulbucata. Gândul că aș putea eu vreodată să intru în palatul acesta, mă amețea. Și-mi plăcea să cred mai degrabă că bietul tata a fost păcălit de vreun coțcar de la oraș.
Și totuși așa era să fie. În 1904, când am fost adus să-mi încerc norocul, eram unul dintre cei șapte sute cincizeci de copii concurenți adunați din Muntenia, Oltenia și Macedonia să luăm cu asalt cele 45 de locuri ale clasei întâia, dintre care numai 17 burse. Oricine își poate închipui din aceste cifre prestigiul și puterea de atracție a școlii acesteia în suflarea țărănească. Nu cred să fie alta mai populară în toată România.
Din respect pentru ea m-am încălțat întâia oară cu ghete încă de la bariera Rahovei. Numărul concurenților însă, băiețași aproape toți mai bine îmbrăcați decât mine, îmi tăia curajul. Genialul meu învățător d. Constantin Spâneșteanu, care venise să mă ocrotească până aici cu nesfârșita lui dragoste, mi-a spus atunci o vorbă, care mi s-a înfipt până la rădăcina sufletului: „N-ai nici o grijă, tu reușești sigur!” Nu-mi puteam da seama de ce eram în stare și de ceea ce nu eram, dar în cuvântul dascălului meu aveam o încrederea oarbă. La examene – nu-mi amintesc mimica nici unui profesor din comisie; ochii mi-erau țintă la dascălul meu, care mă asista. Simplele lui înclinări din cap îmi spuneau pe tăcute biruințele. Când s-au dat rezultatele generale, am avut sentimentul că nu eu am reușit, ci domnul Spâneșteanu!! Dar n-am uitat nici azi impresia de jale pe care ți-o făceau sutele de copii rămași pe dinafară. Îi revăd în amintire plângând în hohote spre poarta școlii, lângă părinții amărâți peste măsură. Ei luau, sărăcuții, din nou drumul țării, să se piardă pentru totdeauna în anonimatul rural, de unde năzuiseră să se ridice. Știam mai bine ca oricine viața cruntă la care se reîntorceau și de-aș fi avut o putere, pe toți i-aș fi oprit bursieri la Seminarul Central!
Întâia deprimare după biruință am trăit-o tot acolo. Ca să intru în viața cea nouă, îmi trebuia uniformă, cărți și o mulțime de alte lucruri. Cu lista lor în mână, m-am așezat lângă tata, răzimați de zidul cald încă de seara de toamnă. Vântul asvârlea peste noi frunze uscate din castanii bulevardului. Tata tăcea și ofta: n-avea niciun ban. Groaznică e biruința când n-ai cu ce s-o înduri! Târziu de tot: „Mi-e milă de tine – zise el – mai bine nu reușeai!” A, ce cald simțeam în spate zidul școlii și ce înghețată era mizeria din față! A doua zi tata s-a dus și-a vândut un cal din doi câți avea și singurul porc din bătătură. Dar suma tot nu se împlinea.
De unde aveam să bănuim noi atunci inima de aur a directorului Seminarului Central, părintele C. Nazarie, cu îngăduiala-i magnifică față de restriștea noastră, când a aflat-o! Și cum n-am uitat-o, n-am uitat de asemenea gestul domnului Teodor Popescu, pe-atunci pedagog al școlii, care a făcut să fiu scutit de taxele obligatorii!
Oameni buni cum am întâlnit în Seminarul Central, opt ani cât am învățat acolo, n-aveam să mai cunosc în viață. Îi revăd pe toți, directori, profesori și pedagogi…”

„Vizitam expozițiile, îndeosebi pe cele de ansamblu ale Tinerimii Artistice. Dar am avut norocul să vedem, eu și colegul meu de bancă, ultima ieșire în public a lui Nicolae Grigorescu. Sălile dinspre strada Franklin ale Ateneului Român erau împodobite cu pânze de dimensiuni reduse, mai mult ciobănași și care cu boi, preferințele amatorilor de-atunci. La ora două după-amiaza, nu eram în expoziție decât noi, doi elevi, și un bătrânel mărunt de stat, cu părul scurt și cărunt, cu pașii tot așa de scurți, dar sprinteni. Trecea vioi de la tablou la tablou, rânduia etichetele cu titluri sau cu prețuri, cu gesturi de gospodar grijuliu. N-avea lavalieră, nici plete cum purtau cei de la Tinerimea Artistică. L-am recunoscut îndată după autoportretele reproduse în almanahurile Minervei. Bătrânelul cu ochi mici și vii era titanul artei românești, Nicolae Grigorescu. Ne-am făcut și mai pitici decât eram și-am început să pășim în vârful degetelor. El a continuat să-și îndrepte etichetele ca și cum nimeni n-ar fi intrat în sală. Ne-am uitat multă vreme mai mult la dânsul decât la tablouri, pe furiș ca să nu-l supărăm. Dacă Eminescu ar fi apărut în locul lui, l-am fi privit cu aceeași emoție religioasă. Era omul prin paleta căruia s-a exprimat țara românească cu fetele ei fragede ca floarea mărului, cu ciobanii tineri care, din vârful plaiului, își aruncă nostalgiile în nemărginirea albastră, cu carele ce se întorc domol de la muncă învăluite în praf, cu turmele de oi, cu plăvanii monumentali, cu vițelușii ale căror boturi umede și ochi catifelați nu se mai întâlnesc în nicio galerie de artă din Europa, cu mestecenii sensibili ca un suflet care ascultă doina, cu caii călărașilor din posturile de veghe, cu soldații în iureș la Smârdan, care au făcut gloria patriei. În opera lui s-a esențializat România, popor, faună, floră și strădanie de afirmare. Nicolae Grigorescu e un Rubens românesc fără brutalitate carnală, dar cu viziune de mare poet. În anul acela 1907, vara, a închis ochii la Câmpina, purtat la groapă în car cu boi, așa cum a dorit. Tot atunci și tot acolo a murit „magul” Bogdan Petriceicu Hașdeu, marele învățat, răpit în enigma spiritismului de pierderea copilei sale Iulia…”

Academicianul NICHIFOR CRAINIC (1889-1972)

 

Advertisements
2 Comments »

Fotografii cu totul necunoscute cu Parintele Arsenie Boca – culese si prezentate de teologul Florin Dutu

Va invit sa vizualizati prin click pe legatura de mai jos, doua fotografii total necunoscute publicului pana in prezent, infatisandu-l pe Parintele Arsenie Boca in vara anului 1943, in timpul saparii in munte a micii sale chilii din Fagaras. Culegerea fotografiilor apartine teologului si ciberneticianului Florin Dutu, cel care a publicat recent editia a II-a a biografiei Sfantului Ardealului.

FLORIN DUTU (Facebook):  “FOTOGRAFII INEDITE CU PĂRINTELE ARSENIE BOCA – „SFÂNTUL DE LA SÂMBĂTA” – LA CHILIA SĂPATĂ ÎN STÂNCĂ ÎN MUNȚII FĂGĂRAȘ (25 IUNIE 1943). FOTOGRAFII DE IOAN (GIANI) BICA:

Menționez că fotografiile au fost făcute de Ioan (Giani) Bica, născut în America în 1922, fiul lui Vasile Bica din satul Ludișor (Făgăraș), omul de încredere al Părintelui Arsenie Boca. Aceste informații le am de la doamna Lucica Stănescu (născută Bica), nepoata lui Vasile Bica și fiica lui Ioan (Giani Bica), pe care am avut bucuria să o întâlnesc în București, când mi-a dăruit și fotografiile inedite cu Părintele Arsenie Boca de la chilia din Munții Făgăraș. Îi mulțumesc pe această cale. ” Continuarea -aici.

Leave a comment »

A aparut a II-a editie a cartii lui Florin Dutu, “Viața Părintelui Arsenie Boca (1910-1989)”

Titlu: Viața Părintelui Arsenie Boca de la Prislop (1910-1989), ediția a II-a revăzută și adăugită

Autor: Florin Duțu, Ed. Floare Alba de Colt, iunie 2016,    112 pagini.

Extras din prezentarea cartii de pe site-ul editurii (legatura la textul integral – aici):

editia 2SFÂNTUL SINOD al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2017 ca „Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului și Anul omagial al iconarilor şi pictorilor bisericeşti” în Patriarhia Română.

Considerăm că Părintele Arsenie Boca (1910-1989), care ne-a arătat Cărarea Împărăţiei prin viaţa şi activitatea sa, a fost un apărător al Ortodoxiei încă de la începutul activității sale monahale de la Mănăstirea Brâncoveanu (1940-1948), continuând cu activitatea duhovnicească de la Mănăstirea Prislop (1948-1959), Atelierele Patriarhiei Române de la Schitul Maicilor din București (1961-1967), Biserica Drăgănescu (1967-1989). După cum s-a arătat pentru prima dată în cartea aceasta, învățătorul Vasile Crucin (vărul Părintelui Arsenie), a fost de asemenea un apărător al Ortodoxiei, care nu a îndeplinit ordinul comuniștilor de a-i opri pe elevi de a merge la biserică în duminici și-n sărbători. Prin urmare a fost trimis în lagărul cumplit de la „Canalul Morții”, în colonia de la Capul Midia condusă de torționarul Liviu Borcea, de unde i s-a tras boala și moartea la scurtă vreme de la eliberare.

Părintele Arsenie Boca a realizat o mișcare de rezistență duhovnicească utilizând „armele Duhului”.

De asemenea, a fost un pictor bisericesc talentat, ucenic al maestrului Costin Petrescu, sub îndrumarea căruia a pictat la Ateneul Român scena Intrării Domnitorului Mihai Viteazul în Alba Iulia.

Ediția a II-a a acestei cărți, față de prima ediție, a fost îmbunătățită, adăugându-i-se fotografii și fapte din viața și activitatea Părintelui Arsenie Boca, rezultate în urma muncii de cercetare și necunoscute până în prezent.”  (autorul – Florin Dutu, iunie 2016)

4 Comments »

Noua aparitie editoriala de importanta istorica: 9 autobiografii teologice din arhivele Serviciilor Secrete – cu un studiu introductiv de Florin Duțu

Teologul si ciberneticianul Florin Dutu, un pasionat si consecvent al lucrului in arhivele CNSAS de peste trei ani de zile, a editat de foarte curand (martie 2016) o lucrare la fel de inedita ca si precedentele cu care ne-a bucurat (cititi aici), cuprinzand autobiografiile unor teologi romani de anvergura care au patimit pentru credinta in perioada bolsevica – comunista. Prin click pe imaginea copertii cartii de mai jos, puteti accesa site-ul Editurii Floare Alba de Colt – pentru informatii suplimentare.

Flrojn Dutu 2016_n

 

Cuprinsul cartii

9 autobiografii teologice din arhivele Serviciilor Secrete (studiu introductiv de Florin Duțu)
Nichifor CRAINIC (1889-1972)
Dumitru STĂNILOAE (1903-1993)
Arsenie BOCA (1910-1989)
Liviu STAN (1910-1973)
Spiridon CÂNDEA (1902-1990)
Constantin GRIGORESCU de la Biserica Boteanu
Emilian VASILESCU (1904-1985)
Ioan G. COMAN (1902-1987)
Ene BRANIŞTE (1913-1984)
Bibliografie

AUTOR: (coord.) Florin Duțu
TITLU: Autobiografii ale teologilor români ortodocşi în dosarele Securităţii
EDITURA: Floare Albă de Colț
Format: 13×20 cm
Pagini: 144
ISBN 978-606-93528-5-4

 

Inserez un mic extras din prezentarea cartii, postata de Florin Dutu pe contul de Facebook al editurii, cu referire la  un paragraf din autobiografia Parintelui Spiridon Candea (o personalitate extrem de putin cunoscuta!), care, dupa expulzarea din Manastirea Prislop (in mai 1959) si din monahism a Parintelui Arsenie Boca, i-a propus acestuia sa picteze biserica din satul Bogata Olteana – jud. Brasov (cititi si vizionati aici).

În toamna anului 1940, venind Antonescu cu legionarii la putere, am fost propus fără ştirea mea să fiu numit prefect la Sibiu. Când am aflat acest lucru, am protestat vehement şi am refuzat să accept. Motivele: nu eram legionar, nu eram nici om de-al lui Antonescu şi nu voiam să intru activ în acea politică. Cunosc acest refuz Mitropolitul N. Bălan, prof. Liviu Stan şi consilierul Alex Popa. După câteva săptămâni de la acest refuz, am fost chemat de către Mitropolitul Nicolae Bălan care mi-a adus la cunoştinţă că sunt numit conducător al legionarilor din jud. Sibiu, pentru educaţia lor religioasă-morală. Educaţia lor politică şi instrucţia paramilitară vor face-o prefectul jud. Dr. Ioan Flesariu şi Dr. Nistor Chioreanu. Mi s-a arătat din partea I.P.S. Mitropolit Nicolae Bălan, că nu motive de ordin politic legionar au dus la această numire, ci interese superioare de ordin bisericesc şi cultural cer acest lucru. În noile împrejurări de viaţă Biserica trebuie să colaboreze cu Statul, iar venirea Universităţii din Cluj la Sibiu pretinde ca un om cu pregătire superioară, un profesor din învăţământul superior să fie în Sibiu, care să facă legătura între Biserică, Universitate şi Mişcarea Legionară.” (Pr. Spiridon CÂNDEA, profesor de Liturgică)

 

Leave a comment »

Nichifor Crainic adus la lumina: doua manuscrise editate princeps de teologul Florin Dutu

De cateva zile teologul si ciberneticianul economist Florin Dutu a publicat in editie princeps doua manuscrise  ale marelui teolog gandirist, profesorul Nichifor Crainic, continuand in acest fel seria aducerii la lumina a lucrarii si vietii marelui carturar crestin.

Despre el, mitropolitul Ardealului Nicolae Balan afirma in luna mai a anului 1940 (in revista “Gandirea”, nr. 4 din 1940, in articolul cu titlul “Nichifor Crainic si timpul nostru”) : “După războiu, din mijlocul generaţiei noastre s’a ridicat ca purtătorul de cuvânt al tradiţei neamului pentru vremurile de azi, Nichifor Crainic. El a înălţat această tradiţie într’o nouă lumină. Sinteza de totdeauna între tradiţionalism şi ortodoxie a fost văzută de puternicul lui spirit de aprofundare, într’o forma atât de desăvârşită cum nu s’a mai văzut până la el.”

Aplecarea spre lucrul in arhive si cu manuscrise a lui Florin Dutu  l-a condus, in ordine cronologica, la publicarea urmatoarelor lucrari foarte recente, in legatura cu personalitatea si opera profesorului Crainic:

În pribegie fiind (vanat de regimul comunist), Nichifor Crainic avea sa intalneasca in satul Lepindea din Apuseni, în curtea preotului Cornel Dascăl unde si-a aflat la o anume vreme popasul (cca.1946), pe căţelul Gri-Gri. Catelul avea sa devina sursa de inspiratie pentru versurile si gandurile rememorate de Nichifor Crainic mai tarziu, pe care le va strange intr-un manuscris adus azi la lumina de Florin Dutu sub titlul:

Gri-Gri – de Nichifor Crainic

Editura Floare Albă de Colţ, 2015, 32 pagini

Coperta Gri Gri

“Un câine costeliv şi de pripas,

S-a aciuat în umbra mea fugară;

Umblăm în pas şi stă când fac popas,

Două jigodii roase de ocară.

Clădit din jale şi tăcere caldă,

În suflet mi se uită lăcrimos

Ce duh şi din ce ţară tristă scaldă

Muţenia din ochiul lui frumos?

Hai câine, iar şi iar la drum furiş,

Lumina Celui Sfânt ne va conduce,

Şi umbra mea şi-a ta de-a curmeziş

Târând pe zări aceeaşi neagră cruce”.

***

O a doua scriere in editie princeps nou aparuta este:

Sfântul Nicodim și Mănăstirea Tismana. Amintiri din Oltenia – de Nichifor Crainic

Editura Floare Albă de Colț, 2015, 112 pagini

Florin Dutu: “Textele publicate în această carte au fost scrise de academicianul Nichifor Crainic (1889-1972) în perioada comunistă a anilor ’60, când a putut să călătorească şi să revadă frumuseţile ţării, după cei cincisprezece ani de închisoare (1947-1962). O parte dintre acestea au fost publicate în revista Glasul Patriei, singurul loc unde avea voie să publice. Alţi colaboratori ai revistei au fost: Constantin Noica, George Călinescu, Ion Vinea, Radu Gyr, Şerban Cioculescu, Păstorel Teodoreanu, Pr. Dumitru Stăniloae, Ep. Teoctist etc. Era destinată exclusiv românilor din străinătate.

Cele cuprinse pentru prima oară în prezentul volum au fost extrase direct din manuscrisele sale şi pot fi considerate amintirile sale din Oltenia anilor ʼ60.

La 18 martie 1972, Nichifor Crainic îi scria lui Pamfil Şeicaru, care se stabilise la Madrid (Spania), o scrisoare în care i se plângea de faptul că nu poate să publice nimic în ţară, ci doar la Glasul Patriei, unde era redactor şef de secţie:

Pe mine m-a durut necontenit ruperea prieteniei cu tine. N-aş fi vrut să mor fără să ne îmbrăţişăm măcar sufleteşte… La vârsta ta, ai nevoie ca să te împaci cu ţara. Eu nu-ţi scriu ca să te convertesc fiindcă sunt eu însumi un nedreptăţit în ţara mea unde n-am voie să scriu decât la «Glasul Patriei», iar de scriitorii semidocţi de azi sunt socotit «reacţionar»… (ACNSAS, fond Info., dosar 233726, vol. II, f. 200).‘ ”

Cartea reproduce pe coperta fata icoana Sfantului Nicodim cel Sfintit de la Vodita, Tismana si Prislop, pictata  de Parintele Arsenie Boca si existenta in chilia sa de la Sinaia.

COPERTA SF NICODIMCUPRINSUL CARTII

Nichifor Crainic şi ţara sa (prefaţă de Florin Duţu)

Sfântul NICODIM şi Mănăstirea TISMANA

Cooperativa de FOLCLOR

Prolog OLTEAN

CRAIOVA

UZINA ELECTROPUTERE

TÂRGU-JIU şi CONSTANTIN BRÂNCUŞI

La PEŞTERA MUIERII

Minunile de la PONOARE

De la ROVINARI la MOTRU

Pe ŞES şi pe DEALURI

TURNU-SEVERIN

 

 

2 Comments »

A aparut editia a II-a a biografiei Parintelui Arsenie Boca – de Florin Dutu

DSC07815

Florin Dutu – autorul biografiei Parintelui Arsenie Boca: imagine dintr-o emisiune de la B1 TV, 12 aprilie 2015

Pana in prezent, cea mai documentata biografie a Parintelui Arsenie” (conform afirmatiei Parintelui Daniil Stoenescu – Episcop-loctiitor al Daciei Felix) – a aparut zilele acestea (inceput de noiembrie 2015) in cea de a doua editie, revizuita si adaugita de autorul ei, teologul si economistul cibernetician Florin Dutu.

Prima editie a biografiei, cu tiltul „Şi cărţile au fost deschise” (Apocalipsă 20, 12). Părintele Arsenie Boca (1910-1989) – o biografie. Bucureşti: Editura Floare Albă de Colţ, a  fost publicata in 2013. La doi ani, iata, s-a cerut a aparea a II-a editie. Despre aceasta carte – la publicarea primei editii, Alexandru Valentin Craciun nota (vedeti intreaga referinta, aici):  “Un merit incontestabil al cărţii este contextualizarea istorică, situarea biografiei Părintelui Arsenie în „tăvălugul” marilor curente culturale, sociale, politice, care au însoţit prima jumătate a secolului trecut, culminând, desigur, cu instaurarea comunismului. Dar „munca de detectiv” a lui Florin Duţu are o miză apologetică: aceea de a da un răspuns documentat, detractorilor vechi şi noi ai memoriei Părintelui Arsenie Boca“.

DSC09787

DSC09788

 

 

Alexandru Valentin Craciun, absolvent de filosofie si master in teologie este cunoscut indeosebi in urma debutului sau din revista Lumea Credinţei  din 2007, cand a semnat un articol despre pictura Părintelui Arsenie Boca – in legatura cu identificarea paternitatii celebrei fresce a lui ‘Iisus în Zeghe’ de la Biserica Sfantul Elefterie-Nou de la Bucuresti. In aprilie 2010, A. V. Craciun sustinea intr-un interviu: “Părintele Arsenie continuă să fie un personaj incomod. De ce continuă să fie incomod – nu mă întrebaţi, nu ştiu. Astea sunt reacţiile pe care eu le-am constatat pe teren. Ele oscilau aşa: de la teamă, suspiciune, până la refuz încăpăţânat, adică negare. Deci părintele este şi temut şi contestat în acelaşi timp. De confraţii dânsului vorbesc. Cum mi-am explicat eu chestia asta?.. Din ce-am mai citit despre biografia dânsului, pentru că n-am avut privilegiul să-l cunosc în viaţă, s-a păstrat mentalitatea comunistă foarte mult în Biserică, iar pe de altă parte, prigoana pe care dânsul a suportat-o în tăcere, renumele pe care l-a avut în timpul vieţii, de om căutat de foarte multă lume şi de om văzător cu duhul ş.a.m.d., sunt lucruri care au fost foarte incomode şi pe care Biserica încă nu şi le-a asumat. Dovadă: nu s-a întocmit un dosar de canonizare a părintelui deşi, cu prisosinţă…” (intregul interviu, de citit aici).

Biografia Parintelui Arsenie in cea de a doua editie realizata de Florin Dutu contine si cateva fotografii absolut inedite cu Parintele Arsenie, din 1987, cu doi ani si jumatate inainte de trecerea sa la cele vesnice. Astfel, pe coperta I a cartii (vedeti mai sus), sunt reproduse doua fotografii datand de la 14  aprilie 1987: fotografia cu Parintele vazut din spate a fost realizata in curtea Bisericii din satul Draganescu de langa Bucuresti (unde a pictat incepand din 1967/1968 in tempera intregul interior) , Parintele indreptandu-se spre poarta de iesire din curte si probabil spre a traversa si a ajunge la Casa Parohiala unde gazduia, la Parintele Paroh Savian Bunescu (gardurile se pastreaza si azi in aceeasi forma!). Fotografia ce il infatiseaza din fata este un detaliu, iar imaginea a fost surprinsa in aceeasi zi, in dreptul usii de iesire din biserica in pridvor. In aceasta editie a cartii mai apar pentru intaia data si alte doua fotografii din 1987, de la Draganescu. Cred ca fotografiile din 1987 sunt ultimele realizate inainte de plecarea Dincolo a Parintelui.

Cartea biografica, in a doua editie, este prezenta si la Sibiu, la Targul National de carte si revista religioasa de zilele acestea. De la acelasi targ am aflat ca se asteapta, posibil chiar la ziua de pomenire a Parintelui Arsenie Boca – 28 noiembrie 2015 – 26 de ani de la trecerea in lumea dreptilor, lansarea celui de al III-lea volum al cartiiParintele Arsenie Boca in arhivele securitatii. Opis de documente” – volum realizat si ingrijit de Florian BichirRomeo Petrasciuc si Ramona Toderel.

2 Comments »

Biografie (mai 2015): Parintele Dumitru Staniloae – de Florin Dutu

Teologul Florin DUŢU a adus foarte recent la lumina o noua carte biografica, extragand al treilea varf din triunghiul ortodoxiei romanesti: “Viaţa Părintelui Dumitru STĂNILOAE 1903-1993” (Ed. Floare Albă de Colţ, 2015,  80 pagini), caci s-a ocupat pana acum de Parintele Arsenie Boca si de profesorul Nichifor Crainic.

Coperta cartii este o fotografie inedita in care pe o banca se gasesc asezati alaturi Parintele Dumitru Staniloae si Parintele Arsenie Boca, ambii in vesminte albe/deschise la culoare, probabil datand din perioada 1943-1946 (fotografia respectiva este posibil a fi fost facuta in curtea Facultatii de Teologie din Sibiu).

Din prezentarea cartii, realizata de autor:

foto2

Pr. Dumitru Staniloae la sfintirea bisericii din satul natal -Vladeni (Brasov), sept. 1969

Profesorul Stăniloae, aflaţi de la mine, că altfel n-aveţi de unde să aflaţi, este cel mai profund cugetător în materie spirituală, ca să nu vorbesc altfel, pe care l-a avut ţara noastră până acuma şi pe care în momentul de faţă îl are întreaga religie ortodoxă.” (Nichifor CRAINIC la 80 de ani, 23 dec. 1969)

De aci înainte în bucătăriile fără lumina soarelui ale unor gazde mizere din Scheii Braşovului, am învăţat carte pe colţul mesei de gătit sau într-un ungheţ întunecos pe cufărul care cuprindea, printre firimituri de pâine mucegăită, câteva ouă, o oală de varză fiartă, o bucată de slănină, bogăţia mea alimentară, la care renunţam adeseori din pricina monotoniei şi pe care mi-o căra biata mama din două în două săptămâni sau mi-o aduceam eu, povârnit şi tras încoace şi încolo de braţele desagilor, pe drumul care mi se părea infinit de la gară până în fundul Scheilor unde ajungeam cu spatele şiroaie de laptele ce se vărsa dintr-o sticlă spartă în desagă. Într-o vreme am făcut serviciu de chelner la internatul liceului, spălând paharele şi ducând de la bucătărie în sufragerie tăvile cu mâncare elevilor ce puteau plăti costul internatului, asigurându-mi în felul acesta o mâncare caldă. Dar sentimentele de umilinţă ce le încercam la auzul poruncilor ce mi le adresau elevii, uneori din clase inferioare, m-au făcut să renunţ repede la avantajul ce-l aveam în schimbul acestui serviciu.” (Pr. Dumitru STĂNILOAE, Declaraţie din 14 iulie 1962, în: ACNSAS, fond Informativ, dosar 203672, vol. 1, f. 92-94.)

CUPRINSUL cartii poate fi urmarit pe contul de Facebook al autorului Florin Dutu.

Leave a comment »

Florin Dutu: de pe urmele Parintelui Arsenie Boca, pe urmele discipolului sau, Profesorul teolog Nichifor Crainic

11013469_546008925539890_6622889028940658220_n

Coperta de mai sus este a cartii foarte recent aduse la lumina de acelasi ostenitor teolog si economist cibernetician Florin Dutu, care in ultimii doi ani (2014 si 2015) a redat publicului, cercetand asiduu in arhive nedeschise, parti semnificative si inedite din viata si activitatea Parintelui Arsenie Boca (puteti citi mai multe articole pe acest blog dand cautare in rubrica “Search” dupa Florin Dutu)  si mai apoi, cu cateva luni in urma, pornind de la firul legaturii dintre Sfantul Ardealului si marele teolog mistic, profesorul sau Nichifor Crainic, si despre acesta din urma (cititi aici  si  aici).

DSC07818

Florin Dutu, la o emisiune B1 TV din aprilie 2015, pe tema vietii si activitatii Parintelui Arsenie Boca

Cu smerenia si modestia care ii stau in fire, la 6 mai 2015, teologul Florin Dutu anunta pe contul de Facebook al editurii unde a publicat toate cele 6 carti ale sale, Floare Alba de Colt, aparitia cartii a carei coperta este redata mai sus. Isi incepea prezentarea astfel: “Manuscrisul acestor memorii – o capodopera a genului memorialistic -, scrise în anii 1945-1946, când Nichifor Crainic a fost sub mască-pribeag în ţara sa (se ascundea de autorităţile prosovietice la Mănăstirea Sâmbăta de Sus – protejat de stareţul Arsenie Boca – şi prin satele ardelene), a fost salvat şi păstrat cu grijă de către Părintele Arsenie Boca (1910-1989), într-o perioadă (1947-1962) când puteai fi trimis în temniţă sau la Canalul Dunăre-Marea Neagră dacă deţineai scrieri de-ale lui Nichifor Crainic. Cititi mai departe aici…

Florin Dutu contribuie astfel si mai mult la o restaurare exceptionala a istoriei, ortodoxiei si culturii romanesti ostracizate si dorite a trece in randul necunoasterii de catre un regim ateu bolsevic ce a dezradacinat programat romanismul.

Rasfoind recent revista al carui redactor a fost ani la rand Nichifor Crainic, “Gandirea“, in numarul 5 (luna mai) din 1938, am gasit doua elemente importante, pe care dealtfel Florin Dutu (cel putin unul dintre ele) l-a punctat deosebit in cartea sa despre Nichifor Crainic “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni” (este vorba de originea demararii actiunii de aducere in tara si traducere a FILOCALIEI de la Muntele Athos – actiune la radacina careia a stat Nichifor Crainic, dar pe care a desavarsit-o in fapta Parintele Arsenie Boca – cu ocazia deplasarii sale la Athos in perioada martie-iunie 1939 si apoi lucrul pe slove, la traducere, al Parintelui Dumitru Staniloae ajutat de Parintele Arsenie care a facut si posibila aparitia si multiplicarea lucrarii – vol. I-IV – vedeti si aici). Al doilea lucru la fel de important aparut in acelasi numar de revista, este tot unul privind o radacina cultivata apoi de Parintele Arsenie la cel mai desavarsit nivel practic, si anume “Rugaciunea inimii“, despre care Nichifor Crainic scria in mai 1938 un articol intreg in revsita “Gandirea“. Avem practic, cu aceste elemente, pornirea unei legaturi de o viata intre marii teologi ai Romaniei, asa cum demonstra magistral Florin Dutu incartea sa despre cei trei mari, citata mai sus: Nichifor Crainic, Arsenie Boca si Dumitru Staniloae

Cu ocazia foarte recentei (re)publicari a “Memoriilor” lui Nichifor Crainic, Florin Dutu aduce in plus intre copertile respectivei carti inca doua elemente bibliologice semnificative:

1. Nichifor Crainic şi secolul său – un studiu introductiv de 15 pagini – semnat de Florin Duţu;

2. INEDIT: Cuvântul Pr. Dumitru STĂNILOAE (1903-1993) de la aniversarea de 80 de ani a lui Nichifor Crainic, în ziua de 23 dec. 1969, la Restaurantul Bucur.  Despre aceasta din urma contributie, jurnalistul Victor Roncea, initiatorul Petitiei laice intru canonizarea Parintelui Arsenie Boca (inca deschisa pentru semnaturi), facea cunoscut ieri, 8 mai 2015, articolul pe care va invit sa-l parcurgeti: AUDIO EXTRAORDINAR: Discursul Părintelui Dumitru STĂNILOAE la aniversarea de 80 de ani a academicianului Nichifor CRAINIC. Cercetătorul Florin Duţu prezintă înregistrarea, preluată de MĂRTURISITORII. Plus FOTO.

 

4 Comments »

Lucrarea picturala de la Biserica ortodoxa din satul Bogata Olteana a Parintelui Arsenie Boca: o restituire documentara pretioasa a teologului Florin Dutu

In cartea sa recenta, “Mistica Ortodoxă şi Schimbarea la Faţă a Teologiei Româneşti: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae. Cei mai buni dintre cei mai buni.” (Ed. Floare Alba de Colt, decembrie 2014), teologul Florin Dutu reconstituie in premiera o parte practic necunoscuta a activitatii artistice iconografice a Parintelui Arsenie Boca din 1960-1962. Este vorba de perioada imediat ulterioara izgonirii sale din Manastirea Prislop si a excluderii din monahism (care s-a petrecut in luna mai 1959). Dupa ce in toamna lui 1959 si in primavara-toamna anului 1960 Parintele Arsenie a lucrat ca pictor secund la Biserica Sf. Elefterie Nou din Bucuresti – lasand in urma o fresca minunata, vizibila si azi, cu Fecioara Maria si Pruncul – in absida altarului (vedeti aici), in perioada 1960-1962 avea sa fie invitat sa initieze un proiect pictural de anvergura – neterminat insa si de altfel ramas necunoscut, azi ascuns privirilor, la biserica ortodoxa Sf. Parascheva din satul Bogata Olteana (jud. Brasov).

Este meritul lui Florin Dutu in aducerea la lumina a acelui proiect si a acelei perioade, in cartea sus mentionata, in care apar reproduse amintiri dar si scrisori ale parintelui profesor Candea dar si o scrisoare cu totul deosebita, a Parintelui Arsenie. Parintele Arsenie Boca a fost la Bogata Olteana pentru proiectul iconografic de la biserica monumentala in cateva randuri in perioada 1960-1962, insa fresca din absida altarului a fost pictata practic in decurs de doua luni, incepand cu 9 iulie 1961, cand alaturi de Parintele Arsenie a lucrat ca ajutor, zi de zi, “din zori si pana-n noapte”, Maica Zamfira Constantinescu, fosta stareta de la Manastirea Prislop.  Intreruperea proiectului de la Bogata Olteana a fost foarte dureroasa pentru Parintele Arsenie. Mai tarziu, in 1978, fresca sa avea sa fie acoperita de un nou strat de pictura si avea sa ramana astfel pana astazi, ascunsa vederii. Aplicarea tehnicii in dolomita cu care tot Parintele Arsenie fusese rugat sa picteze pridvorul bisericii a condus la rezultate instabile in timp, motiv pentru care inca din perioada lucrului acea pictura a trebuit stearsa…

De curand am avut ocazia unei deplasari la Bogata Olteana (jud. Brasov) si am incercat sa identific situatia la fata locului (fotografii – mai jos). Insusi Prof. Spiridon Candea si sotia isi au, langa usa de intrare in biserica, sculptata piatra funerara si insemnul de ctitori. Biserica, avand aerul voievodal de care insusi Parintele Arsenie amintea, este intr-adevar de o arhitectura exterioara aparte, foarte frumoasa. Am  gasit insa usa bisericii incuiata, si nu am putut vedea cum arata in interior aria – acoperita cu actuala pictura – a fostei fresce realizate de Parintele Arsenie in absida altarului. In cautarea parintelui paroh, pe care nu l-am gasit acasa, am ajuns si la cantorul bisericii, care mi-a confirmat existenta vechii picturi a Parintelui Arsenie, indoindu-se insa ca acel strat de fresca ar putea fi readus la lumina, in cazul in care s-ar dori. In drumul prin sat am intalnit si o femeie varstnica – in jur de 80 de ani, care a avut amabilitatea sa imi raspunda. Cand am adus vorba despre Parintele Arsenie imediat a spus ca ea se gasea in sat cand intr-o vara Parintele a venit si a pictat-o pe Maica Domnului cu Ingerii in altar. Si ca stia foarte bine acea fosta pictura, ca o vazuse de atatea ori… In plus, a povestit cum Parintele Arsenie vorbea cu satenii, cu ea chiar, insa ii ruga mereu sa nu spuna ca el este acolo, sa nu stie lumea si sa vina. Parintele se temea de a fi cunoscuta prezenta lui acolo si incerca sa pastreze distanta cat mai mult fata de oameni. Femeia a vorbit cu mare drag despre Parintele Arsenie, ca despre un satean de-al lor. Casa in care a fost gazduit nu mai exista, pe locul ei se afla astazi una noua.

Am planuit sa revin la Bogata Olteana spre a vedea biserica in interior…

3 Comments »

A cincea carte despre Parintele Arsenie Boca a teologului Florin Dutu, publicata in decurs de mai putin de doi ani…

Am avut bucuria sa aflu  ca teologul si ciberneticianul economist Florin DUŢU a publicat de foarte scurta vreme o noua carticica despre Parintele Arsenie, o lucrare de 96 de pagini:  “Viaţa Părintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910-1989“,  Ed. Floare Albă de Colţ, Bucuresti, 2015.

Este a cincea lucrare in mai putin de doi ani de zile, dedicata vietii, operei si personalitatii Sfantului Ardealului, pe care Florin Dutu o realizeaza, intrand in cele mai ascunse conuri de umbra pentru a aduce la lumina toate faramele de adevar ravasite si practic necunoscute despre activitatea Parintelui. Ultimul capitol al cartii, intitulat “Curriculum vitae al Părintelui Arsenie Boca sau o posibilă anexă pentru viitorul dosar de canonizare“, ne trimite cu gandul si la actualul demers initiat de jurnalistul Victor Roncea la 28 noiembrie 2014, demers care urmareste colectarea de semnaturi la petitia de canonizare a Parintelui Arsenie. Se asteapta ca in curand sa iasa de sub tipar si volumul al III-lea din lucrarea  “Parintele Arsenie Boca in Arhivele Securitatii (1960-1989). Opis de documente” – realizata de  Florian Bichir, Romeo Petrasciuc si Ramona Toderel.

Viata Pr Arsenie Boca 1910-1989

Cuprinsul cartii:

Părintele ARSENIE BOCA – MARELE PĂSTOR DE SUFLETE al Bisericii Ortodoxe Române din secolul al XX-lea

I. SATUL copilăriei, părinţii, neamurile, şcoala primară şi liceul Avram Iancu din Brad (1910-1929)

II. Student la Academia Teologică din Sibiu (1929-1933) – „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”
III. Cinci ani la Academia de Arte Frumoase la clasa maestrului Costin Petrescu şi audierea cursurilor de mistică ortodoxă ţinute de Nichifor Crainic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (1933-1938)

IV. Pelerin la Muntele Athos (1939) – rânduiala duhovnicească, meşteşugul artei bizantine şi manuscrisele Filocaliei

V.  POLEIREA cu aur a icoanelor la Chişinău (1939)

VI.  STAREŢ la M-rea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus (1940-1947) din Ţara Făgăraşului. Comuniştii resping propunerea Patriarhiei Române de a-l face episcop

VII. Duhovnic la Mănăstirea Prislop (1948-1959) din Ţara Haţegului în epoca torţionarilor comunişti
VIII. INIŢIATIVA de a picta biserica Prislopului, alungarea sa din mănăstire (14 mai 1959) şi lichidarea personalului monahal în şapte serii din ordinul Securităţii

IX.  PICTOR ŞABLONIST (1961-1967) şi MUNCITOR SPECIALIST PICTOR (1967) la Atelierele PATRIARHIEI ROMÂNE, dar mai întâi pictor bisericesc la Biserica Elefterie-Cotroceni din Bucureşti (1959-1960) şi la Biserica din satul Bogata-Olteană (1960-1962)

X.  DEMISIA de la Atelierele Patriarhiei Române, încercarea de revenire în mănăstire şi activitatea de la Biserica Drăgănescu (1967-1988) şi Sinaia (1978-1989)

XI.  MARELE PĂSTOR DE SUFLETE ARSENIE BOCA pleacă în viaţa de dincolo de mormânt în ziua Sf. Cuv. Mucenic Ştefan cel Nou (†28 noiembrie 1989)

XII. CURRICULUM VITAE al Părintelui Arsenie Boca sau o posibilă anexă pentru viitorul dosar de canonizare

 

1 Comment »