Laudatio lucrarii recente a lui FLORIN DUTU – “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni”

In decembrie 2014, teologul si ciberneticianul economist FLORIN DUTU, a publicat cartea de o desebita valoare istoriografica si spirituala, “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni“. La momentul la care am semnalat-o pe blogul meu, nu o parcursesem inca, si nu am putut sa-mi exprim un punct de vedere. Iata ca am reusit sa o citesc, si mi-as permite sa introduc mai jos cateva comentarii si o trimitere bibliografica semnificativa.

Cativa tineri teologi romani au avut chemarea – cu siguranta deloc intamplatoare, in ultimii cativa ani, sa porneasca spre aprofundarea biografiei reale si dificil de reasamblat privind viata si opera Parintelui Arsenie Boca – si i-as enumera aici doar pe doi dintre ei, in ordinea cronologica a implicarii lor: Alexandru Valentin Craciun si Florin Dutu. Nu ii cunosc personal pe niciunul dintre ei, asa incat daca voi face afirmatii neadevarate aici, ii rog sa ma ierte si sa intervina, pentru a ma corecta.

Alexandru Valentin Craciun este cel care a adus la lumina in 2009-2010 o parte semnificativa a lucrarii picturale aflate in Bucuresti, a Parintelui Arsenie Boca – despre care, pana la acel moment, nu s-a stiut… (cititi  aici!).

Florin Dutu a pornit pe urmele recuperarilor arhivistice ale tuturor elementelor ce puteau reconstitui cat mai fidel atat viata cat si lucrarea (duhovniceasca si iconografica) a Parintelui Arsenie. Inainte de lucrarea de autor amintita mai sus a lui Florin Dutu – care cuprinde o vedere mai larga asupra misticii ortodoxe de la noi, el a publicat, in ritm alert, doua carti dedicate numai personalitatii Parintelui Arsenie Boca (in 2013 si 2014). Aceasta a treia carte, “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni” – este posibil sa fi aparut oarecum neplanificat, in urma descoperirilor realizate in arhive de Florin Dutu, pe masura cercetarii intreprinse pentru reconstituirile legate de Parintele Arsenie. Iata ca astfel, Florin Dutu a scos la lumina un tablou situational de care nimeni nu a vorbit, dar a carui valoare pentru istoria ortodoxiei romanesti este uriasa. Si fac aceasta afirmatie bizuindu-ma pe un articol (si el atat de putin cunoscut…) aparut in revista “Gandirea” – serie noua, nr. 1-3 din 1998, articol semnat de Monahia Zamfira Constantinescu, despre care Parintele Arsenie ar fi spus ca a fost “singurul meu ucenic” (cititi aici) . Acest articol, cu titlul “Post-scriptum la o lucrare de istorie a isihasmului romanesc” face referire la “lacunele” si “inexactitatile” existente in lucrarea IPS Mitropolitul Serafim Joanta, “Isihasmul – Traditie si Cultura Romaneasca” (aparuta la Ed. Anastasia, Bucuresti, 1994). Voi extrage mai jos cateva fraze din articolul gandirist al Maicii Zamfira (care a si contribuit la revigorarea acestei publicatii, revista Gandirea, intrerupta de la aparitie de ateismul comunist, si reintrata in publicare dupa 1990):

“Marii absenti ai IPS Sale (n.m. – Parintele Serafim Joanta) sunt: Nichifor Crainic (1889-1972) care lipseste din capitolul ce trateaza ‘poeziile de inspiratie isihasta’ redusa in viziunea autorului doar la Vasile Voiculescu si Ioan Alexandru, precum si Parintele Arsenie Boca (1910-1989) absent din   capitolul 23 al partii a sasea (Monahismul in sec. XX) unde se face referire numai la Staretul Ioanichie Moroi, Parintele Paisie Olaru si Parintele Cleopa Ilie. Or, atat Nichifor Crainic cat si Parintele Arsenie si-au adus o contributie fundamentala la renasterea filocalica si la revigorarea monahismului romanesc in veacul nostru.

Cel dintai, respectiv Nichifor Crainic este initiatorul si autorul primului Curs de Mistica Ortodoxa in Teologia romaneasca (care din nefericire a aparut la Iasi in Ed. Mitropoliei cu titlul schimbat, ‘Sfintenia – Implinirea Umanului‘, si cu regretabile interventii in texte), iar lucrarile lui publicate in ultimii ani (Curs de Mistica Ortodoxa; Dostoievski si Crestinismul rus; Nostalgia Paradisului, ca si volumele de poezii), uimesc prin profunzimea, precizia si limpezimea ideilor teologice si prin bogatia duhului isihast pe care le cuprinde.

Cel de al doilea mare absent din lucrarea IPS Mitropolit Serafim – dar cu atat mai prezent in amintirea si constiinta miilor de credinciosi mireni, monahi si clerici – este Parintele Arsenie Boca, care in prefetele primelor patru volume din Filocalie (ed. I-a) este recunoscut, apreciat si confirmat de Parintele Dumitru Staniloae, ‘drept ctitor al Filocaliei romanesti’. La aceasta apreciere adaugam si frumoasele cuvinte ale IPSS Bartolomeu Anania din prefata volumului ‘Imnul Acatist al Rugului Aprins’:  ‘Fenomenul Arsenie Boca de anvergura nationala’ (1997, p.8).  

Am putea aminti si faptul ca in viziunea autorului istoria Manastirii Prislop (vezi p. 84-85) se opreste in sec. XVII, cea a Manastirii Sambata de Sus (p. 87-88) este intrerupta in anul 1935, autorul cartii vrand poate sa arunce in uitare activitatea duhovniceasca a Parintelui Arsenie de la aceste doua manastiri […], activitate si lucrare duhovniceasca ale caror ecouri departe de a se fi stins sunt din ce in ce mai vii, mai prezente si mai roditoare. 

Precizarile si randurile de mai sus nu dorim sa se constituie intr-o acuza, ci intr-un material in eventualitatea unei a doua editii ‘revizuita, adaugita si intregita’ a lucrarii Inalt Prea Sfintitului Serafim.”

Cele de mai sus le scria Maica Zamfira in 1998, cea care i-a fost alaturi Parintelui Arsenie Boca in toata vremea, peste 40 de ani! (cititi aici). Cu atat mai valoroasa si necesara devine azi aparitia si lecturarea cartii lui Florin Dutu – care efectueaza o restituire magistrala si fidela a realitatilor, trecand peste nenumaratele dificultati ale aducerii la lumina a adevarului despre figurile remarcabile ale ortodoxiei romanesti care au fost Nichifor Crainic, Parintele Arsenie Boca si, in context, Parintele Dumitru Staniloae.

Imagine de fateta a unui volum al Filocaliei – realizata de Parintele Arsenie Boca in 1945-1946

Cartea lui Florin Dutu recompune admirabil, cu instrumentarul stiintific adecvat si complex, radacina nealterata si nemanipulata a misticii ortodoxe – care a dorit sa contribuie, in vremuri nepotrivite si, se pare, in chip total nedorit, la inzdravenirea sufletului romanesc postbelic. In aceasta carte apar de exemplu, in premiera dupa stiinta mea, dovezile clare ale indepartarii numelui Parintelui Arsenie Boca din volumele 1-4 ale Filocaliei romanesti de la “Bucuresti si Sambata”, in editiile de dupa anii 1960 si de asemenea este adusa la lumina pentru intaia data cronologia aportului iconografic pe care l-a avut  Parintele Arsenie la pictarea Bisericii de la Bogata Olteana.

Cartea  “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni” este insa cu mult mai cuprinzatoare, avand 512 pagini si cateva zeci de referinte bibliografice, intre care o parte insemnata de documente de arhiva la prima mana.  Pe langa acestea, asa cum a preluat si jurnalistul Victor Roncea pe site-uri (vedeti aici si aici), cartea lui Florin Dutu prezinta si un numar de fotografii inedite cu Parintele Arsenie Boca, realizate dupa 1970.

---