Monahia Zamfira Constantinescu – portret de ucenica a Parintelui Arsenie Boca (III)

Maica Zamfira Constantinescu a trecut la Domnul la 13 martie 2005 si isi are mormantul alaturi de cel al Parintelui Arsenie Boca, la Manastirea Prislop.

Parintele Daniil Stoenescu

Fragmente de mai jos sunt extrase din „Cuvânt la priveghere” si “Cuvânt la înmormântarea preacuvioasei maici proestareţe Zamfira stavrofora” – rostite de Părintele Daniil Stoenescu, Episcop al Episcopiei Dacia Felix de la Vârşeţ, in martie 2005, la trecerea la Domnul a Maicii Zamfira. Este cel caruia i se datoreaza publicarea unui numar insemnat de scrieri necunoscute ale Parintelui Arsenie Boca incepand cu anul 2006, dupa deschiderea editoriala realizata de insasi Maica Zamfira, prin publicarea lucrarii de capatai a Parintelui Arsenie, “Cararea Imparatiei” – lucrare salvata de la pieire de insasi Măica Zamfira, în vremea unei percheziţii făcute la Mănăstirea Sâmbăta în anii ’47-’48, cand era inca studenta.

***

 

“… Se va vorbi despre măicuţa Zamfira de acum înainte, ca şi până acum, de fapt, atâta vreme cât se va vorbi de prea cuviosul părintele nostru Arsenie. Pentru că, nu întâmplător, prin anii ’77 -’78, aflându-mă numai cu Părintele şi Măicuţa aici, în casa de vizavi, în chilia de dincolo de uşa acestei sfinte biserici (n.n. biserica Manastirii Prislop), mi-a spus Părintele, fiind de faţă şi sfinţia sa, maica Zamfira, că este „singurul meu ucenic”. Ştiţi că Părintele nostru nu se juca cu cuvintele şi a rostit această mărturisire, pe care iată, socotesc de cuviinţă să v-o destăinui în această seară de priveghere, de taină, de întâlnire şi de despărţire deopotrivă de măicuţa Zamfira. „Singurul meu ucenic”…, cuvinte pe care ni le-a spus părintele Arsenie despre măicuţa Zamfira. Iată ce recunoaştere! Iată ce însemnătate! Şi ce greutate au aceste cuvinte. „Singurul ucenic” pe care Părintele şi l-a recunoscut cu puţin timp înainte de plecarea la Domnul a fost şi este măicuţa Zamfira; poate de foarte mulţi neînţeleasă, poate şi de noi, uneori. Iată aşadar, că această seară este potrivită pentru ca, prin rugăciune, prin cântare, prin lacrimă şi prin priveghere, cu toţii să odihnim dincolo, cum n-am reuşit în această viaţă, sufletul şi duhul măicuţei Zamfira, care a trecut la Domnul […]”

Maica Domnului cu Pruncul, pictura realizata la Sinaia de Parintele Arsenie Boca in anii ’80, daruita si fixata in catapeteasma Manastirii de la Prislop – icoana de care se vorbeste in textul alaturat

“Şi o a doua taină pe care v-o descopăr în această seară şi pe care e bine să o ţineţi minte toate maicile şi surorile acestei mănăstiri, vieţuitorii, ostenitorii, închinătorii… Ori de câte ori veţi privi icoana Maicii Domnului de aici de pe catapeteasmă, să ştiţi că mâinile Maicii Domnului au fost pictate de părintele Arsenie după mâinile Măicuţei Zamfira! Priviţi! Cei şi cele care aţi cunoscut şi aţi văzut şi v-aţi oprit privirea asupra mâinilor măicuţei Zamfira, priviţi aici mâinile Maicii Domnului care-L ţin pe Mântuitorul Hristos în braţe. Iată cum a înţeles părintele nostru Arsenie destinul măicuţei Zamfira, iată ce rol şi ce importanţă i-a recunoscut pentru viaţa noastră, pentru Ortodoxia românească, pentru monahismul românesc şi, în mod cu totul deosebit, pentru Sfânta Mănăstire a Prislopului…”

“În vremea unei secete duhovniceşti, spirituale, nu de trei ani şi jumătate, ci de 40 de ani, măicuţa Zamfira a stat alături de părintele Arsenie şi a purtat grijă, aşa cum însuşi părintele Arsenie mi-a spus în urmă cu aproape 20 de ani, cum episcopul de vrednică pomenire Andrei Magieru al Aradului i-a dat poruncă şi ascultare măicuţei Zamfira, prevăzând ce vremuri vor veni, să aibe grijă toată viaţa de Părintele Arsenie; şi mi-a spus odată părintele Arsenie că: „dacă n-ar fi fost aşa, astăzi n-aş mai fi fost în viaţă”. Iată rostul sau unul din rosturile măicuţei Zamfira de a fi aproape de părintele Arsenie şi, aşa cum spunea minunat părintele vicar aseară în cuvântul duhovnicesc, maica Zamfira a trebuit să vorbească, atunci când părintele Arsenie a trebuit să tacă, când n-a putut vorbi sau nu i s-a îngăduit să vorbească în anii ’50, ’60 şi ’70. […]”

Detaliu cu mainile Fecioarei Maria de pe icoana catapeteasmei de la Manastirea Prislop

 

---