anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

A doua sedinta de lucru a comisiei teologice mitropolitane speciale care lucreaza la dosarul de canonizare a Parintelui Arsenie Boca – Manastirea Prislop, 31 octombrie 2016

Prima  ședință de lucru a comisiei teologice mitropolitane speciale (conform procedurii standard de canonizare) care cercetează viața și activitatea părintelui Arsenie Boca, s-a intrunit sâmbătă, 16 aprilie 2016, la sediul Episcopiei Devei și Hunedoarei.

Ieri, luni, 31 octombrie 2016, a avut loc a doua sedinta a comisiei, la Manastirea Prislop.   Sursa informatiei si a fotografiilor de mai jos este Biroul mass-media al Episcopiei Devei și Hunedoarei via Mitropolia Ardealului. Conform textului publicat, “luni, 31 octombrie 2016, la Sfânta Mănăstire Prislop, sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, s-au desfășurat lucrările Comisiei speciale teologice mitropolitane, împuternicită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru a cerceta viața, opera și activitatea misionară și duhovnicească a Părintelui Arsenie Boca, în vederea întocmirii dosarului pentru propunerea de canonizare. Lucrările comisiei s-au concretizat într-o sistematizare teologico-științifică a scrierilor Părintelui Arsenie Boca, a documentelor de arhivă, precum și a diverselor publicații apărute de-a lungul timpului cu privire la viața și activitatea duhovnicului de la Mănăstirile Sâmbăta și Prislop.

Din comisie fac parte opt persoane, intre care recunoastem pe urmatorii (de la stanga la dreapta, in prima fotografiei de dedesubt, realizata in bisericuta Manastirii Prislop): Pr. Simion Todoran – profesor la Facultatea de Teologie din Alba Iulia (al 2-lea), academician prof. univ. dr. pr. Mircea Pacurariu (al 3-lea din stanga, in rand), Episcopul Devei și al Hunedoarei PS Gurie Georgiu (al 4-lea), Mitropolitul Ardealului IPS Laurentiu Streza  (al 5-lea), Pr. Episcop Daniil Stoenescu al Daciei Felix (al 6-lea),  istoricul Adrian Nicolae Petcu (al 8-lea)  si inca doi preoti, ale caror nume, personal nu le cunosc. In lateral dreapta apare in fotografie si Maica stareta a Prislopului, Monahia Pavelida Munteanu (nascuta in 1929) iar in spate stanga, in strana, Parintele Nifon Boboia – parinte slujitor al Prislopului in ultimii ani (nascut in 1935). Pe fundal revedem cu bucurie icoanele imparatesti pictate de Parintele Arsenie Boca in anii ’80 si aduse la Prislop in 1986-87.

epdh_31_10_2016_sedinta_canonizare_pr_arsenie_ii-3-634x420

epdh_31_10_2016_sedinta_canonizare_pr_arsenie_ii-12-634x420epdh_31_10_2016_sedinta_canonizare_pr_arsenie_ii-8-634x420

1 Comment »

Ieri a avut loc o conferinta-eveniment despre personalitatea Parintelui Arsenie Boca, la Biblioteca Nationala a Romaniei

Dupa cum am stiut, ieri, 27 octombrie 2016, a avut loc un eveniment mult asteptat (sau neasteptat… – depinde fiecare cum l-a receptat) – si voi aduce argumente ceva mai jos…
Evenimentul a fost organizat de Secretariatul General al Cultelor în parteneriat cu Biblioteca Națională a României, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. “La conferință au fost invitați să participe: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Preasfințiile lor Episcopii-vicari ai Mitropoliei Bucureștiului, Înalte fețe bisericești, personalități din lumea sportului, public larg.” (sursa text si foto afis – aici).
Print
A conferentiat Parintele Daniil Stoenescu, a carei schita de fisa biografica  arata ca este “episcop al Daciei Felix – Episcopia Ortodoxă Română pentru românii din Banatul Sârbesc (Vârşeţ) – , Părintele Daniil Stoenescu, teolog și fost ucenic al părintelui Arsenie Boca, este născut în Țara Hațegului, în 1957. A absolvit Facultatea de Teologie la Sibiu; a obținut titlul de doctor în teologie la Institutul Teologic Ortodox din București și la Universitatea din Tesalonic. A slujit la mănăstirile Hodoș-Bodrog, Prislop și Densuș – Hunedoara. L-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca în toamna anului 1979, de Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir. Din anul 2001, este Episcop al Episcopiei Daciei Felix (Vârșeț, Serbia).” (sursa : aici)
Lasamantul pamantesc al Parintelui Arsenie – in forma scrierilor sale, aflat la metocul de la Sinaia, unde si-a trait o parte insemnata din ultimii ani de viata Sfantul Ardealului, a fost valorizat minunat de Parintele Daniil, inca de pe cand nimeni nu indraznea sa aduca macar in discutie numele Parintelui Arsenie (si se facusera anii 2000, peste 10 ani de la plecarea la Domnul..). Practic, datoram aducerea la cunostinta oamenilor a scrierilor originale ale Parintelui Arsenie Boca, intai de toate Maicii Zamfira Constantinescu (pana la trecerea sa Dincolo, in martie 2006) si apoi Parintelui Daniil Stoenescu secondat de Maica Maria Suciu. Cartile aparute in format mare la Deva si Arad, in a doua parte a anilor 2000, si apoi si dupa 2010, au facut posibila in prima etapa cunoasterea operei originale a Parintelui Arsenie. Mai apoi, treptat, s-au cautat arhivele, inclusiv cele ale securitatii, si au iesit la lumina si altfel de marturii.

Nici nu-i inca un an de zile de cand insusi Parintele Daniil Stoenescu semna in ziarul LUMINA (din 26 noiembrie 2015) un eseu cu titlul “Apologia părintelui Arsenie Boca“, in care nota, cu amaraciune lumeasca dar cu lumina dumnezeiasca: “De la începuturile slujirii, lucrării, propovăduirii şi misiunii duhovniceşti ale părintelui Arsenie în „mijlocul câmpului – şi spaţiului ninivitean românesc – plin cu oase omeneşti“ (cf. Iezechiel 37, 1), de la Sâm­băta, Prislop şi Drăgănescu, Sfinţia Sa a fost precum „un semn care va stârni împotri­viri“ (Luca 2, 34) – după cuvintele profetice ale Dreptului Si­meon, rostite în ziua Întâmpi­nării Domnului, către Sfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu, cu referire la Prun­cul Mântuitor Iisus Hristos, adus la 40 de zile la templul din Ierusalim; „împotriviri“ de care sunt pline dosarele de urmă­ri­re antihristică de la CNSAS, iar în ultimul timp gura lumii şi gura iadului de pe internet.

Părintele Arsenie Boca a deranjat în timpul vieţii şi deranjează încă şi mai mult după moarte! Părintele Arsenie Boca nu are nevoie nici de evlavia cuiva, nici de unanimitate şi nici măcar de vreo canonizare. Părintele Arsenie Boca este ceea ce este: creştin ortodox bo­tezat; absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu; u­cenic al Sfântului Munte A­thos; ctitor spiritual al Mănăs­tirii „Brâncoveanu“ de la Sâm­băta de Sus (căreia i-a dat au­ră) şi stâlp de foc la Sfânta Mănăstire Prislop (căreia îi dă nimb). […]

Părintele Arsenie Boca n-a avut nici o condamnare politică şi nici o condamnare canonică! Sfinţia Sa a fost scos pe nedrept din mănăstire în contextul decretului 410 din 1959, printr-un ordin scris al Episcopiei de care aparţinea atunci Sfânta Mănăstire Prislop, izgonit şi aruncat în lume civil şi dorind mereu să se întoarcă, împreu­nă cu maica Zamfira şi cu obştea de monahii aruncată pe drumuri, la Prislop şi nu în altă parte! În cei 30 de ani de exil (1959-1989), precum Sfântul Ioan Evanghelistul în insula Patmos şi vremea de pribegie, precum Moise în Sinai 40 de ani, mai înainte de revelaţia ru­gului aprins, părintele nostru Arsenie Boca şi-a înţeles şi şi-a acceptat crucea rânduită şi îngăduită de Dumnezeu prin oamenii Cezarului roşu de atunci. Dar părintele nu şi-a întrerupt rugăciunea minţii şi rugăciunea inimii sau rugăciu­nea lui Iisus şi închinarea în Duh şi Adevăr, lucrare duhov­nicească şi mistică filocalică care constituie proscomidia, mie­zul, esenţa şi epicleza Litur­ghiei interioare. De aceea, Sfin­ţia Sa, începând de la Sâmbăta şi Prislop şi cu atât mai mult de la Drăgănescu şi Sinaia, s-a în­vrednicit de haruri şi harisme, de daruri duhovniceşti deose­bite, de care puţini se învrednicesc cu adevărat într-o sută sau în sute de ani. Străvederea cu duhul, cunoaşterea, citirea şi descoperirea gândurilor, dezvă­luirea trecutului omului şi descoperirea profetică a viitorului omului, ţării şi lumii au fost şi sunt lucrări ale Duhului Sfânt, care s-au manifestat din belşug în viaţa curată moral şi sfântă duhovniceşte a Sfinţiei Sale, în ciuda oricăror calomnii; în scri­e­rile pline de înţelepciune, cla­ri­tate, precizie, concizie şi lim­pezime şi în pictura străbătută de transparenţă în haruri şi lumini taborice, care o fac unică în ţară, unică în Ortodoxie şi unică în lume, ca expresie estetică a Revelaţiei dumneze­ieşti întemeiată pe Sfânta Scrip­tură şi Sfânta Tradiţie, cu nuanţe reale de originalitate şi aplicare la omul modern, cu me­saj profund teologic, curat dogmatic, limpede ecumenic şi nu lipsit pe alocuri de accente pro­fetice (care ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri).

Personal nu am putut participa la conferinta de ieri, de la Biblioteca Nationala, fiindca mai cu seama bucurestenii au avut sansa sa participe. Dar nadajduiesc, la fel ca si cititorii acestor pagini de blog, in care adeasea l-am amintit pe Parintele Arsenie (de a carui dragoste, mijlocire catre Dumnezeu si ocrotire ma bucur si eu de mai bine de patru ani de zile, in fiecare clipa a vietii mele), ca cineva ne va oferi filmarea prelegerii (si semnalarea ei, aici). Prelegerea  ucenicului din urma al Parintelui Arsenie este importanta – mai cu seama pentru ca este prima de anvergura si cu binecuvantarea ierarhica superioara si pentru ca a fost randuita in perioada in care se studiaza dosarul de canonizare al Parintelui Arsenie. Ne-am bucura multi sa audiem conferinta de ieri!

UPDATE, 1 noiembrie 2016, conferinta in format audio, aici:    EXCLUSIV. Ucenicul Părintelui Arsenie Boca, PS Daniil Stoenescu, membru al Comisiei de Canonizare, despre Sfântul Ardealului. CONF AUDIO

1 Comment »

Din cuvintele Părintelui Arsenie Boca – redate de parintele Daniil Stoenescu, episcop-locţiitor al Daciei Felix

epicleze 1

Coperta volumului I al cartii “Epicleze” ilustrat cu o frantura de pictura a Parintelui Arsenie Boca – de pe peretii bisericii “Sf. Nicolae” din satul Draganescu

Volumul I al cartii “Epicleze” (Editura Învierea, Vârşeţ, 2012, 316 pagini) citeaza, la pag. 282-283, „din cuvintele Părintelui Arsenie Boca”. Preluam mai jos, intru cugetare, cateva dintre ele.

Volumul al II-lea din “Epicleze” va fi lansat la Sibiu la 20 aprilie 2016, in prezenta autorului, episcopul Daniil Stoenescu pregatind si o cuvantare pentru intalnirea respectiva.

***

„Lucrează ca pentru Dumnezeu ca să câştigi unde alţii pierd.”

„Dumnezeu locuieşte într-un suflet senin.”

„De la dobândirea sau pierderea smereniei atârnă dobândirea sau pierderea mântuirii.”

„Cuvintele Lui prind viaţa noastră în viaţa Lui.”

„Lăsaţi să răzbească şi cuvinte de-ale lui Dumnezeu printre cuvintele voastre.”

„Nu poţi propovădui Împărăţia Cerurilor cu plumbii materiei pe aripi.”

„Dacă aţi da perdeaua la o parte şi aţi vedea ce-i dincolo, n-aţi mai vrea o clipă să mai trăiţi aici.”

Leave a comment »

O insemnare din vremea slujirii la Manastirea Sambata a Parintelui Arsenie Boca

Particica de insemnare de mai jos si imaginea dupa chipul Mantuitorului sunt extrase (cu multumiri!) din cartea ingrijita de Parintele Daniil Stoenescu, episcop-loctiitor al Daciei Felix, “Parintele Arsenie – Omul imbracat in haina de in si Ingerul cu cadelnita de aur”, editia a II-a, Sinaia, 2009, Ed. Charsima, – text, pag. 170.

Textul a fost scris in primii ani de slujire ai Parintelui Arsenie Boca la Manastirea de la Sambata de Sus, respectiv la finele anului 1941 sau in ianuarie 1942.  Era vremea cand puhoiul de oameni care il cauta, era abia in formare. Ceea ce este insa cu totul aparte in mica insemnare, sunt doua elemente-cheie:

  1.  fraza care indica fara dubiu imprejurarea si momentul in care tanarul Zian Boca (ce se intorcea de la Chisinau, de la scoala de icoanari de acolo) a decis calea pe care urma sa paseasca – cea de calugar: momentul a fost intalnirea sa cu Iisus (!!! – si nu doar o viziune…) in gara forfotind de oameni a Basarabiei, in chiar zilele inceputului razboiului (sfarsitul anului 1939/inceputul anului 1940)…
  2. premonitia clara a felului in care va decurge viata sa, respectiv a modului cum oamenii aveau sa-i ingreuneze crucea vietii, aveau sa-l pironeasca chiar pe ea (peste ani avea sa picteze aceasta imagine – a calugarului de pe cruce, in Biserica din satul Draganescu…), si aveau sa-i considere viata o “infamie”…
DSC00128

Chipul Mantuitorului Hristos – desen al Parintelui Arsenie Boca

Cu oamenii nu poti face nimic. Oamenii vor ca tu sa asculti de ei, ei sa te conduca, ei sa-ti spuie ce sa trebuie sa faci sau sa nu faci. Ba mai mult: sa faci si pe Dumnezeu sa asculte El de ei, nu ei de Dumnezeu.

Discretia de care-i rogi: “sa nu stie stanga ce face dreapta”, e cea mai calcata in picioare porunca a Mantuitorului, si inca de cei mai “credinciosi” ucenici.

O, sanctas simplicitas!

Nici sfintii n-au avut alta solutie decat fuga de oameni. – Decat sa te lasi “vorbit”, “discutat”,”strambat”, “denuntat” si chiar “vandut”, si inca de cei mai buni credinciosi, ei fiind de cea  mai naiva credinta ca “nu-ti fac nici un rau”. Cu alte cuvinte, intre oameni trebuie sa devii – in mic – la scara smerit omeneasca, un mantuitor pe cruce.

***

Oare  nu la asa ceva m-am legat cand L-am vazut intr-o gara, privind peste harmalaia lumii, la tragedia ce avea sa vie a doua zi: al doilea razboi mondial, cu niste ochi de o frumusete divina si cu o infinita durere si ca ne vedea pe toti?

Nu-I voi usura intrucatva imensa Lui  cruce pe care o duce printre oameni pana la sfarsitul lumii, luandu-mi partea mea? Caci nu I ne putem asemana in nici unul din atributele Lui divine, decat in aceasta cruce intre oameni, pe care ei mereu ne-o pun in spate, pana cand vor veni si cei ce ne vor bate in piroane, “gasind” viata noastra o “infamie”.”

 

Leave a comment »

Parintele Arsenie Boca: ‘Iisus? – Necunoscut…’

P_ARSENIE_B_

Icoana cu Parintele Arsenie Boca. Sursa foto: Editura & Libraria Bonifaciu

Scrierea de mai jos apartine Parintelui ARSENIE BOCA – este datata 31 decembrie 1949, la Prislop, in Sâmbăta după Naşterea Domnului (Matei 12,15-21). Extrasul scrierii este din cartea „CUVINTE VII” – publicata la Deva in 2006, in editia ingrijita de Episcop Daniil Stoenescu, cu tehnoredactarea efectuata de Monahia Maria Suciu (de la Asezamantul monahal din Sinaia, metoc al Manastirii Prislop):

Iisus a dat şi porunca aceasta: să fie necunoscut.

Tămăduia pe toţi bolnavii gloatelor care-L urmau şi le poruncea să nu spună nimănui nimic. Evanghelistul Matei motivează porunca aceasta cu locul din Isaia proorocul, care-L descrie pe Iisus ca pe unul ce nu se sfădeşte cu oamenii, nu strigă pe uliţe, nu frânge slăbiciunea omenească, nu stinge nădejdile slabe, până când va aduce izbânda dreptăţii.

Dar şi altfel Iisus nu iubea propaganda de vorbe, alarmele şi zvonurile de tot felul şi toate răstălmăcirile, inevitabile oamenilor.

Totuşi oamenii cărora le făcea Iisus bine, chiar dacă tăceau ei – ceea ce e cu neputinţă de crezut -, nu tăceau cei ce-i cunoşteau.

In poporul de rând a fost cunoscut Iisus şi atunci, şi tot aci rămâne cunoscut şi iubit mai mult, până când va mai fi credinţă pe pământ.

Cărturarii şi fariseii vremii Sale erau cei mai nedumeriţi oameni asupra lui Iisus. Porunca de-a nu fi făcut cunoscut, parcă le-a dat-o tuturor cărturarilor lumii.

Iată, în sfârşit o poruncă a lui Iisus pe care o ţin şi ei.

Care să fie cauza pentru care Iisus e totuşi atât de necunoscut ? (Nu ştie nici poporul de rând mai nimic despre Iisus, dar II iubeşte.)

Cărturarii nu-L cunosc şi îl urăsc. De ce ?

Fiindcă viaţa lor e în contrazicere cu Viaţa lui Iisus. „Faptele lor nu-i lasă să creadă în Dumnezeu” (Oseia 5,4). „Inţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului. Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug, se depărtează de minţile nepricepute şi se dă la oparte când se apropie fărădelegea” (înţelepciunea lui Solomon 1,4-5).

Trufia ştiinţei, autonomia raţiunii, magia necredinţei, astea sunt temeiurile pe care stau cărturarii vremurilor şi cu ele-L cenzurează pe Iisus.

Acestora, Iisus nu le va fi cunoscut niciodată.

De aceea Iisus a fericit pe cei simpli.

Leave a comment »

Ganduri la Prislop – 13 martie 2015 (partea II)

Continuare de aici:  13 martie 2005 fusese o duminica. Spre seara, singura in chilia sa de la metocul Manastirii Prislop din Sinaia, Maica Zamfira Constantinescu trecea Dincolo. Trecusera aproape 58 de ani de la prima incercare de sinucidere prin inecare ce se intamplase la Manastirea Sambata, unde studenta fiind, mersese sa-l asculte probabil prima data pe Parintele Arsenie, deja cunoscut ca “Sfantul Ardealului”. De atunci, din vara lui 1947 si pana la trecerea Dincolo a Parintelui Arsenie, la 28 noiembrie 1989, Julieta (devenita Maica Zamfira) Constantinescu, nu avea sa se mai desparta nicicand de salvatorul si duhovnicul sau. Cu siguranta noua laicilor ne este cu neputinta de inteles, dar viata Aici le-a fost impletita in vremuri mai mult grele si amare. Nu avem nici cunostinta si nici caderea sa vorbim despre lucruri pe care nu le putem intelege. Ceea ce este cert insa e ca, asa cum spunea si Parintele Daniil Stoenescu la Prislop, la 13 martie 2015, fara Maica Zamfira nici Parintele Arsenie nu ar fi putut rezista in aceasta viata atat cat a rezistat.

Am avut sansa sa particip deci la parastasul de 10 ani de la savarsirea din aceasta viata a Maicii Zamfira Constantinescu – stareta a Manastirii Prislop de la 6 august 1950 si pana la expulzarea din manastire si monahism, in luna mai 1959. Devenita monahie la 18 mai 1950 pe seama Manastirii Prislop, l-a insotit in toata vremea pe Parintele Arsenie si i-a fost alaturi in toate momentele dificile. L-a ajutat si sustinut nu numai in perioadele de detentie ci si mai tarziu, cand au fost siliti sa revina in societate si sa lucreze ca orice laic. Cel mai probabil, faptul ca Parintele Arsenie a putut lasa in urma capodopera iconografica in tempera de la Biserica Sf. Nicolae din satul Dragnescu de langa Bucuresti, se datoreaza tot Maicii Zamfira.

DSC07712

Manastirea Prislop, 13 martie 2015

Cu prilejul parastasului de 10 ani de la plecare, la 13 martie 2015, in biserica Manastirii Prislop s-au reunit patru dintre cei mai legati sufleteste preoti de Parintele Arsenie si de Maica Zamfira: Parintele Nifon Boboia (acum in varsta de 80 de ani, preot slujitor la Manastirea Prislop in ultimii ani), Parintele Daniil Stoenescu (fost preot slujitor la Prislop in anii ’80 si foarte apropiat de Parintele Arsenie), Parintele Razvan Petcu – parohul de la Biserica din Draganescu,  si Parintele Clement Pop. A mai fost prezent un tanar diacon. Prezente la parastas au fost si in jur de 15 monahii, dintre care o parte venite de la metocul din Sinaia. Si maica stareta Pavelida Munteanu (acum in varsta de 86 de ani) a fost prezenta in biserica. Parastasul a inceput in jurul orei 11.15 si a durat, cu cuvant cu tot, putin peste o ora. In rugaciunile de pomenire, alaturi de Maica Zamfira au fost pomeniti si Maica Timoteia Nicoara (nascuta in 1906 – a trait 102 ani, a decedat in 2008  si nu avea picioare de la genunchi in jos), Parintele Nicodim Zaharia (nascut in 1916, care a facut scoala de cantareti bisericesti, calugarit in 1949 si foare apropiat de Parintele Arsenie intreaga viata, a fost preot duhovnic la Prislop pana catre sfarsitul anilor 1980 si isi are mormantul imediat in continuarea celui al Parintelui Arsenie!) si Parintele Savian Bunescu – parohul de la biserica din Draganescu unde a pictat Parintele Arsenie mai bine de 15 ani.

DSC00100

Parintele Daniil Stoenescu (Partosanul), fotografie din 2014

 

Pr Boboia

Parintele Nifon Boboia – fotografie din 2013

 

DSC07714

Parintele Razvan Petcu la iesirea din biserica Manastirii Prislop, dupa parastasul Maicii Zamfira, 13 martie 2015

DSC07713

Parintele Clement Pop si o maicuta, la iesirea de la parastasul Maicii Zamfira, Prislop, 13 martie 2015

 

Intre cele cuvantate la sfarsitul parastasului Maicii Zamfira, am retinut gandul-testament al Parintelui Daniil Stoenescu (destul de bolnav in prezent): se preconizeaza realizarea unui chivot care sa protejeze mormantul Parintelui Arsenie de cele ce vor veni.  Chivotul este in fapt o casetă de argint în formă de bisericuță așezată în altar, în care se păstrează sfânta împărtășanie sau o ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. In aceasta forma de bisericuta urmeaza deci a fi incastrat foarte curand (lucrarile au si inceput) mormantul Sfantului Ardealului…

Dupa incheierea slujbei din biserica cei doi preoti varstnici au ramas acolo iar Parintele Clement Pop si Parintele Razvan Petcu alaturi de un grup de calugarite si de rude ale Maicii Zamfira au urcat sus in cimitir, la mormantul Maicii Zamfira, si au facut si acolo o slujba de pomenire. Cei ce asteptau in lungul rand de la mormanul Parintelui Arsenie, care este imediat vecin, au participat astfel si ei la mica slujba. Fotografiile de mai jos sunt de la slujba de la mormant:

DSC07717

 

DSC07719

 

DSC07720

 

Am trait la Prislop in bisericuta, la 13 martie 2015, unul dintre cele mai emotionante momente din viata mea – care a devenit atat de legata in ultimii 3 ani de personalitatea duhovniceasca a Parintelui Arsenie! Au fost acolo stransi alaturi, multi dintre cei care l-au cunoscut direct si au interactionat cu Parintele Arsenie si cu Maica Zamfira in aceasta viata. Este greu, imposibil chair, sa exprim in cuvinte… Este traire pura. Stiu insa ca cei care il iubesc pe Parintele nostru Arsenie, vor intelege dincolo de vorbe ceea ce am vrut sa impartasesc aici. O stare, o credinta in Oamenii lui Dumnezeu pe care Ni-i pune in cale, cu rost…

6 Comments »

Monahia Zamfira Constantinescu – portret de ucenica a Parintelui Arsenie Boca (III)

Maica Zamfira Constantinescu a trecut la Domnul la 13 martie 2005 si isi are mormantul alaturi de cel al Parintelui Arsenie Boca, la Manastirea Prislop.

DSC00100

Parintele Daniil Stoenescu

Fragmente de mai jos sunt extrase din „Cuvânt la priveghere” si “Cuvânt la înmormântarea preacuvioasei maici proestareţe Zamfira stavrofora” – rostite de Părintele Daniil Stoenescu, Episcop al Episcopiei Dacia Felix de la Vârşeţ, in martie 2005, la trecerea la Domnul a Maicii Zamfira. Este cel caruia i se datoreaza publicarea unui numar insemnat de scrieri necunoscute ale Parintelui Arsenie Boca incepand cu anul 2006, dupa deschiderea editoriala realizata de insasi Maica Zamfira, prin publicarea lucrarii de capatai a Parintelui Arsenie, “Cararea Imparatiei” – lucrare salvata de la pieire de insasi Măica Zamfira, în vremea unei percheziţii făcute la Mănăstirea Sâmbăta în anii ’47-’48, cand era inca studenta.

***

 

“… Se va vorbi despre măicuţa Zamfira de acum înainte, ca şi până acum, de fapt, atâta vreme cât se va vorbi de prea cuviosul părintele nostru Arsenie. Pentru că, nu întâmplător, prin anii ’77 -’78, aflându-mă numai cu Părintele şi Măicuţa aici, în casa de vizavi, în chilia de dincolo de uşa acestei sfinte biserici (n.n. biserica Manastirii Prislop), mi-a spus Părintele, fiind de faţă şi sfinţia sa, maica Zamfira, că este „singurul meu ucenic”. Ştiţi că Părintele nostru nu se juca cu cuvintele şi a rostit această mărturisire, pe care iată, socotesc de cuviinţă să v-o destăinui în această seară de priveghere, de taină, de întâlnire şi de despărţire deopotrivă de măicuţa Zamfira. Singurul meu ucenic”…, cuvinte pe care ni le-a spus părintele Arsenie despre măicuţa Zamfira. Iată ce recunoaştere! Iată ce însemnătate! Şi ce greutate au aceste cuvinte. „Singurul ucenic” pe care Părintele şi l-a recunoscut cu puţin timp înainte de plecarea la Domnul a fost şi este măicuţa Zamfira; poate de foarte mulţi neînţeleasă, poate şi de noi, uneori. Iată aşadar, că această seară este potrivită pentru ca, prin rugăciune, prin cântare, prin lacrimă şi prin priveghere, cu toţii să odihnim dincolo, cum n-am reuşit în această viaţă, sufletul şi duhul măicuţei Zamfira, care a trecut la Domnul […]”

DSC07491

Maica Domnului cu Pruncul, pictura realizata la Sinaia de Parintele Arsenie Boca in anii ’80, daruita si fixata in catapeteasma Manastirii de la Prislop – icoana de care se vorbeste in textul alaturat

“Şi o a doua taină pe care v-o descopăr în această seară şi pe care e bine să o ţineţi minte toate maicile şi surorile acestei mănăstiri, vieţuitorii, ostenitorii, închinătorii… Ori de câte ori veţi privi icoana Maicii Domnului de aici de pe catapeteasmă, să ştiţi că mâinile Maicii Domnului au fost pictate de părintele Arsenie după mâinile Măicuţei Zamfira! Priviţi! Cei şi cele care aţi cunoscut şi aţi văzut şi v-aţi oprit privirea asupra mâinilor măicuţei Zamfira, priviţi aici mâinile Maicii Domnului care-L ţin pe Mântuitorul Hristos în braţe. Iată cum a înţeles părintele nostru Arsenie destinul măicuţei Zamfira, iată ce rol şi ce importanţă i-a recunoscut pentru viaţa noastră, pentru Ortodoxia românească, pentru monahismul românesc şi, în mod cu totul deosebit, pentru Sfânta Mănăstire a Prislopului…”

“În vremea unei secete duhovniceşti, spirituale, nu de trei ani şi jumătate, ci de 40 de ani, măicuţa Zamfira a stat alături de părintele Arsenie şi a purtat grijă, aşa cum însuşi părintele Arsenie mi-a spus în urmă cu aproape 20 de ani, cum episcopul de vrednică pomenire Andrei Magieru al Aradului i-a dat poruncă şi ascultare măicuţei Zamfira, prevăzând ce vremuri vor veni, să aibe grijă toată viaţa de Părintele Arsenie; şi mi-a spus odată părintele Arsenie că: „dacă n-ar fi fost aşa, astăzi n-aş mai fi fost în viaţă”. Iată rostul sau unul din rosturile măicuţei Zamfira de a fi aproape de părintele Arsenie şi, aşa cum spunea minunat părintele vicar aseară în cuvântul duhovnicesc, maica Zamfira a trebuit să vorbească, atunci când părintele Arsenie a trebuit să tacă, când n-a putut vorbi sau nu i s-a îngăduit să vorbească în anii ’50, ’60 şi ’70. […]”

DSC07492

Detaliu cu mainile Fecioarei Maria de pe icoana catapeteasmei de la Manastirea Prislop

 

3 Comments »