anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Intre lut si azur: mestesugarul de la Noul Neamt – Parintele Savatie Bastovoi

on October 14, 2013

Ma intreb uneori cat ne mai poate uimi Parintele Savatie Bastovoi, monahul de la Manastirea Noul Neamt de la Chitcani, de langa Chisinau… Tind sa cred insa, ca cei care i-au citit cartea “Fuga spre campul cu ciori – Amintiri dintr-o copilarie ateista” vor pricepe ca mai este loc de uimire, de surprindere, de bucurare, muuult loc… Eu abia asta-seara am “descoperit” profilul sau mestesugaresc in contul de Facebook cu numele “Rucodelie de la Savatie” (nu folosesc Facebook…). O supriza imensa!

Stiam ca Parintele Savatie scrie, si scrie adanc, Parintele Savatie monahul cuvanteaza, si cuvanteaza miscator, Parintele Savatie deseneaza, compune versuri, face animatii, analizeaza pana la buza prapastiei situatii, oameni, fapte, Parintele Savatie face filme documentare (si nu simple, nu comode, caci la Parintele, “Pietrele vorbesc”), Parintele are o editura proprie, Parintele isi lucreaza adesea copertile cartilor, Parintele traieste in felul sau, intre lut si azur, cu o intenistate pe care o intuiesc a fi cu mult peste cea a mediei umane, si iarasi ma gandesc la cartea sa, atat de -adanc despre sine- scrisa, “”Fuga spre campul cu ciori“… Parintele are profil de artist! Desigur, a urmat si o ‘scoala de profil’… dar nu-i doar atat.

In vara aceasta (din august), cel putin asa reiese din profilul “Rucodelie de la Savatie” a impletit arta si munca,  intr-un fel anume, surprinzator! Practic  “Rucodelie de la Savatie” e-o colectie minunata de obiecte mestesugite de parintele, fotografiate si postate acolo, iar in jurul ei s-a generat dialogul complex intre omul-artist induhovnicit si beneficiar… Colectia de obiecte de arta produse  este realizata din piele (genti, curele, portmonee, impletituri, camilafca), si din lemn (manere sculptate de cutit, cruci sculptate, icoane sculptate)… Indraznesc a insera mai jos, in speranta ca Parintele nu se va supara (si-mi cer iertare de indrazneala, caci nu i-am cerut acordul…), o mica parte din fotografiile de colectie preluate de pe “Rucodelie de la Savatie“. Intreaga sa colectie poate fi vizualizata insa aici.

Tot din profilul sau de pe Facebook, preiau si citez mai jos cateva succinte lamuriri pe care insusi le-a dat, vis-a-vis de indeletnicirea mestesugareasca careia s-a dedat in ultmele luni, la manastire, spre bucuria multora:

Curiozități despre Rucodelie: Știați că monahii din pustia Egiptului munceau atît de mult cu mîinile, încît Sfîntul Ioan Casian (sec IV), a rînduit în ustavul său ca monahii să nu împletească coșuri în biserică, în timp ce se citesc psalmii? Iar viteza cu care se împleteau coșurile, adică hărnicia, era considerată o virtute duhovnicească, alături de rugăciune.” (Savatie Bastovoi, comentariu pe Facebook, 2 octombrie 2013)

Monahii egipteni, in marea lor majoritate, erau tarani. Numarul lor era de ordinul zecilor de mii in veacurile IV-VI. Au existat decrete imparatesti prin care se permitea calugarirea doar unui copil din doi, celalalt trebuind sa ramina la oaste sau munca. Deci, munca era un lucru obisnuit pentru taranii care se calugareau. Impletitul cosurilor era, in obstile antoniene, pahomiene, dar si cele mai mici, singura indeletnicire din care isi cistigau piinea. Acelasi lucru il faceau si pustnicii (de vindut, vindeau ucenicii). Faptul ca doar la Sf. Ioan Casian apare interdictia de a impleti cosuri in biserica, arata ca in celelalte se impletea. Cred ca e vorba mai degraba de o delimitare a spatiului sacru de cel de toata ziua. Iar aceasta gravitate liturgica pe care o vedem la Sf. Ioan Casian poate veni de la Constantinopol unde sfintul a fost o vreme diacon al patriarhului Ioan Gura de Aur. Aceasta remarca din rinduiala Sf. Ioan Casian, care, ulterior, a stat la baza rinduielii Sf. Benedict de Nursia si a tot monahismul apusean, m-a preocupat iata, al 14 an.” (Savatie Bastovoi, comentariu pe Facebook, 3 octombrie 2013)

La final, un mic citat din cartea “Fuga spre campul cu ciori” (Ed. Cathisma, 2012), care poate aduce clarificari in plus…:

De mic vroiam să ajung ceva mare. Mi se părea că cei mai mari oameni sunt soldaţii. L-am întrebat pe tata care este cel mai mare grad în armată şi el mi-a zis că mareşalul. Am hotărât să mă fac mareşal. M-am dus foarte serios la mămica şi i-am zis că o să mă fac mareşal, că o să vin cu o maşină neagră şi o să o duc unde o să vrea ea, şi n-o să mai fim săraci. Pe urmă însă mi-am dat seama că mareşalii mor şi eu nu prea ştiam nimic despre mareşalii morţi. În schimb ştiam foarte multe lucruri despre pictorii morţi, ştiam de Michelangelo, Leonardo Da Vinci şi Repin. Am hotărât că pictorii sunt mai mari decât mareşalii, pentru că rămân mari şi după moarte. Am hotărât să mă fac cel mai mare pictor din lume. M-am pus pe treabă şi m-am oprit abia după adolescenţă, când mi-am dat seama că pictorilor acelora morţi nu le foloseşte la nimic faptul că lumea îi mai ţine minte după moarte, că ei oricum sunt morţi. Atunci n-am mai ştiut ce să mai fac. Nu mai era nimic în lume aşa de mare încât să merite să te faci ca el. Aceasta a fost cea mai mare durere din viaţa mea, pentru că de acum încolo trebuia să cad înapoi de unde am pornit, pentru că urcuşul se terminase acolo.


2 responses to “Intre lut si azur: mestesugarul de la Noul Neamt – Parintele Savatie Bastovoi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: