Din 1969, Parintele Arsenie Boca – Sfantul Ardealului, a construit, din fondurile sale, un asezamant format din doua corpuri de cladire, la Sinaia. A vietuit aici cu mai multe maici, si ele expulzate din Manastirea Prislop. Asezamantul este numit si metoc al Manastirii Prislop. Poarta din lemn sculptat, gardul, pietrele mari din curte, una pe post de masa si alta de lavita, dar si forme ovoide de pietre mari, au ramas “semnatura” inconfundabila a gustului artistic al Parintelui, aici. De la Sinaia a plecat spre Prislop, trupul neinsufletit al Parintelui, la inceputul lui decembrie 1989, spre a fi inhumat. Parintele a trecut la Domnul la 28 noiembrie 1989 si a fost inmormantat la Prislop la 4 decembrie 1989. Intre 1969 si 1989, parintele s-a deplasat mereu intre Sinaia, Bucuresti (respectiv satul Draganescu – in apropierea capitalei, unde a pictat intreaga bisericuta de acolo, numita azi “Capela Sixtina a Ortodoxiei Romanesti”) si Prislop (din vreme in vreme), unde a ramas duhovnic al maicilor de acolo pana la sfarsitul zilelor sale, desi din 1959 nu a mai avut dreptul de a sluji si de a imbraca hainele preotesti. In 1988 a ajuns pentru ultima oara la Prislop, in trup fiind inca. La Sinaia a avut atelier de desen si pictura si camera de lucru unde a scris si a citit. La Sinaia au ramas mansucrise de mare valoare, parte din ele publicate dupa 2003, in primul rand prin stradania Parintelui Daniil Stoenescu si a Maicii Maria Suciu.
Asezamantul monahal de la Sinaia se gaseste si azi, la fel ca si mormantul Parintelui de la Prislop, in buna randuiala – prin smerita si adanca iubire a maicilor de aici. Spre exemplificare, adaug mai jos cateva fotografii de acolo.
“Observam ca cu cat timpul adauga veacuri dupa veacuri, creind perspectiva, cu atat Iisus e mai mare si mai apropiat de noi. Cel nascut de doua ori, o data in vesnicie si a doua oara in timp, a antrenat vesnicia in timp, incat veacurile repeta Nasterea Lui ca o renastere a lor. Timpul inevitabil se invecheste; numai vesnicia e mereu noua si mereu aceeasi. Cu vesnicia a invaluit Iisus viata.” (Parintele Arsenie Boca, paragraf din “Un Om Nou se naste” – publicat de Maica Zamfira in revista Gandirea, nr. 6-7/1998).
O poveste despre metocul de la Sinaia, se poate citi in intregime, aici. Redau numai un mic fragment din ea:
“[…] – Daniel, tu ştii unde este metocul? Clatină din cap, nu ştia. Este ascuns şi totuşi la îndemâna oricui… după căutările de care ţi-am spus, renunţasem, mi-am zis poate nu vrea să îl arate, mă resemnasem şi apoi într-o sâmbătă noapte, pe neaşteptate, l-am visat. Arsenie Boca mergea în faţa unei mulţimi, nu s-a uitat la mine şi nu mi-a vorbit, dar ştia că îl văd, simţeam fizic lucrul acesta, ştia exact ce vreau, înţelegi? Îl simţeam, Daniel, îl simţeam şi mă simţea.“
anomismia 