anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

La Bran, amintiri cu si despre Regina Maria a Romaniei si Principesa Ileana…

Am descoperit o filmare rara, cu regina Maria la Castelul Bran. Este realizata de englezi in vara anului 1934.

In imagini, Regina Maria coboara scarile Castelului Bran (daruit ei prin donatie, de catre consiliul orasului  Brasov la 1 decembrie 1920 in semn de recunostinta  – foto mai jos) si se plimba in imprejurimi. Scarile castelului au ramas  neschimbate pana azi (foto dedesubt). In doua momente ale filmarii se zareste o biserica de lemn, unde trei ani dupa moartea reginei, fiica sa mezina, Principesa Ileana, va organiza parastasul mamei sale, cu satenii (filmarea respectiva am vizionat-o in Castelul Bran, ca parte dintr-un documentar de 8 minute ce se deruleaza in una din camarutele castelului). In alta imagine din filmarea de mai jos Regina Maria este in gradina sa de flori de la baza Castelului, gradina despre care vorbeste atat de des  in volumele sale de “Insemnari Zilnice”. In imaginea finala a filmului, tot in zona bisericutei de lemn, Regina Maria este alaturi de fiica sa draga Principesa Ileana (care va mosteni castelul de la Bran in 1938, dupa moartea mamei sale), aflata jos pe iarba, alaturi de primii sai doi copii, Stefan si Maria Ileana (Minola).

Dupa revenirea in tara a Principesei Ileana, in 1944, ea s-a ocupat mult de Castelul de la Bran si a locuit acolo, participand la ridicarea si functionarea Spitalului “Inima Reginei” – pentru ranitii de razboi. Spitalul se afla pe o pajiste de la baza castelului, flancat fiind de dealul la baza caruia se gasea, inchisa in cripta mica de marmura purtand crucea gamee si insemnul Reginei, chiar inima Reginei Maria (adusa de la Balcic in septembrie 1940, odata cu cedarea Cadrilaterului catre Bulgaria). Astazi, micul sarcofag de marmura este inca acolo (foto mai jos), strajuit de o cruce de piatra veche, dincolo de care, printre ramurile copacilor, se intrevede castelul. Dar inima Reginei Maria este depusa, de ani buni, intr-un loc departe de ceea ce si-a dorit (prin testament a cerut sa-i fie inima depusa in capela sa de la Balcic…) – la Muzeul National de Istorie al Romaniei din Bucuresti…

BranDocument

Documentul de donatie catre Regina Maria a Romaniei a Castelului Bran. Sursa – courtesy of Tom Kinter

In fotografiile de mai jos redau imagini recente de la Bran; intai cateva cu micul sarcofag de marmura unde a stat, inchisa in alte doua cutii (una exterioara, de aur, si alte interioara, din argint, inima Reginei; cele doua cutii metalice se gasesc azi in Sala Tezaurului de la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti; inima Reginei a stat depusa la Bran din 1940 pana in 1970 – cititi aici si aici; la Balcic a stat din octombrie 1938 – dusa fiind de fiul reginei, Regele Carol al II-lea, la 3 luni dupa decesul reginei produs in iulie 1938 si a ramas pana la cedarea Cadrilaterului, in septembrie 1940). Sarcofagul de marmura este inchis in spatele unor gratii metalice cu cruci gamee si strajuit in lateral, langa piatra muntelui, de o veche cruce de piatra daltuita, in care am putut identifica doar cuvantul de capatai, “Mama” – si am putut banui ca a fost ridicata aici de fiica sa Principesa Ileana; crucea este scrisa cu caractere posibil cirilice…; in fotografia luata din lateralul grilajului, in dreapta sus, printre ramuri, se poate zari Castelul Bran):

Mai jos, cateva fotografii de la Castelul Bran: scarile de la intrare (care se pot viziona si in film), o cruce de piatra inscriptionata, similara celei ce strajuieste langa sarcofagul destinat inimii Reginei (crucea aflandu-se la baza zidului castelului, in imediata vecinatate a scarilor de intrare) si imagini din dormitorul Reginei Maria, reconsitituit dupa reintrarea in detinere a castelului de catre mosetnitori (mostenitorii au fost cei mai tineri, ultimii trei dintre copiii Principesei Ileana – Dominic, Maria Magdalena si Elisabeta; castelul a intrat in proprietatea lor  in februarie 2009 –cititi aici):

DSC04287 DSC04286

DSC04310

 

In foto mai jos:  zona in care a existat, in anii ’40, spitalul “Inima Reginei”, despre a carui activitate a scris o carte (inca netradusa la noi), Principesa Ileana – ea insasi angajata ca sora medicala acolo. Spitalul s-a aflat pe una din ariile acoperite de fostele gradini de flori ale Reginei Maria, de la baza Castelului. Aceasta zona se invecineaza cu capela ridicata de Principesa Ileana in amintirea mamei sale, capela care delatfel se gasea chiar in curtea spitalului. Capela urma sa adaposteasca si inima Reginei Maria… Capela “Inima Reginei” apare si ea in foto mai jos, asa cum arata azi (renovarea nu e finalizata inca in interior):

3 Comments »

Principesa Ileana – Maica Alexandra: un destin regal romanesc intru credinta (II)

Mai puteti citi cateva ganduri despre Principesa Ileana a Romaniei, devenita Maica Alexandra – in prima manastire ortodoxa de maici cu slujire in limba engleza din SUA pe care a fondat-o,  in articole anterioare de pe blogurile mele:

In 2011, cartea scriitoarei canadience Bev Cooke, cu titlul original “Royal Monastic. Princess Ileana of Romania – The story of Mother Alexandra” a fost tradusa la noi si a aparut si in Romania, sub titlul ”Principesa si monahie. Domnita Ileana – Maica Alexandra”, Ed. Sophia, Bucuresti. Cartea originala a aparut  in prima sa editie la Conciliar Press, Canada, in septembrie 2008 si a fost nominalizata la Word Guild awards in acelasi an 2008, la categoria Young Adult (mai multe detalii, aici).

Dedesubt se poate asculta un interviu in limba engleza al autoarei  Bev Cooke despre cartea sa – Royal Monastic – Princess Ileana of Romania, interviu din data de  20 septembrie 2008:

[audio http://audio.ancientfaith.com/interviews/afp_2008-09-20.mp3]

mother alexandra

Maica Alexandra s-a stins la 21 ianuarie 1991, la varsta de 82 de ani, dupa ce, in septembrie 1990, bolnava fiind, a reusit sa mai ajunga si sa viziteze Romania, dupa 42 de ani de exil in care nu-si mai vazuse tara. Imediat dupa vizita sa in Romania, la 23 septembrie 1990, eseistul Nicolae Stroescu Stînişoară a realizat un interviu telefonic cu Maica Alexandra, interviu transmis apoi de la microfonul postului de radio Europa Liberă. Interviul poate fi citit aici.

Jurnalele americane au semnalat disparitia Principesei Ileana – Maica Alexandra, in ianuarie 1991, incepand cu ziarul ‘The New York Times‘. Doua extrase din ziarele vremii, mai jos.

                                                                 Ziarul american “The Hour” – Jan 22, 1991:

                                            Ziarul american “Sarasota Herald-Tribune” – Jan 23, 1991:

sarasota 1
***
sarasota 2
***

Ileana57


Principesa Ileana cu prima sa carte, “Traiesc din nou”, 1952 (photo – courtesy of  Mr. Tom Kinter)

IMG_2682

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra de la Manastirea din Ellwood City, Penssylvania, SUA

***

7 Comments »

Principesa Ileana a Romaniei – Maica Alexandra: un destin regal romanesc intru credinta (I)

HolyAngels “Sfintii Ingeri”  – cu titlul original  “THE HOLY ANGELS – by Mother Alexandra (Princess Ileana of Romania),  Light and Life Publishing Company, Minneapolis, 4th printing,  1987, este o carticica pe care fiica mezina a suveranilor Romaniei Mari (Regele Ferdinand si Regina Maria), Principesa Ileana, a inceput sa o scrie inca laica fiind si a finalizat-o dupa intrarea sa in monahism (s-a calugarit in 1967 sub numele de Maica Alexandra), prima editie aparand in a doua jumatate a anilor ’70 in SUA.

Autoare a doua carti mai cunoscute, dintre care doar prima tradusa si aparuta in tiraj edificator si in Romania – “Traiesc din nou” (cu titlul original                               “I LIVE AGAIN – by Ileana, Princess of Romania, Rinehart & Company, New York, 1952) si “Spitalul Inima Reginei” (cu titlul original “HOSPITAL OF THE QUEEN’S HEART” – by Ileana, Princess of Romania, Rinehart & Company, New York, 1954), Domnita Ileana (nascuta in 1909), cum era numita  in Romania – in vremea cat a trait aici, nu a uitat niciodata tara sa, pentru care a facut mai mult decat se cunoaste, pana la trecerea sa in viata de dincolo, in 1991.

Cateva ganduri dupa ce am citit cartea care m-a impresionat enorm, “Traiesc din nou“, o carte aflata intre primele zece carti pe care le-as nominaliza in lista mea de lecturi de referinta parcurse de-a lungul vietii, am notat intr-o pagina anterioara de blog (link aici). O carte zguduitoare, despre un destin de exceptie, cu toate ca ea se refera numai la prima parte a unei povesti de viata regale fara pereche. In 1952, la publicare, Principesa Ileana se gasea la mijlocul vietii, iar ceea ce a mai trait de atunci incolo, adica  inca 40 de ani de viata in exil (exil impus inca din ianuarie 1948 membrilor Familiei Regale a Romaniei), reprezinta un alt parcurs existential legat de tara pe care a iubit-o cu tot sufletul, Romania, si careia i-a fost in masura posibiulului, sprijin din diaspora in toti anii de dupa plecarea de aici.

Se cunoaste foarte putin despre Principesa Ileana, dupa ce a parasit Romania in 1948. Din aproape in aproape, am identificat elemente de marturie care pot reface, macar partial, o adevarata efigie de destin regal romanesc intru credinta. Principesa Ileana a fost, inca din copilarie, un om cu o profunzime spirituala speciala. Un spirit religios, deschis spre cautarea radacinilor fiintiale. Asa l-a cunoscut si a legat o relatie stransa, dar scurta (fortuit rupta prin exilarea din Romania in 1948) cu Parintele Arsenie Boca cel care generase in anii 45-48, la Sambata, o miscare mistica crestina fara precedent. De la Parintele Arsenie a deprins Principesa Ileana rugaciunea inimii, cum avea sa scrie ea insasi in “Introducere la rugaciunea inimii“, cuprinsa in volumul tradus in Romania “Traiesc din nou” (Ed. Humanitas, Bucuresti, 2010):

“Am citit adesea Rugaciunea lui Iisus in carti de rugaciuni si am auzit-o in biserica, dar ochii mi s-au deschis pentru intaia data acum cativa ani, in Romania. Acolo, in micuta manastire Sambata, ascunsa in inima codrului intunecat, in bisericuta alba ce se oglindea in lacul montan ca de clestar, am intalnit un calugar ce practica ‘rugaciunea inimii’. Pace si liniste profunda domneau in Sambata acelor timpuri; era un loc al tihnei si al tariei; ma rog Domnului sa fi ramas asa.”

Cartea scrisa in anii ’70, “Sfintii Ingeri” de catre Principesa Ileana, reprezinta “o splendidă monografie închinată angelologiei Vechiului şi Noului Testament“.  Autorul Cuvantului-inainte al cartii, un teolog recunoscut (Basil Pennington), afirma: “Deşi tradiţia este foarte bogată şi cei mai mari învăţători şi mistici au dedicat îngerilor pagini întregi şi tratate, eu nu cunosc nici o lucrare contemporană comparabilă cu această măreaţă şi foarte amplă antologie concepută de Maica Alexandra.” La originea cartii stau insa trairi din copilarie ale prinicpesei, care s-au amplificat apoi in a doua parte a vietii. In Epilogul cartii, Maica Alexandra, scria:

Într-o zi, dis-de-dimineaţă, când aveam şapte ani, am văzut îngeri. Sunt tot atât de sigură azi cum am fost şi atunci. Nu am visat, nici ‘n-am avut vedenii’. Ştiu precis că ei erau acolo, cu mare claritate. N-am fost nici mirată, nici înspăimântată. N-am fost nici măcar înfiorată, ci teribil de bucuroasă. Am vrut să le vorbesc şi să-i ating. Camera noastră, a copiilor, era luminată de zorii zilei şi am văzut un grup de îngeri stând în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aş fi putut auzi vocile lor. […]  Nu eram decât un copil când mi-am văzut îngerul păzitor. Pe măsură ce timpul a trecut, sporadic mi l-am amintit şi i-am recunoscut prezenţa, dar cel mai des l-am ignorat. Paradoxal, doar răul şi supărarea m-au trezit şi mi-au limpezit viziunea. Poate că datorită celor văzute şi celor suferite în război şi sub ocupaţia comunistă, în anii ce au urmat, am fost supusă unor coşmaruri diabolice. Singura mea salvare în timpul acestor vise era să fac semnul Crucii. Am ştiut întotdeauna că eram adormită, că era un vis conştient dar era o tortură ca să mă trezesc…

Cateva amintiri speciale legate de Principesa, devenita Maica Alexandra in 1967 si in acelasi an ziditoare si  coordonatoare, ca stareta, a primei manastiri ortodoxe de maici din SUA, Manastirea “Schimbarea la Fata” din Ellwood City, Pennsylvania, provin de la marele mucenic al temnitelor comuniste, Parintele Gheorghe Calciu. Dupa peste 21 de ani de detentie, la inceputul lunii august 1985, Parintele Calciu era expatriat in SUA de catre regimul comunist. Pe aeroportul din New York, dupa aterizare, avea sa fie intampinat intr-un fel special:

Cand am aterizat pe pamantul american, nu cunosteam nici un nume de roman care sa locuiasca acolo, in afara de Arhiepiscopul Valerian, fie-i pomenirea de trei ori sfanta, despre care aflasem ca se exilase in Portugalia. Nu stiam cine era noul episcop. Dar Biserica din America s-a facut simtita, prin prezenta la aeroportul din New Youk a unei delegatii de preoti din partea Episcopiei, care mi-a daruit o cruce veche si frumoasa de argint, din secolul al XVII-lea, scrisa cu litere chirilice. Crucea imi fusese trimisa de Maica Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei, fondatoare si stareta a Sfintei Manastiri “Schimbarea la Fata” (extras dintr-un articol mai amplu, in extenso aici).

In cartea “Viata Parintelui Gheorghe Calciu” sotia sa, preoteasa Adriana Calciu, isi amintea ca prima manastire vizitata de ei in America a fost “Schimbarea la Fata” din Ellwood City, Pensillvanya, acolo unde era stareta Maica Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei, fiica Reginei Maria si a Regelui Ferdinand : “Eu si parintele am iubit-o foarte mult pe printesa. Era trecuta de 80 de ani cand am intalnit-o. O femeie atat de buna si sfanta, iar din gura ei ieseau numai cuvinte de aur! ‘Spuneti-mi maica, si nu printesa!’, ne ruga mereu.

Dupa expulzarea si asezarea fortuita pe pamant american, familia Parintelui Gheorghe Calciu a fost gazduita si a locuit cateva luni de zile la Manastirea din Ellwood City, la Maica Alexandra (din august si pana in decembrie 1985). Nu cunosteau inca pe nimeni, si acolo au gasit un camin primitor.

Nu se cunoaste exact in ce an, Maica Alexandra a ridicat in curtea Manastirii ‘Schimbarea la Fata’ din SUA, o troita de lemn inchinata martirilor inchisorilor comuniste. In orice caz, acest lucru s-a intamplat inainte de februarie 1988, poate cu mult inainte, deoarece in testamentul sau din acel an, ea a cerut ca mormantul sa-i fie asezat exact la baza acelei troite. In fotografiile de mai jos (prima mai veche, a doua mai recenta, se observa mormantul Maicii Alexandra din curtea Manastirii sale din Pennsylvania, in spatele sau aflandu-se troita martirilor romani ai inchisorilor comuniste.

Poate ce deloc intamplator, un mare marturisitor al temnitelor comuniste, Ioan Ianolide, avea sa scrie cam in aceeasi perioada a anilor ’80, in cartea sa “Intoarcerea la Hristos” (Ed. Christiana, Bucuresti, 2006)  o “Scrisoare catre Maica Alexandra“, in care formula:

Maria Ta si Maica, bine ai venit in tainitele inimilor noastre, caci poporul acesta a fost prea mult inselat si fript de incoronate capete, platind pacate si raspunderi de care nu se simte vinovat si care sunt rani si morminte in trupul lui etern. Asa ca avandu-te pe tine vlastar regesc in manastire, aprinsa de  dorul neamului romanesc pentru credinta stramoseasca, te simtim ca un balsam si un motiv de reconciliere. Maica, fii sigura ca te rogi impreuna cu tot neamul crestinesc si romanesc!

malexgrave.preview

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra si, in spate, Troita ridicata de ea in memoria detinutilor din inchisorile comuniste din Romania.

Pr Ileana grave

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra de la Ellwood City si, in spate, Troita ridicata de ea in memoria martirilor temnitelor comuniste din Romania.

Am identificat de curand o copie a testamentului, in limba engleza, al Maicii Alexandra (foto mai jos). Un testament simplu si scurt, la masura la care ajunsese viata sa spirituala. Este lizibil mai jos, si am incadrat cu rosu doua fraze care mi-au retinut atentia, caci spun multe. Sunt doua dorinte speciale ale sale:

– “As vrea sa fiu ingropata la picioarele crucii dedicate celor care au murit in lagarele de concentrare (temnitele comuniste)

– “Cutia rotunda ce contine pamant romanesc sa fie ingropata alaturi de mine“.

Adusese cu ea pamant romanesc. La plecarea precipitata din Bran, dupa abdicarea fortata a nepotului sau, Regele Mihai al Romaniei, si ea a fost fortata sa ia drumul exilului – la 7 ianuarie 1948, dar a reusit sa ia ca pe un talismna mult iubit, un pumn de tarana al tarii sale. O parte din el a daruit unei biserici din New York, iar o parte a tinut mereu langa ea. Cutiuta sa rotunda cu pamant romanesc a fost pastrata toti anii alaturi, iar in perioada vieturii la Manastirea din Ellwood City era stiut ca o tinea pe o noptiera de langa patul sau din chilie. Acea cutiuta a dorit sa o insoteasca si Dincolo… Despre cea de a doua particica de pamant romanesc, scria  Doina Uricariu in vol. I al cartii sale “Maxilarul inferior” (Ed. Polirom, Iasi, 2010, p. 297):

Din 1999 stau la New York. Intr-o buna zi am descoperit, la Catedrala Bisericii Episcopale din New York, caseta in care se pastreaza un pumn de pamant romanesc luat de la Bran, in 1947, de Domnita Ileana, cum ii spuneau romanii […]. In jurul acestei casete a existat dintotdeauna o aura legendara. Se spune ca unul dintre cei ce rascoleau prin lucrurile familiei regelui, care pleca la inceputul lunii ianuarie 1948 in exil, ar fi dat peste aceasta caseta si a vrut s-o confiste, crezand ca eeste ‘a gold vanity case’, cum povesteste cea acuzata ca ar avea asemenea obiect asupra ei. Scrisa in engleza, povestea domnitei merita sa fie reprodusa cu vorbele ei: ‘It is not gold and it is not vanity case. It means nothing to you but everything to me. The metal box contains a handful of Romanian soil.’ Aceasta caseta ovala aurie sta in Catedrala Bisericii Episcopale din New York, sub icoana Fecioarei Maria, ferecata in aur si argint, o icoana pe care Regina Maria i-a daruit-o fiicei sale mult iubite (n.n. Principesa Ileana). E insotita de o placuta de bronz cu stema Romaniei, de pe timpurile monarhiei, pe care s-au sapata cuvintele: ‘În memoria parintilor mei, Regele Ferdinand si Regina Maria, precum si a tuturor celor care s-au sacrificat pentru Tara. Aici se gaseste o particica de pamânt românesc LIBER. Textul a fost scrijelit inainte de caderea Zidului Berlinului si de decembrie 1989, cu multi ani inainte.

testament Principesa Ileana bis

Testamentul Principesei Ileana a Romaniei – Maica Alexandra, din februarie 1988.

14 Comments »