UPDATE 6 decembrie 2015: Fotografii de la eveniment si descrierea lui, pot fi vizualizate aici.
Conferinta teologica despre martirii din temnitele comuniste, Deva, 4 decembrie 2015
Leave a comment »
Ioan Ianolide in cererea de recurs la condamnarea sa din 1959, despre Valeriu Gafencu si trairea crestina in temnitele comuniste…
Sursa fotografiei: partea a III-a a articolului cercetatorului CNSAS Adrian Nicolae Petcu – in Ziarul Lumina
In Ziarul Lumina din aceasta toamna, istoricul si cercetatorul in arhivele CNSAS, – Adrian Nicolae Petcu – publica, in serial, “Mărturii de spiritualitate creștină în temnița comunistă: confesiunea lui Ioan Ianolide“.
Din partea a III-a a serialului, aparuta astazi in ziarul Patriarhiei Romane (integral – de citit aici) preiau mai jos un extras publicat din cererea de recurs la noua condamnare, datata 30 septembrie 1959, a lui Ioan Ianolide – tulburator expozeu dar si exceptionala caracterizare a modelului crestin de vietuire raspandit intre confratii de suferinta din temnita, de marturisitorul si prietenul sau, Valeriu Gafencu…
„La Tg. Ocna a fost cea mai tragică existență: boală, moarte, temniță și teroarea reeducării. Am ajutat și am discutat cu aceeași dragoste cu evrei, unguri, bulgari, țărăniști, comuniști ori legionari. Am fost pe poziție creștină. Am respectat legile, dar mie nu mi s-au respectat legile și mi-am distrus viața în temniță. Principiile lui Valeriu au caracter strict spiritual, bisericesc-ortodox și nepolitic. Ele se confundă cu înseși principiile structurale ale creștinismului. Cine poate condamna îndemnul spre realizarea unei armonii universale prin dragoste și prin desăvârșirea spirituală a omului? Aceasta reprezintă aceste principii! Am îndemnat și am fost exemplu de legalitate tot timpul. Cer să nu loviți Adevărul și Dreptatea, căci eu pot să mor, dar ele nu. Pentru mine viața nu mai are nici o chemare, căci s-a rupt și ultima legătură ce o păstrăm cu viața, dar vă cer să faceți dreptate. S-au eliberat din temnițe marii criminali, criminalii de război, comandanții legionari și eu continui să fiu deținut și să asist zi de zi cum mor. Sunt înfiorat de trist nu că sufăr și mor, ci pentru ceea ce mi-au oferit mie oamenii pe care i-am iubit, i-am iubit mai mult decât pe mine însumi”.
Un reportaj de Rafael Udriste la lansarea “Cărţii Mărturisitorilor” – de Razvan Codrescu
Pe 22 ianuarie 2015, la Muzeul Ţăranului Român – Studioul “Horia Bernea” din Bucuresti a avut loc o a treia lansare a lucrarii de referinta „Cartea mărturisitorilor. Pentru o istorie a învrednicirii românești” (Editura Rost / Fundaţia Sfinţii Închisorilor, Bucureşti – Piteşti, noiembrie 2014, 722 pagini) – a scriitorului Razvan Codrescu si o conferinţa pe o tema conexa – „Mărturisindu-i pe mărturisitori”. Moderator a fost jurnalistul Claudiu Tarziu iar invitații la cuvant au fost actorul si regizorul Dan Puric și medicul prof. dr. Pavel Chirila. Reportajul la locul evenimentului a fost realizat de Rafael Udriste si transmis la TVR – in cadrul emisiunii “Universul Credinței” ieri, la 1 februarie 2015:
O noua cerere de canonizare a Parintelui Arsenie Boca, adresata Patriarhiei Romane – 25 septembrie 2014
In zilele de 5-6 septembrie 2014, a avut loc la Piteşti, în organizarea FILIALEI ARGEŞ A ASOCIAŢIEI FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI ŞI VICTIME ALE DICTATURII DIN ROMÂNIA, cel de al XXI-lea Congres al AFDPR, ale cărui lucrari s-au încheiat cu un comunicat (ce se poate citi integral, aici), din care extragem dedesubt numai urmatoarea fraza:
“În cadrul actualului Congres, ca si in alte ocazii, Asociaţia noastra aducand prinos de recunostinta martirilor temniţelor comuniste, printre ei unii fiind consideraţi sfinţi ai inchisorilor, revine asupra cererii ca Patriahia Romană să hotarască canonizarea unora dintre aceştia. De data aceasta cerem in mod ferm canonizarea parintelui martir ARSENIE BOCA, fost detinut politic, de a carui sfintenie nu se indoieste nimeni in Romania.”
Panou cu fotografiile monahilor si preotilor martirizati in inchisorile comuniste – fotografie din Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighetu Marmatiei. Parintele Arsenie Boca – in randul de sus, in stanga, sub lumina lampii.
Prin urmare, la 25 septembrie 2014, ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI ŞI VICTIME ALE DICTATURII DIN ROMÂNIA (A.F.D.P.R.), in scrisoarea adresata Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, IPS Daniel (textul scrisorii – preluat de aici), exprima urmatoarele:
“Participanţii delegaţi la cel de al XXI-lea Congres al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România, care a avut loc la Piteşti în zilele de 5-6 septembrie 2014, au cerut cu unanimitate de voturi, să intervenim pe lângă Patriarhia Română, în vederea canonizării ieromonahului Arsenie Boca.
Majoritari fiind în această ţară, ortodocşii au avut mii de martiri în temniţele şi lagărele comuniste de exterminare.
Acolo, la limita dintre viaţă şi moarte, preoţi şi nu numai, au fost recunoscuţi de către noi, ca adevăraţi sfinţi, lucru ce s-a perpetuat şi după eliberare, până ce aceştia s-au săvârşit din viaţă.
Zecile de mii de pelerini ce trec pe la mormintele unora dintre aceştia, vă cer şi ei acest lucru.
În alte ţări foste comuniste de rit ortodox, aceste canonizări s-au făcut demult.
De asemenea, cultele ce ţin de catolicism au beatificat mai mulţi martiri ai temniţelor comuniste.
În timp ce BOR aşteaptă săvârşirea a încă altor minuni, alţii trec pe lângă noi!
În acelaşi timp, constatăm cu îngrijorare, cum persoane ce nu au fost străine de trimiterea noastră la moarte, sau care ne-au persecutat până în decembrie 1989, au devenit ctitori de biserici, numele lor fiind scrise pe zidurile interioare ale acestora, sau dăltuite în piatră.
N-am vrea să credem că într-o bună zi, când noi nu vom mai fi demult, aceştia să devină sfinţi.
Ne exprimăm speranţa şi credinţa în Dumnezeu, dar şi în Dumneavoastră, că a venit momentul să o faceţi!
Cu plecăciune şi aleasă preţuire,
Preşedinte,
Ing. Octav Bjoza”
***
As adauga aici o parte din ceea ce scriam pe blog la 13 septembrie 2014 in legatura cu acest subiect (legatura la acea pagina, aici):
La 16 aprilie 2014, intr-un interviu al ÎPS Laurențiu Streza – Mitropolitul Ardealului dat Agerpres acesta preciza că “Biserica Ortodoxă Română nu se opune canonizării Părintelui Arsenie Boca“. Iar Parintele Mitropolit Laurențiu Streza este chiar preşedintele Comisiei sinodale de canonizarea a sfinţilor români! – si totusi, in interviul citat raspunde la intrebarea: “Credeți că e posibilă canonizarea părintelui Arsenie Boca? Cât timp trebuie să mai treacă?” , astfel: “Poate să fie rapid, poate să mai treacă timp, depinde de voia lui Dumnezeu. Îmi cereți un lucru…. Eu pot să fac această mărturisire, că aș fi cel mai fericit om din lume, membru al Sfântului Sinod, cu atât mai mult că l-am cunoscut pe părintele, să pot să semnez și eu pe actul de canonizare.”
… Intelegem ca decizia se afla deasupra Comisiei Sinodale de Canonizare, incepand de la Preafericitul Parinte Daniel (Ciobotea), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. De asta data, noua scrisoare a ASOCIAŢIEI FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI ŞI VICTIME ALE DICTATURII DIN ROMÂNIA, nu ar trebui sa mai lase loc amanarilor…
Marturii despre Sfintii Inchisorilor – aparitie editoriala din august 2014
La inceputul anului 2014, tanarul jurnalist baimarean Vlad Herman semnala pe blogul sau intentia de a culege noi marturii despre Sfintii Inchisorilor si lucrarea lor prezenta (cititi aici). De cateva zile, intentia lui s-a transformat in fapta, caci Vlad Herman a reusit, cu repeziciunea cu care deja ne-a obisnuit in acest an 2014, sa publice noua culegere de marturii cu titlul “Sfintii Inchisorilor, stalpi ai Ortodoxiei si Neamului Romanesc – Marturii. Minuni“ – Editura Meteor Press, Bucuresti, august 2014. El a mai lucrat la si a coordonat in ultimele douasprezece luni de zile, aparitia altor patru carti – trei cu marturii actuale despre Parintele Arsenie Boca, si una despre Parintele Justin Parvu. Cinste dragostei si zelului sau!
Fotografie in chilia Parintelui Justin Parvu din manastirea de calugari de la Petru Voda, reprezentand o copie afisata pe peretele chiliei cu imaginea osuarului de la Aiud, unde s-au savarsit din viata frati de suferinta ai parintelui Justin, mucenici ai inchisorii de acolo
Sfintii inchisorilor – azi. In cautarea unor noi marturii: VLAD HERMAN (apel)
Vlad Herman face parte din noua generatie de insufletiti si insufletitori ai Romaniei de azi. Sociologul Ciprian Voicila ii facea de curand o scurta caracterizare, cu prilejul lansarii primei carti de a carei aparitie s-a ocupat Vlad Herman – “Avva Justin. Mărturii. Amintiri. Minuni“. (Ed. Areopag, 2014). Lansarea cartii a avut loc in cadrul Conferinței despre Sfinții Închisorilor, marți 18 februarie 2014, ora 18.00, Bucuresti. Ciprian Voicila scria pe blogul sau (link aici): “Consider că Vlad Herman – ca și mirobolantul (pentru mine) Alexandru Costache, un tânăr în care discreția s-a logodit cu inteligența și buna cultură și pe care nu am reușit, încă, să-l conving să scrie- sunt viitorul României de mâine, care a primit prin Părintele Justin, în cel mai tradițional sens cu putință (traditio înseamnă „a transmite”, „a da mai departe”) valorile centrale ale generației de eroi și sfinți, ale cărei origini – oricum am da-o noi la întors- au fost stabilite la 1927. Valorile Sfinților Închisorilor au fost date mai departe generației de mâine. Un lucru semnificativ, aș îndrăzni să spun, chiar esențial. Doar că generația de mâine – luându-i ca exponenți pe Vlad Herman și Alexandru Costache – are nevoie și de faptele noastre, nu doar de discursurile noastre sterile. Mai ales că generația Sfinților Închisorilor glăsuia mai întâi prin fapte. Nu întâmplător Părintele Justin Pârvu dădea binecuvântare oricărui om care voia să facă – din toată inima- ceva, indiferent dacă acel ceva era definit de contextul de viață al fiecăruia, era semnificativ doar pentru el (prin semnificația unui cuvânt înțelegându-se regula lui de folosire, în sensul lui Wittgenstein II- notă, poate inoportună, pentru filosofi sau absolvenți de filosofie).”
Al doilea volum coordonat de Vlad Herman, este in curs de intrare pe standurile livresti la inceputul lunii martie 2014, si este dedicat marturiilor care continua sa se adune despre un alt mare duhovnic roman, Parintele Arsenie Boca. Este vorba despre: “De dincolo am sa va ajut mai mult! Marturii despre Parintele Arsenie Boca” (Ed. Areopag, 2014).
In prezent, Vlad Herman se ocupa de strangerea unor marturii noi despre Sfintii Inchisorilor, pentru a le aduna intr-o noua carte, spre folosul nostru, spre intarire duhovniceasca. Apelul sau este ca cei care pot contribui la realizarea unui asemenea volum, sa o faca (puteti scrie direct pe blogul sau: http://vladherman.blogspot.ro/ ori la adresa de email: vlad.herman@gmail.com).
***
“Salut generația ce vine, indiferent de numele sub care ni se arată: Vlad Herman, Alexandru Costache, Cavalerul Trac, și toți cei împreună cu ei.“ (Ciprian Voicila, februarie 2014)
“Ce i-a înspăimîntat pe antihrişti? DRAGOSTEA!”
Asa incepe titlul noii postari de pe site-ul Manastirii Petru Voda. Nu am putut sa nu ma gandesc instantaneu, citind titlul acesta, la ce-mi trecuse prin minte si am scris pe blog, fiind martora (ca multi altii…) la lupta cu antihristii din virtual, care au atacat necontenit in ultimele saptamani site-ul manastirii, incercand cu cerbicie sa astupe inimi pline de dragoste cu gesturi de astupat cuvintele. Caci simtisem si eu, si exprimasem (link aici) ca in lupta contra iubirii nu exista sansa de izbanda, decat in mintile bolnave.
Biserica Manastirii Petru Voda – desen de Gabriela Mihaita David (albastrude.wordpress.com)
Bucuria e mare, cand de la Petru Voda ne vin, oriunde ne-am afla, intariri sufletesti si innobilari intru iubire, chiar si pe calea aceasta, electronica. Asa cum se poate, in virtual… Caci in real ne trebuie timp, fonduri, si cu siguranta multa dragoste si nadejde, sa putem ajunge in Polul sfintit de credinta si dragoste al Parintelui Justin din Neamt. Iubirea insa, nu se impiedica de spatiu, iar intalnirile acestea, in virtual, sunt bune pentru incepatorii mireni ca noi, pentru crestinii caldicei ce suntem, care nu stiu si nu sunt vrednici a primi harul intalnirii in duh.
Parintele Justin Parvu – desen de Gabriela Mihaita David
“Ce i-a insapimantat pe antihristi? Dragostea…” este al doilea interviu al Părintelui Justin Pârvu, luat de Constanţa Costea la Mănăstirea Petru Vodă în Ianuarie 1993, pe care-l putem citi pe site-ul manastirii. In vremea aceea (1993) – caci abia se construise prima biserica – a manastirii de calugari, “imaginea foarte puţin celebră în înalta societate a Părintelui Justin, un mare cunoscător din lăuntru al societăţii laice” nu reprezenta inca, mare lucru. Azi insa, e pilonul pe care ne sprijinim, multi dintre noi! Si, cu siguranta este “un balaur nevăzut între iubire şi dreptate – şi răstiri parţiale, aluzive ale unui adevăr prea intens sau prea dureros pentru a fi complet exprimat.“
“Cea mai frumoasa perioada din viata mea” – Parintele JUSTIN PARVU
In numarul 3/2008 al revistei ‘ATITUDINI‘ – revista Fundatiei Justin Parvu, a aparut un interviu realizat de Maica Fotini de la Petru Voda, despre perioada petrecuta la inchisoarea de la Aiud, de catre Parintele Justin. Extrag mai jos din acel text, raspunsul Parintelui la intrebarea: “Ce a insemnat puscaria Aiudului pentru sfintia voastra?”
Parintele Justin – desen de Gabriela Mihaita David (albastrude.wordpress.com)
“Primii doi ani din Aiud au fost pentru mine cea mai linistita perioada din viata mea. A fost singurul loc din viata mea in care am avut si eu timp de o pravila, de un canon de rugaciune mai intensa, ca, altfel, tot restul vietii a fost o continua hartuiala. Dar eu m-am lasat mereu in voia lui Dumnezeu si nu mi-a placut niciodata sa fug de greu. Tot ce am primit in viata mea am luat-o ca din mana lui Dumnezeu. In Aiud am stat singur in celula vreo 6 luni. Si a fost cea mai frumoasa perioada din viata. M-am intretinut acolo cu scrierile insemnate pe pereti. Erau o multime, din toate domeniile. Tot ce voiai: vocabular pentru engleza, franceza, germana, italiana, teologie, agricultura si din orice domeniu puteai gasi acolo insemnari folositoare. Aici am descoperit cu adevarat taina vietii duhovnicesti. Aici am invatat intr-adevar sa si mananc. In camaruta asta au venit momente de liniste si pace, de post, si nu lipsea rugaciunea. Aveam un program alcatuit din rugaciunea ‘Domane Iisuse…’, ‘Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu’ si Paraclisul Maicii Domnului. Aici am invatat sa ma rog si frumusetea acelei rugaciuni n-am mai trait-o niciodata in libertate. Cei pe care i-a invrednicit Dumnezeu sa moara mucenici acolo ajunsesera cu adevarat la un stadiu sporit al rugaciunii si Hristos i-a luat degraba la El.“
anomismia 