anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Ziarul Lumina: portrete de marturisitori crestini in baza documentelor din arhiva CNSAS – Valeriu Gafencu si Ioan Ianolide

Ziarul Lumina a publicat foarte recent un grup de articole-sinteza alcatuite de istoricul si cercetatorul Adrian Nicolae Petcu, articole ce aduc o serie de lamuriri documentare privind portretul a doi mari marturisitori crestini ai temnitelor comuniste: Valeriu Gafencu si Ioan Ianolide.

Ioan Ianolide lasase in urma scrieri de o uriasa valoare documentara, pe care dragostea si munca grupului monastic de la Manastirea Diaconesti le-a adus la lumina prin publicarea, la Editura Bonifaciu din Bacau, a trei carti nepretuite: ““Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua” (2006),  “Detinutul profet” (2009)  si “Testamentul unui nebun” (2015).

AN_petcu

Istoricul Adrian Nicolae Petcu

Iata ca in ultimele sapatmani, Ziarul Lumina, prin aportul documentar al lui Adrian Nicolae Petcu, completeaza informatiile de tip memorialistic din cartile citate prin publicarea unor elemente semnificative extrase de asta data din dosarele existente in arhiva CNSAS. In acest fel, profilul celor doi se desavarseste cu cinste in revista Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane.  Seria din Ziarul Lumina se intituleaza “Mărturii de spiritualitate creștină în temnița comunistă”. Primul subtitlu este “Duhovnicul lui Valeriu Gafencu” – articolul a aparut la 30 septembrie 2015  (cititi aici), iar al doilea, este: “Confesiunea lui Ioan Ianolide” – acesta fiind divizat in parti (partea I – publicata la 7 octombrie 2015, partea a II-a la 12 octombrie 2015, si aflata in curs de publicare intr-un numar viitor al revistei, partea a III-a).

Imaginile de mai jos sunt preluate din partea I-a si a II-a a articolelor semnate A.N. Petcu citate mai sus si sunt fotocopii ale unor pagini din procesul verbal de confruntare despre care se face vorbire, dintre detinutul reeducat Nuti Patrascanu si detinutul care a refuzat reeducarea, Ioan Ianolide, confruntare ce a avut loc la 17 aprilie 1959. Valeriu Gafencu si Ioan Ianolide au fost considerati ca elemente de baza din cercul misticilor care se opuneau incercarilor de reeducare orchestrate de Securitate.

IIanolide1 facsIIanolide

Din textul partii a II-a a articolului semnat de Adrian Nicolae Petcu, redau aici (cu multumiri) un scurt paragraf: “În anul 1950, fiind împreună cu legionarul Gafencu Valeriu la Târgu Ocna, acesta mi-a făcut cunoscută starea lui de conștiință în fața morții, pe care el și-a fixat-o într-un număr de aproximativ 36 principii intitulate, sub diferite forme ca: «Principii de viață creștină», «Năzuințe creștine» și «Votul meu». Aceste principii au un caracter exclusiv creștin și ele aveau drept scop integrarea omului creștin-ortodox în învățătura și dogmatica Bisericii creștine. Ele se refereau și la cei care nu sunt creștini și la cei ce sunt mai puțin creștini, în scopul de a-i aduce și pe aceștia pe adevărata linie creștină. (…) Scopul cu care am discutat principii de viață creștină cu cei menționați mai sus a fost cunoașterea de către ei a învățăturii creștine și a mijloacelor de purificare sufletească.

***

Va invit sa vizionati un interviu din 9 octombrie 2014 de la ADEVARUL LIVE cu tema „Religia e opiu pentru popor!“ Despre prigonirea bisericilor în comunism şi despre „sfinţii închisorilor“ – la care a participat si Adrian Nicolae Petcu.

2 Comments »

Asociația Ortodoxia Tinerilor: propunere de intampinare a zilei nationale a Romaniei

Pelerinaj-FCP-ziua-nationala

Leave a comment »

21 septembrie: 20 de ani de la plecarea in lumea dreptilor a Parintelui marturisitor Dimitrie Bejan

Afirmatiile Parintelui Justin Pârvu, in cartea “Viața părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale și ale altora“, Editura Christiana, București, 2007, pag. 347-348:

Un alt mare erou al vieții noastre creștine și naționale este Părintele Dimitrie Bejan, care a dus apostolatul până în inima Siberiei. Acolo a făcut el cunoscută Ortodoxia noastră, menținând viața spirituală a tuturor celor din lagăr, ortodocși și catolici. În sărbători liturghisea cu o găleată mare de zece kilograme de Sfânta Împărtășanie, iar rusoaicele veneau și băteau la poarta lagărului să-l cheme pe “batiușca Bejan” să le facă aghiazmă, Sfântul Maslu și alte servicii religioase. Acolo, în Rusia, Părintele Bejan fusese condamnat la moarte, dar a găsit, ca și Apostolul Pavel, o formulă de a fi judecat în țară.
Trimis acasă din lagărul siberian, a intrat în pușcăriile grele din România. A fost un stâlp al vieții noastre spirituale. Și după eliberare a căutat să mențină viața duhovnicească, însă, ca și pe Părintele Gheorghe Calciu, chiar frații lui l-au trădat. Condamnat și eliminat de ceilalți, a fost scos la pensie și dus ca bolnav în satul lui, la Hârlău. Pe amândoi acești părinți, Calciu și Bejan, eu îi pun împreună, pentru gândirea lor frumoasă și viața lor de jertfă.

Filmul documentar de mai jos, in 3 episoade, prezinta succint viata cu totul aparte a Parintelui Dimitrie Bejan – un model ortodox unic, inca mult prea putin cunoscut.

Exista pe Youtube doua inregistrari video extrem de valoroase, si posibil singulare, realizate in decembrie 1993 (cu aproape 2 ani inainte de trecerea Dincolo) cu Parintele Dimitrie Bejan de catre IPS Parinte Serafim Joanta (la acea vreme proaspat ales ca Mitropolit Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, si despre care insusi Parintele Bejan s-a exprimat in 1993-1994: “Acesta este cel mai pur ierarh din Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane de astazi” – in cartea “Bucuriile suferintei” – de Pr. D. Bejan, Ed. Manastirea Sihastria, 2010, pag. 142)

Leave a comment »

Azi – Ziua Crucii: comemorari la Aiud, Gherla, Baia Sprie si in alte locui ale detentiei comuniste…

Fotografiile de mai jos sunt din chilia memoriala a martirilor si marturisitorilor romani din inchisorile comuniste,   deschisa la Manastirea Paltin- Petru Voda.

 

IMN
de Valeriu Gafencu

Vă cheamă Domnul Slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi Biserica Creştină
Cu pietre vii, zidite-n temelii!
Să crească-n inimile voastre-nfrânte
Un om născut din nou, armonios,
Pe chipurile voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Un clopot tainic miezul nopţii bate,
Iisus coboară pe pământ,
Din piepturile voastre-nsângerate
Răsună imnul Învierii sfânt.
Smulgeţi-vă din ceata celor răi,
Intraţi în cinul oastei creştineşti,
Priviţi spre Porţile Împărăteşti,
Căci cei din urmă fi-vor cei dintâi.
Veniţi creştini, luaţi Lumină,
Cu sufletul senin, purificat,
Veniţi flămânzi, gustaţi din cină,
E Nunta Fiului de Împărat!

Leave a comment »

Intaiul Simpozionului Naţional „Sfinţi, Eroi şi Martiri” la Manastirea de la Sambata de Sus

Informatiile de mai jos au ca sursa site-ul Mitropoliei Ardealului si Ziarul Lumina (de la 11 sept. 2015), iar fotografiile inserate sunt proprii:

DSC06637

In perioada 9-13 septembrie 2015, la Academia Teologică a Manastirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus se desfasoara prima ediţie a Simpozionului Naţional „Sfinţi, Eroi şi Martiri“. Organizarea este relizata de Secretariatul de Stat pentru Culte, Mitropolia Ardealului, Muzeul Naţional Militar „Regele Ferdinand I”, Mănăstirea „Brâncoveanu” şi Universitatea „Tomis” din Constanţa.

Intre lucrarile prezentate se gasesc:

Eroii, piatra de temelie a unui popor“- pr. Mihai Vînătoru

Ciprian Porumbescu şi Societatea Culturală Arboroasa – primul mijloc de rezistenţă a românilor bucovineni în perioada habsburgică” – dr. Alexandrina Cuţui şi drd. Ciprian Tocar

DSC05877

Fotografie din Muzeul Ciprian Porumbescu

Un erou al celui de-Al doilea Război Mondial. Preotul maior Veron Muşătescu, confesorul garnizoanei Târgovişte” – dr. Teodora Giurgiu

Eroismul, valoare perenă a neamului românesc” – pr. drd. Constantin Mănescu

Eroismul în cotidian, redimensionarea catehetică” – pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Un martir al vremurilor noastre – Ioan Ianolide” – dr. Steluţa Chefani-Pătraşcu.

DSC09702

Portret Ioan Ianolide – lucrare in lemn a maicilor de la Manastirea Paltin-Petru Voda, aug. 2015

DSC09706

Cruciulita sculptata in os de Ioan Ianolide, Manastirea Paltin-Petru Voda, aug.2015

Leave a comment »

Ioan Ianolide, “detinutul profet”…

II_Detinul profet

Ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești. Editura Bonifaciu, 2009

Necazurile brutarului de cuvinte

Ioan Ianolide

Ce de oameni s-au strâns, frăţioare!

Livizi şi supţi,

Desculţi şi rupţi,

Zgribuliţi aşteaptă în bătaia vântului,

Să le frâng în două, ca pe soare,

Pâinea rumenă a cuvântului.

O, Doamne!

Dar eu sunt brutarul sărac!

Zadarnic flămânzii s-au strâns lângă vatră…

Pe foc nu mocneşte decât un crâmpei de arac,

Şi nici un pumn de faină-n covată nu este.

Ia, coc şi eu, acolo,

Sub ţestul vechi, o piatră,

Cum a făcut femeia săracă din poveste,

Să-şi amăgească ţâncii care plângeau, flămânzi.

Pe vremea aceea, pesemne, sfinţii blânzi

Mai colindau pământul

Şi pietrele – minune! – le preschimbau în pâini.

Hei, cin’ să fie, măre?

Sau poate numai vântul….

Şi ăi câini, ce latră-n uliţă a om străin…?

Sfinte Doamne, Sfinte Petre!

Spre bordeiul meu s-aud paşii cum vin…

***

Am fost la doctor. Sunt bolnav de mulţi ani, dar doctorii au minimalizat boala mea. M-au consultat zeci de medici, făcând toate investigaţiile ştiinţifice necesare. Mi-am dat seama că ei se înşelau şi, în luna iulie, mi-am diagnosticat singur o tumoare abdominală. Acum o confirmă şi ei, căci este atât de mare, încât abdomenul meu e cât o butie (butoi) şi diform pe partea dreaptă. Operaţie nu pot suporta şi nu o accept, căci nu vreau să mor pe masa de operaţie, ci să mă sting conştient şi împăcat cu Dumnezeu, cu mine însumi şi cu oamenii. Nu mai am mult de trăit, probabil câteva luni de zile. Voi căuta să plinesc tot ce se cuvine sufletului şi vieţii mele creştine, în care port crucea generaţiei căreia îi aparţin. Am de transmis un mesaj atât creştinătăţii, cât şi omenirii. Sunt perfect lucid, echilibrat şi calm sufleteşte, încât sper să pot să exprim adevărul curat, în cea mai subţire vedere a lui. Doamne, ocroteşte-mă în ultimii paşi ai trecerii mele. Pe Tine Te preaslăvesc, acum şi în vecii vecilor. Amin!

Ioan Ianolide, 8 august 1985

Leave a comment »

Martori si martiri ai persecutiei religioase: Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa

Filmul documentar de mai jos este extras din seria “Memorialul durerii” – serial documentar de televiziune in 120 de episoade care prezintă persecuția, închisorile, lagărele de muncă forțată si acțiunile represive ale „Securității” din România comunistă. Producatorul principal al seriei “Memorialul durerii” este doamna Lucia Hossu-Longin. Seria filmica fost achiziționata de Biblioteca Congresului American și de arhivele Hoover, fără să fie însă difuzata în afara României. Pentru serie au fost filmate peste 100.000 de minute cu supraviețuitori ai închisorilor comuniste. (sursa info: Wikipedia).

Episodul preluat aici se refera la cazul Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa (1927-2006) – care a indurat peste 21 de ani de inchisoare, al carui mormant se gaseste la Manastirea Petru Voda, si care intre altele, in perioada Postului Paștilor din anul 1978, a ținut cu un curaj si determinare neintalnite, la Biserica Radu voda din Bucuresti, un șir de 7 prelegeri – “Șapte cuvinte către tineri“, predici de atitudine si de mare insufletire spirituala, care s-au bucurat de o mare audiență în rândul studenților si in special al politehnistilor din București din acea vreme. Interviurile cu Parintele Calciu care apar in film definesc un model uman cu totul de exceptie pentru spiritualitatea romaneasca din timpul comunismului:

Leave a comment »

A treia scriere-testament ramasa de la Ioan Ianolide – publicata recent de Editura Bonifaciu

testam_IIanolide

Dupa publicarea in 2006 a scrierilor revizuite si ordonate la Manastirea Diaconesti, salvate si ramase de la unul dintre cei mai chinuiti dar si adanci analisti ai detentiilor anti-sistem din Romania, Ioan Ianolide (1919-1986), frate de celula cu mai cunoscutul marturisitor si mucenic Valeriu Gafencu – scrieri cumulate in volumul “Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua” (Ed. Bonifaciu), si dupa publicarea in 2009 a unui nou volum de scrieri ramase de la supravietuitorul si martorul Ioan Ianolide, sub titlul “Detinutul profet. Predanie a marturisitorilor romani din inchisori” (Ed. Bonifaciu), de foarte curand aceeasi editura a publicat o alta parte a scrierilor mostenite de la Ioan Ianolide – care au fost stranse in volumul “Testamentul unui nebun” (Ed. Bonifaciu, 2015).

Cartea “este mărturisirea unui om întemniţat 23 de ani sub trei regimuri politice diferite. Eliberat in 1964, a vrut să schimbe celula închisorii cu chilia monahală, dar i s-a interzis. A rămas să locuiască într-un apartament anonim din blocurile uniforme ale Bucureştiului, lucrând ca muncitor la o cooperativă de produse artizanale. Sufletul său clocotea însă de tumultul amintirilor, de nevoia de a împărtăşi oamenilor experienţa tragică dobândită atât amar de ani petrecuţi printre sfinţi şi demoni. De aceea, în singurătatea camerei sale, fostul deţinut a început să-şi scrie memoriile, ascunzând pagină după pagină în suportul paralelipipedic al unei veioze cu picior din odaie. Cu riscul propiei vieţi, Ioan Ianolide a salvat astfel adevărul despre un trecut pe care Securitatea l-ar fi vrut îngropat odata cu trăitorii lui“(extras din prezentarea Editurii Bonifaciu).

1 Comment »

Azi, la ziua de comemorare a Sfintilor Romani / Sfinții Închisorilor – Marturisitorii din temnitele comuniste: MOSTENIREA MARTIRILOR ROMANI = “documente pentru o lume noua!”

“Frânturi de mărturisiri”

(Extras din prefata cartii “Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă, Editura Christiana, București, 2006, autor: Ioan Ianolide. Autorul, alături de Valeriu Gafencu, a luptat pentru apărarea credinței ortodoxe, făcând parte din “grupul misticilor” in perioada detentiilor politice pentru anti-bolsevism si anti-comunism. A fost  întemnițat timp de 23 de ani in inchisorile cele mai grele din tara: Aiud, Gherla, Pitești, Tîrgu Ocna. In perioada 1981-1984, la ani dupa eliberare, s-a ocupat de scrierea memoriilor si a realizat analize de sistem dintre cele mai relevante, complexe si desavarsite din cate s-au scris la noi, privind fenomenul carceral si opresiv-ateu privit si trait din interior):

image-9

Ioan Ianolide (1919-1986) – portret in tehnica pix de Gabriela Mihaita David

Timp de trei ani am scris aceste pagini tensionat, urmărit, singur. Nu le pot reciti. Nu le pot sistematiza. Sunt bătrân şi bolnav. Nu mai pot lupta, nu mai pot rezista dar nu pot muri fără a mărturisi tuturor oamenilor, cinstit şi obiectiv, cele ce am trăit, am văzut şi am suferit. Sunt 16 ani de când ne-am eliberat plângând, sufocaţi, trişti din Aiud şi de când ne simţim întemniţaţi de statul ateist. Nu avem libertate, nu avem mulţumire sufletească, nu avem dreptul de a ne exprima, de a mărturisi public. Îmi fac o datorie sfântă faţă de lumea întreagă în a comunica cele petrecute aici şi sunt conştient că nu îmi risc viaţa, ci sufletul. Căci dacă m-ar ucide pentru această mărturisire de adevăr aş fi fericit dar ei ucid sufleteşte, ei distrug omul, ei ne vor unelte ale iadului lor şi asta mă înspăimântă. Am mărturisit adevărul şi numai adevărul. Cred că dincolo de neputinţa mea se săvârşeşte lucrarea lui Dumnezeu. Sunt în deplină pace sufletească, lucid mintal, lipsit de orgolii, încât am putut mărturisi aici fără nici o umbră de modificare a realităţii. Încercăm să-L vestim pe Hristos cel răstignit în secolul XX. Aici s-au petrecut minuni, aici au renăscut sfinţenia şi martiriul, aici mărturisitorii şi-au dăruit viaţa pentru credinţă. Aici holdele sunt coapte dar culegătorii sunt ucişi. Aici se vrea uciderea sufletească a oamenilor!

Aceste rânduri le scrie un nimeni, un anonim, un bătrân, un proscris şi el, ca şi Calciu, Soljeniţîn, Iacunin cu tot neamul lor. Omenirea trebuie să opteze şi să îndrăznească. Nu ştiu ce se va întâmpla cu aceste mărturisiri şi nici cu mine, dar am fost dator să le scriu. Dacă voi fi arestat şi chinuit, nu voi mai fi eu răspunzător de ce se va petrece cu mine. Eu sunt cel cuprins în aceste rânduri – testament şi cu groază gândesc că aş putea fi mutilat sufleteşte, mental şi volitiv – dar pe acela să nu-l ascultaţi, ci să faceţi responsabili pe torţionarii mei de mutilarea mea. Mă rog fierbinte să fiu păzit, să nu cad, să mor fără pată, creştineşte iar aceste mărturisiri să găsească suflete curate şi credincioase care să le primească şi prin care să rodească. De aceea această carte se va numi “Document pentru o lume nouă”. Atâta vreme cât eu voi mai trăi aceste documente să nu se publice, ele pot fi însă folosite ca material documentar, scris aşa încât să nu conducă vigilenţa securităţii până la mine.  Repet, este o mărturisire – o dedic oamenilor. E o modalitate ultimă de dragoste şi de slujire!

Amin

Ioan Ianolide – Ianuarie 1982

 

…Noi am vorbit din plinul vieţii în Hristos, din adâncul celei mai cumplite prigonori, din dăruirea pînă la jertfă. Noi am văzut între noi strălucind sfinţi şi martiri şi de aceea îndrăznim cu contribuţia noastră. Fenomenul religios a fost general dar s-a manifestat deplin în Valeriu, şi noi despre el mărturisim. Deci pe Hristos cel Viu în Valeriu, pe Hristos din secolul XX, pe Acesta Îl mărturisim! Am avut şansa unor confruntări dramatice pentru credinţă… am cunoscut oameni care au realizat plinul uman, sfinţenia, mucenicia, dar printr-o cernere cruntă… Am tăria să mărturisesc că sunt un om fericit întrucât am văzut un om în care via, gândea, zâmbea, trăia şi biruia Hristos: Valeriu Gafencu .

Ioan Ianolide 

6 Comments »

“Ce sunt sfintii?” – lamuriri din zilele noastre…si o cuvantare transcrisa a Parintelui Arsenie Boca, din perioada cand slujea la Manastirea Sambata

In ultimii ani se vorbeste tot mai intens despre canonizarea Parintelui Arsenie Boca, mai ales intre mireni. Pana la urma, este o oficializare care va fi sau nu, in urma unui demers greoi si alambicat (dupa cum se va vedea mai jos). In cazul Bisericii Ortodoxe Romane, Sfantul Sinod a stabilit in noiembrie 2002 “Metodologia de cercetare si examinare a propunerilor de canonizare” prin hotararea 4255/2002. Mai jos sunt punctele importante ale acesteia (preluate de aici):

“a. Orice propunere de canonizare trebuie insusita de eparhia respectiva si apoi data in cercetare, documentare si examinare unor organe eparhiale si persoane competente (profesori, cercetatori, istorici, canonisti etc.) in perspectiva promovarii ei. Eparhia se va ingriji sa intocmeasca in proiect slujbele religioase necesare, un referat sinteza cu motivele si argumentele care ar putea conduce la luarea unei hotarari de canonizare, precum si proiectul Tomos-ului de canonizare. Rezultatele studiilor si cercetarilor vor fi publicate in presa eparhiala si in alte reviste bisericesti.

b. Propunerea de canonizare cu rezultatul cercetarilor va fi inaintata Cancelariei Sfantului Sinod, care, la randul sau, cu aprobarea Prea Fericitului Parinte Patriarh, o va indruma Sinodului Mitropolitan pentru eventualele completari, amendamente, aviz, insusirea propunerii de canonizare sau recomandari.

c. Propunerea insusita de Sinodul Mitropolitan, cu hotararea sa asupra intregului dosar vor fi restituite Cancelariei Sfantului Sinod, care, cu aprobarea Prea Fericitului Parinte Patriarh, le va trimite comisiei sinodale pentru Canonizarea Sfintilor Romani pentru studiere, aviz final si propunere catre Sfantul Sinod.

d. In cazul in care fie Sinodul Mitropolitan, fie Comisia pentru Canonizarea Sfintilor Romani, fie Sfantul Sinod constata ca in buna masura dosarele cu rezultatele studiilor cercetarilor si propunerilor pentru canonizare trebuie completate, dosarele respective se restituie cu recomandari si indrumari eparhiei care a facut propunerea initiala pentru indeplinirea acestora, dupa care eparhia le inainteaza din nou Sinodului Mitropolitan pentru a se urma procedura stabilita mai sus.

e. Daca Sfantul Sinod aproba propunerea de canonizare, emite Tomos-ul de proclamare a canonizarii, fixeaza data sarbatoririi si aproba introducerea ei in calendarul bisericesc. De asemenea, Sfantul Sinod aproba icoana sfantului, precum si slujbele religioase in cinstea lui, dispunand introducerea lor in cartile de cult”.

***

La momentul la care vorbim (31 martie 2015) nu se cunoaste in randul mirenilor nici macar daca pasul “a” al “Metodologiei” de mai sus a fost urmat. Altfel spus, nu stim daca vreo eparhie (arhiepiscopie) din tara a depus la Cancelaria Sfantului Sinod referatul sinteza cu motivele si argumentele care ar putea conduce la luarea unei hotarari de canonizare a Parintelui Arsenie Boca! Sustin aceasta intrucat “rezultatele studiilor si cercetarilor” din primul pas al derularii procedurii  nu au fost “publicate in presa eparhiala si in alte reviste bisericesti“. In cazul in care exista asemenea rezultate publicate, as fi fericita ca cititorii acestui blog sa ma atentioneze.

Pe de alta parte, la 13 martie 2015 am fost martora la Manastirea Prislop, la cuvantul din biserica al Parintelui Daniil Stoenescu (Episcop Locțiitor (Administrator) al Episcopiei Daciei Felix – unul dintre ultimii ucenici ai Parintelui Arsenie si care alaturi de maicile de la metocul din Sinaia au adus la lumina in ultimii 10 ani o parte insemnata a scrierilor ramase de la Parintele Arsenie) – cuvant de la finalul parastasului de pomenire al Maicii Zamfira Constantinescu, care arata dorinta si necesitatea realizarii desupra mormantului Parintelui Arsenie de la Prislop a unui fel de “chivot” care sa protejeze mormantul Parintelui Arsenie “de cele ce vor veni” (cititi aici). In fapt, Parintele Daniil a indicat pe cei mai in masura sa se ocupe de aceasta constructie protectoare – respectiv pe Părintele Gurie – Episcopul Devei și Hunedoarei (de care apartine Prislopul) si pe Maica stareta de la Prislop – Pavelida Munteanu. S-a putut deduce de asemenea ca chivotul de protectie al mormantului Parintelui Arsenie este necesar si pentru a nu permite extragerea partilor de moaste din mormant, dupa canonizare.

***

Nu minimalizez nicidecum decizia ce ar putea fi luata prin aprobarea de catre Sfantul Sinod de canonizare a Parintelui Arsenie Boca, insa dincolo de ea sunt – de ani si ani de zile,  trairile oamenilor, schimbarea vietii lor, iar acestea nu au nevoie de nicio “metodologie”. Sunt probabil sute, mii de oameni, care in tacere si piosenie au primit NEMIJLOCIT ajutorul intru indreptare si credinta al Sfantului Ardealului. Ei au primit cu smerenie in intimitatea necuvantatoare a inimii lor puterea Duhului Sfant  prin rugaciunea ridicata catre Parintele Arsenie. Dincolo de faptele acestea, nimic nu poate fi descris in cuvinte ori de exprimat in dimensiuni terestre. As indrazni sa ma numar intre ei…  Din pacate insa, in ultimele luni de zile, s-a trecut dincolo de limitele crestinesti cu evlavia, adoratia si cu zelul nostru, al mirenilor, mai ales ca aceste sentimente si stari au inceput sa fie induse in masa prin emisiuni si articole manipulatorii si adesea partial ori voit-eronate, aparute in mass-media, la posturi TV si in ziare. As nominaliza la loc de frunte postul “Romania TV” si ziarul “Adevarul” (mai ales anumite editii locale).  Am fost apoi de curand martora unor manifestari pe care le-as numi de-a dreptul pagane, ori cel putin deplasate, cand la Manastirea Prislop, langa mormantul Parintelui Arsenie, am vazut oameni care au inceput sa sarute si sa bata matanii in fata copacului… in coaja caruia este scrijelita de ani buni o cruce, a carei poveste am prezentat-o pe blog cu ceva timp in urma, fiindu-mi povestita de o Maica de la Prislop (cititi aici). Si tot acolo la Prislop, am vazut deznadejdea cu adevarat “inspirata” de fortele celui rau, cand oamenii arunca bani la baza copacului cu crucea scrijelita, in paraiasul ce insoteste aleea de urcare in cimitir, sau in lacusorul din curtea manastirii (cititi aici). Acest fel de manifestari nu mai au nimic in comun cu credinta in Iisus si in Invierea Sa. M-am intrebat deci, ingrozita, despre ce evlavie am ajuns sa vorbim, cand ne referim la Parintele Arsenie Boca?…

***

FOTOGRAFII DIN BISERICUTA VECHE A MANASTIRII SAMBATA – ACOLO UNDE A SLUJIT PARINTELE ARSENIE IN PERIOADA 1939-1948:

Iata insa ce spunea insusi Cuviosia sa in anii cand predica la Manastirea Sambata (cel mai probabil in perioada 1946-1948) despre sfinti si sfintenie. Preiau mai jos transcrierea unei parti a predicii cu titlul “CE SUNT SFINTII?” tinuta de Parintele Arsenie si pastrata de Parintele Arhimandrit Serafim Popescu, prieten intreaga viata al Parintelui Arsenie (scrierea este extrasa din cartea “Din Invataturile Parintelui Arsenie Boca:  Omul, zidire de mare pret“, Ed. Credinta Stramoseasca, ed. III-a, 2009 (pp.194-197)):

DSC06796

Fotografie cu Parintele Arsenie la Izvorul de la Manastirea Sambata ce ii poarta numele (probabil de la sfarsitul anilor 1940)

Astazi Biserica Ortodoxa ii pomeneste pe toti sfintii: trecuti, prezenti si viitori. Aceasta zi e inchinata si Sfintilor ce vor avea sa vina pana la sfarsitul veacurilor.

Cine sunt sfintii? Sunt oameni ca si noi, numai ca acestia au pus iubirea de Dumnezeu mai presus decat iubirea de tata, de mama, de fiu, decat iubirea de patrie, decat iubirea de pamant, decat iubirea de lumea aceasta. Sfintii, prin urmare, sunt oameni care au urmat intocmai pe Iisus, iubindu-L pe El mai presus decat acestea din viata asta […]

Si multi Il urmeaza pe Iisus pana la muntele Fericirilor, dar foarte putini Il urmeaza pana la Golgota, pana pe Cruce. Pana sub Cruce astrabatut numai iubirea Maicii Sale si a ucenicului iubirii.

Acum stiti ce-s sfintii – eroii iubirii divine!

Am avut o vreme din viata mea – caci si viata mea se aseamana cu a tuturor oamenilor – in care imi era rusine sa pomenesc de “iubire”, pentru ca nu stiam de iubirea divina, ci stiam numai ce stiu oamenii sa iubeasca: parinti, sotii, copii, casa, avutie; iar altii se intrec sa iubeasca pacatele, marirea desarta, stralucirea, luxul. Si pentru aceasta imi era oarecum rusine sa pomenesc numele “iubire”.

Orice altfel de iubire este pacat, afara de iubirea divina – adica de Dumnezeu si de iubirea de oameni, pornind de la Dumnezeu.

Daca Il iubesti pe Dumnezeu si din cauza Lui ii iubesti pe oameni, atunci te sfintesti. Daca iubesti pacatele, te pacatosesti, ajungi sa te indracesti.

Puneti acestea doua: iubirea de Dumnezeu si iubirea de pacat, ca doua capete de scara pe care se suie si coboara oamenii. Bagati de seama, aceste doua capete va imbie acum cu gandul de a va sui de la iubirea de pacate la iubirea de Dumnezeu. Ca mai mult va inflori viata ta daca vei fi un erou al iubirii divine si nu o victima a iubirii pacatoase. Toti acestia care au stralucit sunt norul de martori de care pemeneste Sfantul Apostol Pavel. Acest nor de martori a fost adus de Sfantul Apostol Pavel indemnare ca: <<avand atata nor de martori pus imprejurul nostru, sa lepadam de pe noi toata povaa si pacatele ce ne impresoara atat de lesne, si cu rabdare sa ducem lupta ce ne sta inainte, avand privirile atintite la Iisus, incepatorul si implinitorul credintei>> (Evrei 12, 1-2). 

Caci n-ai a te lupta cu Evanghelia, ci cu pacatele tale, cu gaurile din tine. Aceasta e lupta care ne sta inainte, avand privirile la Iisus Capetenia si implinitorul credintei. […]

Iata aici invatatura pe care vreau sa v-o impartasesc: Care este taina sfinteniei si daca o putem primi toti?

Mai fratilor! Voi carora vi se pare ca n-aveti valoare in fata lui Dumnezeu, aveti cat Il iubiti pe Dumnezeu; cu atat suiti pe scara iubirii!

Sa stiti ca avem vremuri foarte bune de mantuire si vai de aceia care sunt legati de lucrurile acestea trecatoare. (N-ati auzit cand s-au schimbat banii, unii s-au aruncat pe fereastra, altii s-au sinucis…). Acestea sunt ale cezarului, iar el le si cere. Atsfel, fara sa vrea el ajuta mantuirea ta, ca te ajuta sa te sui pe scara! Ia sileste-te, ca si iubirea e silinta. Aceasta iubire divina se imbie (impune) crestinului si cel ce o traieste, cel ce se tine de acest cuvant al lui Iisus, acela n-are nimic de pierdut in lumea aceasta, ci totul de catsigat. Sa va ajute Dumnezeu sa urcati si voi pe scara iubirii divine si sa fiti si voi “norul de martori” de care pomeneste Sfantul Apostol Pavel.

 

5 Comments »