anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“Ce sunt sfintii?” – lamuriri din zilele noastre…si o cuvantare transcrisa a Parintelui Arsenie Boca, din perioada cand slujea la Manastirea Sambata

In ultimii ani se vorbeste tot mai intens despre canonizarea Parintelui Arsenie Boca, mai ales intre mireni. Pana la urma, este o oficializare care va fi sau nu, in urma unui demers greoi si alambicat (dupa cum se va vedea mai jos). In cazul Bisericii Ortodoxe Romane, Sfantul Sinod a stabilit in noiembrie 2002 “Metodologia de cercetare si examinare a propunerilor de canonizare” prin hotararea 4255/2002. Mai jos sunt punctele importante ale acesteia (preluate de aici):

“a. Orice propunere de canonizare trebuie insusita de eparhia respectiva si apoi data in cercetare, documentare si examinare unor organe eparhiale si persoane competente (profesori, cercetatori, istorici, canonisti etc.) in perspectiva promovarii ei. Eparhia se va ingriji sa intocmeasca in proiect slujbele religioase necesare, un referat sinteza cu motivele si argumentele care ar putea conduce la luarea unei hotarari de canonizare, precum si proiectul Tomos-ului de canonizare. Rezultatele studiilor si cercetarilor vor fi publicate in presa eparhiala si in alte reviste bisericesti.

b. Propunerea de canonizare cu rezultatul cercetarilor va fi inaintata Cancelariei Sfantului Sinod, care, la randul sau, cu aprobarea Prea Fericitului Parinte Patriarh, o va indruma Sinodului Mitropolitan pentru eventualele completari, amendamente, aviz, insusirea propunerii de canonizare sau recomandari.

c. Propunerea insusita de Sinodul Mitropolitan, cu hotararea sa asupra intregului dosar vor fi restituite Cancelariei Sfantului Sinod, care, cu aprobarea Prea Fericitului Parinte Patriarh, le va trimite comisiei sinodale pentru Canonizarea Sfintilor Romani pentru studiere, aviz final si propunere catre Sfantul Sinod.

d. In cazul in care fie Sinodul Mitropolitan, fie Comisia pentru Canonizarea Sfintilor Romani, fie Sfantul Sinod constata ca in buna masura dosarele cu rezultatele studiilor cercetarilor si propunerilor pentru canonizare trebuie completate, dosarele respective se restituie cu recomandari si indrumari eparhiei care a facut propunerea initiala pentru indeplinirea acestora, dupa care eparhia le inainteaza din nou Sinodului Mitropolitan pentru a se urma procedura stabilita mai sus.

e. Daca Sfantul Sinod aproba propunerea de canonizare, emite Tomos-ul de proclamare a canonizarii, fixeaza data sarbatoririi si aproba introducerea ei in calendarul bisericesc. De asemenea, Sfantul Sinod aproba icoana sfantului, precum si slujbele religioase in cinstea lui, dispunand introducerea lor in cartile de cult”.

***

La momentul la care vorbim (31 martie 2015) nu se cunoaste in randul mirenilor nici macar daca pasul “a” al “Metodologiei” de mai sus a fost urmat. Altfel spus, nu stim daca vreo eparhie (arhiepiscopie) din tara a depus la Cancelaria Sfantului Sinod referatul sinteza cu motivele si argumentele care ar putea conduce la luarea unei hotarari de canonizare a Parintelui Arsenie Boca! Sustin aceasta intrucat “rezultatele studiilor si cercetarilor” din primul pas al derularii procedurii  nu au fost “publicate in presa eparhiala si in alte reviste bisericesti“. In cazul in care exista asemenea rezultate publicate, as fi fericita ca cititorii acestui blog sa ma atentioneze.

Pe de alta parte, la 13 martie 2015 am fost martora la Manastirea Prislop, la cuvantul din biserica al Parintelui Daniil Stoenescu (Episcop Locțiitor (Administrator) al Episcopiei Daciei Felix – unul dintre ultimii ucenici ai Parintelui Arsenie si care alaturi de maicile de la metocul din Sinaia au adus la lumina in ultimii 10 ani o parte insemnata a scrierilor ramase de la Parintele Arsenie) – cuvant de la finalul parastasului de pomenire al Maicii Zamfira Constantinescu, care arata dorinta si necesitatea realizarii desupra mormantului Parintelui Arsenie de la Prislop a unui fel de “chivot” care sa protejeze mormantul Parintelui Arsenie “de cele ce vor veni” (cititi aici). In fapt, Parintele Daniil a indicat pe cei mai in masura sa se ocupe de aceasta constructie protectoare – respectiv pe Părintele Gurie – Episcopul Devei și Hunedoarei (de care apartine Prislopul) si pe Maica stareta de la Prislop – Pavelida Munteanu. S-a putut deduce de asemenea ca chivotul de protectie al mormantului Parintelui Arsenie este necesar si pentru a nu permite extragerea partilor de moaste din mormant, dupa canonizare.

***

Nu minimalizez nicidecum decizia ce ar putea fi luata prin aprobarea de catre Sfantul Sinod de canonizare a Parintelui Arsenie Boca, insa dincolo de ea sunt – de ani si ani de zile,  trairile oamenilor, schimbarea vietii lor, iar acestea nu au nevoie de nicio “metodologie”. Sunt probabil sute, mii de oameni, care in tacere si piosenie au primit NEMIJLOCIT ajutorul intru indreptare si credinta al Sfantului Ardealului. Ei au primit cu smerenie in intimitatea necuvantatoare a inimii lor puterea Duhului Sfant  prin rugaciunea ridicata catre Parintele Arsenie. Dincolo de faptele acestea, nimic nu poate fi descris in cuvinte ori de exprimat in dimensiuni terestre. As indrazni sa ma numar intre ei…  Din pacate insa, in ultimele luni de zile, s-a trecut dincolo de limitele crestinesti cu evlavia, adoratia si cu zelul nostru, al mirenilor, mai ales ca aceste sentimente si stari au inceput sa fie induse in masa prin emisiuni si articole manipulatorii si adesea partial ori voit-eronate, aparute in mass-media, la posturi TV si in ziare. As nominaliza la loc de frunte postul “Romania TV” si ziarul “Adevarul” (mai ales anumite editii locale).  Am fost apoi de curand martora unor manifestari pe care le-as numi de-a dreptul pagane, ori cel putin deplasate, cand la Manastirea Prislop, langa mormantul Parintelui Arsenie, am vazut oameni care au inceput sa sarute si sa bata matanii in fata copacului… in coaja caruia este scrijelita de ani buni o cruce, a carei poveste am prezentat-o pe blog cu ceva timp in urma, fiindu-mi povestita de o Maica de la Prislop (cititi aici). Si tot acolo la Prislop, am vazut deznadejdea cu adevarat “inspirata” de fortele celui rau, cand oamenii arunca bani la baza copacului cu crucea scrijelita, in paraiasul ce insoteste aleea de urcare in cimitir, sau in lacusorul din curtea manastirii (cititi aici). Acest fel de manifestari nu mai au nimic in comun cu credinta in Iisus si in Invierea Sa. M-am intrebat deci, ingrozita, despre ce evlavie am ajuns sa vorbim, cand ne referim la Parintele Arsenie Boca?…

***

FOTOGRAFII DIN BISERICUTA VECHE A MANASTIRII SAMBATA – ACOLO UNDE A SLUJIT PARINTELE ARSENIE IN PERIOADA 1939-1948:

Iata insa ce spunea insusi Cuviosia sa in anii cand predica la Manastirea Sambata (cel mai probabil in perioada 1946-1948) despre sfinti si sfintenie. Preiau mai jos transcrierea unei parti a predicii cu titlul “CE SUNT SFINTII?” tinuta de Parintele Arsenie si pastrata de Parintele Arhimandrit Serafim Popescu, prieten intreaga viata al Parintelui Arsenie (scrierea este extrasa din cartea “Din Invataturile Parintelui Arsenie Boca:  Omul, zidire de mare pret“, Ed. Credinta Stramoseasca, ed. III-a, 2009 (pp.194-197)):

DSC06796

Fotografie cu Parintele Arsenie la Izvorul de la Manastirea Sambata ce ii poarta numele (probabil de la sfarsitul anilor 1940)

Astazi Biserica Ortodoxa ii pomeneste pe toti sfintii: trecuti, prezenti si viitori. Aceasta zi e inchinata si Sfintilor ce vor avea sa vina pana la sfarsitul veacurilor.

Cine sunt sfintii? Sunt oameni ca si noi, numai ca acestia au pus iubirea de Dumnezeu mai presus decat iubirea de tata, de mama, de fiu, decat iubirea de patrie, decat iubirea de pamant, decat iubirea de lumea aceasta. Sfintii, prin urmare, sunt oameni care au urmat intocmai pe Iisus, iubindu-L pe El mai presus decat acestea din viata asta […]

Si multi Il urmeaza pe Iisus pana la muntele Fericirilor, dar foarte putini Il urmeaza pana la Golgota, pana pe Cruce. Pana sub Cruce astrabatut numai iubirea Maicii Sale si a ucenicului iubirii.

Acum stiti ce-s sfintii – eroii iubirii divine!

Am avut o vreme din viata mea – caci si viata mea se aseamana cu a tuturor oamenilor – in care imi era rusine sa pomenesc de “iubire”, pentru ca nu stiam de iubirea divina, ci stiam numai ce stiu oamenii sa iubeasca: parinti, sotii, copii, casa, avutie; iar altii se intrec sa iubeasca pacatele, marirea desarta, stralucirea, luxul. Si pentru aceasta imi era oarecum rusine sa pomenesc numele “iubire”.

Orice altfel de iubire este pacat, afara de iubirea divina – adica de Dumnezeu si de iubirea de oameni, pornind de la Dumnezeu.

Daca Il iubesti pe Dumnezeu si din cauza Lui ii iubesti pe oameni, atunci te sfintesti. Daca iubesti pacatele, te pacatosesti, ajungi sa te indracesti.

Puneti acestea doua: iubirea de Dumnezeu si iubirea de pacat, ca doua capete de scara pe care se suie si coboara oamenii. Bagati de seama, aceste doua capete va imbie acum cu gandul de a va sui de la iubirea de pacate la iubirea de Dumnezeu. Ca mai mult va inflori viata ta daca vei fi un erou al iubirii divine si nu o victima a iubirii pacatoase. Toti acestia care au stralucit sunt norul de martori de care pemeneste Sfantul Apostol Pavel. Acest nor de martori a fost adus de Sfantul Apostol Pavel indemnare ca: <<avand atata nor de martori pus imprejurul nostru, sa lepadam de pe noi toata povaa si pacatele ce ne impresoara atat de lesne, si cu rabdare sa ducem lupta ce ne sta inainte, avand privirile atintite la Iisus, incepatorul si implinitorul credintei>> (Evrei 12, 1-2). 

Caci n-ai a te lupta cu Evanghelia, ci cu pacatele tale, cu gaurile din tine. Aceasta e lupta care ne sta inainte, avand privirile la Iisus Capetenia si implinitorul credintei. […]

Iata aici invatatura pe care vreau sa v-o impartasesc: Care este taina sfinteniei si daca o putem primi toti?

Mai fratilor! Voi carora vi se pare ca n-aveti valoare in fata lui Dumnezeu, aveti cat Il iubiti pe Dumnezeu; cu atat suiti pe scara iubirii!

Sa stiti ca avem vremuri foarte bune de mantuire si vai de aceia care sunt legati de lucrurile acestea trecatoare. (N-ati auzit cand s-au schimbat banii, unii s-au aruncat pe fereastra, altii s-au sinucis…). Acestea sunt ale cezarului, iar el le si cere. Atsfel, fara sa vrea el ajuta mantuirea ta, ca te ajuta sa te sui pe scara! Ia sileste-te, ca si iubirea e silinta. Aceasta iubire divina se imbie (impune) crestinului si cel ce o traieste, cel ce se tine de acest cuvant al lui Iisus, acela n-are nimic de pierdut in lumea aceasta, ci totul de catsigat. Sa va ajute Dumnezeu sa urcati si voi pe scara iubirii divine si sa fiti si voi “norul de martori” de care pomeneste Sfantul Apostol Pavel.

 

5 Comments »

“Pictura ma suplineste” – Parintele Arsenie Boca despre pictura sa de la Draganescu…

Parintele Razvan Lucian Petcu este, din 1999, preotul paroh al bisericii ortodoxe Sf. Nicolae de la Draganescu de langa Bucuresti, acolo unde Parintele Arsenie Boca a lasat pentru noi toti testamentul sau necuvantator dar plin de invatatura, sa ne ghideze prin viata: o istorie in imagini a lumii noastre de jos si a celei de Sus, asa cum a receptat-o si transfigurat-o Sfantul Ardealului pe peretii necuvantatori.   In perioada 1984-1989 Razvan Lucian Petcu a urmat cursurile Facultăţii de Fizică din Bucureşti (in satul Magurele, nu foarte departe de satul Draganescu…), secţia Fizică Tehnologică. In 1986 l-a intalnit pentru prima oara la Draganescu pe Parintele Arsenie. Faptul avea sa aiba impact major in viata sa, la cativa ani dupa intalnirile studentiei.

Fizicianul care era deja, a virat complet profesional in scurt timp, asa incat  între 1992-1996 a urmat cursurile Facultatii de Teologie “Andrei Şaguna” din Sibiu – acolo unde cu multi ani in urma invatase si Parintele Arsenie. Din 1999 a devenit preot slujitor la biserica “Sf. Nicolae” din satul Draganescu, devenind preot paroh imediat dupa pensionarea Parintelui Savian Bunescu (cel care pastorise locul in toti anii cat a pictat si locuit acolo Parintele Arsenie). Cu ani in urma, pe vremea studiilor de fizica, Parintele Arsenie Boca ii prevestise tanarului Razvan ca se va aseza cu traiul la Draganescu – dar pe atunci asa ceva parea imposibil… Parintele Razvan Petcu a urmat in anii din urma un masterat la aceeasi facultate de teologie din Bucuresti,  iar între 2006-2011 o doctorandura la Şcoala Doctorală a Facultăţii de Teologie “Patriarhul Justinian” din Bucureşti.  In prezent urmeaza o noua scoala doctorala la Facultatea de Teologie din Alba Iulia. Acesta este lapidarul profil al unuia dintre pastorii unui loc neasemuit din Romania: bisericuta sateasca pictata de Parintele Arsenie Boca, langa Bucuresti.

Va invit sa audiem o inregistrare audio din 28 februarie 2014 de la Fagaras, cand Parintele Razvan Petcu a vorbit oamenilor despre pictura Parintelui Arsenie de la Draganescu, inregistrare insotita si de imagini din biserica pictata:

2 Comments »

Ganduri la Prislop – 13 martie 2015 (partea II)

Continuare de aici:  13 martie 2005 fusese o duminica. Spre seara, singura in chilia sa de la metocul Manastirii Prislop din Sinaia, Maica Zamfira Constantinescu trecea Dincolo. Trecusera aproape 58 de ani de la prima incercare de sinucidere prin inecare ce se intamplase la Manastirea Sambata, unde studenta fiind, mersese sa-l asculte probabil prima data pe Parintele Arsenie, deja cunoscut ca “Sfantul Ardealului”. De atunci, din vara lui 1947 si pana la trecerea Dincolo a Parintelui Arsenie, la 28 noiembrie 1989, Julieta (devenita Maica Zamfira) Constantinescu, nu avea sa se mai desparta nicicand de salvatorul si duhovnicul sau. Cu siguranta noua laicilor ne este cu neputinta de inteles, dar viata Aici le-a fost impletita in vremuri mai mult grele si amare. Nu avem nici cunostinta si nici caderea sa vorbim despre lucruri pe care nu le putem intelege. Ceea ce este cert insa e ca, asa cum spunea si Parintele Daniil Stoenescu la Prislop, la 13 martie 2015, fara Maica Zamfira nici Parintele Arsenie nu ar fi putut rezista in aceasta viata atat cat a rezistat.

Am avut sansa sa particip deci la parastasul de 10 ani de la savarsirea din aceasta viata a Maicii Zamfira Constantinescu – stareta a Manastirii Prislop de la 6 august 1950 si pana la expulzarea din manastire si monahism, in luna mai 1959. Devenita monahie la 18 mai 1950 pe seama Manastirii Prislop, l-a insotit in toata vremea pe Parintele Arsenie si i-a fost alaturi in toate momentele dificile. L-a ajutat si sustinut nu numai in perioadele de detentie ci si mai tarziu, cand au fost siliti sa revina in societate si sa lucreze ca orice laic. Cel mai probabil, faptul ca Parintele Arsenie a putut lasa in urma capodopera iconografica in tempera de la Biserica Sf. Nicolae din satul Dragnescu de langa Bucuresti, se datoreaza tot Maicii Zamfira.

DSC07712

Manastirea Prislop, 13 martie 2015

Cu prilejul parastasului de 10 ani de la plecare, la 13 martie 2015, in biserica Manastirii Prislop s-au reunit patru dintre cei mai legati sufleteste preoti de Parintele Arsenie si de Maica Zamfira: Parintele Nifon Boboia (acum in varsta de 80 de ani, preot slujitor la Manastirea Prislop in ultimii ani), Parintele Daniil Stoenescu (fost preot slujitor la Prislop in anii ’80 si foarte apropiat de Parintele Arsenie), Parintele Razvan Petcu – parohul de la Biserica din Draganescu,  si Parintele Clement Pop. A mai fost prezent un tanar diacon. Prezente la parastas au fost si in jur de 15 monahii, dintre care o parte venite de la metocul din Sinaia. Si maica stareta Pavelida Munteanu (acum in varsta de 86 de ani) a fost prezenta in biserica. Parastasul a inceput in jurul orei 11.15 si a durat, cu cuvant cu tot, putin peste o ora. In rugaciunile de pomenire, alaturi de Maica Zamfira au fost pomeniti si Maica Timoteia Nicoara (nascuta in 1906 – a trait 102 ani, a decedat in 2008  si nu avea picioare de la genunchi in jos), Parintele Nicodim Zaharia (nascut in 1916, care a facut scoala de cantareti bisericesti, calugarit in 1949 si foare apropiat de Parintele Arsenie intreaga viata, a fost preot duhovnic la Prislop pana catre sfarsitul anilor 1980 si isi are mormantul imediat in continuarea celui al Parintelui Arsenie!) si Parintele Savian Bunescu – parohul de la biserica din Draganescu unde a pictat Parintele Arsenie mai bine de 15 ani.

DSC00100

Parintele Daniil Stoenescu (Partosanul), fotografie din 2014

 

Pr Boboia

Parintele Nifon Boboia – fotografie din 2013

 

DSC07714

Parintele Razvan Petcu la iesirea din biserica Manastirii Prislop, dupa parastasul Maicii Zamfira, 13 martie 2015

DSC07713

Parintele Clement Pop si o maicuta, la iesirea de la parastasul Maicii Zamfira, Prislop, 13 martie 2015

 

Intre cele cuvantate la sfarsitul parastasului Maicii Zamfira, am retinut gandul-testament al Parintelui Daniil Stoenescu (destul de bolnav in prezent): se preconizeaza realizarea unui chivot care sa protejeze mormantul Parintelui Arsenie de cele ce vor veni.  Chivotul este in fapt o casetă de argint în formă de bisericuță așezată în altar, în care se păstrează sfânta împărtășanie sau o ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. In aceasta forma de bisericuta urmeaza deci a fi incastrat foarte curand (lucrarile au si inceput) mormantul Sfantului Ardealului…

Dupa incheierea slujbei din biserica cei doi preoti varstnici au ramas acolo iar Parintele Clement Pop si Parintele Razvan Petcu alaturi de un grup de calugarite si de rude ale Maicii Zamfira au urcat sus in cimitir, la mormantul Maicii Zamfira, si au facut si acolo o slujba de pomenire. Cei ce asteptau in lungul rand de la mormanul Parintelui Arsenie, care este imediat vecin, au participat astfel si ei la mica slujba. Fotografiile de mai jos sunt de la slujba de la mormant:

DSC07717

 

DSC07719

 

DSC07720

 

Am trait la Prislop in bisericuta, la 13 martie 2015, unul dintre cele mai emotionante momente din viata mea – care a devenit atat de legata in ultimii 3 ani de personalitatea duhovniceasca a Parintelui Arsenie! Au fost acolo stransi alaturi, multi dintre cei care l-au cunoscut direct si au interactionat cu Parintele Arsenie si cu Maica Zamfira in aceasta viata. Este greu, imposibil chair, sa exprim in cuvinte… Este traire pura. Stiu insa ca cei care il iubesc pe Parintele nostru Arsenie, vor intelege dincolo de vorbe ceea ce am vrut sa impartasesc aici. O stare, o credinta in Oamenii lui Dumnezeu pe care Ni-i pune in cale, cu rost…

6 Comments »

Cele doua trairi peste fire ale tanarului diacon Zian Boca, inainte de calugarire, in 1939…

pr-arsenie-_albastru

Parintele Arsenie Boca – desen de Gabriela Mihaita David

Au iesit la lumina in anii din urma multe date referitoare la viata si personalitatea unica a Parintelui Arsenie Boca – pe care multi dintre noi il avem in inima si inaintea ochilor sufletesti, ca pe un far neasemanat…  Dintre cele pe care le-am citit, mi-au atras deodata atentia doua “intamplari” descrise de insusi Parintele, desfasurate in vremea cand era inca numai diacon, pe numele sau de Zian Boca. Le-am legat temporal dar si ca impact duhovnicesc, si m-am gandit ca este foarte probabil ca acestea au fost cele care l-au determinat sa aleaga sa devina monah.

Hirotonit diacon la 11 septembrie 1936 la Catedrala Mitropolitana din Sibiu, tanarul Zian Boca urca duhovniceste. Se gasea sub impactul neasemuit al cursurilor de mistica predate de profesorul Nichifor Crainic, cu care intrase si in legatura directa, punand intrebari. Dupa cum se stie astazi cu precizie, in 1939, la varsta de 29 de ani, Parintele Arsenie a facut doua calatorii deosebite: una in Grecia – la Salonic si Muntele Athos, iar a doua la Chisinau. La Muntele Athos Parintele a vietuit din martie pana in iunie 1939, iar la Chisinau a plecat la 5 octombrie 1939 (conform lui Florin Dutu in cartea sa “Viaţa Părintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910-1989“, Ed. Floare Albă de Colţ, 2015, p.28) si a ramas, cel mai probabil pana in decembrie 1939 sau ianuarie 1940. (La Athos hotarase se plece deja catre toamna anului 1938, adica imediat dupa terminarea stagiului de practica de dupa absolvirea celei de a doua facultati la Bucuresti, cea de belle-arte. Aceasta informatie pretioasa (cu privire la demersurile de plecare la Athos) a fost adusa foarte recent la lumina de acelasi Florin Dutu in cartea sa “Mistica ortodoxa si schimbarea la fata a Teologiei romanesti: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Staniloae: cei mai buni dintre cei buni“, (Ed. Floare Albă de Colţ, 2014, p.415). Se evidentiaza ca la data de 7 noiembrie 1938 Mitropolitul Nicolae Balan se adresa ministrului afacerilor straine la Atena al Romaniei, in vederea sustinerii plecarii la Muntele Athos a tanarului Zian Valean Boca).

1. Una dintre amintirile personale deosebite consemnate de Parintele Arsenie insusi din vremea cat a fost la Muntele Athos este cea legata de intalnirea sa cu un sfant, si a fost publicata intai in cartea Pr. Nicolae Zian Streza (preot in comuna Rasinari, jud. Sibiu – cititi aici), “Catisme ale Pr. Arsenie Boca pe Muntele Athos“, Ed. Credinta Stramoseaca, Iasi, 2008 (pag. 172-185). Aceeasi amintire a aparut publicata mai recent si in cartea “Parintele Arsenie Boca – Se umplu masurile si se plinesc vremile” (Ed. Credinta Stramoseaca, Iasi, 2013 (pag. 90-105), unde sunt redate documente ce au apartinut unui prieten de o viata al Parintelui Arsenie, Arhimandritul Serafim Popescu de la Manastirea Sambata (alaturi de care, de altfel, a si stat la Athos tanarul Zian). Nu voi reda aici intreaga “intamplare” petrecuta in timpul lucrului la treptele Sfantului Athanasie din Athos, ci numai cateva paragrafe graitoare:

[…] M-am cutremurat, ca aveam langa mine un Sfant, un Prooroc care-mi stie trecutul si numele. […] Eu nu vorbeam nimic, eram cuprins de o sfanta emotie si de o caldura nemaitraita. Imi facea bine, caci din pricina frigului care se lasase la malul marii, eram inghetat. Am ajuns pe buza muntelui, la crucea din lemn de dafin. Sfantul nostru se departa dar inca ne lumina cu faptura lui Indumnezeita. Vedeam poteca ce duce catre schitul Prodromul. Sfantul mergea inaintea noastra, dar parca sarea ca o roata de foc, ca o pasare inrosita. In spatele meu, Parintele Porfierie se inclina si recita ritmic, gafaind: ‘Iisus, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma.’ Dometie canta: ‘Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati.’ Dara de lumina intra inaintea noastra pe poarta manastirii, si noi dupa ea. Ajunsi in poarta care tocmai se inchidea, ne trezi din revelatie vocea barbateasca a Parintelui staret Arsenie Mandrea, venit el insusi sa inchida portile manastirii.” Intamplarea minunata s-a petrecut de fata fiind si cei doi calugari amintiti, intre care Parintele Dometie Trihenea, care avea sa devina singurul roman care a fost vreodata staret la una dintre cele 20 de mari manastiri athonite – a fost staret la Zografu aproape 10 ani, incepand din 1965. Acesta ii spusese la vremea intamplarii traite impreuna, diaconului Zian: “Frate Ziane, azi ai primit botezul cu foc si cu proorocie, caci ti s-a vorbit tie de Sus.

Ca urmare, intors de la Muntele Athos in iunie 1939, in aceeasi luna a si fost inchinoviat la Manastirea Brancoveanu de la Sambata!

2. A doua “intamplare” desebita consemnata de Parintele Arsenie insusi si ramasa in manuscris, se refera la ziua in care lua trenul inapoi spre Sibiu sau Bucuresti, intorcandu-se de la Chisinau. Plecat acolo sa deprinda tehnica lucrarii cu foita de aur a icoanelor (cicanca), Parintele se intorcea odata cu primii refugiati ce se retrageau dincoace de Prut, din calea Armatei Rosii. Era sfarsitul anului 1939 sau inceputul anului 1940, iar descrierea se refera la gara din Chisinau. Episodul este amintit atat in exceptionalul film al regizorului Nicolae Margineanu, “Parintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu” (2011, 80 minute) – cu denumirea de “intalnirea cu Omul Durerilor” cat si in trei lucrari despre Parintele Arsenie, intre care cel mai complet apare redat acel text in cartea “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni“- de Florin Dutu, (Ed. Floare Alba de Colt, 2014, pag. 412-413):

Am vazut. Stapanul sta rezemat intr-o usa de gara, cu ochii pierduti in zare, dar parea ca vede toate neamurile, toti oamenii din ele si toata lumea. Tremura de frig – asa mi se parea; insa am inteles ca o durere fara seaman pentru ceea ce vede, aceea Il facea sa-i tremure gura. Cu adevarat ‘Omul durerii’. Peste tot avea infatisare de cersetor cu imbracamintea, insa n-am prea luat sema la imbracaminte, ca peste masura m-a izbit durerea Lui, cum n-am mai intalnit niciodata nicaieri, dar si o frumusete pe care n-am mai intalnit-o am vazut-o pe chipul Lui. O frumusete pe care n-o mai pot uita. N-a privit la mine, dar m-a vazut si m-am aprins de o dragoste de a suferi cu El. Nestiind cu ce sa-I ajut, cu cea mai mare graba am dat fuga sa-I dau din painea noastra. Si cand m-am intors cu painea nu L-am mai gasit, desi nu trecusera decat cateva secunde… Atunci am inteles ca m-am intalnit cu Cel gol, insetat, flamand si fara salas in lumea aceasta. Atunci am inteles in cateva clipe mai mult decat tot ce am invatat in atatia ani de zile. Dar in inima mi s-a aprins un dor ce ma arde ca un foc de a suferi cu El, de a ma stinge pe mine de dragostea Lui si de neasemanata-I Cruce. Dau marturie si eu, nevrednicul, pentru cuvantul: ‘Iata, Eu voi fi cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor’ (Matei 28,20)!” […] si in alta scriere Parintele consemna: “oare nu la asa ceva m-am legat cand L-am vazut intr-o gara, privind peste harmalaia lumii, la tragedia ce avea sa vina a doua zi: al doilea razboi mondial, cu niste ochi de o frumusete divina si cu o infinita durere ca ne vedea pe toti? Nu-i voi usura intrucatva imensa lui Cruce pe care o duce printre oameni pana la sfarsitul lumii, luandu-mi partea mea? Caci nu I ne putem asemana in nici unul din atributele Lui divine, decat in aceasta cruce intre oameni, pe care ei mereu ne-o pun in spate, pana cand vor veni si cei ce ne vor bate piroane, ‘gasind’ viata noastra o ‘infamie’ “.

Intors de la Chisinau la Manastirea Sambata unde se inchinoviase imediat dupa intoarcerea de la Athos, Zian Boca va fi tuns in monahism la circa 4 luni de zile, la 3 mai 1940, cu numele de Arsenie – nume pe care il intalnise la Athos ca fiind al unuia dintre “cei 7 pustnici care se rugau pentru pacea lumii si traiau fara mancare si fara apa, doar cu cuvantul lui Dumnezeu”.

6 Comments »

Ganduri la Prislop – 13 martie 2015 (partea I)

Moto: 

Mersul vremii atarna de mersul purtarii. Deci daca ne vom intelege cum trebuie asupra acestui lucru, veti vedea vremea umbland bine; iar daca voi nu veti schimba purtarea spre bine, mi-am racit gura degeaba si ne-om usca de seceta.” (Parintele Arsenie Boca, Prislop, 1 mai 1949 – redat din cartea “Cuvinte vii“, Ed. Charisma, Deva, 2006).

Astazi, in bisericuta Manastirii de la Prislop s-a savarsit incepand cu ora 11, parastasul de 10 ani de la trecerea Dincolo a Maicii Zamfira Constantinescu. Am plecat acolo cu gandul de a participa la aceste rugaciuni pentru odihna sufletului uneia dintre cele mai apropiate si indelungi ucenice a Parintelui Arsenie Boca. Putini stiau de eveniment, insa deja la ora 10 dimineata cu greu se mai gasea loc de parcare a masinilor. Este, se pare, din ce in ce mai aglomerat Prislopul, de cei care vin la inchinare la mormantul Parintelui Arsenie, indiferent de ziua din saptamana si indiferent de ora din zi.

Am urcat intai la cimitirul de pe deal, si, de pe aleea pavata de mai bine de un an ce urca spre morminte, am vazut pentru prima oara ceva ce m-a surpins puternic (si neplacut): in paraiasul ce curge din deal si este paralel cu aleea de urcare in cimitir, lumea a inceput sa arunce bani, in special monede, dar si bancnote, asa incat paraiasul straluceste de metal (foto mai jos). Acest obicei este nou, importat, caci pana cu cateva luni in urma nu exista asa ceva la Prislop.

DSC07709 DSC07708

Coada la mormantul Parintelui Arsenie se tot forma, si deja inainte de ora 10.30 era de lungimea observabila in fotografia de mai jos (probabil intre 500-600 de persoane). Un al doilea soc l-am avut insa apropiindu-ma de copacul vecin cu mormantul Parintelui Arsenie, in coaja caruia este incrustat semnul crucii (povestea aparitiei acelei cruci am redat-o aici). Cativa oameni se inchinau acolo cu o evlavie nemarginita si sarutau acea cruce, dar socul meu s-a marit si mai mult observand ceva mai tarziu ca la baza copacului oamenii aruncasera din nou monede si banconte (foto dedesubt).

DSC07707

DSC07721

 

Obiceiul acesta, de a arunca bani in paraias ori la baza unui copac, este ingrijorator! In viziunea mea, el indica cel putin trei aspecte, la fel de triste si grave: intai – ca disperarea si suferinta oamenilor au devenit surori cu deznadejdea si ii conduc pe cai departe de credinta; al doilea – ca omul crede in sufletul lui ca aruncand un banut si punandu-ti o dorinta, ea se va implini precum in povestile nemuritoare, fara ca in noi sa schimbam noi insine ceva; este de ajuns “sa platim” pret banesc si tot binele se va revarsa peste noi…; al treilea – ca la Prislop nu mai e nimeni de statura duhovniceasca si administrativa a fostei starete a Parintelui Arsenie, Maica Zamfira,  care sa risipeasca aceasta teribila inradacinare a prejudecatilor si falselor credinte. Mi-am amintit vazand acestea, o parte din cuvintele Parintelui Arsenie pe aceasta tema:

Printre pacatele mintii sunt insirate si prejudecatile. In fata lor, Iisus a iesit osandit. Acestea au si alte nume: banuieli, presupuneri, formalisme, etc., dupa intensitatea lor. Prejudecatile nu sunt judecati. Judecatile cer un efort si o verificare, pe cand prejudecatile nu cer nimic. De aceea stau mai la indemana si castiga pe mai multi. Unul din ganditorii vremii noastre are cuvantul acesta: “E de-ajuns sa primesti o singura idee gresita, ca principiu conducator, ca pe urma sa nu existe absurditate posibila, la care sa nu se ajunga in chipul cel mai logic cu putinta” (Henri Bergson). Decaderea in formalism si prejudecati era multa si veche in Israel. De aceea Iisus a avut multe de indurat cu ei, iar printr-unul dintre prooroci, le atragea aminte: “Vai celor ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar; care sunt intelepti in ochii lor si priceputi dupa gandurile lor!” (Isaia 5, 20-21). Evreii priveau lucrurile prin ochelarii strambi ai prejudecatilor, iar mintea lor judeca, in consecinta, gresit. Prejudecatile care intuneca mintea sunt “ochiul care ne sminteste”, despre care se zice: “Daca ochiul tau cel drept te sminteste pe tine, scoate-l si arunca-l de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul sa fie aruncat in gheena” (Matei 5, 29). Prejudecatile sunt “ochiul” care trebuie “scos” din mintea noastra, pentru a vedea drept. Iubirea de Adevar si straduinta sincera de a-L gasi lumineaza ochiul mintii si-l face vazator, indepartand fumul prejudecatilor, pe cand incapacitatea de a primi si de a iubi Adevarul intuneca mintea, lasand-o prada prejudecatilor nemiloase. Structura mintii omului se proiecteaza in afara, asupra lucrurilor inconjuratoare, pe care le vede potrivit subiectivitatii sale, fie luminate de sens, fie intunecate si cu semnificatii strambe.” (Parintele Arsenie Boca, Prislop, 31 octombrie 1949 – redat partial din cartea “Cuvinte vii“, Ed. Charisma, Deva, 2006).

 Cititi partea a II-a, aici.

2 Comments »

A treia carte de marturii despre Parintele Arsenie Boca la Editura Cristimpuri, sub ingrijirea lui Cristian Serban – februarie 2015

In ultimii 2-3 ani constatam un puternic curent de reconstituire a biografiei si a lucrarii Sfantului Ardealului la adevarata sa dimensiune si de redare a unor marturii de data recenta, practic necunoscute, a celor in sufletul si viata carora Harul Domnului a lucrat prin intermediul staturii covarsitoare a Parintelui Arsenie Boca. In acest curent se aseaza si lucrarile recent publicate ale tanarului teolog Cristian Serban, a carui evlavie si daruire intru cuprinderea si impartasirea cunoasterilor de care s-a apropiat, am reusit sa o surprind si eu, de la un moment dat – nemijlocit. Aduc deci marturie despre harnicia si dragostea cu care Cristian Serban s-a aplecat spre alte si alte cautari cu privire la Parintele nostru drag, Arsenie Boca.

Il cautam cu infrigurare pe Parintele, in orice urma si semn ne-a lasat in urma in aceasta viata prin care a trecut. Nu ne putem opri sa nu impartasim lumii din cautarile si raspunsurile primite. Cred ca astfel simte in tot ceea ce face si Cristian Serban, care tocmai a publicat o a treia lucrare de marturii: “Parintele Arsenie Boca – Rugaciune si Har la mijloc de veac” (Ed. Cristimpuri, Bucuresti, februarie 2015).

Redau mai jos, din aceasta carte, cuvantul editorului si respectiv cuvantul introductiv semnat de IPS Serafim Joanta – Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord:

***

Slove mărturisitoare şi oameni cu haine de lumină

-CUVANTUL EDITORULUI-

COPERTA ARS 6 MICALa Editura Cristimpuri au apărut în ultimii ani două cărţi cu mărturii despre Părintele Arsenie Boca, o carte închinată scrierilor teologice ale Părintelui Arsenie Boca şi ale Părintelui Dumitru Stăniloae pe tema căsătoriei, precum şi două volume din seria ,,Părintele Arsenie Boca. Cărarea Împărăţiei şi Psaltirea lui David”.

Succesul acestor cărţi – cântărit prin reacţia pozitivă a mai multor cititori şi prin numărul mare de exemplare cerute pe piaţa de publicaţii ortodoxe – ne-a determinat să facem alte cercetări cu privire la viaţa sfântă a Preacuviosului Părinte Arsenie Boca şi astfel s-a născut o nouă carte pe care am numit-o ,,Părintele Arsenie Boca. Rugăciune şi har la mijloc de veac”, o lucrare bazată pe documente autentice şi pe articole inedite de la mijlocul veacului trecut.

Cu siguranţă, Părintele Arsenie Boca a fost un om al rugăciunii neîncetate iar în ceea ce priveşte harul preacuviosului, ne aducem aminte de cuvintele Părintelui Serafim Popescu (stareţ la Sâmbăta de Sus, după mutarea Părintelui Arsenie la Prislop) care spunea: ,,Nouă ne-a dat Dumnezeu darul cu picătura, dar Părintelui Arsenie i-a dat cu găleata”.

Fără doar şi poate, Părintele Arsenie Boca a fost una dintre cele mai importante personalităţi ale secolului al XX – lea, cel mai mare duhovnic pe care l-au avut românii, un om de cultură epocal, un teolog cu cuvânt de foc, un om care a iubit nespus neamul românesc şi credinţa ortodoxă. Înarmat cu această iubire, Părintele a înfruntat muceniceşte prigonirea permanentă, persecuţia din partea autorităţilor, dezbrăcarea de haina monahală, detenţia, arestul, anchetările, exilul.

Î.P.S. Serafim Joantă în introducerea cărţii ,,Părintele Arsenie Boca. Darul lui Dumnezeu pentru poporul care strigă” sublinia că: ,,Părintele Arsenie Boca este o personalitate unică în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, care se bucură de cinstirea unui sfânt de o mulţime imensă de credincioşi înainte de a fi canonizat, cum nu s-a mai întâmplat cu niciun alt sfânt român”.

În sprijinul acestei afirmaţii vine şi această lucrare, care poate fi considerată tot o carte de mărturii. Numai că de data aceasta avem o mărturie a ,,slovelor” şi o mărturie indirectă a unor oameni cu haine de lumină, cu care Părintele Arsenie Boca a colaborat în vederea îndeplinirii misiunii sale primite de la Dumnezeu, o misiune cu profunde accente apostolice şi profetice.

,,Slovele” mărturisitoare le-am găsit în presa anilor 1940-1950, în publicaţiile culturale şi religioase ale vremii  şi vin să confirme ceea ce spunea un înţelept: ,,uneori un cuvânt valorează cât o bibliotecă întreagă”. Personalităţile portretizate în această carte de asemenea prin viaţa lor autentic creştină, prin inclinaţia isihastă, prin iubirea de Dumnezeu şi om, mărturisesc indirect despre sfinţenia ,,Sfântului Ardealului”.

Cartea de faţă vine şi cu elemente de noutate care pot pune ,,cărămizi” în alcătuirea unei biografii mai vaste a Părintelui Arsenie. Semnalăm de pildă că în anul 1938, Preacuviosul Părinte, sub semnătură semi-anonimă (V.Z.), scria o cronică pentru ,,Revista Teologică” din Sibiu cu referire la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii şi pelerinajele care se făceau ,,îndătinat” la Sâmbăta de Sus. Putem vorbi astfel de debutul publicistic al Părintelui Arsenie, care s-a produs prin intermediul articolului ,,Zi de praznic la Sâmbăta”, în luna mai a anului 1938.

Părintele Arsenie Boca şi prin prisma acestor articole inedite din anii ‘40 este prezentat şi receptat ca un om cu harisme multiple, care a dus lupte duhovniceşti pe mai multe fronturi cu puterea primită de la Dumnezeu – putere apostolică şi profetică foarte greu de contestat. Mai multe va afla cititorul din citirea atentă a lucrării de faţă, care vine să completeze panoplia bogată de scrieri cu caracter biografic dedicate ,,Sfântului Ardealului”.

Rămâne să ne rugăm aşa cum mai mulţi ierarhi ai Bisericii ne-au îndemnat ,,Sfinte Părinte Arsenie Boca, roagă-l pe Hristos Dumnezeu să ne ierte pe noi păcătoşii”. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

***

INTRODUCEREA CARTII, semnata de IPS Serafim Joanta

“O mare bucurie mi-a umplut inima citind această nouă carte despre Părintele Arsenie. Sunt convins că toţi cei ce se vor pleca asupra ei vor simţi aceeaşi bucurie şi binecuvântare. După destăinuirea autorului, cartea de faţă vrea să încheie şi să încununeze şirul cărţilor de mărturii despre Părintele Arsenie publicate la Editura Cristimpuri. Cartea este într-adevăr una de excepţie.  Mărturiile despre Părintele Arsenie vin de data aceasta de la mari personalităţi ca Mitropolitul Nicolae Bălan, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, Nichifor Crainic, Maica Teodosia (poeta Zorica Laţcu), mitropolitul Laurenţiu Streza şi sunt culese, îndeosebi din presa vremii. Ele pun în lumină chipul „ostenitorului smerit de la Sâmbăta care consideră vorba bună (în înţeles de laudă n.n.) care i se pune ca cel mai mare rău care i se poate face” (Părintele Dumitru Stăniloae). În corespondenţa cu autorul şi editorul cărţii, acesta îmi spune că se va opri aici cu mărturiile despre Părintele Arsenie. „Ne oprim, fiindcă simţim că se apropie ceva bunNoi credem că Părintele va fi totuşi canonizat”. Şi mai departe: „Aş mai vrea să ştiţi că tot ce am făcut la editură nu am făcut cu gândul la bani, dovadă stau preturile mici şi foarte mici cu care vindem cărţi, zicem noi, valoroase…”. Iată o confesiune care mişcă sufletul şi inima!

„Noi credem că Părintele va fi totuşi canonizat”. Aceasta este speranţa sutelor de mii de credincioşi care-l cinstesc pe Părintele Arsenie ca pe un sfânt, i se roagă şi se bucură de ajutorul lui în necazurile care-i împresoară! Despre puţini sfinţi canonizaţi de Biserica noastră avem atât de multe mărturii de la cei care l-au cunoscut ca despre Părintele Arsenie şi lucrarea lui în Biserică. Am citit mult din ceea ce s-a scris despre Părintele: amintiri vii, cuvinte cu valoare de Pateric rostite de el, minuni pe care le-a săvârşit (chiar dacă unele ni se par că aparţin doar imaginaţiei celor care le relatează)… Credincioşii care vorbesc despre Părintele l-au perceput fiecare în felul său. Important este că toţi au fost impresionaţi de chipul său şi s-au folosit de cuvintele sale care rămân pentru generaţiile viitoare. Mărturiile din cartea aceasta scot la iveală personalitatea Părintelui, mai cu seamă în domeniul culturii şi spiritualităţii ortodoxe. Sfinţia sa este pus aici alături de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, al cărui ucenic şi împreună ostenitor la traducerea primelor volume ale Filocaliei a fost şi de teologul şi scriitorul Nichifor Crainic, cel care a deschis calea studiului misticii şi asceticii ortodoxe în Facultăţile de teologie din Ţara noastră. Dacă cei doi mari profesori şi teologi au făcut o sinteză teologică a misticii ortodoxe – care nu poate fi depăşită -, Părintele Arsenie şi mişcarea duhovnicească iniţiată de el în jurul mânăstirii Sâmbăta au trăit pe viu mistica (duhovnicia) ortodoxă, împlinind astfel condiţia de maturitate pentru apariţia scrierilor din Filocalie în grai românesc.

Părintele Stăniloae scrie că Părintele Arsenie: „Prin ceea ce a făcut din sine şi prin ceea ce propovăduieşte este o vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox” şi că „Părintele Arsenie arată cât de mult se poate înflăcăra prin trăire tot tezaurul dogmaticii şi disciplinei răsăritene”. Iar în ce priveşte osteneala sa de traducător al Filocaliei, spune că Părintele Arsenie i-a „alimentat curajul în mod considerabil ca să pot duce până la capăt o muncă atât de ostenitoare, pe care altfel nu cred că aşi fi săvârşit-o”. Într-adevăr Părintele Arsenie a stat mereu în preajma  traducătorului la primele patru volume din Filocalie, scriind după dictatul său, alcătuind  coperta, care va rămâne aceeaşi pentru toate cele 12 volume şi răspândind Filocalia în popor. De aceea Părintele Stăniloae îl numeşte „ctitor de frunte al Filocaliei româneşti”. Tot el subliniază şi „importanţa naţională pe care o are lucrarea de la Sâmbăta împotriva flagelului avorturilor”. Se ştie că Părintele Arsenie a rămas până la sfârşitul vieţii sale pământeşti un înflăcărat apărător al vieţii, înfierând necruţător păcatul avortului şi al refuzului de a naşte copii prin diferite mijloace.

La rândul său, marele Nichifor Crainic îl numeşte pe Părintele Arsenie „pictor de suflete” după modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Tot el spune despre Părintele Arsenie că este „mentor spiritual al întregii populaţii din sutele de sate din zonele limitrofe (mânăstirii Sâmbăta n.n.) şi din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării”. Iar actualul mitropolit al Ardealului, I.P.S. Laurenţiu, afirmă că Părintele Arsenie „a creat generaţii de ucenici care au dus mai departe exigenţele vieţii duhovniceşti impuse de acest mare apostol al românilor”. Acestea sunt mărturii vii despre un om care a zguduit lumea prin cuvântul şi faptele sale!

„Noi credem că Părintele va fi totuşi canonizat”. Ne putem întreba: de ce Biserica nu l-a canonizat încă pe Părintele, după atâtea mărturii şi mai ales după valul mereu crescător al evlaviei populare faţă de el? Cred că aceasta se explică prin faptul că Biserica noastră nu s-a grăbit niciodată în istoria ei să-şi canonizeze proprii sfinţi. Noi am cinstit mai degrabă pe sfinţii altor popoare, decât pe cei din neamul nostru. Sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei se plângea zicând: „Dară tocma şi din rumâni mulţi sfinţi sânt…, dară nu s-au căutat”, adică nu s-a cercetat viaţa lor. Au trecut secole până am canonizat pe unii din sfinţii noştri! Este adevărat că Ortodoxia, în general, nu canonizează sfinţi imediat după trecerea lor din viaţa aceasta. Ea aşteaptă să vadă cât de mult un sfânt intră cu timpul în conştiinţa poporului. Este deci şi o problemă de timp. În cazul Părintelui Arsenie, timpul de până acum, deşi scurt, dovedeşte cu prisosinţă că evlavia credincioşilor faţă de el este tot mai mare. Am spus şi în altă parte că Biserica nu poate decât să câştige duhovniceşte prin canonizarea Părintelui Arsenie care va fi şi mai cinstit şi mai ascultat în învăţăturile sale, toate de o actualitate uimitoare. Mai cu seamă în ce priveşte familia creştină, tot mai fragilă astăzi datorită spiritului secularizat care încearcă să o distrugă. Iar când vorbim de familie ne gândim la rolul ei fundamental pentru Biserică şi societate atunci când ea este întemeiată pe dragostea jertfelnică dintre soţi, roditoare de prunci, după voia lui Dumnezeu şi nu după planul omenesc, pe ascultarea copiilor faţă de părinţi şi pe responsabilitatea părinţilor faţă de copii. Cunosc multe familii care şi-au schimbat viaţa după citirea cuvintelor de foc ale Părintelui Arsenie.

Trecerea în rândul sfinţilor de către Patriarhia ecumenică de Constantinopol a Părinţilor Porfirie (+1991) şi Paisie (+1994), săvârşiţi din viaţă după Părintele Arsenie (+1989)  poate constitui un imbold pentru Biserica noastră de a proceda la canonizarea atât de aşteptată a acestuia. Şi nu numai a lui, ci şi a altor mari duhovnici ca: Părintele Paisie Olaru, Părintele Cleopa Ilie, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Dumitru Stăniloae, Părintele Constantin Galeriu, Părintele Ioan Iovan… şi, cu deosebire, a „sfinţilor închisorilor”.

Să ne rugăm pentru aceasta şi să ne înmulţim rugăciunea către Părintele nostru Arsenie! „Părinte Arsenie, vino în ajutorul nostru şi ne prefă lacrimile în bucurie!”.

***

Astazi, petitia “Pentru Canonizarea Părintelui Arsenie Boca – Sfântul Ardealului” pusa in circulatie de jurnalistul Victor Roncea la ziua pomenirii adormirii Parintelui, 28 noiembrie, in anul trecut 2014, a ajuns la 6000 semnaturi.  Culegerea de semnaturi continua! Doamne ajuta!

 

 

 

Leave a comment »

Semnale pozitive ale Patriarhiei Romane cu privire la Parintele Arsenie Boca!

Agentia Basilica Travel fiinteaza in cadrul Sectorului de Pelerinaj al Patriarhiei Romane si a fost infiintata cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Foarte recent, mi-a atras atentia oferta aceastei agentii cu titulatura explicita de “Pelerinaj la Parintele Arsenie Boca” (afis mai jos). In general, pelerinajele se ofera prin nominalizarea de manastiri, respectiv in cazul de fata – Manastirea Prislop. Iata ca de asta data, agentia Patriarhiei Romane a ales o exprimare foarte directa, ceea ce este un fapt inedit. Mai mult,  sunt oferite 17 date de pelerinaj de-a lungul anului 2015 la mormantul Parintelui Arsenie. Afisul a fost asezat la usa de intrare a Catedralei Mitropolitane din Sibiu, in aceste zile.

In context, doresc sa amintesc ca petitia de culegere de semnaturi “Pentru Canonizarea Părintelui Arsenie Boca – Sfântul Ardealului“, initiata de jurnalistul Victor Roncea la 28 noiembrie 2014 are la acest moment 5766 adeziuni, intre care din Bucuresti sunt 25.48 %, din Craiova 3.9 %, din Timisoara 3.14 %, din Brasov 3.1 %, din Iasi 2.74 % si din Constanta 2.53 %. Restul zonelor tarii si strainatatea contribuie cu sub 2%.

IMG_20150213_164050_0 IMG_20150213_164008_0

2 Comments »

A cincea carte despre Parintele Arsenie Boca a teologului Florin Dutu, publicata in decurs de mai putin de doi ani…

Am avut bucuria sa aflu  ca teologul si ciberneticianul economist Florin DUŢU a publicat de foarte scurta vreme o noua carticica despre Parintele Arsenie, o lucrare de 96 de pagini:  “Viaţa Părintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910-1989“,  Ed. Floare Albă de Colţ, Bucuresti, 2015.

Este a cincea lucrare in mai putin de doi ani de zile, dedicata vietii, operei si personalitatii Sfantului Ardealului, pe care Florin Dutu o realizeaza, intrand in cele mai ascunse conuri de umbra pentru a aduce la lumina toate faramele de adevar ravasite si practic necunoscute despre activitatea Parintelui. Ultimul capitol al cartii, intitulat “Curriculum vitae al Părintelui Arsenie Boca sau o posibilă anexă pentru viitorul dosar de canonizare“, ne trimite cu gandul si la actualul demers initiat de jurnalistul Victor Roncea la 28 noiembrie 2014, demers care urmareste colectarea de semnaturi la petitia de canonizare a Parintelui Arsenie. Se asteapta ca in curand sa iasa de sub tipar si volumul al III-lea din lucrarea  “Parintele Arsenie Boca in Arhivele Securitatii (1960-1989). Opis de documente” – realizata de  Florian Bichir, Romeo Petrasciuc si Ramona Toderel.

Viata Pr Arsenie Boca 1910-1989

Cuprinsul cartii:

Părintele ARSENIE BOCA – MARELE PĂSTOR DE SUFLETE al Bisericii Ortodoxe Române din secolul al XX-lea

I. SATUL copilăriei, părinţii, neamurile, şcoala primară şi liceul Avram Iancu din Brad (1910-1929)

II. Student la Academia Teologică din Sibiu (1929-1933) – „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”
III. Cinci ani la Academia de Arte Frumoase la clasa maestrului Costin Petrescu şi audierea cursurilor de mistică ortodoxă ţinute de Nichifor Crainic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (1933-1938)

IV. Pelerin la Muntele Athos (1939) – rânduiala duhovnicească, meşteşugul artei bizantine şi manuscrisele Filocaliei

V.  POLEIREA cu aur a icoanelor la Chişinău (1939)

VI.  STAREŢ la M-rea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus (1940-1947) din Ţara Făgăraşului. Comuniştii resping propunerea Patriarhiei Române de a-l face episcop

VII. Duhovnic la Mănăstirea Prislop (1948-1959) din Ţara Haţegului în epoca torţionarilor comunişti
VIII. INIŢIATIVA de a picta biserica Prislopului, alungarea sa din mănăstire (14 mai 1959) şi lichidarea personalului monahal în şapte serii din ordinul Securităţii

IX.  PICTOR ŞABLONIST (1961-1967) şi MUNCITOR SPECIALIST PICTOR (1967) la Atelierele PATRIARHIEI ROMÂNE, dar mai întâi pictor bisericesc la Biserica Elefterie-Cotroceni din Bucureşti (1959-1960) şi la Biserica din satul Bogata-Olteană (1960-1962)

X.  DEMISIA de la Atelierele Patriarhiei Române, încercarea de revenire în mănăstire şi activitatea de la Biserica Drăgănescu (1967-1988) şi Sinaia (1978-1989)

XI.  MARELE PĂSTOR DE SUFLETE ARSENIE BOCA pleacă în viaţa de dincolo de mormânt în ziua Sf. Cuv. Mucenic Ştefan cel Nou (†28 noiembrie 1989)

XII. CURRICULUM VITAE al Părintelui Arsenie Boca sau o posibilă anexă pentru viitorul dosar de canonizare

 

1 Comment »

“Părintele Arsenie Boca la mănăstirea Prislop în epoca torționarilor comuniști 1948-1959” – o noua carte de Florin Dutu

Semnalizez aici o a patra carte nou-aparuta si semnata de tanarul teolog si economist Florin Dutu, la Editura Floare Alba de Colt, avand ca subiect personalitatea si statura duhovniceasca a Parintelui Arsenie Boca. In aceasta luna, decembrie 2014, au iesit de sub tipar doua carti semnate de staruitorul intru adevar Florin Dutu, si dedicate completarii profilului Sfantul Ardealului de-a lungul anilor sai de viata in perioada prigoanei comuniste:

1.  “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni

si actuala:

2.  “Părintele Arsenie Boca la mănăstirea Prislop în epoca torționarilor comuniști 1948-1959

carte 4

Pe coperta cartii, alaturi de una dintre fotografiile cu chipul Parintelui Arsenie (datand din jurul anului 1945, de pe vremea cand se afla la Manastirea de la Sambata), este afisata o mica parte din seria pictata de Parintele Arsenie in altarul Bisericii de la Draganescu de langa Bucuresti – serie privitoare la viata si patimile cuviosului Stefan cel Nou, pe vremea Imparatului iconoclast Constantin Copronimul – care a tiranisit biserica intre anii 741-775. Scena preluata din serie pe coperta il reprezinta pe sfantul nou mucenic Stefan cu spatele, in straiul sau monahal, aflat in temnita si propovaduind multimii de monahi inchisi , ridicand in maini doua sfinte icoane. Datorita trecerii la Domnul a cuviosului Stefan la 28 noiembrie 766, adica in aceeasi zi in care si Parintele Arsenie avea sa treaca la Domnul, dar in 1989, multa lume considera ca Parintele Arsenie si-a cunoscut sfarsitul, inclusiv ca data, iar intreaga pictura a Altarului de la Draganescu este complet atipica, reprezentand perioada de mucenicie a Sfantului Stefan cel Nou care a avut vina de fi facut “temnita ma-nas-ti-re”, cam ceea ce a facut si Sfantul Ardealului in Romania.

Noua carte a lui Florin Dutu este construita si prezinta documente in premiera din
Arhivele Mănăstirii Prislop (1948-1959), din Arhivele Naţionale ale României– fondul Ministerului şi Departamentului Cultelor si documente legate de arestarea Părintelui Arsenie Boca şi de activităţile desfăşurate la Mănăstirea Prislop – si acestea publicate in premiera – existente in Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.).

In prezentarea cartii se subliniaza: “Documentele certifică, în definitiv, sfinţenia vieţii Părintelui Arsenie Boca şi vădirea acestei sfinţenii de către Însuşi Dumnezeu prin intermediul minunilor (autentice, în afara oricărei critici şi a vreunei umbre de îndoială), mărturisite de contemporanii Părintelui (care l-au perceput ca Sfânt mărturisitor al dreptei credinţe), precum şi marile servicii aduse Bisericii Ortodoxe Române în vreme de prigoană, adică într-un context istoric potrivnic.

***

Securitatea avusese planul să-l ridice noaptea, fără să ia seama la credincioşii de prin satele vecine. S-a întâmplat însă ca vehiculele de transport ale securităţii să se defecteze şi la venire şi la plecare, aşa încât Arsenie a fost văzut de locuitorii comunei Silvaş şi de alţii, cum era transportat într-o căruţă de către oamenii securităţii în dimineaţa zilei de 17 ianuarie a.c. [1951].
Faptul că vehiculele s’au defectat, a fost interpretat ca un semn miraculos, ca un fel de minune ce s’a făcut pentru sfântul Arsenie. Toată populaţia dimprejur luând cunoştinţă de lucrul acesta, a început a-l slăvi şi mai mult pe Arsenie şi şi-a manifestat indignarea pentru arestarea lui.” (Arhivele Naționale ale României, fond Ministerul Cultelor)

Din cuprinsul lucrarii mi-au atras in mod special atentia urmatoarele capitole, cu cea mai insemnata incarcatura de noutate:
IV.  Părintele Arsenie Boca la Mănăstirea Prislop (1948-1959) – Apostolul iubirii dumnezeieşti faţă în faţă cu apostolii urii şi ai comunismului
V.  DOSARUL alungării din mănăstire a Părintelui Arsenie Boca, lichidarea în şapte serii a personalului monahal şi desfiinţarea Mănăstirii Prislop
VI.   Relaţia „încordată” Stat – Biserică în anul 1959 văzută printr-un document. Patriarhul Iustinian ameninţat cu destituirea de către Emil Bodnăraş şi Chivu Stoica.

 

1 Comment »

Initiere Victor Roncea: “Petiţie pentru Canonizarea Părintelui Arsenie Boca – Sfântul Ardealului”.

Jurnalistul Victor Roncea, la 28 noiembrie 2014:

parintele-arsenie-boca

Parintele Arsenie Boca – desen de Gabriela Mihaita David

Ziua de astăzi, 28 noiembrie, la cei 25 de ani de la plecarea la Ceruri a Părintelui Arsenie Boca, ar trebui să se constituie, şi pentru Patriarhie, într-o zi de începere a demersurilor pentru canonizarea Sfântului Ardealului. Iată de ce vă recomand se semnaţi această petiţie online”: legatura, aici.

5 Comments »