anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Despre cum au fost recuperate si aduse la lumina scrierile marturisitorului IOAN IANOLIDE

Paragrafele de mai jos sunt preluate (partial) de aici (cu multumiri!), si se refera la istoria salvarii  pretiosului „Document pentru o lume nouă” a marelui marturisitor al temnitelor comuniste Ioan Ianolide – document recuperat si adus la lumina sub forma cartii  cu titlul “Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua” (Ed. Bonifaciu, 2006).

DSC07626

Sursa foto: aici

[…]  Acesta a fost unul din motivele pentru care, nepricepîndu-mă ce să fac ca să nu le deteriorez, în anul 2003 am dat toate plicurile maicilor de la Diaconeşti, fără să mă fi apucat de lucru la textele lui Ioan Ianolide. De multe ori am luat la răsfoit plicurile, am citit, am citit, m-am cutremurat de mărturiile autorului, m-am înfricoşat de darul ce mi s-a făcut prin acele însemnări, dar într-o bună zi am decis să las pe alţii să împlinească voia sfîntului mărturisitor. Maicile au fost mai harnice şi au găsit şi soluţia dezlipirii foilor fără să se afecteze scrisul. Peste un an a apărut cartea „Întoarcerea la Hristos”, al cărui titlu eu l-am găsit un pic mai potrivit conţinutului decît titlul original – „Document pentru o lume nouă”. Îmi asum responsabilitatea pentru această intervenţie în gîndurile autorului. Cuviosul Ioan cu siguranţă a vrut să păstreze ideea anului 1952, vreme în care a trebuit să-şi facă ordine în gînduri – cum să reţină mai bine şi în ce formă discuţiile cu Sfîntul Valeriu. Din ziua în care le-am dat plicurile, mai multe din maicile Mănăstirii Diaconeşti au lăsat deoparte orice alte ascultări şi s-au dăruit zi şi noapte lucrului la cartea lui Ioan Ianolide.

Dumnezeu a binecuvîntat toate ostenelile făcute, pentru rugăciunile Sfîntului Ioan, şi cartea a ajuns în zeci de mii de case de români pînă acum. Din Statele Unite am primit o scrisoare scrisă cu lacrimi de maica Nina Hagopian pentru marele dar al cărţii trimise. Cartea a fost tradusă şi în limba greacă acum cîţiva ani, iar fragmente din carte s-au tradus şi în limba rusă.

„Întoarcerea la Hristos” este mîna întinsă de Dumnezeu nouă, păcătoşilor, ieşirea din marasmul şi înşelarea cu care lumea contemporană vrea să ne orbească, învierea sufletească a oricăruia dintre cei ce vor vrea să se mîntuiască. Aşa am văzut şi eu această carte, care, oricît de grea ar putea părea contemporanilor noştri, uşurează sufletele de povara veacului pe care îl trăim şi înnobilează orice inimă care primeşte mărturiile ei.

Să avem parte de rugăciunile Sfîntului Ioan Mărturisitorul şi ale tuturor Sfinţilor generaţiei sale!

Autor:  Monahul Filotheu Balan, Manastirea Petru Voda, la 5 februarie 2016

Leave a comment »

A treia scriere-testament ramasa de la Ioan Ianolide – publicata recent de Editura Bonifaciu

testam_IIanolide

Dupa publicarea in 2006 a scrierilor revizuite si ordonate la Manastirea Diaconesti, salvate si ramase de la unul dintre cei mai chinuiti dar si adanci analisti ai detentiilor anti-sistem din Romania, Ioan Ianolide (1919-1986), frate de celula cu mai cunoscutul marturisitor si mucenic Valeriu Gafencu – scrieri cumulate in volumul “Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua” (Ed. Bonifaciu), si dupa publicarea in 2009 a unui nou volum de scrieri ramase de la supravietuitorul si martorul Ioan Ianolide, sub titlul “Detinutul profet. Predanie a marturisitorilor romani din inchisori” (Ed. Bonifaciu), de foarte curand aceeasi editura a publicat o alta parte a scrierilor mostenite de la Ioan Ianolide – care au fost stranse in volumul “Testamentul unui nebun” (Ed. Bonifaciu, 2015).

Cartea “este mărturisirea unui om întemniţat 23 de ani sub trei regimuri politice diferite. Eliberat in 1964, a vrut să schimbe celula închisorii cu chilia monahală, dar i s-a interzis. A rămas să locuiască într-un apartament anonim din blocurile uniforme ale Bucureştiului, lucrând ca muncitor la o cooperativă de produse artizanale. Sufletul său clocotea însă de tumultul amintirilor, de nevoia de a împărtăşi oamenilor experienţa tragică dobândită atât amar de ani petrecuţi printre sfinţi şi demoni. De aceea, în singurătatea camerei sale, fostul deţinut a început să-şi scrie memoriile, ascunzând pagină după pagină în suportul paralelipipedic al unei veioze cu picior din odaie. Cu riscul propiei vieţi, Ioan Ianolide a salvat astfel adevărul despre un trecut pe care Securitatea l-ar fi vrut îngropat odata cu trăitorii lui“(extras din prezentarea Editurii Bonifaciu).

1 Comment »