anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“Faceți-vă timp pentru singurătate!” – Parintele Savatie Bastovoi

dsc01417Cu cît lumea interioară a cuiva este mai bogată, cu atît acel om își dorește singurătatea. A te teme de singurătate este dovada imaturității spirituale și a incapacității de a înțelege adevăratele sensuri ale condiției umane.

Pentru a scăpa de însingurare, oamenii au inventat aparate care înlocuiesc oamenii: aparate care redau muzică, aparate care proiectează oameni și animale în mișcare, au creat industria filmului, astfel încît omul modern este bombardat în orice moment de imitațiile comunicării, care nu sînt nimic altceva decît un miraj. Iar cu mirajul nu poți vorbi.

Putem formula doar ceea ce am înțeles, înțelegem doar ceea asupra a ce am meditat, medităm doar atunci cînd avem condiții, iar condiția primordială a meditației este singurătatea. Deoarece nu mai avem ocazia să petrecem singuri, nu mai ajungem nici să medităm asupra a ceea ce sîntem și ce simțim. Din cauză că nu gîndim nu formulăm și pentru că nu avem o formulă personală a ceea ce sîntem și simțim nici nu mai avem ce spune.

Dacă veți derula peretele vostru de FB, în cazul în care nu aveți un perete plin de filme cu pisici, reclame la pantofi sau știri despre bombe și accidente, atunci veți vedea că chiar și cei mai inteligenți dintre prietenii voștri nu fac decît să comenteze fapte străine: ce au făcut politicienii, cum au reparat o stradă etc. Încep să dispară oamenii care vă pot povesti o experiență proprie a spiritului lor, iar asta îi ascunde tot mai mult și mai mult de ochii noștri, amestecându-i în iureșul lumii.

Va veni vremea cînd oamenii se vor recunoaște după felul în care înțeleg singurătatea, pentru că pe unii singurătatea îi înnebunește, iar pe alții îi preface în îngeri.

Că oamenii suferă de singurătate, nu e un secret. Nu e o arătare nouă pe pămînt. Doar că s-a schimbat rostul însingurării – astăzi tot mai puțini scot din singurătatea lor poeme și flori pe care să le dăruiască lumii.

Faceți-vă timp pentru singurătate!

Sursa: Savatie Bastovoi Despre singurătate și cum se vede ea pe Facebook

Leave a comment »

“Nebunul” – lui Savatie Bastovoi, in lectura autorului, la 10 ani de la lansarea cartii in prima sa editie…

Primele trei capitole ale romanului “NEBUNUL” – scris de Parintele Savatie Bastovoi (si aparut la Ed. Cathisma in 2006, iar in 2009 era la a 4-a editie) au fost postate, in lectura autorului, zilele acestea pe Internet.  

Scrisul ieromonahului Savatie Baştovoi îşi descoperă o nouă expresivitate în ‘Nebunul’ (Cathisma, 2006). „De la bun început, ne previne autorul, trebuie să spun că textul de faţă nu este o operă aghiografică, ci un roman scris cu toate uneltele necesare unei proze artistice, inspirat din realităţile consemnate în viaţa Sfântului Simeon cel nebun întru Hristos din Edessa”. Dacă nu este o „operă aghiografică”, modelul este hagiografic. Ieromonahul propune o nouă întemeiere literară, pornind de la cărţile sfinte.” (CORNEL UNGUREANU, in România literară, Nr. 3 din 26 ianuarie 2007).

Un comentariu preluat de pe site-ul Editurii Cathisma, postat la 20 martie 2009, consemna urmatoarele despre roman (sursa – aici):

“Cartea asta chiar e ceva de genul încurcate sunt căile Domnului. Deşi e a doua oară când o citesc (poate şi din cauză că nu e voluminoasă), mi se pare chiar mai interesantă decât la început, iar profunzimea întâmplărilor descrise de autor chiar m-au captivat. Cartea e de fapt un roman despre viaţa Sf. Simeon cel Nebun întru Hristos, acţiunea petrecându-se în Siria sec. al VI-lea pe vremea împăratului roman Justinian. Dar cum introducerile sunt plictisitoare o să fac ceea ce ma pricep mai bine, şi anume să reproduc superbele citate şi gănduri ale sfântului însuşi aşa cum le-am gasit şi eu.

Ce lucru straniu, găndi Nebunul, când omul zâmbeşte frumos, faţa i se luminează şi te face să-l iubeşti, dar când râde nestăpânit, faţa i se strâmba şi se înroseşte. Se gândi că omul nu e făcut să râdă în hohote, deoarece asta îl urâţeşte.

Interesantă mi s-a părut şi ghicitoarea pe care o adresează Nebunul mulţimii.

Fericit este împăratul care domneşte peste supuşii săi. Întrebarea e cine este împăratul şi cine sunt supuşii?

Împăratul este mintea, iar supuşii sunt simţurile omului. Fericit este omul a cărui minte stăpâneşte peste simţurile sale şi le face să lucreze numai ceea ce este bine şi folositor. Cu adevărat un astfel de om este mai fericit decât un împărat care domneşte peste lumea întreagă, dar peste simţurile sale nu este stăpân.”

 

 

1 Comment »

“Nu este mai mare semn al smereniei decit a nu-l judeca pe celalalt in caderea sa” – Parintele Savatie

 

10320454_661431370616192_6260557180041011129_n

Parintele Savatie, la un pahar de vorba, in 2014 (sursa foto: aici)

In legatura cu mesajul si conceptia piesei muzicale “Despre smerenie” a trupei Taxi, recent lansata in media, vuieste Internetul. Intre cei multi, tocmai si-a exprimat punctul de vedere si Părintele Savatie Bastovoi, a carui alegatie incepe astfel:

<<Monologul ortodoxului smerit:
„Numai cineva care nu pricepe nimic in smerenie poate spune despre mine ca nu sint smerit!”…>> cititi mai departe, aici.

Leave a comment »

In asteptarea noului roman al Parintelui Savatie…

SB_auto_n

Autoportret Savatie Bastovoi (sursa: aici)

Invataurile_SB

Sursa imaginii: aici

In aprilie 2013, Parintele Savtie Bastovoi dezvaluia, in timpul unei intalniri cu publicul la Libraria Sophia din Bucuresti, ca lucreaza la noul sau roman, „Invataturile unei prostituate batrane catre fiul sau handicapat” (cititi aici).

Au trecut trei ani de atunci, si, de curand, monahul a dat la iveala cum va arata coperta cartii, in  sfarsit in prag de aparitie la Editura Cathisma! (mai sus). Posibil ca plamadirea nu a fost deloc usoara, caci romanul reconstituie fractiuni de amintiri si experiente de viata mai vechi ale tanarului Stefan Bastovoi.

Mici mostre din roman au aparut publicate pe blogul mai vechi al monahului – in noiembrie 2013 (cititi aici si aici) dar si pe blogurile unor prieteni ai sai – de exemplu aici.

UPDATE 28 martie 2016: Cartea Parintelui Savatie a aparut pe standuri. O prezentare a cartii poate fi parcursa pe site-ul Librariei Sophia – aici.

Leave a comment »

Despre români, ruşi şi Basarabia, in 2010 …

La emisiunea “Pietrele vorbesc” realizata in octombrie 2010 de Parintele Savatie Bastovoi (de la Manastirea Noul Neamt, Basarabia), a fost invitat Parintele Vasile Ciobanu – “un om mai mult decat interesant, un intelectual, fiu de preot, fost ofiter al armatei sovietice dar si fost profesor la Academnia Teologica din Chisinau“.  Discutia a avut ca obiect situatia de la acel moment a basarabenilor, luandu-se in obiectiv si “obiceiurile si neintelegerile noastre” – dupa cum afirma Parintele Savatie. Dialogul porneste cu afirmatia Parintelui Savatie: “rusii ne numesc romani, considerand aceasta o injurie, romanii ne numesc  rusi, la fel, ca o ocara; dar noi, basarabenii, continuam sa ne ducem veacul…“.

De curand, la sfarsitul lunii ianuarie 2016, Parintele Savatie scria pe aceeasi linie: “Fiți buni și nu aderați la nici o extremă. Lupta cu Rusia, ca și lupta cu România, sînt himere. Ceea ce se poate face împreună pentru salvarea acestui popor este mult mai important.” (cititi intregul – aici)

 

 

Leave a comment »

Cuvantul ieromonahului Savatie Bastovoi la ‘seara editurii Cathisma’, Libraria Sophia, Bucuresti, 22 decembrie 2015

Leave a comment »

Parintele Savatie Bastovoi la sfarsitul anului 2015

p savatie dec 2015

Parintele Savatie la Libraria Sophia din Bucuresti, 22 decembrie 2015.  Sursa foto: aici

Romanul parintelui Savatie Bastovoi, ‘Iepurii nu mor’, a fost primul roman moldovenesc tradus in limba franceza si publicat in Franta – primul după independența (1991) Republicii Moldova, la editura Jaquelin Chambon (Actes Sud), in traducerea Laurei Hinckel. Cronica aparuta in revista franceza ‘Le Monde’ dupa aparitia cartii, in ianuarie 2011, a fost postata pe blogul parinteluiApariția romanului ”Iepurii nu mor” în Franța – oglindită în Le Monde.

In luna octombrie 2015 romanul, tradus in italiana de Anita Nastacia Bernacchia, a aparut si in Italia, la Editura Keller. Este si in aceasta tara, prima carte scrisa de un autor basarabean si publicata in limba italiana.
sb_it2sb_it

Complexul originalitatii la tanarul contemporan‘ – Parintele Savatie raspunde la intrebarile timpului – in toamna anului 2005 (cu 10 ani in urma):

Leave a comment »

Parintele Savatie, cuvant la Bucuresti, 22 decembrie 2015

seara-editurii-cathisma-sb

‘Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta, oricum ar fi ei. Părinţii nu ni-i putem schimba, dar atitudinea faţă de ei – da.
Ştiu că ai viaţa ta şi fiecare sîntem unici şi irepetabili, totuşi adu-ţi aminte de cîte ori ai urmat sfaturi străine şi încearcă să înţelegi ce te-a făcut să le urmezi. Începuturile rele îşi găsesc uşor un sfătuitor.’

ierom. Savatie Baştovoi

Cuvant de la lansarea unei carti, 2015:

Leave a comment »

“Despre minciună și bănuială” – Parintele Savatie Bastovoi

“Mă gîndesc uneori cît de greu a devenit să te menții în lucrurile simple, să nu răstălmăcești, să nu sucești cuvintele. SăDSC06308 oprești gîndurile, să iei lucrurile și oamenii așa cum sînt.

Bănuiala este în toate, oamenii și-au făcut o meserie din a bănui, din a bănui adînc, pe toate părțile și de a vorbi despre aceste bănuieli cu alți oameni, care se molipsesc unii de la alții de boala bănuielii ca de o lepră.

Dacă bănuiala ar fi scoasă din viața noastră, s-a închide televiziunile, gazetele, s-ar închide parlamentele, guvernele, procuraturile, secțiile de poliție. Oamenii ar vorbi cu Da și Nu, iar a minți ar redeveni un lucru rău.

Dar așa este lumea. N-ai ce-i face. Problema e alta: de ce oamenii, care se nasc și mai întîi sînt copii nevinovați, cînd cresc aleg mai dregrabă să se mintă decît să se iubească? Doar lucrul acesta e neplăcut și pentru cel mințit, și pentru cel ce minte.

Ciudată făptură mai e și omul: să-ți omori tu Dumnezeul doar pentru că a spus adevărul…” (preluat integral de pe platforma de informare si atitudine coordonata de Parintele Savatie Bastovoi, barikada.md – link aici, la articol).

2 Comments »

“Ce făptură minunată este omul…” – gand al Parintelui Savatie Bastovoi

DSC06274

Parintele Savatie, Bucuresti, aprilie 2013

Ce făptură minunată este omul. Acționează și simte potrivit mediului, obișnuindu-se atît cu binele, cît și cu răul. Privind fotografiile cu oamenii aduși la starea de schelet însuflețit din lagărele de concentrare naziste sau sovietice, mulți cred că aceia nu sînt oameni, ci niște fotografii. Își imaginează că oamenii aduși la starea de schelet însuflețit nu mai simt, nu mai gîndesc, nu se mai tem – că ei au fost lăsați în lume pentru a muri. Dar asta nu e adevărat: oamenii aceia simt, văd, unii se roagă, alții disperă și fiecare așteaptă o rază de lumină și de dragoste.

Pe de altă parte, privind cortegiile guvernanților noștri și de aiurea, unii au impresia că aceștia nu sînt oameni, ci niște ființe privilegiate, lăsate pe pămînt pentru a avea mulți bani, pentru a mînca mîncăruri scumpe, pentru a călători în toate marginile pămîntului în avioane personale, pentru a nu putea fi pedepsiți aici pe pămînt niciodată. Pe unii ca aceștia parcă nici boala nu-i ia, nici bătrînețea. Doar auzi într-o zi la televizor că a murit. Atît. De parcă n-ar fi oameni.” Cititi continuarea articolului, aici:  “Cîtă vreme ceaiul va fi monedă de schimb în peniteciarele din Moldova, rămînem un lagăr comunist

2 Comments »