anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“Nebunul” – lui Savatie Bastovoi, in lectura autorului, la 10 ani de la lansarea cartii in prima sa editie…

Primele trei capitole ale romanului “NEBUNUL” – scris de Parintele Savatie Bastovoi (si aparut la Ed. Cathisma in 2006, iar in 2009 era la a 4-a editie) au fost postate, in lectura autorului, zilele acestea pe Internet.  

Scrisul ieromonahului Savatie Baştovoi îşi descoperă o nouă expresivitate în ‘Nebunul’ (Cathisma, 2006). „De la bun început, ne previne autorul, trebuie să spun că textul de faţă nu este o operă aghiografică, ci un roman scris cu toate uneltele necesare unei proze artistice, inspirat din realităţile consemnate în viaţa Sfântului Simeon cel nebun întru Hristos din Edessa”. Dacă nu este o „operă aghiografică”, modelul este hagiografic. Ieromonahul propune o nouă întemeiere literară, pornind de la cărţile sfinte.” (CORNEL UNGUREANU, in România literară, Nr. 3 din 26 ianuarie 2007).

Un comentariu preluat de pe site-ul Editurii Cathisma, postat la 20 martie 2009, consemna urmatoarele despre roman (sursa – aici):

“Cartea asta chiar e ceva de genul încurcate sunt căile Domnului. Deşi e a doua oară când o citesc (poate şi din cauză că nu e voluminoasă), mi se pare chiar mai interesantă decât la început, iar profunzimea întâmplărilor descrise de autor chiar m-au captivat. Cartea e de fapt un roman despre viaţa Sf. Simeon cel Nebun întru Hristos, acţiunea petrecându-se în Siria sec. al VI-lea pe vremea împăratului roman Justinian. Dar cum introducerile sunt plictisitoare o să fac ceea ce ma pricep mai bine, şi anume să reproduc superbele citate şi gănduri ale sfântului însuşi aşa cum le-am gasit şi eu.

Ce lucru straniu, găndi Nebunul, când omul zâmbeşte frumos, faţa i se luminează şi te face să-l iubeşti, dar când râde nestăpânit, faţa i se strâmba şi se înroseşte. Se gândi că omul nu e făcut să râdă în hohote, deoarece asta îl urâţeşte.

Interesantă mi s-a părut şi ghicitoarea pe care o adresează Nebunul mulţimii.

Fericit este împăratul care domneşte peste supuşii săi. Întrebarea e cine este împăratul şi cine sunt supuşii?

Împăratul este mintea, iar supuşii sunt simţurile omului. Fericit este omul a cărui minte stăpâneşte peste simţurile sale şi le face să lucreze numai ceea ce este bine şi folositor. Cu adevărat un astfel de om este mai fericit decât un împărat care domneşte peste lumea întreagă, dar peste simţurile sale nu este stăpân.”

 

 

1 Comment »

In asteptarea noului roman al Parintelui Savatie…

SB_auto_n

Autoportret Savatie Bastovoi (sursa: aici)

Invataurile_SB

Sursa imaginii: aici

In aprilie 2013, Parintele Savtie Bastovoi dezvaluia, in timpul unei intalniri cu publicul la Libraria Sophia din Bucuresti, ca lucreaza la noul sau roman, „Invataturile unei prostituate batrane catre fiul sau handicapat” (cititi aici).

Au trecut trei ani de atunci, si, de curand, monahul a dat la iveala cum va arata coperta cartii, in  sfarsit in prag de aparitie la Editura Cathisma! (mai sus). Posibil ca plamadirea nu a fost deloc usoara, caci romanul reconstituie fractiuni de amintiri si experiente de viata mai vechi ale tanarului Stefan Bastovoi.

Mici mostre din roman au aparut publicate pe blogul mai vechi al monahului – in noiembrie 2013 (cititi aici si aici) dar si pe blogurile unor prieteni ai sai – de exemplu aici.

UPDATE 28 martie 2016: Cartea Parintelui Savatie a aparut pe standuri. O prezentare a cartii poate fi parcursa pe site-ul Librariei Sophia – aici.

Leave a comment »

Parintele Savatie Batsovoi, la finalizarea noii sale carti “Invataturile unei prostituate batrane catre fiul sau handicapat”

DSC06273In luna aprilie 2013, Parintele Savatie dezvaluia public despre apropiata aparitie a unei noi carti la care lucra (un roman). Am consemnat despre aceasta pe vechiul meu blog, aici.

Astazi Parintele ne impartaseste pe blogul sau, in premiera,  o mica mostra, un fragment din capitolul al 12-lea al romanului care, probabil, foarte curand va iesi de sub tipar.

Cei care au trait vremurile descrise in pasajul oferit de autor, vor recunoaste imediat atmosfera perioadei inceputului anilor ’90 – caci fie in Moldova, la Chisinau, fie in Romania, la Bucuresti, amprenta hidoasa impregnase ireversibil modul oamenilor de a convietui. Acea rascruce de timp, in care sperantele se zvarcoleau in noroiul stigmatizant al realitatii incercand propria identificare, a afectat similar cele doua ramuri despicate din aceeasi tulpina de lume.

Amestecul suav-amarui de amintiri si invataturi pe care timpul, imprejurarile si oamenii le-au sapat in copilaria si adolescenta Parintelui Savatie – traitor in Moldova cea “de dincolo”, razbesc din vreme in vreme in afara, coaguland catre noi in franturi de marturie epica, spre neuitarea colectiva, cea care ne priveste pe toti.

UPDATE: Nu observasem, insa prima mostra de roman a introdus-o pe blogul sau, Parintele Savatie, inca de ieri! Este un extras din capitolul al 10-lea, si m-a facut sa ma gandesc ca spunea odata ca in copilarie a cunoscut bine tabara de copii handicapati din apropierea satului sau, unde mergea adesea, amestecandu-se printre ei. I-a cunoscut bine pe acei oropsiti si suferinzi, si le-a inteles atat de bine vietuirea, cugetul, simtirea. Azi, si aceste experiente pare ca razbesc din plamada romanului sau.

3 Comments »