In luna aprilie 2013, Parintele Savatie dezvaluia public despre apropiata aparitie a unei noi carti la care lucra (un roman). Am consemnat despre aceasta pe vechiul meu blog, aici.
Astazi Parintele ne impartaseste pe blogul sau, in premiera, o mica mostra, un fragment din capitolul al 12-lea al romanului care, probabil, foarte curand va iesi de sub tipar.
Cei care au trait vremurile descrise in pasajul oferit de autor, vor recunoaste imediat atmosfera perioadei inceputului anilor ’90 – caci fie in Moldova, la Chisinau, fie in Romania, la Bucuresti, amprenta hidoasa impregnase ireversibil modul oamenilor de a convietui. Acea rascruce de timp, in care sperantele se zvarcoleau in noroiul stigmatizant al realitatii incercand propria identificare, a afectat similar cele doua ramuri despicate din aceeasi tulpina de lume.
Amestecul suav-amarui de amintiri si invataturi pe care timpul, imprejurarile si oamenii le-au sapat in copilaria si adolescenta Parintelui Savatie – traitor in Moldova cea “de dincolo”, razbesc din vreme in vreme in afara, coaguland catre noi in franturi de marturie epica, spre neuitarea colectiva, cea care ne priveste pe toti.
UPDATE: Nu observasem, insa prima mostra de roman a introdus-o pe blogul sau, Parintele Savatie, inca de ieri! Este un extras din capitolul al 10-lea, si m-a facut sa ma gandesc ca spunea odata ca in copilarie a cunoscut bine tabara de copii handicapati din apropierea satului sau, unde mergea adesea, amestecandu-se printre ei. I-a cunoscut bine pe acei oropsiti si suferinzi, si le-a inteles atat de bine vietuirea, cugetul, simtirea. Azi, si aceste experiente pare ca razbesc din plamada romanului sau.
anomismia 