Zilele trecute am parcurs drumul dinspre Alba Iulia spre Cluj Napoca si am remarcat, in doua locuri in Aiud – la marginea soselei, o noua tablita indicatoare: Manastirea Aiud – Rapa Robilor. Este o tablita recent aparuta, in aceasta iarna probabil, caci pana in toamna lui 2014 cu greu gasea nestiutorul locul Schitului “Inaltarea Sfintei Cruci” din Aiud, ridicat la indemnul, cu ajutorul si dragostea Parintelui Justin Parvu in perioada 2002-2005.
Dupa cum se stie, alaturi de schitul initial s-a construit recent Manastirea-memorial si Centrul de Martirologie de pe Râpa Robilor din Aiud. Manastirea a fost sfintita la 14 mai 2014, iar la 14 septembrie 2014 – de Ziua Crucii (hram), in biserica cea noua a Manastirii-Memorial s-a savarsit Sfanta Liturghie si s-a facut parastas de pomenire a fostilor detinuti politici – elita intelectuala si spirituala a neamului romanesc intemnitata la Aiud intre anii 1948-1964 (fotografii din acea zi – aici).
Pentru data de 15 martie 2015, este programat a se desfasura la Aiud, SIMPOZIONULUI DE MARTIROLOGIE, al carui program este anuntat pe site-ul Centrului manastiresc cel nou de la Aiud, program pe care il preiau si eu mai jos:
Cu exact 4 luni de zile in urma, miercuri – 14 mai 2014, a fost sfinţită Manastirea-memorial si Centrul de Martirologie de pe Râpa Robilor din Aiud (un proiect separat si diferit de cel initial gandit si dorit de Parintele Justin Parvu) – locul unde au fost înmormantati sute sau poate mii de foşti deţinuţi politici, exterminati in inchisoarea Aiud:
Astazi, 14 septembrie 2014 – de Ziua Crucii, in biserica cea noua a Manastirii-Memorial s-a savarsit Sfanta Liturghie iar apoi, in curtea Schitului “Inaltarea Sfintei Cruci” – ridicat din dorinta si prin osteneala principala a Parintelui Justin Parvu in perioada 2002-2005, si respectiv in fata Monumentului Calvarul Aiudului (inceput in 1992 si finalizat in 1999), s-a savarsit Parastasul pentru fostii detinuti politici. Parintele Justin socotea Aiudul ca fiind Athosul romanesc, fiindca acolo (unde si dumnealui a fost o perioada detinut) a fost intemnitata elita intelectuala si spirituala a neamului romanesc.
Intrucat bisericuta schitului Parintelui Justin (in fapt aflata in baza Monumentului Calvarul Aiudului) este foarte mica, a fost deschisa azi numai pentru vizitare. Bisericuta cea noua a Memorialului a gazduit deci slujba de hram; ea nu este insa nici macar inceputa pictural-iconografic in interior, singura icoana din aceasta biserica fiind in prezent aceea a Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus, asezata pe peretele dinspre Rasarit.
Hramul schitului a adunat azi foarte multa lume, de la copii si pana la varstnici. Unii au venit imbracati in port popular; am remarcat multi tineri. Biserica-memorial, nu prea mare si de o forma atipica pentru arhitectura clasica ortodoxa, a devenit insa neincapatoare inca de la inceputul slujbei, adica imediat in jurul orei 9, iar lumea, care continua sa se adune, a mai avut loc doar in curte, unde slujba se auzea insa foarte bine, datorita existentei statiei de amplificare. Un sobor de cinci preoti, intre care Parintele Augustin Varvariuc – staretul Schitului, a savarsit Sfanta Liturghie cu adanca emotie, care s-a transmis in inimile multora, si aceasta este desigur ceva special. In timpul slujbei, la un moment dat, pe cer s-a format o cruce alba undeva deasupra marginii Rapei Robilor (foto mai jos), din darele de condensare a doua avioane ce trecusera probabil pe acolo perpendicular si cam la aceeasi inaltime (lucru foarte rar…). Fotografiile inserate mai jos au fost realizate intre orele 9 – 10.30, si oglindesc, atat cat pot niste imagini, chipuri, stari, trairi, rugaciuni. Emotie mare, inaltatoare! Domnul sa ii odihneasca in pace pe martirii romani!
Extras din eseul cu titlul „O parte a Bisericii ortodoxe din ţările comuniste a adormit somnul de veci al martirajului, cealaltă parte a adormit somnul conştiinţei” – scris de Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, aparut azi pe site-ul revistei ‘Atitudini‘ a Manastirii Petru Voda, si care se poate citi integral aici:
“[…] Ceea ce urmăreşte eseul nostru este însă războiul spiritual. Există multe similitudini între războiul în spirit şi cel dus pe plan politic: unele din aceste războaie erau duse pe motivul ciocnirii ouălor, cum a fost lupta dintre papi şi împăraţi, altele erau duse, cum e cazul cruciadelor, pentru cruce sau semilună, dar toate (sau aproape) au eşuat în războiul ouălor. Epoca dintre cele două războaie mondiale a dus la crearea imperiului sovietic, activ, agresiv, intolerant şi perfid. Realitatea este că perfidia sovietică nu avea nimic de a face cu subtilitatea, încât să nu fie văzută şi mirosită de la o poştă de democraţiile europene. Dar pentru că şi unii şi alţii ciocneau atunci ouăle la capătul gros, frăţietatea lor a fost plină de dragoste şi armonie. Acesta este răstimpul în care, după o perioadă grea, Biserica Ortodoxă a obosit şi a adormit. O parte a Bisericii ortodoxe din ţările comuniste a adormit somnul de veci al martirajului, cealaltă parte a adormit somnul conştiinţei. Violenţa şi opresiunea au în ele o forţă mistică şi această forţă vine de la diavolul. Dacă nu «ispiteşti» bine duhurile (1 Ioan 4:1), după o presiune îndelung exercitată, vederea clară nu mai lucrează cum trebuie, argumentele încep să devină seducătoare, mintea caută justificări în sensul avantajelor sau al apărării prin compromis şi «somnul raţiunii» bune începe să nască monştri…”
Am vizitat de curand Schitul de la Aiud, pe locul unde erau ingropate (Rapa Robilor), de-a valma, trupurile mucenicilor din Penitenciarul Aiud – unde o parte a anilor de detentie si i-a petrecut si Parintele Calciu.
Doua fotografii de acolo – inserez mai jos. Pe placa metalica de pe troita de lemn din imagine, marita mai jos, se poate citi un text cutremurator, de luat aminte si de insusit, in consonanta cu spusele Parintelui Calciu din eseul aminit anterior…
anomismia 