anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Parintele Arsenie Boca la Castelul Bran, in 1946 si 1947

Pe raftul bibliotecii din casa doamnei Zoe Daian, nepoata Parintelui Arsenie Boca, am vazut si fotografia cu Parintele, de mai jos. Pe spatele ei, scrise de mana parintelui, urmatoarele: Bran, 10.XI. 1946. Nu-mi aminteam colonada aceea langa care sta Parintele, la Bran,  dar iata, revizitand Castelul Bran, am identificat intr-adevar locatia din fotografie (foto alaturata mai jos). Curtea interioara a castelului, nu prea mare,  are una dintre iesiri aflata intre cele doua mici colonade. Si usa din spatele Parintelui s-a pastrat. Acolo a fost fotografiat Parintele Arsenie, in toamna anului 1946. Mersese acolo, la invitatia Principesei (Domnitei) Ileana a Romaniei, care mostenise castelul de la mama sa, Regina Maria a Romaniei.

In Procesul Verbal de interogatoriu pe care Parintele Arsenie Boca l-a semnat la 5 octombrie 1955, la Timisoara (aparut in cartea ” Parintele Arsenie Boca – Obiectivul ‘Bratu‘”, Ed. Patmos, Cluj Napoca, 2009), la intrebarea legata de locul si timpul cand a cunoscut-o pe Domnita Ileana, Parintele a raspuns ca in vara anului 1947 Domnita a venit pentru prima data la Manastirea Sambata si asa a cunoscut-o. In acel interogatoriu da mai multe date privind legatura cu Domnita Ileana, toate in cursul verii si toamnei anului 1947 –  vizitele facute de Parintele la Bran si Bucuresti, la invitatia Domnitei, si respectiv sosirile la Manastirea de la Sambata ale Domnitei. In noiembrie 1947 Parintele afirma ca a avut loc ultima sa intalnire cu Domnita (inainte de plecarea ei definitiva din Romania, in primele zile din ianuarie 1948, expulzata fiind de comunisti).

 

boca-2 DSC04382

Inadvertentele datelor, respectiv ale anilor – 1946 si 1947 – unul pe fotografia scrisa de Parintele si altul dat in declaratia de la securitate,  mi-au atras cumva atentia. Daca este sa nu de retinut acest lucru, inca nu stim.

In cartea de curand aparuta, “Parintele Arsenie Boca in Arhivele Securitatii“, vol. 1,  (Ed. Agnos, Sibiu, 2013), la pag. 117 se regaseste si o Nota informativa a Inspectoratului Regional de Siguranta Brasov catre Directiunea Generala a Sigurantei Statului, datata 27 octombrie 1947. In ea, referindu-se la Parintele Arsenie, se specifica: “Este foarte bine vazut de Mitropolitul Balan al Sibiului si Arhiducesa Ileana de Habsburg” (n.n. este vorba despre Domnita Ileana).

O a doua fotografie datata in anul 1946, luna septembrie insa, (datare facuta de catre autorul articolului – Adrian Nicolae Petcu), a aparut in ziarul “Lumina” in august 2013 si se pare ca este cea mai recent gasita in arhive fotografie cu Parintele Arsenie Boca. In acesta fotografie (mai jos), apare Principesa Ileana in costum national, Mitropolitul Nicolae Balan si Parintele Arsenie Boca (in lateral dreapta).

mitropolitul-nicolae-balan-principesa-ileana-arsenie-boca

Principesa Ileana, alaturi de Mitropolitul N. Balan iar mai in fata, drepata, Parintele Arsenie Boca (datat de autor: 15 septembrie 1946)

DSC04253

Capela “Inima Reginei” de langa Castelul Bran, azi, renovata. La punerea pietrei de temelie a slujit Parintele Arsenie Boca. Capela se gaseste pe terenul fostei curti a spitalului de campanie din Bran. Undeva in spatele capelei, in stanga, la baza muntelui, se gaseste cufarul de marmura dupa grilaj, unde a stat inima Reginie Maria din 1940 pana in 1948. Iar in fundal spate-Castelul Bran

La 27 iunie 1947 Parintele Arsenie Boca de la Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus, venea la Bran, chemat fiind de Principesa Ileana, pentru a sluji la sfintirea micii capele pe care o ridicase Principesa in amintirea mamei sale, Regina Maria. In fapt capela de la Bran (foto mai jos), numita “Inima Reginei” fusese ridicata ca o copie fidela a capelei “Stella Maris” de langa vila Reginei Maria de la Balcic. Acolo, la Balcic, fusese depusa in 1938 inima Reginei Maria (dorinta testamentara a reginei), dupa moartea sa, de la 18 iulie din acel an. Dupa cedarea Cadrilaterului Bulgariei, cand Balcicul de la Marea Neagra a devenit teritoriu bulgaresc, in septembrie 1940, Principesa Ileana s-a ocupat de aducerea la Bran a inimii mamei sale. Pana la asezarea in capela de la Bran, inima Reginei Maria a avut un lacas sapat in munte, de fapt la poalele Muntelui Magura, in imediata vecinatate a castelului Bran (foto stanga). Acolo, intr-un sarcofag de marmura existent si azi, dupa un grilaj din fier, ornamentat cu cruci gamee, a stat inima Reginei Maria cativa ani, pana la stramutarea in capela sfintita de Parintele Arsenie.   In Procesul verbal dat la securitatea din Timisoara in 1955 (amintit mai sus), Parintele Arsenie mai mentiona: “Am facut o data slujba impreuna cu preotul din Bran, Lascu, la asezarea pietrei fundamentale a capelei din curtea spitalului de la Bran.” (n.n. Spitalul de la Bran a fost construit in 1945 si a fost spital de campanie. Principesa Ileana isi dorea ca Bisericuta ‘Inima Reginei Maria’ sa fie locas de slujba pentru cei internati in Spitalul din Bran. Multa vreme, principesa a lucrat ca voluntar in spitalul de la Bran iar prin mijlocirea principesei, spitalul primea medicamente din Germania si Elvetia).

DSC04274

Sapatura in munte pentru locasul sarcofagului de marmura in care a stat inima Reginei Maria a Romaniei din septembrie 1940 pana in 1948/1949

Poate ca si mai interesant este faptul ca Principesa Ileana insasi avea sa scrie, in 1959, in “Introducere la Rugaciunea lui Iisus” despre Parintele Arsenie, fara sa-l numeasca. Principesa se afla in SUA in exil si scrisese deja cartea sa “Traiesc din nou” (orig. “I live again”).

Redau mai jos textul original in engleza, in care Principesa Ileana il indica pe Parintele Arsenie Boca drept Invatatorul Rugaciunii Inimii, pentru ea:

DSC04344

Fotografie cu Prinicpesa Ileana (in 1928), care se gaseste in Castelul Bran

I have often read the Jesus Prayer in prayer books and heard it in church, but my attention was drawn to it first some years ago in Romania. There in a small Monastery of Sâmbata, tucked away at the foot of the Carpathians in the heart of the deep forest, its little white church reflected in a crystal-clear mountain pond, I met a monk who practiced the “prayer of the heart”. Profound peace and silence reigned at Sâmbata in those days; it was a place of rest and strength—I pray God it still is.

I have wandered far since I last saw Sâmbata, and all the while the Jesus Prayer lay as a pre­cious gift buried in my heart. It remained inactive until a few years ago, when I read The Way of a Pilgrim. Since then I have been seeking to practice it continually. At times I lapse; nonetheless, the prayer has opened unbelievable vistas within my heart and soul.

 

Peste ani, Principesa Ileana se va calugari, sub numele de Maica Alexandra…

Advertisements
5 Comments »

Cu gandul la Parintele Arsenie Boca…

Am avut de curand marele privilegiu sa vizitez si sa dialoghez cu nepoata Parintelui Arsenie Boca, doamna profesor in psihologie Zoe Daian (aflata la varsta de 78 de ani). Aflasem de dumneaei citind cartea ingrijita de teologul Romeo PetrasciucParintele Arsenie Boca – Fiti ingaduitori cu neputintele oamenilor“, publicata in 2013 la Editura Agnos din Sibiu. In carte, coordonatorul dedica un mic capitol acestei intalniri speciale in care consemneaza amintirile nepoatei despre unchiul sau, duhovnicul atat de iubit al Ardealului –  amintiri delicate, adanci si pline de dragoste.

Sub impresia recenta a propriei mele intalniri cu nepoata Parintelui Arsenie, nu am sa consemnez deocamdata decat foarte putin aici, lasand sa “dospeasca” in interiorul meu trairile de care m-am bucurat. Poate in timp gandurile personale se vor decanta si voi gasi caderea de a scrie si eu cateva randuri despre aceasta intalnire. Insa as vrea sa aduc deocamdata marturie  aici faptul ca Parintele Arsenie Boca a fost cu adevarat “o lumina” in viata familiei regale a Romaniei, si mai ales in cea a mezinei cuplului Regina Maria si Regele Ferdinand, respectiv a Principesei Ileana (devenita peste ani Maica Alexandra de la Manastirea ortodoxa din Ellwood City, Pennsylvania, SUA). Intre fotografiile pe care le pastreaza doamna Daian, se gaseste una (pe care o reproduc mai jos, de pe net) care il arata pe Parintele Arsenie in vesmant alb si incins cu braul lat de piele, cu mana in sold, asezat langa o colonada. Fotografia a fost facuta la Castelul Bran, si poarta pe spatele sau scrisul Parintelui Arsenie, dedicatia catre nepoata sa si locul si data fotografiei. Esta datata 10.XI. 1946, la Bran.

boca-2

Parintele Arsenie la Castelul Bran, 10 noiembrie 1946

Nu stim cu precizie cand si cum a intrat in viata Principesei Ileana, dar si a Regelui Mihai si a Reginei-mama Elena, Parintele Arsenie, spre calauzire duhovniceasca. In cartile pe care le cunosc, personal am gasit doua sau chiar trei variante, insa nici una foarte clara.  Mai mult chiar, in Procesul verbal de interogatoriu al parintelui de la 5 octombrie 1955 dat la securitate, afirma ca Principesa Ileana a venit la Sambata pentru prima oara in vara lui 1947, “ca sa cunoasca manastirea, sa ma cunoasca pe mine si sa-mi asculte predicile mele“ (mai multe detalii, aici). Ori pe verso-ul fotografiei pastrate la Doamna Zoe Daian, Parintele datase anul 1946, cand vizitase castelul Bran, desigur, la invitatia Principesei.

Dupa cum se stie de-acum fara dubii, la 27 iunie 1947, Parintele Arsenie Boca – pe atunci inca staret la Manastirea Brancoveanu  de la Sambata de Sus, a revenit la Bran pentru sfintirea capelei de langa castel, unde Principesa Ileana se ocupase sa pregateasca locul de veci al inimii mamei sale, Regina Maria a Romaniei (trupul se pastreaza alaturi de al Regelui Ferdinand, la Biserica Manastirii Curtea de Arges). Principesa mostenise Castelul de la Bran incepand cu iulie 1938, cand a murit Regina Maria, iar in 1940, imediat dupa cedarea Cadrilaterului, s-a ocupat ca inima Reginei Maria sa ajunga la Bran, adusa fiind de la Balcic, acolo unde fusese initial depusa, la dorinta testamentara a reginei. Parintele Arsenie Boca a fost cel care a fost ales pentru a face slujba de sfintire a capelei de la Bran, de catre Principesa Ileana.

Cert este de asemenea faptul ca pana astazi in bisericuta veche a Manastirii de la Sambata unde a pastorit Parintele Arsenie, se pastreaza tabloul votiv al Regelui Mihai al Romaniei (link aici), si sunt numai 3-4 locuri in tara, unde asemenea fresce au rezistat perioadei comuniste.

In august 2013 a aparut in presa, dupa stiinta mea, cea mai noua fotografie scoasa din arhive, in care este prezent Parintele Arsenie Boca. In acea fotografie apare insa in apropierea Principesei Ileana, imbracata in costum national. Ziarul “Lumina” din 14 august 2013, sub semnatura lui Adrian Nicolae Petcu, publica articolul insotit de aceasta fotografie (pe care o preiau mai jos din sursa amintita), si o dateaza ca fiind din 15 septembrie 1946, cu prilejul resfinţirii Bisericii „Sfânta Treime“ din Braşov. Parintele Arsenie este cel din dreapta, cu privirea in jos.

Dupa ce Principesa Ileana a fost silita sa paraseasca Romania, in primele zile ale lui ianuarie 1948, dupa abdicarea nepotului sau, Regele Mihai, “destinul” a facut ca pianul din castelul Bran sa ajunga chiar la familia unchiului Parintelui Arsenie (in fapt aici la unchiul sau si-a vietuit adolescenta, dupa divortul parintilor parintelui), care era tatal Doamnei Zoe Daian (povestea “intamplarii”  despre pianul regal, mi-a spus-o Doamna Daian). Acel pian vienez, pe care cantasera Regina Maria, si apoi Principesa Ileana, avea sa fie pianul pe care Parintele Arsenie, in jurul anului 1950, avea sa cante el insusi, cel putin o data (o alta “intamplare minunata” prin care un neinstruit in pianistica, asa cum era Parintele, putuse interpreta magistral o partitura la pian, vazuta pentru prima oara…). Acel pian este pastrat si azi, cu drag si sfintenie, in casa nepoatei sale, si am avut nespusa bucurie sa il ating si sa-i aud sunetele…

Inchei cu un mic extras dintr-o scriere a Parintelui Arsenie Boca, ce se gaseste prinsa in volumul “Cuvinte Vii” (Ed. Charisma, Deva, 2006), scriere datata 30 decembrie 1949, la Prislop, purtand titlul “Ca de la sine inteles“:

… Iisus vrea ca fapta buna sa izvorasca natural dintr-o natura buna, intr-un chip dezinteresat, cum creste bobul de grau si cum izvoraste apa din stanci, fara sa se preocupe de bunatatea lor. Fapta buna e buna numai daca e acoperita de smerenie. (Nu de fatarnicia smereniei sau de interes acoperit.) Smerenia e ca dragostea: nu cauta ale sale. ‘Vreau ca omul sa fie bun, chiar daca n-ar fi Rai sau Iad.’ Cuvantul acesta a fost interzis pe vremuri (Charron, 1541-1603), din cauza spiritului sceptic care domnea in filosofia timpului, dar adevarul lui ramane: vointa unei naturi bune, care sa faca binele ca pe-un lucru de la sine inteles. O natura buna (imbunatatita) isi simplifica de la sine principiile si ingradirile. Omul s-ar apropia de natura originara, a carei icoana printre noi, numai copiii o au.

4 Comments »

Principesa Ileana – Maica Alexandra: un destin regal romanesc intru credinta (II)

Mai puteti citi cateva ganduri despre Principesa Ileana a Romaniei, devenita Maica Alexandra – in prima manastire ortodoxa de maici cu slujire in limba engleza din SUA pe care a fondat-o,  in articole anterioare de pe blogurile mele:

In 2011, cartea scriitoarei canadience Bev Cooke, cu titlul original “Royal Monastic. Princess Ileana of Romania – The story of Mother Alexandra” a fost tradusa la noi si a aparut si in Romania, sub titlul ”Principesa si monahie. Domnita Ileana – Maica Alexandra”, Ed. Sophia, Bucuresti. Cartea originala a aparut  in prima sa editie la Conciliar Press, Canada, in septembrie 2008 si a fost nominalizata la Word Guild awards in acelasi an 2008, la categoria Young Adult (mai multe detalii, aici).

Dedesubt se poate asculta un interviu in limba engleza al autoarei  Bev Cooke despre cartea sa – Royal Monastic – Princess Ileana of Romania, interviu din data de  20 septembrie 2008:

[audio http://audio.ancientfaith.com/interviews/afp_2008-09-20.mp3]

mother alexandra

Maica Alexandra s-a stins la 21 ianuarie 1991, la varsta de 82 de ani, dupa ce, in septembrie 1990, bolnava fiind, a reusit sa mai ajunga si sa viziteze Romania, dupa 42 de ani de exil in care nu-si mai vazuse tara. Imediat dupa vizita sa in Romania, la 23 septembrie 1990, eseistul Nicolae Stroescu Stînişoară a realizat un interviu telefonic cu Maica Alexandra, interviu transmis apoi de la microfonul postului de radio Europa Liberă. Interviul poate fi citit aici.

Jurnalele americane au semnalat disparitia Principesei Ileana – Maica Alexandra, in ianuarie 1991, incepand cu ziarul ‘The New York Times‘. Doua extrase din ziarele vremii, mai jos.

                                                                 Ziarul american “The Hour” – Jan 22, 1991:

                                            Ziarul american “Sarasota Herald-Tribune” – Jan 23, 1991:

sarasota 1
***
sarasota 2
***

Ileana57


Principesa Ileana cu prima sa carte, “Traiesc din nou”, 1952 (photo – courtesy of  Mr. Tom Kinter)

IMG_2682

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra de la Manastirea din Ellwood City, Penssylvania, SUA

***

7 Comments »

Principesa Ileana a Romaniei – Maica Alexandra: un destin regal romanesc intru credinta (I)

HolyAngels “Sfintii Ingeri”  – cu titlul original  “THE HOLY ANGELS – by Mother Alexandra (Princess Ileana of Romania),  Light and Life Publishing Company, Minneapolis, 4th printing,  1987, este o carticica pe care fiica mezina a suveranilor Romaniei Mari (Regele Ferdinand si Regina Maria), Principesa Ileana, a inceput sa o scrie inca laica fiind si a finalizat-o dupa intrarea sa in monahism (s-a calugarit in 1967 sub numele de Maica Alexandra), prima editie aparand in a doua jumatate a anilor ’70 in SUA.

Autoare a doua carti mai cunoscute, dintre care doar prima tradusa si aparuta in tiraj edificator si in Romania – “Traiesc din nou” (cu titlul original                               “I LIVE AGAIN – by Ileana, Princess of Romania, Rinehart & Company, New York, 1952) si “Spitalul Inima Reginei” (cu titlul original “HOSPITAL OF THE QUEEN’S HEART” – by Ileana, Princess of Romania, Rinehart & Company, New York, 1954), Domnita Ileana (nascuta in 1909), cum era numita  in Romania – in vremea cat a trait aici, nu a uitat niciodata tara sa, pentru care a facut mai mult decat se cunoaste, pana la trecerea sa in viata de dincolo, in 1991.

Cateva ganduri dupa ce am citit cartea care m-a impresionat enorm, “Traiesc din nou“, o carte aflata intre primele zece carti pe care le-as nominaliza in lista mea de lecturi de referinta parcurse de-a lungul vietii, am notat intr-o pagina anterioara de blog (link aici). O carte zguduitoare, despre un destin de exceptie, cu toate ca ea se refera numai la prima parte a unei povesti de viata regale fara pereche. In 1952, la publicare, Principesa Ileana se gasea la mijlocul vietii, iar ceea ce a mai trait de atunci incolo, adica  inca 40 de ani de viata in exil (exil impus inca din ianuarie 1948 membrilor Familiei Regale a Romaniei), reprezinta un alt parcurs existential legat de tara pe care a iubit-o cu tot sufletul, Romania, si careia i-a fost in masura posibiulului, sprijin din diaspora in toti anii de dupa plecarea de aici.

Se cunoaste foarte putin despre Principesa Ileana, dupa ce a parasit Romania in 1948. Din aproape in aproape, am identificat elemente de marturie care pot reface, macar partial, o adevarata efigie de destin regal romanesc intru credinta. Principesa Ileana a fost, inca din copilarie, un om cu o profunzime spirituala speciala. Un spirit religios, deschis spre cautarea radacinilor fiintiale. Asa l-a cunoscut si a legat o relatie stransa, dar scurta (fortuit rupta prin exilarea din Romania in 1948) cu Parintele Arsenie Boca cel care generase in anii 45-48, la Sambata, o miscare mistica crestina fara precedent. De la Parintele Arsenie a deprins Principesa Ileana rugaciunea inimii, cum avea sa scrie ea insasi in “Introducere la rugaciunea inimii“, cuprinsa in volumul tradus in Romania “Traiesc din nou” (Ed. Humanitas, Bucuresti, 2010):

“Am citit adesea Rugaciunea lui Iisus in carti de rugaciuni si am auzit-o in biserica, dar ochii mi s-au deschis pentru intaia data acum cativa ani, in Romania. Acolo, in micuta manastire Sambata, ascunsa in inima codrului intunecat, in bisericuta alba ce se oglindea in lacul montan ca de clestar, am intalnit un calugar ce practica ‘rugaciunea inimii’. Pace si liniste profunda domneau in Sambata acelor timpuri; era un loc al tihnei si al tariei; ma rog Domnului sa fi ramas asa.”

Cartea scrisa in anii ’70, “Sfintii Ingeri” de catre Principesa Ileana, reprezinta “o splendidă monografie închinată angelologiei Vechiului şi Noului Testament“.  Autorul Cuvantului-inainte al cartii, un teolog recunoscut (Basil Pennington), afirma: “Deşi tradiţia este foarte bogată şi cei mai mari învăţători şi mistici au dedicat îngerilor pagini întregi şi tratate, eu nu cunosc nici o lucrare contemporană comparabilă cu această măreaţă şi foarte amplă antologie concepută de Maica Alexandra.” La originea cartii stau insa trairi din copilarie ale prinicpesei, care s-au amplificat apoi in a doua parte a vietii. In Epilogul cartii, Maica Alexandra, scria:

Într-o zi, dis-de-dimineaţă, când aveam şapte ani, am văzut îngeri. Sunt tot atât de sigură azi cum am fost şi atunci. Nu am visat, nici ‘n-am avut vedenii’. Ştiu precis că ei erau acolo, cu mare claritate. N-am fost nici mirată, nici înspăimântată. N-am fost nici măcar înfiorată, ci teribil de bucuroasă. Am vrut să le vorbesc şi să-i ating. Camera noastră, a copiilor, era luminată de zorii zilei şi am văzut un grup de îngeri stând în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aş fi putut auzi vocile lor. […]  Nu eram decât un copil când mi-am văzut îngerul păzitor. Pe măsură ce timpul a trecut, sporadic mi l-am amintit şi i-am recunoscut prezenţa, dar cel mai des l-am ignorat. Paradoxal, doar răul şi supărarea m-au trezit şi mi-au limpezit viziunea. Poate că datorită celor văzute şi celor suferite în război şi sub ocupaţia comunistă, în anii ce au urmat, am fost supusă unor coşmaruri diabolice. Singura mea salvare în timpul acestor vise era să fac semnul Crucii. Am ştiut întotdeauna că eram adormită, că era un vis conştient dar era o tortură ca să mă trezesc…

Cateva amintiri speciale legate de Principesa, devenita Maica Alexandra in 1967 si in acelasi an ziditoare si  coordonatoare, ca stareta, a primei manastiri ortodoxe de maici din SUA, Manastirea “Schimbarea la Fata” din Ellwood City, Pennsylvania, provin de la marele mucenic al temnitelor comuniste, Parintele Gheorghe Calciu. Dupa peste 21 de ani de detentie, la inceputul lunii august 1985, Parintele Calciu era expatriat in SUA de catre regimul comunist. Pe aeroportul din New York, dupa aterizare, avea sa fie intampinat intr-un fel special:

Cand am aterizat pe pamantul american, nu cunosteam nici un nume de roman care sa locuiasca acolo, in afara de Arhiepiscopul Valerian, fie-i pomenirea de trei ori sfanta, despre care aflasem ca se exilase in Portugalia. Nu stiam cine era noul episcop. Dar Biserica din America s-a facut simtita, prin prezenta la aeroportul din New Youk a unei delegatii de preoti din partea Episcopiei, care mi-a daruit o cruce veche si frumoasa de argint, din secolul al XVII-lea, scrisa cu litere chirilice. Crucea imi fusese trimisa de Maica Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei, fondatoare si stareta a Sfintei Manastiri “Schimbarea la Fata” (extras dintr-un articol mai amplu, in extenso aici).

In cartea “Viata Parintelui Gheorghe Calciu” sotia sa, preoteasa Adriana Calciu, isi amintea ca prima manastire vizitata de ei in America a fost “Schimbarea la Fata” din Ellwood City, Pensillvanya, acolo unde era stareta Maica Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei, fiica Reginei Maria si a Regelui Ferdinand : “Eu si parintele am iubit-o foarte mult pe printesa. Era trecuta de 80 de ani cand am intalnit-o. O femeie atat de buna si sfanta, iar din gura ei ieseau numai cuvinte de aur! ‘Spuneti-mi maica, si nu printesa!’, ne ruga mereu.

Dupa expulzarea si asezarea fortuita pe pamant american, familia Parintelui Gheorghe Calciu a fost gazduita si a locuit cateva luni de zile la Manastirea din Ellwood City, la Maica Alexandra (din august si pana in decembrie 1985). Nu cunosteau inca pe nimeni, si acolo au gasit un camin primitor.

Nu se cunoaste exact in ce an, Maica Alexandra a ridicat in curtea Manastirii ‘Schimbarea la Fata’ din SUA, o troita de lemn inchinata martirilor inchisorilor comuniste. In orice caz, acest lucru s-a intamplat inainte de februarie 1988, poate cu mult inainte, deoarece in testamentul sau din acel an, ea a cerut ca mormantul sa-i fie asezat exact la baza acelei troite. In fotografiile de mai jos (prima mai veche, a doua mai recenta, se observa mormantul Maicii Alexandra din curtea Manastirii sale din Pennsylvania, in spatele sau aflandu-se troita martirilor romani ai inchisorilor comuniste.

Poate ce deloc intamplator, un mare marturisitor al temnitelor comuniste, Ioan Ianolide, avea sa scrie cam in aceeasi perioada a anilor ’80, in cartea sa “Intoarcerea la Hristos” (Ed. Christiana, Bucuresti, 2006)  o “Scrisoare catre Maica Alexandra“, in care formula:

Maria Ta si Maica, bine ai venit in tainitele inimilor noastre, caci poporul acesta a fost prea mult inselat si fript de incoronate capete, platind pacate si raspunderi de care nu se simte vinovat si care sunt rani si morminte in trupul lui etern. Asa ca avandu-te pe tine vlastar regesc in manastire, aprinsa de  dorul neamului romanesc pentru credinta stramoseasca, te simtim ca un balsam si un motiv de reconciliere. Maica, fii sigura ca te rogi impreuna cu tot neamul crestinesc si romanesc!

malexgrave.preview

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra si, in spate, Troita ridicata de ea in memoria detinutilor din inchisorile comuniste din Romania.

Pr Ileana grave

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra de la Ellwood City si, in spate, Troita ridicata de ea in memoria martirilor temnitelor comuniste din Romania.

Am identificat de curand o copie a testamentului, in limba engleza, al Maicii Alexandra (foto mai jos). Un testament simplu si scurt, la masura la care ajunsese viata sa spirituala. Este lizibil mai jos, si am incadrat cu rosu doua fraze care mi-au retinut atentia, caci spun multe. Sunt doua dorinte speciale ale sale:

– “As vrea sa fiu ingropata la picioarele crucii dedicate celor care au murit in lagarele de concentrare (temnitele comuniste)

– “Cutia rotunda ce contine pamant romanesc sa fie ingropata alaturi de mine“.

Adusese cu ea pamant romanesc. La plecarea precipitata din Bran, dupa abdicarea fortata a nepotului sau, Regele Mihai al Romaniei, si ea a fost fortata sa ia drumul exilului – la 7 ianuarie 1948, dar a reusit sa ia ca pe un talismna mult iubit, un pumn de tarana al tarii sale. O parte din el a daruit unei biserici din New York, iar o parte a tinut mereu langa ea. Cutiuta sa rotunda cu pamant romanesc a fost pastrata toti anii alaturi, iar in perioada vieturii la Manastirea din Ellwood City era stiut ca o tinea pe o noptiera de langa patul sau din chilie. Acea cutiuta a dorit sa o insoteasca si Dincolo… Despre cea de a doua particica de pamant romanesc, scria  Doina Uricariu in vol. I al cartii sale “Maxilarul inferior” (Ed. Polirom, Iasi, 2010, p. 297):

Din 1999 stau la New York. Intr-o buna zi am descoperit, la Catedrala Bisericii Episcopale din New York, caseta in care se pastreaza un pumn de pamant romanesc luat de la Bran, in 1947, de Domnita Ileana, cum ii spuneau romanii […]. In jurul acestei casete a existat dintotdeauna o aura legendara. Se spune ca unul dintre cei ce rascoleau prin lucrurile familiei regelui, care pleca la inceputul lunii ianuarie 1948 in exil, ar fi dat peste aceasta caseta si a vrut s-o confiste, crezand ca eeste ‘a gold vanity case’, cum povesteste cea acuzata ca ar avea asemenea obiect asupra ei. Scrisa in engleza, povestea domnitei merita sa fie reprodusa cu vorbele ei: ‘It is not gold and it is not vanity case. It means nothing to you but everything to me. The metal box contains a handful of Romanian soil.’ Aceasta caseta ovala aurie sta in Catedrala Bisericii Episcopale din New York, sub icoana Fecioarei Maria, ferecata in aur si argint, o icoana pe care Regina Maria i-a daruit-o fiicei sale mult iubite (n.n. Principesa Ileana). E insotita de o placuta de bronz cu stema Romaniei, de pe timpurile monarhiei, pe care s-au sapata cuvintele: ‘În memoria parintilor mei, Regele Ferdinand si Regina Maria, precum si a tuturor celor care s-au sacrificat pentru Tara. Aici se gaseste o particica de pamânt românesc LIBER. Textul a fost scrijelit inainte de caderea Zidului Berlinului si de decembrie 1989, cu multi ani inainte.

testament Principesa Ileana bis

Testamentul Principesei Ileana a Romaniei – Maica Alexandra, din februarie 1988.

14 Comments »