anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Principesa Ileana: evocări din istoria României, interviu pentru Radio Europa Libera, in 1986

ileana83

Principesa Ileana a Romaniei (1909-1991), fotografie din jurul varstei de 20 de ani (photo courtesy of Tom Kinter)

Va invit sa audiati un interviu de Vlad Georgescu la Radio Europa Libera cu Principesa Ileana a Romaniei, sub titlul “Din istoria Romaniei: Oameni, fapte, intamplari“. Interviul a fost realizat curand dupa aparitia primei biografii a Reginei Maria a Romaniei “The Last Romantic: A Biography of Queen Marie of Roumania” – de Hannah Pakula, prima editie – la editura Simon and Schuster, in martie 1985. Interviul a fost realizat in 1986, la Munchen, in Germania. Principesa Ileana era deja (din 1967) calugarita, sub numele de Maica Alexandra.

Partea I a interviului cuprinde amintiri exceptionale ale Principesei Ileana despre fratele sau, Regele Carol al II-lea, despre Maresalul Ion Antonescu, evocari ale mamei sale – Regina Maria, ale lui Iuliu Maniu, si ale altor politicieni ai perioadei anilor 1930 (click pe pictograma de dedesubt):

im.jpg

Partea a II-a a interviului evoca aspecte ale vietii princiare din Romania, momente deosebite din ajunul si din timpul celui de-al doilea razboi mondial, inclusiv cu privire la situatia in relatia cu Germania si Hitler (click pe pictograma de dedesubt):

im

Partea a III-a a interviului contine evocari ale vietii din Romania dupa cel de-al doilea razboi mondial si pana la abdicarea Regelui Mihai din decembrie 1947, ale unor personaje precum Gheorghe Gheorghiu-Dej, Emil Bodnaras, Lucretiu Patrascanu precum si ale pregatirii Principesei pentru viata monastica a celei care va deveni Maica Alexandra (click pe pictograma de dedesubt):

im

Leave a comment »

“Spiritul ortodoxiei” (partea I) – viziunea Principesei Ileana a Romaniei – publicata in SUA, in 1953

Cover_ort

Coperta scrierii Principesei Ileana – Spiritul Ortodoxiei (courtesy of Tom Kinter)

Incepand din 1950, cand s-a mutat in SUA, dupa ce a fost fortata sa paraseasca Romania la 7 ianuarie 1948 de regimul comunist instalat la putere, Principesa Ileana a Romaniei (viitoarea Maica Alexandra – din 1967 incolo), a tinut o serie de prelegeri la universitati si institute americane, in vederea cunoasterii realitatilor romanesti ale vremurilor si sustinerii tarii ei. Una dintre temele abordate, foarte dragi sufletului ei, era tema crestinismului, in speta a ortodoxiei. La sfarsitul anului 1953 sau inceputul anului 1954, Biserica Adventista din Boston, Massachusets, SUA, ii publica una dintre scrieri, cu titlul “The spirit of Orthodoxy (Editorial Board Advent Papers,
Church of the Advent, 135 Mount Vernon Street, Boston 8, Mass.)
, pe care o voi reda pe blog, in parti, in traducere personala:

***

duminica-samarinencei

Desenul “Duminica samarinencei” (18 mai 2014) – autor: Gabriela Mihaita David

“După ce am fost botezata în Biserica Ortodoxă de Rasarit si am crescut in ea, am luat-o cu mine in inima mea, pentru tot restul vietii.  Abia in ultima vreme m-am confruntat eu insami cu întrebarea: “Ce este Ortodoxia? Ce cred ortodocșii?” M-am trezit privindu-ma și interogandu-ma cu o curiozitate specifica creaturilor exotice, deci nu chiar cum ar fi facut-o, poate, alte persoane.

Nu m-am simtit ofensata de această curiozitate proprie, ci am devenit mai apoi curioasa sa aflu de ce se stie atat de putin despre Biserica mea – care reprezintă o mare parte a populatiei din Europa de Est, o bună parte a celei din Asia de Vest, precum și un număr semnificativ de americani. Am găsit că este imperativ să caut adevărurile din bisericile rasaritene si apusene, și sa ma dumiresc eu insami in ce constau diferentele intre aceste biserici si de ce sunt atat de străine una fata de alta.

Biserica Ortodoxă merge înapoi la începuturile creștinismului si evoluează în funcție de nevoile și mentalitatea oamenilor pe care i-a unit. La început nu a existat Biserica rasariteana sau apuseana, ci doar una Catolica (universala și completa) și una Ortodoxă (cu dreapta-gândire), care ca un tot unitar, au păstrat credința pură și au apărat creștinismul ca un întreg, fata de erezii.

Arianismul a fost condamnat în primul dintre cele șapte Sinoade Ecumenice, Sinod care a avut loc la Niceea în anul 325. La acest Consiliu au participat 318 episcopi din toate părțile lumii, pe atunci creștină. Primele șapte articole ale Crezului de la Niceea s-au format în acea perioada și douăzeci de canoane au devenit parte a reglementarii drepturilor și comportamentului episcopilor și mitropoliților. Ultimele cinci articole ale Crezului s-au format la al doilea Consiliu de la anul 381, la Constantinopol. Acest Consiliu a intrunit 150 de episcopi , toti provenind din Rasaritul Europei ; cu toate acestea, deciziile sale au fost acceptate integral de către episcopii occidentali. Celelalte cinci consilii ale Bisericii nedivizate au tratat în continuare problemele legate de erezii iar deciziile lor au fost acceptate atat de Est cat și de Vest.

În primele secole , au existat cinci mari Patriarhii – Alexandria , Ierusalim , Antiohia , Roma și Constantinopol . Dupa gradul lor, două dintre ele au devenit mai importante: Roma –  deoarece era orașul imperial și pentru că patriarhul său a susținut ca el coboara direct din apostol – Sf. Petru , și Constantinopol – care, sub împăratul Constantin, a devenit noul oraș imperial, scaunul  guvernului Imperiului Roman. Când împăratul s-a mutat de la Roma la Constantinopol, autoritatea sa a trecut treptat la episcopul Romei – care acum era singur resonsabil de ordinea și tradiția din partea de vest a imperiului, parte abandonata barbarilor veniti din nord. Constantinopol, între timp, în mod firesc a devenit marele centru al Rasaritului. Aceste două mari centre erau în perfect acord în lupta lor contra  ereziilor și în elaborarea Crezului de la Niceea, la care si în ziua de azi adera ferm , așa cum este si cazul  ierarhiei  apostolice și a dogmelor majore ale credinței. Înstrăinarea lor a intervenit dinspre zona politică mai degrabă decât datorita diferențelor dogmatice , deși acestea au fost ulterior folosite ca argumente… Cea mai importanta  discuție dogmatica era centrata în jurul filiatiei din Crez. (Biserica occidentală spune: “Noi credem în Duhul Sfânt, care purcede de la Tatăl și de la Fiul … ” , în timp ce Biserica Răsăriteană spune : ” … purcede de la Tatăl , și este adorat cu Tatăl și cu Fiul.”)

Schisma nu a apărut dintr-o dată sau cu o violență deosebită, deși a fost un comportament regretabil și necreștin, din ambele părți. De fapt, nimeni nu poate data cannd exact a aparut schisma. Unii o dateaza cu anul 1054; altii,  400 de ani mai târziu, în 1439, după conferința de la Florența. Acesta este, probabil, una dintre cele mai mari catastrofe ale creștinismului care a departit in fapt Rasaritul si Apusul. Avansul marelui imperiu musulman a fost parțial responsabil pentru aceasta rupere. Vreme de aproape 500 de ani musulmanii au impus credinta lor Europei  de Est, inghitind milioane de suflete și despărțindu-le efectiv de frații lor din biserica crestina occidentala.

Aceasta este o foarte sintetica prezentare a faptelor istorice. Insa explicația bresei create nu este regasibila numai in istorie. Cauzele sale sunt mult mai profunde, si anume în natura și mentalitatea rasaritului si apusului, precum și în interpretările diferite pe care  fiecare le-a dat in fapt acelorași credințe și crez.

Nu este niciodată suficient subliniat faptul că nu a fost niciodată un dezacord in ceea ce priveste punctul de vedere al credinței; că nici ortodocsii, nici romano-catolicii, nu se considera reciproc eretici, ci mai degrabă schismatici. Un păcat grav, pe care fiecare regreta că l-a văzut in căderea din partea cealaltă! Vai de creștinism, acest păcat a fost comis, și marea putere spirituală a unității a fost pierduta! Cu toate acestea, cine poate insa pătrunde căile și voia lui Dumnezeu, și de ce a trebuit ca fiecare brat să-si realizeze drumul său separat la mântuire? Fiecare a acumulat înțelepciunea și cunoștințele sale în conformitate cu mintea diferitelor popoare; fiecare a devenit bogat într-o anume spiritualitate – care merge adânc în natura lucrurilor, astfel încât în prezent ambele părți au stocat mari comori, care, daca s-ar uni, poate ar aduce totuși lumii mai multă pace și bucurie decât putem noi înțelege sau ne putem noi imagina.

Traim acum într-o perioadă în care culturile sunt aduse aproape împreună, ne întâlnim și schimbam gânduri și idei. Prin migratia oamenilor, prin războaie și opresiune, Biserica Rasariteana s-a mutat catre vest și se amesteca cu bisericile de toate confesiunile. Nu mai exista Biserici Ortodoxe in America și Europa, care sa aiba doar capele care deservesc grupuri mici de ruși, sârbi, greci, români, și altii; acestea au devenit o parte a vieții americane. Aproape cinci milioane de americani fac parte acum din această confesiune, care are propriile sale biserici, școli și seminarii. Ortodoxia nu mai este o credință vagă și îndepărtată a popoarelor orientale, ci este o parte integrantă a vieții americane de azi. La ce foloseste ea, atunci?

Ea foloseste creștinismului neafectat și transmis neschimbat pana la noi prin Sfânta Tradiție a Bisericii. Ea ne învață că există o singură biserică, și că această biserică este ortodoxă și catolică. Aceasta este considerata a fi realitatea bazata ferm pe învățăturile Domnului nostru transmise de primii Apostoli și prin Evanghelie. Deoarece crezurile și chiar Sfintele Scripturi au luat ființă după fondarea Bisericii de către Hristos și apostolii Sai, “Sfânta Tradiție” este venerata în Biserică. În pofida faptului că, după distrugerea Imperiului Bizantin, Biserica Răsăriteană a căzut în diferite grupuri naționale, tradiția a rămas intacta. De-a lungul a sute de ani de persecuție otomana și a altor popoare, conducătorii bisericilor ar fi putut sa se intalneasca, insa rareori pentru a discuta chestiuni legate de dogmă. Cu toate acestea, s-a păstrat aceeași credință și, cu toate că fiecare grup citește Liturghia în propria sa limbă, ceremonia variază doar foarte puțin de la un popor la altul, sau chiar deloc. 

Aceasta ne aduce la intelegerea importanței Liturghiei , care este întreaga viață a Bisericii. Liturghia este cuvântul folosit de rasariteni pentru Euharistie. Ritualul se concentrează pe cult și combină laudele și mulțumirile fata de sacrificiul Domnului nostru. Se prezintă în diverse simboluri întreaga viață a Domnului nostru de la naștere până la răstignirea și învierea Sa glorioasă. Există o intimitate în relația credincioșilor cu clerul și în participarea tuturor la serviciul divin, care nu se poate observa si nici  înțelege cu usurinta de catre  cei obișnuiți cu serviciile divine occidentale. Deși împărtășirea cu Sfânta Împărtășanie nu este la fel de frecventa ca în Biserica occidentală, ritualul are întotdeauna o parte foarte reala și activa spiritual, în care se oferă jertfa euharistică. Pompa și ceremonia, misterul, ușile închise ale altarului, slava imnurilor intonate – departe de a intimida și de a înstrăina credincioșii, fac parte din sacramentul momentului. Frumusetea, muzica, rugăciunile, realizeaza o desprindere de viața cotidiana; intelectul intra intr-o stare de pace. Datorita acestei participari mistice puternice a tuturor la Liturghie, mărturisirea ortodoxă este aceeași, cu aceeași ceremonie, aceeași expresie, în întreaga lume , indiferent de rasă, naționalitate sau limbă.”  (va urma…)

3 Comments »

Poezia lui Radu Gyr, tradusa in SUA de Principesa Ileana a Romaniei, in 1956

Ileana91

Principesa Ileana, prelegere in SUA, la Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, 1956 (courtesy of Tom Kinter)

Principesa Ileana a Romaniei a sustinut in SUA, in anii ’50, dupa ce a trebuit sa paraseasca fortat tara, o serie de conferinte despre Romania si romanism, despre opresiunea comunista care se instalase aici. La noi se cunoaste foarte putin despre aceasta activitate a fiicei Reginei Maria si Regelui Ferdinand, sora cu Regele Carol al II-lea si matusa a Regelui Mihai a Romaniei. O parte insemnata din prelegerile sale a ramas consemnata in volumele unor conferinte si manifestari americane, dar, din cunostintele mele, nu au fost traduse si nu au aparut la noi.

Am identificat, intr-o prelegere a Principesei Ileana sustinuta la Universitatea din Pittsburg, Pennsylvania, SUA, din 1956, o poezie a lui RADU GYR (principesa nu ii mentioneaza insa numele), tradusa de ea insasi in engleza, si recitata la finalul prelegerii cu titlul “Outline of Romanian Literature“. Inainte de recitarea acelei poezii in engleza (pe care o inserez mai jos in traducerea principesei, dar apoi si originala in romana), Principesa Ileana explica: <<Jesus in the Night” was written by a man who in his agony had a vision, the authenticity of which we dare not doubt. He realizes that his pain was shared once by Another and he knows that he is part of the body of Christ, and the community of saints. Through pain they have become for him, reality. This man does not cling to the faith, but is one with it. Thus, transcending all time, here speaks the soul of a country that for hundreds of years has suffered and yet has resisted, because it has understood the meaning of pain.>>

Traducerea in engleza a poeziei lui Radu Gyr, de Principesa Ileana a Romaniei:

JESUS IN THE NIGHT

This night Jesus entered my cell.
O how sad, how tall was Christ!
The moon entered after him in my cell
And made him still taller and sadder.

He sat by me on my mat;
“Put your hands upon my wounds.”
On his ankles there were marks of sores and rust,
As if he had worn chains once….

His hands were like lilies upon a grave,
His eyes as deep as forests;
The moon whitened his garments,
Silvering in his hands old scars.

Sighing he stretched his weary bones
Upon my verminous mat;
In his sleep he shone, but the heavy bars
Lengthened upon his whiteness as rods.

I rose from beneath my gray blanket.
“Lord, from whence come you?
Out of which eternity?”
Jesus put his finger to his lip
And signed me to be still.

My cell seemed like a mountain’s peak;
The roaches and rats swarmed around;
I felt my head fall heavy upon my hand
And I slept, a thousand years….

When I awoke from my heavy trance
The straw smelt like roses;
I was in my cell and there was moonlight
But Jesus was nowhere.

“Where are you, Lord?” I cried between the bars
Across the moon came drifts of mist
I clasped my hands, and found upon my palms
The mark of his nails.

***

Poezia originala, in romana, a lui RADU GYR:

IISUS IN CELULA

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a facut semn ca sa tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina:
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
Parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
Lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea Capatana
Si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
Si-am adormit o mie de ani…

Cand m-am desteptat din afunda genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna, 
Numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
Cu sulita lor m-au strapuns…

–  Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
Am gasit urmele cuielor Lui.

DSC02121

Mormantul poetului RADU GYR (impreuna cu al sotiei sale, Flora) – din cimitirul Manastirii de la Petru Voda (jud. Neamt) pastorita de Parintele Justin Parvu

Nota: Radu Gyr a fost poet, eseist, dramaturg si jurnalist, a fost membru al Garzii de Fier si comandant local al acesteia, a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare imediat ce Garda de Fier a cazut in dizgratia maresalului Ion Antonescu; incarcerat fiind, a fost trimis sa lupte pe Frontul de Est – ca pedeapsa, apoi in 1958 a fost condamnat la moarte de regimul comunist datorita poeziei sale cu mesaj revolutionar, “Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane!”; in final, in 1963 a fost eliberat din inchisoare  iar in 1975 a trecut la Domnul; nu a fost nici pana astazi complet reabilitat ca scriitor, iar locul sau de veci este gazduit in cimitirul dela Manastirea Petru Voda, unde Parintele Justin Parvu a adus, alaturi de Parintele Gheorghe Calciu, mai multe personalitati nationaliste ale Romaniei, spre odihna vesnica. In biserica Manastirii Petru Voda, Parintele Justin a pastrat ca moaste, o particica din osemintele poetului Radu Gyr (foto dedesubt). Principesa Ileana, intr-un fel sau altul, a avut cunostinta si legatura cu cei intemnitati, si atat cat a putut, a facut cunoscute aceste lucruri, peste hotare. Dovada elocventa ramane faptul ca  a ridicat doua monumente modeste, in curtea Manastirii sale “Schimbarea la Fata” din Ellwood City (Pennsylvania, SUA): o troita de lemn si o cruce de piatra ce poarta o inscriptie lamuritoare (vedeti despre acestea, aici). Inscriptia suna astfel :”This cross is dedicated to the memory of all Christians who died in prisons and concentration camps.” Tot pe terenul manastirii din Ellwood City pastorita de Principesa Ileana (devenita Maica Alexandra) se gaseste o cruce similara simbolului legionar! Interesant este faptul ca in testamentul sau, Principesa Ileana -Maica Alexandra, a cerut in mod expres ca mormantul sau se fie asezat la baza monumentului crestinilor care au murit in inchisori sau in lagare de concentrare!

DSC02112

Moaste pastrate in biserica Manastirii de la Petru Voda, aduse si pastrate acolo sub indrumarea Parintelui Justin Parvu. In centrul imaginii, o ramasita pamanteasca a marturisitorului Radu Gyr.

Leave a comment »

Principesa Ileana – Maica Alexandra: un destin regal romanesc intru credinta (II)

Mai puteti citi cateva ganduri despre Principesa Ileana a Romaniei, devenita Maica Alexandra – in prima manastire ortodoxa de maici cu slujire in limba engleza din SUA pe care a fondat-o,  in articole anterioare de pe blogurile mele:

In 2011, cartea scriitoarei canadience Bev Cooke, cu titlul original “Royal Monastic. Princess Ileana of Romania – The story of Mother Alexandra” a fost tradusa la noi si a aparut si in Romania, sub titlul ”Principesa si monahie. Domnita Ileana – Maica Alexandra”, Ed. Sophia, Bucuresti. Cartea originala a aparut  in prima sa editie la Conciliar Press, Canada, in septembrie 2008 si a fost nominalizata la Word Guild awards in acelasi an 2008, la categoria Young Adult (mai multe detalii, aici).

Dedesubt se poate asculta un interviu in limba engleza al autoarei  Bev Cooke despre cartea sa – Royal Monastic – Princess Ileana of Romania, interviu din data de  20 septembrie 2008:

[audio http://audio.ancientfaith.com/interviews/afp_2008-09-20.mp3]

mother alexandra

Maica Alexandra s-a stins la 21 ianuarie 1991, la varsta de 82 de ani, dupa ce, in septembrie 1990, bolnava fiind, a reusit sa mai ajunga si sa viziteze Romania, dupa 42 de ani de exil in care nu-si mai vazuse tara. Imediat dupa vizita sa in Romania, la 23 septembrie 1990, eseistul Nicolae Stroescu Stînişoară a realizat un interviu telefonic cu Maica Alexandra, interviu transmis apoi de la microfonul postului de radio Europa Liberă. Interviul poate fi citit aici.

Jurnalele americane au semnalat disparitia Principesei Ileana – Maica Alexandra, in ianuarie 1991, incepand cu ziarul ‘The New York Times‘. Doua extrase din ziarele vremii, mai jos.

                                                                 Ziarul american “The Hour” – Jan 22, 1991:

                                            Ziarul american “Sarasota Herald-Tribune” – Jan 23, 1991:

sarasota 1
***
sarasota 2
***

Ileana57


Principesa Ileana cu prima sa carte, “Traiesc din nou”, 1952 (photo – courtesy of  Mr. Tom Kinter)

IMG_2682

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra de la Manastirea din Ellwood City, Penssylvania, SUA

***

7 Comments »

Principesa Ileana a Romaniei – Maica Alexandra: un destin regal romanesc intru credinta (I)

HolyAngels “Sfintii Ingeri”  – cu titlul original  “THE HOLY ANGELS – by Mother Alexandra (Princess Ileana of Romania),  Light and Life Publishing Company, Minneapolis, 4th printing,  1987, este o carticica pe care fiica mezina a suveranilor Romaniei Mari (Regele Ferdinand si Regina Maria), Principesa Ileana, a inceput sa o scrie inca laica fiind si a finalizat-o dupa intrarea sa in monahism (s-a calugarit in 1967 sub numele de Maica Alexandra), prima editie aparand in a doua jumatate a anilor ’70 in SUA.

Autoare a doua carti mai cunoscute, dintre care doar prima tradusa si aparuta in tiraj edificator si in Romania – “Traiesc din nou” (cu titlul original                               “I LIVE AGAIN – by Ileana, Princess of Romania, Rinehart & Company, New York, 1952) si “Spitalul Inima Reginei” (cu titlul original “HOSPITAL OF THE QUEEN’S HEART” – by Ileana, Princess of Romania, Rinehart & Company, New York, 1954), Domnita Ileana (nascuta in 1909), cum era numita  in Romania – in vremea cat a trait aici, nu a uitat niciodata tara sa, pentru care a facut mai mult decat se cunoaste, pana la trecerea sa in viata de dincolo, in 1991.

Cateva ganduri dupa ce am citit cartea care m-a impresionat enorm, “Traiesc din nou“, o carte aflata intre primele zece carti pe care le-as nominaliza in lista mea de lecturi de referinta parcurse de-a lungul vietii, am notat intr-o pagina anterioara de blog (link aici). O carte zguduitoare, despre un destin de exceptie, cu toate ca ea se refera numai la prima parte a unei povesti de viata regale fara pereche. In 1952, la publicare, Principesa Ileana se gasea la mijlocul vietii, iar ceea ce a mai trait de atunci incolo, adica  inca 40 de ani de viata in exil (exil impus inca din ianuarie 1948 membrilor Familiei Regale a Romaniei), reprezinta un alt parcurs existential legat de tara pe care a iubit-o cu tot sufletul, Romania, si careia i-a fost in masura posibiulului, sprijin din diaspora in toti anii de dupa plecarea de aici.

Se cunoaste foarte putin despre Principesa Ileana, dupa ce a parasit Romania in 1948. Din aproape in aproape, am identificat elemente de marturie care pot reface, macar partial, o adevarata efigie de destin regal romanesc intru credinta. Principesa Ileana a fost, inca din copilarie, un om cu o profunzime spirituala speciala. Un spirit religios, deschis spre cautarea radacinilor fiintiale. Asa l-a cunoscut si a legat o relatie stransa, dar scurta (fortuit rupta prin exilarea din Romania in 1948) cu Parintele Arsenie Boca cel care generase in anii 45-48, la Sambata, o miscare mistica crestina fara precedent. De la Parintele Arsenie a deprins Principesa Ileana rugaciunea inimii, cum avea sa scrie ea insasi in “Introducere la rugaciunea inimii“, cuprinsa in volumul tradus in Romania “Traiesc din nou” (Ed. Humanitas, Bucuresti, 2010):

“Am citit adesea Rugaciunea lui Iisus in carti de rugaciuni si am auzit-o in biserica, dar ochii mi s-au deschis pentru intaia data acum cativa ani, in Romania. Acolo, in micuta manastire Sambata, ascunsa in inima codrului intunecat, in bisericuta alba ce se oglindea in lacul montan ca de clestar, am intalnit un calugar ce practica ‘rugaciunea inimii’. Pace si liniste profunda domneau in Sambata acelor timpuri; era un loc al tihnei si al tariei; ma rog Domnului sa fi ramas asa.”

Cartea scrisa in anii ’70, “Sfintii Ingeri” de catre Principesa Ileana, reprezinta “o splendidă monografie închinată angelologiei Vechiului şi Noului Testament“.  Autorul Cuvantului-inainte al cartii, un teolog recunoscut (Basil Pennington), afirma: “Deşi tradiţia este foarte bogată şi cei mai mari învăţători şi mistici au dedicat îngerilor pagini întregi şi tratate, eu nu cunosc nici o lucrare contemporană comparabilă cu această măreaţă şi foarte amplă antologie concepută de Maica Alexandra.” La originea cartii stau insa trairi din copilarie ale prinicpesei, care s-au amplificat apoi in a doua parte a vietii. In Epilogul cartii, Maica Alexandra, scria:

Într-o zi, dis-de-dimineaţă, când aveam şapte ani, am văzut îngeri. Sunt tot atât de sigură azi cum am fost şi atunci. Nu am visat, nici ‘n-am avut vedenii’. Ştiu precis că ei erau acolo, cu mare claritate. N-am fost nici mirată, nici înspăimântată. N-am fost nici măcar înfiorată, ci teribil de bucuroasă. Am vrut să le vorbesc şi să-i ating. Camera noastră, a copiilor, era luminată de zorii zilei şi am văzut un grup de îngeri stând în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aş fi putut auzi vocile lor. […]  Nu eram decât un copil când mi-am văzut îngerul păzitor. Pe măsură ce timpul a trecut, sporadic mi l-am amintit şi i-am recunoscut prezenţa, dar cel mai des l-am ignorat. Paradoxal, doar răul şi supărarea m-au trezit şi mi-au limpezit viziunea. Poate că datorită celor văzute şi celor suferite în război şi sub ocupaţia comunistă, în anii ce au urmat, am fost supusă unor coşmaruri diabolice. Singura mea salvare în timpul acestor vise era să fac semnul Crucii. Am ştiut întotdeauna că eram adormită, că era un vis conştient dar era o tortură ca să mă trezesc…

Cateva amintiri speciale legate de Principesa, devenita Maica Alexandra in 1967 si in acelasi an ziditoare si  coordonatoare, ca stareta, a primei manastiri ortodoxe de maici din SUA, Manastirea “Schimbarea la Fata” din Ellwood City, Pennsylvania, provin de la marele mucenic al temnitelor comuniste, Parintele Gheorghe Calciu. Dupa peste 21 de ani de detentie, la inceputul lunii august 1985, Parintele Calciu era expatriat in SUA de catre regimul comunist. Pe aeroportul din New York, dupa aterizare, avea sa fie intampinat intr-un fel special:

Cand am aterizat pe pamantul american, nu cunosteam nici un nume de roman care sa locuiasca acolo, in afara de Arhiepiscopul Valerian, fie-i pomenirea de trei ori sfanta, despre care aflasem ca se exilase in Portugalia. Nu stiam cine era noul episcop. Dar Biserica din America s-a facut simtita, prin prezenta la aeroportul din New Youk a unei delegatii de preoti din partea Episcopiei, care mi-a daruit o cruce veche si frumoasa de argint, din secolul al XVII-lea, scrisa cu litere chirilice. Crucea imi fusese trimisa de Maica Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei, fondatoare si stareta a Sfintei Manastiri “Schimbarea la Fata” (extras dintr-un articol mai amplu, in extenso aici).

In cartea “Viata Parintelui Gheorghe Calciu” sotia sa, preoteasa Adriana Calciu, isi amintea ca prima manastire vizitata de ei in America a fost “Schimbarea la Fata” din Ellwood City, Pensillvanya, acolo unde era stareta Maica Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei, fiica Reginei Maria si a Regelui Ferdinand : “Eu si parintele am iubit-o foarte mult pe printesa. Era trecuta de 80 de ani cand am intalnit-o. O femeie atat de buna si sfanta, iar din gura ei ieseau numai cuvinte de aur! ‘Spuneti-mi maica, si nu printesa!’, ne ruga mereu.

Dupa expulzarea si asezarea fortuita pe pamant american, familia Parintelui Gheorghe Calciu a fost gazduita si a locuit cateva luni de zile la Manastirea din Ellwood City, la Maica Alexandra (din august si pana in decembrie 1985). Nu cunosteau inca pe nimeni, si acolo au gasit un camin primitor.

Nu se cunoaste exact in ce an, Maica Alexandra a ridicat in curtea Manastirii ‘Schimbarea la Fata’ din SUA, o troita de lemn inchinata martirilor inchisorilor comuniste. In orice caz, acest lucru s-a intamplat inainte de februarie 1988, poate cu mult inainte, deoarece in testamentul sau din acel an, ea a cerut ca mormantul sa-i fie asezat exact la baza acelei troite. In fotografiile de mai jos (prima mai veche, a doua mai recenta, se observa mormantul Maicii Alexandra din curtea Manastirii sale din Pennsylvania, in spatele sau aflandu-se troita martirilor romani ai inchisorilor comuniste.

Poate ce deloc intamplator, un mare marturisitor al temnitelor comuniste, Ioan Ianolide, avea sa scrie cam in aceeasi perioada a anilor ’80, in cartea sa “Intoarcerea la Hristos” (Ed. Christiana, Bucuresti, 2006)  o “Scrisoare catre Maica Alexandra“, in care formula:

Maria Ta si Maica, bine ai venit in tainitele inimilor noastre, caci poporul acesta a fost prea mult inselat si fript de incoronate capete, platind pacate si raspunderi de care nu se simte vinovat si care sunt rani si morminte in trupul lui etern. Asa ca avandu-te pe tine vlastar regesc in manastire, aprinsa de  dorul neamului romanesc pentru credinta stramoseasca, te simtim ca un balsam si un motiv de reconciliere. Maica, fii sigura ca te rogi impreuna cu tot neamul crestinesc si romanesc!

malexgrave.preview

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra si, in spate, Troita ridicata de ea in memoria detinutilor din inchisorile comuniste din Romania.

Pr Ileana grave

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra de la Ellwood City si, in spate, Troita ridicata de ea in memoria martirilor temnitelor comuniste din Romania.

Am identificat de curand o copie a testamentului, in limba engleza, al Maicii Alexandra (foto mai jos). Un testament simplu si scurt, la masura la care ajunsese viata sa spirituala. Este lizibil mai jos, si am incadrat cu rosu doua fraze care mi-au retinut atentia, caci spun multe. Sunt doua dorinte speciale ale sale:

– “As vrea sa fiu ingropata la picioarele crucii dedicate celor care au murit in lagarele de concentrare (temnitele comuniste)

– “Cutia rotunda ce contine pamant romanesc sa fie ingropata alaturi de mine“.

Adusese cu ea pamant romanesc. La plecarea precipitata din Bran, dupa abdicarea fortata a nepotului sau, Regele Mihai al Romaniei, si ea a fost fortata sa ia drumul exilului – la 7 ianuarie 1948, dar a reusit sa ia ca pe un talismna mult iubit, un pumn de tarana al tarii sale. O parte din el a daruit unei biserici din New York, iar o parte a tinut mereu langa ea. Cutiuta sa rotunda cu pamant romanesc a fost pastrata toti anii alaturi, iar in perioada vieturii la Manastirea din Ellwood City era stiut ca o tinea pe o noptiera de langa patul sau din chilie. Acea cutiuta a dorit sa o insoteasca si Dincolo… Despre cea de a doua particica de pamant romanesc, scria  Doina Uricariu in vol. I al cartii sale “Maxilarul inferior” (Ed. Polirom, Iasi, 2010, p. 297):

Din 1999 stau la New York. Intr-o buna zi am descoperit, la Catedrala Bisericii Episcopale din New York, caseta in care se pastreaza un pumn de pamant romanesc luat de la Bran, in 1947, de Domnita Ileana, cum ii spuneau romanii […]. In jurul acestei casete a existat dintotdeauna o aura legendara. Se spune ca unul dintre cei ce rascoleau prin lucrurile familiei regelui, care pleca la inceputul lunii ianuarie 1948 in exil, ar fi dat peste aceasta caseta si a vrut s-o confiste, crezand ca eeste ‘a gold vanity case’, cum povesteste cea acuzata ca ar avea asemenea obiect asupra ei. Scrisa in engleza, povestea domnitei merita sa fie reprodusa cu vorbele ei: ‘It is not gold and it is not vanity case. It means nothing to you but everything to me. The metal box contains a handful of Romanian soil.’ Aceasta caseta ovala aurie sta in Catedrala Bisericii Episcopale din New York, sub icoana Fecioarei Maria, ferecata in aur si argint, o icoana pe care Regina Maria i-a daruit-o fiicei sale mult iubite (n.n. Principesa Ileana). E insotita de o placuta de bronz cu stema Romaniei, de pe timpurile monarhiei, pe care s-au sapata cuvintele: ‘În memoria parintilor mei, Regele Ferdinand si Regina Maria, precum si a tuturor celor care s-au sacrificat pentru Tara. Aici se gaseste o particica de pamânt românesc LIBER. Textul a fost scrijelit inainte de caderea Zidului Berlinului si de decembrie 1989, cu multi ani inainte.

testament Principesa Ileana bis

Testamentul Principesei Ileana a Romaniei – Maica Alexandra, din februarie 1988.

14 Comments »