anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Povesti de viata, povesti de suflet (VI): “Povestea cocostarcului in lacrimi…” – a tanarului fost boxer al Basarabiei, Stefan Rosca

Povestea tinerilor din Basarabia pe care incep sa-i cunosc, merge mai departe. Totul a inceput cu Sandrina H. (cititi aici sau aici). De la ea am auzit de Eugenia Buruiana (dar si de alte cazuri…), si am intrat in legatura si cu ea. Astazi, Eugenia Buruiana mi-a trimis o filmare care m-a emotionat profund. Cei care citesc acest blog, stiu cine este Eugenia (vedeti aici) – fiindca este unul dintre cazurile de tineri de dincolo de Prut pe care le urmaresc cu consecventa si care este un model de viata si de nadejde!

Baiatul din filmarea primita astazi de la Eugenia, pe nume Stefan Rosca, a fost campion de box al Republicii Moldova la juniori. Nenorocirea lui s-a intamplat voind sa ajute un cocostarc in lacrimi sa ramana in viata. Pretul a fost imens… Si el a devenit azi mai mult decat un exemplu uman – nu doar pentru tinerii care nu mai stiu ce sa faca cu viata lor, dar si pentru noi, maturii, carora micile valuri ale vietii ne par uneori ingrozitoare. Cat de multe avem de invatat de la tineri ca ei: Sandrina, Eugenia, Stefan…

iar in ultimii ani, Stefan Rosca a fost/este campion european si partcipant activ la jocurile paralimpice:

Leave a comment »

Povesti de viata, povesti de suflet (III): Eugenia Buruiana via Sandrina H.

Pe Sandrina H. am cunoscut-o intamplator (dar nimic nu e in fapt intamplator in viata noastra…). Am scris despre inceputul povestii aici. In ultimele saptamani, Sandrina – ‘inima din Chisinau‘ – cum imi place mie sa-i spun in gand Sandrinei, a inceput noua ei aventura: munca la figurinele Origami. Poate parea o poveste oarecare, dar nu este! Colectia Sandrinei, se mareste in fiecare zi, cu fiecare pliu in hartie, cu fiecare pliu de durere dar si de nadejde. Colectia ei de Origami, poate fi vizionata aici.

Sandrina mi-a deschis o usa spre lumea tinerilor din Chisinau. O usa dincolo de care am intalnit povesti care merita cunoscute. Pentru forta cu care tinerii lupta sa traiasca, pentru nemarginita lor dragoste de a fi – si nu oricum, ci in lumina darului primit de Sus. O asemenea poveste este cea a Eugeniei Buruiana. Cu doi ani in urma a fost realizat filmuletul-interviu cu Eugenia, de mai jos. Va invit sa il vizionati! El spune mai mult decat as putea eu spune in cuvinte. Apoi, ca sa aducem povestea Eugeniei la zi, va trebui sa ascultam continuarea povestii asa cum o prezinta Sandrina, pe blogul ei…

Sandrina a scris ieri, pe blogul ei, despre Eugenia. De fapt, articolul este scris de o tanara fara vedere, jurnalista Livia Pinzari, si a fost destinat prezentarii la postul de radio Logos (logos.md). Intregul articol, cu titlul “Sfântul Nectarie m-a ridicat din pat după 6 ani” il puteti citi pe blogul Sandrinei, aici.

El incepe asa: “Eugenia Buruiană este o tînără în vîrstă de 32 de ani, pe care însă viaţa a făcut-o mult mai înţeleaptă pentru anii ei… De mic copil Eugenia suferă de o boală gravă şi rară – Epidermoliză buloasă, forma distrofică, care afectează atît pielea, cît şi majoritatea organelor interne… Boala se manifestă agresiv prin persistenţa pe piele a bulelor şi rănilor umede… Ca un efect al bolii, începînd cu anul 2007, Eugenia a cunoscut durerea de a fi imobilizată într-un scaun rulant, durere sporită de sărăcia şi lipsa unei familii…

Doar credinţa în Dumnezeu, nădejdea neîncetată în puterea şi minunile Domnului şi dragostea fraţilor şi surorilor întru Hristos au ajutat-o pe Jenica, cum îi spun cei dragi, să reziste toţi aceşti ani. Doar cei ce i-au fost în preajmă în tot acest răstimp, cei ce au văzut cu ochii lor chinul trupesc şi sufletesc prin care a trecut tînăra fată ştiu cît de greu i-a fost, cît de mare a fost lupta şi credinţa ei… În primăvara acestui an, boala Eugeniei s-a agravat brusc… După multiple investigaţii, medicii s-au declarat neputincioşi. Eugenia simţea însă că mai are de trăit, că mai are ceva important de realizat în această lume… Sfîntul Nectarie m-a ridicat din pat după 6 ani”, povesteşte cu lacrimi în ochi acum aceeaşi Eugenia, căreia acum cîteva luni aproape nimeni nu-i mai dădea şanse de supravieţuire.

Cititi mai departe, aici.

3 Comments »

Povesti de viata, povesti de suflet (II): Sandrina H.

DSCN2461La inceputul lui septembrie 2013, scriam cateva cuvinte despre o fata din Chisinau, Sandrina (link aici), pe care am cunoscut-o intamplator si a carei poveste m-a impresionat profund.

Astazi, Sandrina lucreaza la colectia ei de figurine Origami! De vreo trei saptamani a descoperit aceasta arta si a inceput sa se initieze in ea, migalind zilnic la relizarea figurinelor din hartie, cu mainile ei, atinse de necrutatoarea boala…

Poate ca intr-o zi, figurinele Sandrinei vor ajunge sa decoreze spatii si sa bucure inimi din alte locuri decat din locuinta ei, inimi la fel de mari ca inima ei…

Inceputul colectiei de obiecte manufacturate in arta Origami de Sandrina, poate fi vizionat aici.

2 Comments »

Unde este Dumnezeu, mamă? Scrisoare de adio (partea a 2-a)

Cu doua zile in urma, Sandrina H., o tanara din Chisinau, insera pe youtube un filmulet de exceptie – realizat de ea, pornind de la textul unei scrisori zguduitoare, pe care a ajuns sa o citeasca cu ceva timp in urma si careia s-a gandit sa-i realizeze fondul necesar de imagine si sonorizare si sa o reposteze, sub forma de filmulet. Textul acelei scrisori, ca text in sine, este textul unui tanar al zilelor noastre, adolescent, care are toate motivele, si argumenteaza in modul cel mai lucid si transant posibil, nonsensul si absurdul existentei lui/ei, in continuare. Insa acel autor este necunoscut… Totusi, textul scrisorii nu este in nici un caz text fictional, ci este un text real, si aceasta face ca scrisoarea sa fie teribil de impresionanta.

Personal, am avut “sansa” sa dau peste filmuletul respectiv, al necunoscutei autoare, si sa imi para unul dintre cele mai cumplite strigate de ajutor pe care le-am “auzit” in ultmii ani, mai ales ca problemele multor tineri de azi sunt intr-adevar mari, complexe, grave, si unii dintre noi le (re)cunoastem, macar partial…  Lipsita de atentie suficienta, (Sandrina H. mentiona de fapt ca nu este textul ei, scriind “autor necunoscut” in explicatia de sub filmulet, pe youtube), eu am omis sa citesc explicatia respectiva. Asa incat, am confundat autorul montajului video inserat pe youtube, cu autorul scrisorii. Sub impactul “strigatului” de disperare, am considerat necesar sa iau legatura cu autoarea…Sandrina H. Asa incat, ea (mi-)a elucidat povestea filmuletului, inclusiv facand comentariu public sub re-postarea acelui filmulet pe blogul meu (link aici).

Asa cum spusese Sandrina, a doua zi urma sa finalizeze si al doilea filmulet bazat pe continuarea scrisorii-strigat a autorului (autoarei) necunoscute. Acest al doilea filmulet este deznodamantul luminos la strigatul de deznadejde din prima scrisoare. Este o bucurie sa il urmarim, mai ales ca “totul e bine cand se termina cu bine.”

Dincolo de acestea, mai multe lucruri importante s-au “intamplat” cu ocazia confuziei mele, intre care unul a fost ca am “cunoscut-o” in virtual pe Sandrina H., al carei blog va invit sa il vizitati aici si sa ii vizitati incarcarile pe youtube, dar si altele, despre care poate, odata, voi povesti, mai ales daca se vor termina la fel de frumos cu felul in care se termina “povestea” strigatului de adio – atat de inspirat transpus filmic de tanara din Chisinau, Sandrina H….

Mai jos, a doua scrisoare de adio, in montajul admirabil al Sandrinei H. (pentru mai buna intelegere, va invita intai sa vizualizati prima scrisoare – pe care o inserez intai, mai jos):

*************

5 Comments »