Versurile timpului nostru…

Poetul Marius Iordachioaia – desen de Gabriela Mihaita David, 2014

Magie albastră

de Marius Iordachioaia

ţara mea e parte dintr-un gulag ciudat
unde tinerii sunt torturaţi până acceptă
să evadeze…

sunt injectaţi cu stimuli erotici
până coboară râzând de pe crucea
propriei coloane vertebrale

şi se târăsc frenetic spre “libertate”
prin toate noroaiele lumii

până izbutesc să iasă afară

din Om…

***

***

***

Lumea

de Marius Iordachioaia

lumea e un bordel
în care
oamenii învaţă să facă
dragoste cu moartea….

Un nou popas fotografic la Manastirea Lupsa – incondeiat cu vers al Maicii Teodosia Latcu

“In drumul plin de sange si noroi,

Ti-am auzit, Stapane, pasii moi.

Cu raza coborata din senin,

Pluteai usor, cu mladieri de crin.

In jurul Tau, multime de norod,

Te pangarea cu sange si cu glod.

Si cum mergeam in urma Ta mereu,

Stropii si-asupra mea cu lutul greu.

Ci cand norodul, Doamne, Te-a lasat,

Intreg vesmantul alb Ti-era patat.

As fi cazut cu sufletul invins,

Ci-n mila Ta o mana mi-ai intins.

Genuni adanci, ca-n vis s-au luminat.

Atunci privii vesmantul intinat,

Ca-n inul alb vedeam cum inflorea

Din fiecare pata cate-o stea.”

Poezia de mai sus se numeste “Vesmantul“, a fost scrisa de Zorica Latcu (Maica Teodosia) si cuprinsa in volumul “Osana Luminii” – publicat prima oara in 1948.