anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Inspre sine…

DSC02075TU

poezie de Zorica Latcu (Maica Teodosia), aparuta in volumul “Osana luminii”, 1948

Pe ce Te-am cunoscut? Nu Te-am vazut
Si nu Te-am auzit; dar am stiut
Ca Tu erai Acela… N-am simtit
Nici falfairea hainei; neclintit
Era in casa totul si inecat
In bezna, cand deodata s-a miscat
Ceva, dar n-am stiut: in mine fu
Miscare, sau in juru-mi. Stiu ca Tu
Ai fost Acela. Nu, n-ai stralucit
In slava mare, nici nu Te-ai ivit
Sa-mi dai sa-ti pipai urmele de cui.
Dar Te-am simtit si n-as putea sa spui,
Cum ai venit si iarasi, cum Te-ai dus.
Simteam ca o putere de nespus
Ma-nvaluie, rapindu-mi suflul tot
Al vietii in varteju-i. Cum nu pot
Sa scriu, pe ce Te-am cunoscut? Orbit,
Tot sufletul imi tace ca un schit…
Pe ce cunosti ca-i zi, chiar de nu vezi,
Si stii ca-i noapte, chiar daca veghezi?
Putea-voi sa gasesc vreun de-al Tau,
Cand gandul, ametit, se pierde-n hau,
Si-n minte-abia de pot sa-l mai cuprind?
Ce punte pana la Tine voi sa-ntind,
Pe care Tu sa vii, senin in jos?
Eu te-am simtit asa de luminos
Ca n-am putut sa vad. O vreme-am stat
Cu ochii-nchisi ca moarta. Nemiscat
Ai stat si Tu in mine, undeva,
Si eu in Tine. Dragostea era
Aceasta neclintire? Nu mai stiu…
Dar mi se pare lumea un pustiu
Si ziua, intuneric nesfarsit,
De cand in noapte, Doamne, Te-am simtit,
Atat de-aproape. Dragostea era?
Stateam pierduta-n Tine, undeva,
Invaluita cald in Dumnezeu …
Si Tu erai in mine, Doamne-al meu!

Leave a comment »

Un nou popas fotografic la Manastirea Lupsa – incondeiat cu vers al Maicii Teodosia Latcu

“In drumul plin de sange si noroi,

Ti-am auzit, Stapane, pasii moi.

DSC09842

Cu raza coborata din senin,

Pluteai usor, cu mladieri de crin.

In jurul Tau, multime de norod,

Te pangarea cu sange si cu glod.

Si cum mergeam in urma Ta mereu,

Stropii si-asupra mea cu lutul greu.

DSC09840 DSC09832

Ci cand norodul, Doamne, Te-a lasat,

Intreg vesmantul alb Ti-era patat.

As fi cazut cu sufletul invins,

Ci-n mila Ta o mana mi-ai intins.

Genuni adanci, ca-n vis s-au luminat.

Atunci privii vesmantul intinat,

Ca-n inul alb vedeam cum inflorea

Din fiecare pata cate-o stea.”

Poezia de mai sus se numeste “Vesmantul“, a fost scrisa de Zorica Latcu (Maica Teodosia) si cuprinsa in volumul “Osana Luminii” – publicat prima oara in 1948. 

4 Comments »

Schimbarea la Fata pe Muntele Tabor (Tavor)

schimbarea la fata

Schimbarea la Fata a lui Iisus – desen de Gabriela Mihaita David (albastrude.wordpress.com)

Astazi, la 6 august, ortodoxia rememoreaza ziua  in care trei dintre ucenicii lui Iisus – Petru, Iacov si Ioan au primit cei dintai dovada mai presus de fire a dumnezeirii omului Iisus, urcand cu Domnul pe muntele Taborului din tinutul Galileii -Israel si fiind martorii directi ai evenimentului.

La 8 august 1990 trecea la Domnul poeta ortodoxa de neasemuit talent (facand parte din “miscarea gandirista” condusa de teologul si poetul Nichifor Crainic) – Zorica Latcu – Maica Teodosia, la varsta de 73 de ani. Poezia sa la ziua de astazi este cea de mai jos:

TAVORUL

Zorica Latcu (Maica Teodosia)

Luminile Tavorului te-nvata,

O, suflete, cum sa te schimbi la fata.

Si de voiesti sa fii un alt Hristos,

Pe ucenici sa-i lasi la poale, jos.

In ploaia harului, pe varf de stanca,

Sa gusti singuratatea cea adanca.

Ci tu asteapta colo sus sa vie,

In duh barbatii: Moise si Ilie.

Ei vor veni si vor grai cu tine,

In taina, despre tainele straine.

Si Moise, omul tare in cuvant,

Ti-o da lumina Duhului Prea Sfant.

Iar omul focului ceresc, Ilie,

Te va aprinde-n dragostea cea vie.

O, schimba-ti fata, suflete al meu:

Dintr-un nimic, tu fa-te Dumnezeu!…

1 Comment »