anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Astazi, 14 septembrie: Inaltarea Sfintei Cruci

La 14 septembrie, acum 1689 de ani, a avut loc identificarea Crucii pe care a fost rastignit Iisus Hristos, la initiativa de cautare a Imparatesei Elena (canonizata mai apoi), mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Era in anul 327, an in care, imediat dupa gasire, a avut loc si inaltarea solemna a Crucii Mantuitorului, de catre episcopul Macarie al Ierusalimului. Pe dealul Golgotei fusesera gasite trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si care au fost crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus lucratorilor sa atinga pe rand crucile de un prunc mort. Pruncul a inviat in momentul in care a fost atins de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost rastignit Hristos. Asa s-a identificat Crucea.

Dupa aceasta minune, Patriarhul a poruncit inaltarea Sfintei Cruci intr-un un loc inalt, de unde sa o poata vedea tot poporul. Sarbatoarea praznuita in fiecare an la 14 septembrie, este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii Crucii.

A doua praznuire in aceasta zi, este datorata  aducerii Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu  cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim. Cand imparatul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea lui Iisus, in Persia. Sfanta Cruce a ramas acolo timp de 14 ani, pana cand Hosroe a fost invins de imparatul Heraclius, care a readus Sfanta Cruce la Ierusalim.

***

Parintele Arsenie Boca, la Biserica din Draganescu, pe care a pictat-o in intregime pe interior, in tempera, a reprezentat marea sarbatoare a Crucii intr-un fel original, in partea stanga a absidei stangi a altarului. In editia 2005 a cartii aparute la Deva si ingrijite de (pe atunci) Episcop Daniil Stoenescu impreuna cu Monahia Zamfira Constantinescu (trecuta la Domnul in acel an), carte cu titlul “Parintele Arsenie Boca: Biserica de la Draganescu, <<Capela Sixtina>> a ortodoxiei romanesti”, este prezentata imaginea evenimentului si sunt explicate elementele figurate de Parintele Arsenie – imagini si talcuiri pe care le preluam mai jos, cu multumiri:

dsc01247

DSC01249.JPG

dsc01250

dsc01251

Leave a comment »

“Ceva despre mistica luminii în pictura Părintelui Arsenie Boca” – un articol de Isabela Vasiliu-Scraba

draganescu cina

Scena “Liturghia arhiereasca” – scena aflata in partea stanga a absidei altarului bisericii “Sf. Nicolae” din satul Draganescu, biserica pictata in tempera de Parintele Arsenie Boca (in perioada 1968-1983)

Sursa articol: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ghius/

“REZUMAT DE IDEI: Lumina Raiului într-o Biserică pictată de un Sfânt. – Urmașii lui Nichifor Crainic la catedra de mistică.- Ioan G. Savin și Părintele Arsenie Boca înfățișându-l pe Renan. -Vremurile „filocalice” dinainte de arestarea Sfântului de la Sâmbăta. -Asemănarea lui Dumnezeu în om după Benedict Ghiuș. -Basarabia lui Benedict Ghiuș și a profesorului Ioan G. Savin. – Arestări politice abuzive (Rugul aprins). – Rugăciunea isihastă (D. Stăniloae). Evoluția de la chip la asemănare și asemănarea sfinților din Biserica Drăgănescu. -Lumina harului în temnițe comuniste: Iisus în zeghe pictat la Elefterie de Părintele Arsenie Boca.

Cuvinte cheie: „Biserica Drăgănescu”, „Părintele Arsenie Boca” , „Benedict Ghiuș”, „Ioan G. Savin”, „Basarabia”, „Nichifor Crainic”, „martirii temnițelor comuniste”, „Iisus în zeghe din Biserica Elefterie cel nou”.” (cititi articolul, aici).

Leave a comment »

Schitul de la Sadinca azi – semintele duhovnicesti ale Parintelui Arsenie Boca

In numarul 813 din 2008 al revistei “Formula As“, aparea un articol impresionant, intitulat “O prorocire implinita” (link aici), preluat mai tarziu si de site-ul Fundatiei Crestine Parintele Arsenie Boca” (link aici). La acea vreme, probabil ca Schitul de la Sadinca, din apropierea Sibiului, era practic necunoscut. Articolul citat, scris parca el insusi cu sufletul, zugraveste imaginea unui vrednic urmas al Parintelui Arsenie Boca, actualul staret de la Sadinca, Parintele David Stoica, si a traseului sau duhovnicesc. Inainte de a parcurge randurile si imaginile de mai jos, va invit sa cititi articolul din 2008 din Formula As, pentru a intelege la ce ne referim si a vedea ce s-a intamplat de atunci si pana azi, la Sadinca…

Articolul respectiv se incheia, din partea redactiei, cu precizarea ca “biserica din Sadinca este acum nepictata, iar schitul are inca mare nevoie de bani”.

***********************************************************************************

11 septembrie 2013: prima mea vizita la Sadinca

Moto: “Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. Si pe cand semana, unele seminte au cazut langa drum si au venit pasarile si le-au mancat. Altele au cazut pe loc pietros, unde n-aveau pamant mult, si indata au rasarit, pentru ca nu era pamantul adanc. Iar cand s-a ivit soarele, s-au palit de arsita si, neavand radacina, s-au uscat. Altele au cazut intre spini, dar spinii au crescut si le-au inabusit. Altele au cazut pe pamant bun si au dat rod: una o suta, alta saizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit sa auda” (Pilda semanatorului – conf. Matei 13, 3-9).

Sadinca se afla la cca. 40km de Sibiu, pe soseaua catre Alba Iulia, insa foarte aproape de iesirea din Sibiu se vireaza dreapta catre statiunea balneara Ocna Sibiului. De acolo mai departe, inca vreo 20km, dincolo de mai rasarita comuna Loamnes si apoi satul Mandra, se iveste, intai urcand serpentine pe dealuri si apoi coborand partial, un satuc ce a renascut de curand, Sadinca:

DSC01884

DSC01886

La intrarea in satuc, pe dreapta, te intampina un portret pictat si incastrat in zid, al Parintelui Arsenie, insotit de text:

DSC01887DSC01888

In fata portii de intrare in manastire, un spatiu de parcare. Poarta de lemn, simpla, insa pe margini, un ancadrament sculptat cu motive nationale, amintind de portalurile de lemn sculptate de la manastirile unde a slujit Parintele Arsenie – la Sambata si la Prislop, dar si de poarta de la asezamantul monahal de la Sinaia.

DSC01889

Dincolo de poarta, surpriza mea este uriasa, fiindca regasesc – in copie desigur, picturi ce au fost zugravite de Parintele Arsenie in biserica de la Draganescu (pe care am vizita-o de curand). Sunt realizate in spatiul de intampinare a pelerinului imediat intrat pe poarta Sadincai, si cum citisem ca o vreme Parintele David s-a aflat si la Draganescu, m-am gandit ca a gasit de cuviinta sa aduca si aici, franturi de revelatie divina, asa cum a primit-o Parintele Arsenie, acolo, langa Bucuresti. Pictura de la Sadinca, de sub poarta, este o incercare reusita de multiplicare vizuala a spatiului sacru de la Draganescu, asa cum se va vedea mai jos, in poze. Iisus Pantocrator de la Draganescu a fost transpus de asta data pe tavanul turnuletului de la intrare. Pe peretii laterali de sub poarta sunt scene reproduse de la Draganescu, inclusiv aceea a monahului rastignit…

In curte, o troita de lemn la baza careia un bolovan mare cu o incrustatie alba interesanta – semn ca Parintele David a preluat si aceasta dragoste a Parintelui Arsenie – pentru crucile de lemn si pietrele de forme si estetici naturale deosebite. Ici-colo, prin gardina plina de florile anotimpului, mici amfore de lut caramiziu, aranjamente din trunchi si ramuri de copaci, ingeri mici de piatra si alte ornamente. Langa biserica este altarul de vara, din lemn, care a inceput si el sa fie decorat cu copii fidele ale unor icoane pictate de Parintele Arsenie Boca, pe post de ferestre. Deocamdata sunt finalizate doua dintre ele. Pe o parte a bisericii este cladirea chiliilor, impunatoare, amintind si ea arhitectura brancoveneasca de la Sambata.

Totul mi-a parut la Sadinca un amestec vizual de ceea ce citisem ca fusese gradina-parc amenajata la Manastirea Sambata de Parintele Arsenie in anii ’40 si de pictura ortodoxa neo-bizantina in stilul atat de personal, de la Biserica din Draganescu… Parintele David reconstituie cu mare atentie atmosfera estetica creata in cele doua locuri, de Sfantul Ardealului…

Biserica este finisata si ea, pictura interioara completa, cea a altarului, stranele… Pe unul din peretii exteriori, lucrat in mozaic este portetul Parintelui Arsenie. In interior, pe cei doi pereti de langa intrare sunt pictati Parintele David Stoica si IPS Mitropolit Laurentiu Streza. Pe podeaua bisericii, marmura alburie.

Mi-a atras insa atentia in chip deosebit, in coltul stang al bisericii, langa altar, “coltul Parintelui Arsenie Boca“, unde, alaturi de doua picturi pe lemn (ovale) ale chipului sau, se gaseste, sub sticla, un odor nepretuit si unic:  patrafirul Parintelui Arsenie si siragul sau de matanii. Patrafirul vechi dar bine pastrat, de culoare galbena cu cateva mici si modeste broderii si fateta interioara bleumarin, iar siragul de matanii din material textil negru, acum devenit gri – sub patina timpului. Alaturi, in coltul sau, strajuiesc alaturi de chipul Sfantului Ardealului doua icoane ale Sfintei Parascheva de la Iasi. O carte mare, cu coperti din catifea visinie, acoperita cu frunzele verzi ale unei plante ornamentale curgatoare, intregesc coltul nepetuit. Neavand binecuvantare, nu am indraznit sa fotografiez. Singura fotografie cu interiorul bisericii este facuta din usa, si cei cu ochi buni pot vizualiza in coltul din stanga, zona in care se afla odoarele.

De azi in trei zile la Schitul din Sadinca va fi hram: “Inaltarea Sfintei Cruci”. Ca la orice hram, lumea era ocupata, agitata. Parintele David indisponibil. Voi reveni acolo, spre binecuvantare. Cred ca sunt inca multe minunatii pe care, ca un fiu iubitor, Parintele David le pregateste la Sadinca, atat in amintirea sfanta a Parintelui Arsenie Boca, cat si in buna luminare catre credinta si dragostea crestineasca a noastra, a mirenilor.

La final am postat o poezie ce se gaseste in biserica, imediat la picioarele picturii cu Parintele Staret, David Stoica. Spre neuitare…

UPDATE: Hramul de la Schitul Sadinca din 14 septembrie 2013 (Ziua Crucii), cu participarea Mitropolitului Ardealului (IPS insusi  de loc din Sambata de Sus, in copilarie crescut la “umbra” povestilor celor mari despre Parintele Arsenie Boca – Sfantul Ardealului)

5 Comments »

Am fost la Draganescu (II)

Continui mai jos povestea primului meu drum la biserica de la Draganescu, inceputa aici.

Intrarea in satul Draganescu dinspre Buturugeni, m-a intampinat dezolant… Daca imi amintesc, la sfarsitul anilor ’60 parohia de la Draganescu era considerata de “categoria a III-a”, avand numai circa 200 de familii de enoriasi (conform spuselor preotului paroh de atunci, Savian Bunescu). Un sat necajit din vecinatatea capitalei. Nu stiu azi cat de mult a evoluat, dar din pacate, la intrarea in sat m-a intampinat imaginea de mai jos…

DSC00340

Am ajuns pana la urma la Biserica Sf. Nicolae, unde visam de o vreme buna sa ajung… acolo unde, intr-o modestie adanca, Parintele sfant Arsenie Boca a pictat 15 ani neintrerupt (1967-1982), si apoi a mai facut mici adaugiri ori corectii inca vreo 4 ani (1982-1986). Conform celor scrise, in 1988 a finalizat cu totul lucrarea si a fost ultima oara la Draganescu.

Inca din apropierea satului Draganescu, deja lumea ma intreba: “vreti sa ajungeti la biserica, nu?” Si ma-ndreptau catre intersectia cu cladirile abatorului. Imagini dezolante… Si totusi, biserica din Draganescu se afla chiar pe Strada Abatorului…dar bucuria este ca se gaseste pe marginea unui lac (de acumulare pe raul Arges) si ca pe tarmul lui, dincolo de gardul metalic al cimitirului bisericii, se gaseste un promontoriu amenajat frumos, cu banci pentru meditatie. Si cateva rate animeaza lacul ce pare parasit, selenar, sau cel putin asa mi-a parut mie in arsita uscata a verii. Paralel cu lacul este soseaua, de o parte a ei, catre lac, aflandu-se bisericuta si casele modeste, alaturate, din fotografia de mai jos. Bisericuta a pastrat gardul alb din prefabricate, specific multor comune din jurul Bucurestilor, asa cum se obisnuia inainte de 1989. Asa incat cred ca totul s-a pastrat exact ca pe timpul cand aici picta Parintele Arsenie Boca

DSC00345

Este un paradox adesea, ca locurile cu adevarat frumoase, cu adevarat scumpe, sunt mai-mereu impresurate de zone lipsite de atractivitate, urate, intristatoare chiar. Poate ca nu sunt obisnuita cu satele de campie, cu bisericile lor ingramadite pe strazi parca inadecvate, intr-un cadru neprietenos… Ma gandeam la Parintele Arsenie, care vietuise ani buni in zone montane – se nascuse pe un deal din apropierea vetrei satului Vata de Sus (jud. Hunedoara), iar apoi vietuise atat la Manastirea de la Sambata de la poalele Fagarasilor, cat si la Manastirea de la Prislop. Grea trebuie sa-i fi fost acomodarea cu atmosfera de la Draganescu, cu arsita campiei si cu zarea fara margini… Poate insa ca-i doar mintea mea prea umana incapabila sa inteleaga firea supraumana a Parintelui, si felul sau de a trai. Daca stau insa bine sa ma gandesc, tot la sfarsitul anilor ’60, ca si inceperea pictarii  la Draganescu, a inceput Parintele sa construiasca si asezamantul monahal de la Sinaia. Poate ca astfel, dorul nestamparat de munte, de atmosfera oxigenata si racoroasa a padurilor de conifere, dar si dorul de liniste, singuratate, retragere si reculegere in rugaciune, se putea stampara in lunile de iarna si primavara timpurie cand probabil locuia mai mult la Sinaia… Cativa brazi mari strajuiesc insa si azi la intrarea in biserica din Draganescu, poate ca au fost adusi aici chiar de Parintele Arsenie… Si clopotul din clopotnita alaturata intrarii in bisericuta, a batut de multe ori in anii aceia. Azi, porumbeii l-au napadit, asa cum se vede mai jos.

In vara lui 1967 Parintele Arsenie s-a ocupat de finisarea peretilor bisericii, si spre sfarsitul verii si pana in octombrie, a inceput prima pictura aici: pe cupola, Iisus Pantocrator. Nu era prima oara cand parintele se ocupa de pictura bisericeasca pe perete. Parintele facuse anul de practica de la terminarea facultatii de bellearte din Bucuresti, la Bixadul Oltului, unde impreuna cu profesorul sau a contribuit la pictarea bisericii de acolo. La inceputul anilor ’60 a pictat la Biserica Sf. Elefterie din Bucuresti, apoi la Biserica Boteanu. La toate aceste trei biserici avusese o contributie de mai mica amploare, dar venise timpul sa poata picta dupa propria traire duhovniceasca. Aceasta s-a intamplat la Draganescu, biserica-unicat in ortodoxia universala!

Dupa cum se stie, Maica Zamfira, cea care l-a urmat pe Parintele Arsenie mereu, avea pe sora sa preoteasa la Draganescu. Era sotia Parintelui Savian Bunescu, parohul. Iar bisericuta statea, abia finisata dupa renovare, nepictata la interior, atunci, in anii 1966-1967. Si-atunci,  prin mijlocirea Maicii Zamfira, Parintele Arsenie, pensionat fiind deja de la Patriarhie, unde lucrase ca pictor si emailator la Schitul Maicilor din Bucuresti – incepand probabil din 1960 (in 1959 fusese dat afara de la Manastirea Prislop, si apoi manastirea desfiintata), a fost de acord sa primeasca a picta o bisericuta a unui sat necunoscut din preajma Bucurestilor. Primise si acordul ierarhilor, caci satul acela, bisericuta aceea, nu prezentau interes… In 1967 deci, s-a inceput pictarea. Lucrarea in tempera, unica probabil in toata lumea ortodoxa, este, pe zi ce trece, tot mai impresionanta prin mesajul adanc si prin harul ce lucreaza aici, parca izvorand din pereti…

Conform spuselor Parintelui paroh de la Draganescu de pana in 2005, Savian Bunescu, Parintele Arsenie picta aici de primavara devreme (probabil aprilie-mai) si pana toamna tarziu (probabil octombrie). Avea nevoie de lumina si uneori de caldura. Lumina era cea mai importanta, atat din perspectiva picturala cat si din cea a vederii, caci vederea parintelui slabise si incepuse sa poarte ochelari fumurii…

In fotografiile de mai jos se observa pozitia bisericii fata de lac si promontoriul cu banci de pe langa gardul bisericutei.

DSC00364

DSC00369

Cele cateva fotografii de interior de mai jos, in care se intrevad parte din picturi, sunt realizate de mine din curte, din usa deschisa a bisericii. Neavand permisiunea sa fotografiez in interior, am surprins cateva imagini, inlcusiv cu un grup de pelerini ce venisera de la Pitesti, insotiti de preotul lor. Pentru fotografii detaliate ale unora dintre picturile Parintelui Arsenie, se poate vizualiza galeria foto a Fundatiei Parintele Arsenie Boca (link aici). Sunt si alte site-uri unde ele se pot gasi. Insa cei interesati indeaproape, se pot documenta in cartea Parintele Arsenie Boca: “Biserica de la Draganescu. Capela sixtina a ortodoxiei romanesti” (“O smerita marturisire de credinta exprimata plastic”) – aparuta la Deva in 2005 sub ingrijirea Parintelui Daniil Stoenescu. Privind pictura, multe se pot spune… Eu insa… asa cum am marturisit in partea I-a a acestui subiect pe o pagina anterioara, nu pot spune nimic mai mult, decat ca i-am vazut chipul Parintelui Arsenie pe tavanul pronaosului, intruchipat de pictura Sfantului Ioan Botezatorul. Si inca ceva: mergeti si vedeti, cuvintele sunt atat de mici, atat de mici…

In curtea bisericii, un mic altar de vara unde este adapostita o troita ridicata in amintirea parintelui paroh Savian Bunescu, care a slujit aici 62 de ani (pana in 2005) si in cea a parintelui Arsenie Boca, ce a pictat aici intre 1968-1988 (si a plecat la Domnul la 28 noiembrie 1989). Undeva in spatele gradinii bisericii, cateva cruci vechi de piatra si flori… Pe toate le-am privit cu gandul la Sfantul Ardealului, caruia ii placea sa colectioneze cruci vechi, obiecte de piatra dar iubea mult florile si gradinile.

Un document aflat pe peretele stang al pronaosului fata de intrare (foto mai jos) indica istoricul bisericii, si renovarea din anii ’60. Este specificat faptul ca pictura interioara a fost facuta de “Ieromonahul Arsenie de la Manastirea Prislop” in perioada 1967-1982, ca mobilerul a fost realizat de sculptorul Ioan Carcei din jud. Neamt, impreuna cu catapeteasma, lucrate toate in stejar in perioada 1977-1982, ca la casa parohiala cea noua s-a lucrat in anii 1958-1960 si ca clopotnita a fost zidita intre anii 1977-1979. Dupa cum apare, este posibil ca inscrisul, desenul din antetul documentului si bordurile desenate sa fie realizate de insusi Parintele Arsenie (este deocamdata o presupunere personala). Tot din document reiese ca biserica a fost resfintita duminica, 2 octombrie 1983. Citisem undeva ca la acea sfintire, Parintele Arsenie nu a participat, sugerandu-i-se ca este mai bine astfel…

DSC00385

Un lucru interesant este ca mai exista o biserica in aceasta tara, unde s-a dorit sa reproduca, cel putin in parte, lucrarea de la biserica din Draganescu (este vorba numai de iconostas). Biserica de piatra din orasul Targu Mures, pastorita multi ani de un vrednic ucenic al Parintelui Arsenie, Parintele Nicolae Streza (senior), plecat la Domnul in acest an, 2013, este cea care adaposteste un iconostas foarte similar celui de la Draganescu. Parintele Streza a dorit ca lucrarea stranelor si a iconostasului din Targu Mures sa fie realizate identic cu cele de la Draganescu, de catre acelasi maestru nemtean, Ioan Carcei. Iar pentru pictura icoanelor de pe iconostas, s-au folosit fotografii ale celor de la Draganescu iar doi pictori targu-mureseni au incercat sa reproduca acea pictura (povestea este detaliata in cartea Parintelui Streza, “Marturii despre Parintele Arsenie“, editia a 3-a, Ed. Credinta Stramoseasca, 2009, la pag. 247).

In perioadele de lucru, Parintele Arsenie locuia in casa parohiala de la Draganescu. A locuit deci multa vreme aici. Casa exista si azi, practic nemodificata; acelasi gard alb de prefabricate ca si al bisericii, se pastreaza din aceeasi vreme si in jurul casei parohiale. Casa se afla vis-a-vis de biserica (foto mai jos). Langa poarta strajuieste o troita de lemn ce aminteste eroii militari iar in fata casei, in curte, un copac urias care trebuie sa fi fost martorul tacut al tuturor anilor in care parintele a pictat la Draganescu. Le-am privit pe toate ca pe odoare sfinte, si m-am bucurat ca anii ce au trecut au schimbat prea putine din cate au fost pe vremea cand vietuia Parintele Arsenie, si ca deci, conservarea este impresionanta! Astazi, de cativa ani buni, parintele paroh este Lucian-Razvan Petcu, cel care pastoreste mai departe, avand in custodie darul nepretuit lasat de Parintele Arsenie cel sfant si aici, la Draganescu – pictura sa si frazele pe care le-a inscris pe pereti, spre mai buna intelegere.

Citesc in prezent cu drag una din cele mai vibrante carticele de amintiri scrise de ucenici ai parintelui:  “Parintele Arsenie Boca. Marturia mea.” scrisa de Parintele Petru Vamvulescu (Arad, 2012).  Extrag mai jos cateva paragrafe din aceasta carte, si le insotesc cu un nou desen al artistei Gabriela Mihaita David, reprezentand minunat chipul Parintelui Arsenie:

Parintele Arsenie 3

Parintele Arsenie Boca – desen al Gabrielei Mihaita David (albastrude.wordpress.com)

Parintelui nu-i placea sa fie fotografiat, caci zicea ca aceasta nu-i imaginea lui de pe urma. Probabil se referea la cea de dincolo de moarte.

Cand i-a adus batrana Aurelia, din satul Boiu, dupa ce s-a intors din puscarie, tesatura de in alb, lucrat de mana ei, sa-si faca din nou haina preoteasca, alba, cum purta inainte, a izbucnit in plans, i-a multumit tinand capul pe material si, sarutandu-l, i-a spus ca nu-i vor mai da voie sa o poarte pana la moarte.

Calugarul pictat la intrare, pe peretele din stanga al bisericii din Draganescu – rastignit pe cruce, catre care strigau potrivnicii: ‘Rabzi ca un prost!’ – este o imagine a Parintelui Arsenie. Numai la Draganescu, Hristos Cel Rastignit Se desprinde din cuie, ne imbratiseaza si ne cheama la Sine: “Veniti la Mine, toti cei necajiti si impovarati!

Fiind cu atata ravna si dragoste pentru Hristos si Maica Domnului, Acestia i S-au aratat de multe ori. Povestea Parintele la doi-trei apropiati cum L-a vazut intr-o gara pe Hristos zdrobit de durere, desi nu era pe cruce, strabatind cu privirea inlacrimata prin toti si prin toate (n.n. – se pare ca este vorba de drumul de intoarcere al Parintelui de la Chisinau spre tara, din iarna lui 1939. Parintele studiase la Chisinau tehnica auritului icoanelor, dupa revenirea sa de la Muntele Athos). Vrand sa-I dea caciula lui, ca era frig, si o bucata de paine, Strainul, Omul Durerilor – cum zice Proorocul Isaia – , disparuse. Zian (n.n. – caci la acea vreme purta inca numele sau lumesc, nefiind inca monah) s-a repezit la locul unde statusera picioarele Lui, plangand si sarutand locul acela si a fagaduit atunci lui Iisus Hristos ca-L va iubi si ca nu-L va uita niciodata. Si nu I-a ramas mincinos, pana la moarte!

11 Comments »

Am fost la Draganescu (I)

19 August 2013, cuptor de vara pe drumul ce leaga Autostrada Pitesti-Bucuresti de satele azi apartinatoare de judetul Ilfov, ce se insiruie in jurul Bucurestilor. De pe autostrada am iesit catre Bolinitin Vale, si de acolo, pret de mai mult de jumatate de ora am inaintat, gasind cu greu (mai mult intreband decat luandu-ma dupa indicatoare – care lipsesc) satul Draganescu. Planuisem de ceva vreme sa merg sa vad cu ochii mei pictura pe care Sfantul Ardealului, Parintele Arsenie Boca, a realizat-o in tempera, cu o minutiozitate si insuflare unica, Dumnezeiasca, in interiorul unei bisericute oarecare din sudul tarii, dintr-un sat pe care mai-nimeni nu l-ar fi stiut altfel, Draganescu…

Credeam ca sunt pregatita sa pot vedea – nu cu ochii pamantesti, cei de zi-cu-zi, ci cu cei ai inimii, pictura realizata de un sfant, de un Parinte atat de drag sufletului meu, dar nu am fost… Vazusem, frunzarisem in cateva randuri, reproducerile fotografice ale intregii picturi religioase de la Draganescu, in cartea-album ingrijita de Parintele Daniil Stoenescu, avandu-l ca autor pe Parintele Arsenie Boca: “Biserica de la Draganescu. Capela sixtina a ortodoxiei romanesti” (“O smerita marturisire de credinta exprimata plastic”) – aparuta la Deva in 2005. Vazusem de asemenea filmul in care parintele paroh de la Draganescu, Savian Bunescu, fusese martor in toti cei 20 de ani, la pictarea bisericii, si explica in detaliu sensurile si imprejurarile in care a pictat Parintele Arsenie. Si cu toate acestea, am intrat in biserica de la Draganescu total nepregatita. Mi-a fost necesar mai bine de o ora sa ma dezmeticesc si sa incep a vedea, cu ochii fizici, atat de oarba parea ca sunt…

Oarecum similar am simtit citind cartea Parintelui Arsenie, “Cararea Imparatiei“. Sunt feluri de-a citi, sunt feluri de-a vedea. Pentru a intelege insa, se cere cu mult mai mult, si desigur, este nevoie de o Luminare din Afara, fara de care omul nu razbate in miez. Am iesit din biserica de la Draganescu simtind insa un lucru cu deplina claritate! Ca acolo sus, pe bolta pronaosului, imediat langa usa bisericii, si-a pictat chipul Parintele Arsenie insusi, desi este intruchipat Sfantul Ioan Botezatorul. Si nu am vazut asta decat la iesire, dupa ce mai bine de trei ore imi rotisem privirile pe peretii micii biserici din Draganescu. Si nu m-am putut abtine sa nu glasuiesc, mirandu-ma cu voce tare: “Acesta-i Parintele Arsenie!” Iar doamna care ingrijea de bisericuta, Iulica, cea cu care m-am intretinut o vreme – caci eram numai eu acolo la inceput, mi-a raspuns: “Da, e autoportretul Parintelui!”. Pana si eu recunoscusem, si am stiut ca din acel moment am inceput intr-adevar sa vad…

Fotografia de mai jos, ce prezinta imaginea despre care spuneam, este preluata din colectia Fundatiei Crestine Parintele Arsenie Boca (link aici). (Eu nu am facut fotografii in biserica fiind, deoarece era interzis, si am vrut sa respect aceasta rugaminte. Fotografiile mele, pe care le voi insera pe o urmatoare postare, sunt toate facute din afara, chiar daca unele din ele au reusit sa surprinda si imagini din interior, prin usa deschisa a bisericii.) Cei care au vazut fotografii ale Parintelui din anii maturitatii sale, pot recunoaste trasaturile fetei si ochii, inconfundabilii ochi albastri, ai Parintelui Arsenie. Sub porterul Sfantului Ioan Botezatorul de la Draganescu pictat de Parintele Arsenie, am postat un desen al artistei Gabriela Mihaita David (si pentru a carui daruire ii multumesc inca o data aici!) si in care imi pare ca a surprins parca si mai grozav expresivitatea neegalata a privirii Parintelui. Rasfoind azi cartea “Biserica de la Draganescu. Capela sixtina a ortodoxiei romanesti” am observat ca Parintele Daniil Stoenescu a comentat si cuviosia sa asupra acestei picturi, ca ar putea recunoaste in ea chipul Parintelui Arsenie, un autoportret…

P Arsenie Sf Ioan Botezatorul

Sf. Ioan Botezatorul – pictura pe tavanul pronaosului la Biserica din Draganescu

Sf Ioan Botezatorul -GBM

Sf. Ioan Botezatorul – desen de Gabriela Mihaita David (albastrude.wordpress.com)

Ceva mai tarziu dupa sosirea mea la biserica din Draganescu, a venit si un grup mare de pelerini din Pitesti, impreuna cu preotul lor. Cu acea ocazie a sosit la biserica doamna care de obicei face ghjidajul pertinent al picturilor de pe pereti, pas cu pas. Timpul fiind inaintat insa, si cum doamna Iulica facuse pentru mine si inca patru persoane care ne adunaseram in dupa-amiaza torida de august in bisericuta din Draganescu un ghidaj “neprofesionist” dar foarte indrumator, a trebuit sa ma despart de imaginile vii de pe pereti. Ele vorbeau intr-un limbaj pe care nu-l puteam inca deslusi, oricata stradanie punea cineva in a-mi explica simbolurile si semnele din fiecare centrimetru patrata de pictura.  Purtam deci in mine amestecul de minte si inima neindeajuns pregatite sa primeasca Darul Nepretuit pe care l-a facut oamenilor Parintele Arsenie Boca si prin pictura sa extraordinara de la Draganescu…

Doamna care a inceput ghidajul pentru grupul mare de pelerini a specificat ca un autoportret al Parintelui Arsenie pare sa fie si cel in care a reprezentat un calugar crucificat si imbracat in alb, purtand pe cap o tichie – care de altfel este similara celei purtate de parintele in toata vremea cat a pictat biserica. O fotografie a acestei picturi am inserat si eu dedesubt, preluand-o tot din setul Fundatiei Parintele Arsenie Boca. Diavolul reprezentat alaturi de calugarul crucificat, ii striga batjocoritor: “Rabzi ca un prost! Jos de pe Cruce!”

P Arsenie pe cruce

Calugarul rastignit – poate un autoportet al Parintelui Arsenie: pictura pe peretele stang al bisericii fata de intrare, nu departe de aceasta

Noi, oameni obisnuiti si plini de pacate, nu stim daca Parintele Arsenie intr-adevar s-a inchipuit insusi ca inaintemergatorul lui Hristos – Sfantul Ioan Botezatorul, ori ca un calugar-om crucificat si imbracat in alb (cum adesea purta Parintele Arsenie, mai ales in anii ’40 cand vietuia si induhovnicea poporul la Manastirea de la Sambata de Sus). Putem doar sa-i recunoastem chipul si mai ales privirea in cele doua imagini desepre care am vorbit. Cei care au fost martorii lucrarii de la Draganescu au spus ca Parintele nu picta fara ca inainte sa se roage si fara ca inainte sa primeasca direct incuviintare cereasca pentru ale sale plasmuiri grafice.

Inserez mai jos un film in care parintele paroh de la Draganescu, Savian Bunescu, prezinta cu mare acuratete lucrarea-bijuterie pe care Parintele Arsenie care trebuise sa devina “mut”, a transferat-o in pictura sa: tempera providentiala de la Draganescu. Nimeni altul nu a stiut mai bine decat Parintele Savian, truda si prefacerile din cursul pictarii, asa incat vizionarea acestui film mi se pare esentiala. Biserica pictata intre 1968-1988, a fost zi de zi sub cunostinta Parintelui Savian, trecut si dumnealui  la Domnul in 2005.

Voi continua povestea mea de la Draganescu, in zilele urmatoare…

8 Comments »