anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“Copilarie si sfintenie”: o talcuire a Parintelui Arsenie Boca

Dupa doctrina crestina sunt doua lucruri indeosebi care fac pe om capabil de sfintenie. Unul este simplitatea spiritului, iar al doilea e puritatea inimii.

Simplitatea spiritului se mai numeste in termen obisnuit saracia cu duhul. Cei saraci cu duhul sunt binecuvantati de Mantuitorul cu fericirea de-a trai in Imparatia Cerurilor. Cei curati cu inima sunt binecuvantati de El cu fericirea de-a vedea pe Dumnezeu. Esenta celor noua fericiri rostite in Predica de pe Munte se reduce in realitate la acestea doua. Iar aceste doua, sunt in fond una si aceeasi, pentru ca a fi in Imparatia Cerurilor si a vedea pe Dumnezeu insemneaza unul si acelasi lucru. Numai caile prin care se ajunge acolo sunt deosebite, intrucat odata e vorba de spirit si apoi e vorba de inima.

Spiritul e cel care cunoaste.

Inima e cea care iubeste.

Religia e cunoasterea si iubirea de Dumnezeu totdeodata.

draganescu_tel

Una dintre reprezentarile socante pictate de Parintele Arsenie Boca in biserica Sf. Nicolae din satul Draganescu. Stiinta si tehnologia care indeparteaza omul de fericire si adevar: “Pentru problema desavarsirii omului, semidoctia e totdeauna o nenorocire”.

Cunoasterea lui Dumnezeu e conditionata de simplitatea spiritului sau de saracia lui. Ce insemneaza aceasta saracie sau aceasta simplitate? Activitatea proprie spiritului nostru este aflarea adevarului. In munca nobila pentru a-l afla, spiritul se incarca cu nesfarsita varietate a cunostintelor, cu imaginile, cu reprezentarile si cu ideile tuturor lucrurilor ce cad in raza preocuparilor sale. Ingramadirea acestor elemente intelectuale pricinuieste adesea ratacirea spiritului, care poate sa ia drept adevar ceea ce nu este in realitate si sa treaca nepasator pe langa adevarul pe care-l cauta. Cel mai trist si mai elocvent exemplu de ratacire este acela al semidoctilor care, posedand o suma oarecare de cunostinte insuficiente, sunt siguri ca poseda adevarul insusi. Caracteristica semidoctului este ca nu-si da seama de limitele stiintei omenesti si ia drept absolut ceea ce e fragmentar si relativ. Pentru problema desavarsirii omului, semidoctia e totdeauna o nenorocire.

(cuvant al Parintelui Arsenie Boca extras din cartea “Parintele Arsenie – Omul imbracat in haina de in si ingerul cu cadelnita de aur”, editia a II-a, Sinaia, 2009, Ed. Charsima, pag. 303-304)

Leave a comment »

Sfantul Ioan Botezatorul, “cel mai mare nascut din femeie”…

arsenie-b

Chipul Parintelui Arsenie Boca – fotografie din 1955

Sf Ioan Botezatorul

Chipul Sf. Ioan Botezatorul, pictat de Parintele Arsenie Boca in anii 1970-1980 pe bolta pronaosului de la biserica din satul Draganescu (langa Bucuresti)

De la vizita mea la biserica din Draganescu, in vara trecuta (vedeti aici si aici), am ramas cu un gand: reprezentarea picturala a chipului Sf. Ioan Botezatorul (a carui nastere o serbam in fiecare an, la 24 iunie) realizata de Parintele Arsenie Boca, seamana izbitor cu insusi chipul Parintelui, dintr-o fotografie a sa de la varsta de 45 de ani… (vedeti alaturat).

Despre Sfantul Ioan Botezatorul, audiez cuvinte care ma fac si mai tare sa ma gandesc la aceasta asemanare ce pare, numai vizuala. Insa cei care stiu cum descria Parintele Arsenie insusi pe mama sa, cum descria copilaria sa, rugile si invataturile mamei, dar si grija cu care a pastrat si se ruga la icoana la care se rugase mama sa in vremea in care il purta in pantece, dar si mai tarziu, cand era copil, vor gasi si ei, poate, aceasta asemanare…

Am desprins frazele de mai jos dintr-un cuvant rostit de Parintele Bartolomeu Anania la nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (cuvantul intreg care se poate audia mai jos):

A ramas in istoria mantuirii omenii drept cel mai mare nascut din femei – o definitie pe care a dat-o Mantuitorul Hristos atunci cand a vorbit de el. Ne spune Sf. Evanghelist Luca – ca duhul sfant s-a pogorat in Ioan inca de pe cand era prunc in pantecele maicii sale. Este extraordinar sa constati ca cineva se naste sfant; de obicei sfintenia se capata in timp si cu trude grele […]. Ioan Botezatorul, fiind cu Duhul Sfant inca din pantecele maicii sale, s-a nascut sfant, si sfant a ramas toata viata.

 

Leave a comment »

Izvorul Tamaduirii – iconografia sarbatorii la Parintele Arsenie Boca

O alta icoana rara, existenta in Bucuresti – executata de Parintele Arsenie Boca, pe care a (re)adus-o la lumina tot Alexandru Valentin Craciun, este icoana pe lemn “Izvorul Tamaduirii“. Asa cum pictura bisericii din Draganescu, executata de Parintele Arsenie, este surprinzatoare prin atipicul ei, astfel este si aceasta icoana! Am reusit de curand sa o vad si am sa redau mai jos fotografiile mele.

Icoana se afla la Biserica Sfanta Treime din cartierul bucurestean Ghica-Tei, imprejmuita de blocuri inalte, greu de gasit fara indrumare, fiind o biserica de cartier. Despre data pictarii icoanei si despre modul cum a ajuns acolo, sunt numai ipoteze (a se citi articolul lui A.V Craciun in linkul de mai jos). Data cand prietenul lui A.V. Craciun i-a semnalat-o si apoi cand impreuna au mers si au (re)identificat-o, a fost Vinerea din Postul Mare a anului 2011. Icoana era totusi cunoscuta in biserica acolo ca fiind pictata de Parintele Arsenie, dar tinuta deoparte.

In imaginile de mai jos sunt biserica din cartierul Tei si asezarea icoanei “Izvorul Tamaduirii” in biserica, in august 2013, la vizita mea.

Icoana, asa cum a fost realizata, se departeaza complet de tiparul clasic al reprezentarii iconografice bizantine a sarbatorii “Izvorul Tamaduirii” – si orice pictura purtand acest titlu, vizualizata, poate demonstra acest lucru. Mai degraba icoana aceasta reprezinta modul in care poporul roman sarbatoreste evenimentul, impletind viata obstii cu tainele Providentei. Icoana Parintelui Arsenie are dimensiunile aproximative de 100×70 cm. Pentru a nu relua eu insami nici semnificatia crestina a sarbatorii “Izvorului Tamaduirii”si nici incercarea de a descoperi semnificatia acestei picturi, va indemn sa cititi articolul original al lui Alexandru Valentin Craciun, aici.

Este dificil sa ma hazardez in a interpreta ceea ce a dorit Parintele Arsenie sa transmita, prin ceea ce a pictat. Ceea ce insa cred ca nu trebuie sa uitam, este faptul ca pentru dumnealui, sarbatoarea “Izvorul Tamaduirii” a avut o insemnatate majora, speciala si dubla! La data acestei sarbatori, in anul 1940 (3 mai 1940), a fost tuns in monahism, si tot de Izvorul Tamaduirii, in 1942 (10 aprilie 1942), a fost hirotonit preot. Ambele investituri s-au facut la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, sub Muntii Fagaras, loc in care si de care s-a legat numele celui ce va deveni Sfantul Ardealului. De la ambele evenimente ziarul “Telegraful Roman” al vremii, a pastrat si redat atmosfera zilei. Reluand cele ce s-au scris atunci asupra celor doua evenimente, speciale in viata Parintelui Arsenie, si meditand, am putea face cateva legaturi cu icoana in viziunea sa – “Izvorul Tamaduirii”.

Redau mai jos, din cartea preotului Ioan Gînscă, “Parintele Arsenie Boca, mare indrumator de suflete din secolul XX. O sinteza a gândirii Parintelui Arsenie în 800 de capete“, Ed. Teognost, 2011, paragrafele referitoare la cele doua sarbatori-eveniment:

1)  La 3 mai 1940, de “Izvorul Tamaduirii,  Zian Boca a fost tuns in monahism, cu numele Arsenie. Evenimentul – consemnat si de „Revista Teologică” din 1940, editată la Sibiu, a fost redat si in cartea Parintelui Gînscă:
Pelerinajul de la Mănăstirea Brâncoveanu a întrunit la rugăciunea de obste si în acest an, în Vinerea din Săptămâna Luminată (deci de praznicul Izvorului Tămăduirii n.n.), cler si popor din tot jurul. Î.P.S. Mitropolit Nicolae si P.S. Episcop Nicolae Colan al Clujului, au slujit Sfânta Liturghie si au cuvântat închinătorilor. Cu acest prilej – se spune mai departe – s-a săvârsit impresionanta slujbă a tunderii în monahism a Părintelui Ierodiacon Arsenie Boca. Despre nevointele si virtutile acestui prim cetătean al restauratei ctitorii voevodale de la Sâmbăta de Sus, vorbim altundeva.”
Tot aici mai aflăm următoarele:
Cu prilejul îndătinatului pelerinaj anual de la Sfânta Mănăstire Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a fost tuns în monahism tânărul diacon Zian V. Boca, luând numele de Arsenie. Cuviosul Ierodiacon Arsenie Boca este absolvent al Academiei noastre Teologice «Andreiane». Remarcat încă de pe băncile scolii pentru deosebitele-i înclinări spre viata monastică, a fost trimis de Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti, pentru a-si perfectiona marele său talent de pictor, iar apoi la Sfântul Munte Athos si la Atena. Întors în tară, si-a petrecut viata la Sfânta Mănăstire Brâncoveanu, departe de forfota lumii, alternând rugăciunea cu studiul picturii bisericesti. E un caracter integru si un monah de aspră tărie duhovnicească. Săptămâna Învierii Domnului, «Isvorul tămăduirii», poporul român ortodox venit pe timp ploios, ca să-si întâmpine ierarhul care îi poartă bucuriile si necazurile în sufletul său de mare român si de mare crestin, a simtit încă o dată cum se revarsă peste el binefacerile cerului la rugăciunile si binecuvântările pe care cei doi ierarhi, Î.P.Sf. Mitropolit Nicolae, si P.S. Nicolae Colan al Clujului înconjurati de sobor de preoti, le îndreptau către Cel Atotputernic. În adevăr, săvârsirea sfintei liturghii a fost pentru toti cei ce veniseră la Sâmbăta de Sus, prilej de bucurii care au făcut să stoarcă lacrimi din ochi. Vreau să vorbesc de miscătoarea si emotionanta tundere în monahism pe seama acestei ctitorii voevodale, a unuia din multii si luminatii absolventi ai «Academiei Andreiane», părintele diacon Boca, diplomat al Scoalei de Belle-Arte din Bucuresti. Mot după locul de nastere, crescut si îndrumat în studiul teologiei, tânărul monah a înteles să dea ascultare gândurilor marelui Ierarh al Bisericii noastre, consacrându-si viata lui Hristos prin studiul picturii bisericesti, pe care s-o desfăsoare acolo în linistea muntilor pe care Brâncoveanu îi alesese ca loc de retragere si de rugăciune. Iată de ce, cred că duhul lui Brâncoveanu a tresăltat de bucurie văzându-si opera reînviată si împodobită în chip atât de minunat de Mitropolitul Ardealului din România Mare, care se pare că a fost înscris în planul Providentei să reia si să afirme în chipul cel mai solemn testamentul Voevodului martir împotriva tuturor gândurilor celor rele atât dinlăuntrul, cât si din afara hotarelor tării noastre”

****************

2.  La 10 aprilie 1942, de “Izvorul Tamaduirii” ierodiaconul Arsenie a fost hirotonit preot.

În Vinerea Izvorului Tămăduirii din acest an (1942 n.n.) a avut loc la Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus obisnuitul pelerinaj. Pelerinii, veniti în număr destul de mare, fată de timpurile grele ce le străbatem si de vremea ploioasă, au avut mari bucurii duhovnicesti. S-a slujit Sfânta Liturghie atât la altarul mănăstirii, cât si în aerul liber. Î.P.S. Sa a hirotonit cu acest prilej pe Cuviosul prodiacon Arsenie Boca întru ieromonah, iar pe tânărul, absolvent de Teologie, Vasile Sortan întru diacon pentru trebuintele mănăstirii. Predica înăltătoare si duioasă a Î.P.S. Sale a stors lacrimi pelerinilor. A urmat sfintirea apei la fântâna tămăduitoare si un Sfânt Maslu cu mare sobor de preoti. Mănăstirea lui Constantin Brâncoveanu a reînviat în toată puterea duhovnicească. Peste łara Oltului suflă cu putere duhul lui Dumnezeu prin mijlocirea mănăstirii reînviate din mormântul în care o asezaseră adversarii neamului si ai credintei drepte”,

DSC00537

Dupa aceste doua extrase din presa timpului, poate ca devine mai limpede ceea ce Parintele Arsenie a vrut sa reprezinte in icoana sa. Pastrand semnificatia crestina a sarbatorii – ca prima mare sărbătoare închinată Maicii Domnului din perioada pascală, avand ca  origine minunea petrecută cu Leon I (454), pe cand acesta încă nu era pe tronul Bizanţului, Parintele Arsenie reda in icoana sa atipica atmosfera duhvoniceasca de la Manastirile romanesti (cu siguranta si de la Sambata), poporul strans in jurul ciubarului cu apa spre sfintire si in jurul preotilor ce oficiau. In fundalul picturii sunt, posibil, doua arii montane din tara: Apusenii (cu o bisericuta tipica), locul de obarsie al Parintelui Arsenie – in partea din spate stanga si respectiv Fagarasii (cu o bisericuta ardeleneasca tipica) – arealul de la Sambata de Sus, unde parintele a devenit preot duhovnic – in partea din spate dreapta.  Multime de tarani dar si cativa monahi sunt stransi la sarbatoare, iar batranul suferind, ingenunchiat in fata ciubarului tipic cu apa sfintita, astepta minunea tamaduirii sale.

Alexandru Valentin Craciun, in articolul sau pe care l-am citat la inceput, incerca sa identifice figura ierarhului din partea stanga a picturii cu chipul, de asemenea pictat de Parintele Arsenie, dar la Biserica din Draganescu, a Sfantului Iosif cel Nou de la Partos, Mitropolitului Timisoarei. Pentru comparare, inserez mai jos imaginea cu chipul de la Draganescu. As crede insa, la fel de probabil ca acel ierarh din stanga picturii “Izvorul Tamaduirii” ar putea fi si Ierarhul Metodie, Patriarhul Constantinopolului – si el pictat la Biserica din Draganescu.

DSC01934

Sfantului Iosif cel Nou de la Partos, Mitropolitului Timisoarei (pictura la Draganescu)

DSC01972

Patriarhul Metodie al Constantinopolului (pictura la Draganescu)

Tot Alexandru Valentin Craciun a observat, in articolul lui, asemanarea izbitoare a reprezentarii Fecioarei Maria cu Pruncul, din icoana “Izvorul Tamaduirii”, cu cele doua reprezentari ale icoanelor imparatesti de la Manastirea Prislop (mai jos, indreapta) si respectiv de la Biserica din Draganescu (mai jos, in stanga):

In fine, in coltul din dreapta jos al icoanei”Izvorul Tamaduirii”, se poate observa de la o apropiere de cativa centimetri de icoana, pe fondul inchis la culoare, semnatura AB de mana, mai alburie, a Parintelui. Fara dubiu, icoana ii apartine, insa, la fel ca si in cazul altor icoane, multe sunt inca necunoscutele atat din opera cat si viata Sfantului Ardealului.

6 Comments »