anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Regasire la manastirea de maici Paltin – Petru Voda

DSC02136Din timp in timp, sufletul meu gaseste ragaz de inchinare si de trecere prin Petru Voda, de cand acolo am intalnit un sfant in viata. Acum, sfantul acela a trecut la Domnul, dar tot ce a lasat in urma e numai bucurie, lumina, nadejde. Parintele Justin Parvu este prezent, poate chiar mai prezent ca inainte – cand era Aici, in locurile sale dragi din Neamt, dar mai ales in oamenii in care a incrustat taria si invatatura sa. “Veniti de luati nadejde, veniti de luati curaj!” – pare ca rosteste de dincolo de vami vocea blanda a Parintelui. Cei care au urechi de-auzit, aud…

Intai am urcat la manastirea de calugari de la Petru Voda, unde Parintele Justin se odihneste sub cetina presarata cu flori si sarutari si inchinari neincetate, in latura bisericii sale dragi. Abia ingenunchiata la mormant, am si primit semn de-ntampinare, in nevrednicia mea fara margini: aparuse brusc, parca de nicaieri, unul dintre cei mai apropiati ucenici ai parintelui din ultimii sai ani de vietuire pamanteasca – cel care a fost martorul si confidentul fiecarei batai de inima din viata aceasta trupeasca a omului care a fost Parintele Justin – ucenicul sau de ajutorare, Parintele Gurie. L-am privit pret de cateva minute inchinandu-se la mormant cu dragostea si dorul acela pe chip, care nu se pot descrie… Imparteam, in inchinare, din darul Parintelui, inclinarea fruntii si dorul, dar cat de mare trebuie sa fi fost dorul acestui ucenic al sau?… Aveam sa aflu ca nici macar obstea nu stia ca tocmai revenise din Israel… Iar eu, “ma nimerisem” acolo, chiar atunci. Asa ma-ntampinase Parintele Justin, pe care avusesem ignoranta indrazneala sa-l intreb, cand m-a primit, privindu-i ochii albastri: “Ce este iubirea, Parinte?”… In curtea bisericii de la Petru voda – liniste, in biserica liniste. Flori si ghivece inviorau mai mult ca pana acum tot locul. Am coborat apoi in cimitir. Pace… Crucile verzi, legamant peste timp ca fratii nu se uita nicicand. In ograda de jos a Parintelui Justin si-au cerut somnul de veci, in tihna si sub ocrotire neclinitita, Parintele Gheorghe Calciu, Radu Gyr, si-atatia altii. Numai ei, cu totii, stiu ce au impartit in anii cumpliti ai inchisorilor contra-nationale, despre care noi ne-nfioram numai citind. Ce stim noi?…

Apoi am coborat la vale, la manastirea de maici, la Paltin,  unde cu patru ani in urma traisem prima zguduire serioasa in fata lui Dumnezeu. Trairi pe care abia azi incep sa le pricep, si al caror sens se reveleaza lent, zabavnic. Usa larga a bucuriei se deschide si aici. Maica Mariami, cu fata cea mai luminoasa pe care o cunosc la vreo monahie, te intampina totdeauna daruind. Tu daruiesti copiilor din centrul de ingrijire cele materiale, iar maica-mama Mariami multumeste daruiund insutit. La Maica Mariami am gasit eu mereu, materializat desavarsit, “mestesugul bucuriei” (pe care il defineste  o alta monahie draga sufletului meu, Maica Siluana Vlad). In ragazul ei, uneori mai scurt, alteori mai lung, Maica Mariami ofera. Cu Maica Mariami dialogul se leaga usor, rapid. Stie sa iese in intampinare si sa bucure. De asta data, timpul i-a permis un dialog care pe mine m-a umplut de stari adanci, rare, coplesitoare. Amintiri si ganduri despre Parintele Gheorghe Calciu – cum l-a cunoscut, despre sotia dumnealui, azi in varsta de 89 de ani, bolnava de o boala grea si ingrijita acolo, in aceeasi ograda nemarginita a Parintelui Justin, despre familia unui asemenea om, care a cunoscut inchisorile ca nimeni altul, 24 de ani de detentie, in total… Maica Mariami crede in oameni, crede in suflete, crede in Romania! Tot ce a atins cu duhul Parintele Justin, s-a transformat in aur, aurul credintei fara margini. Ei toti, acolo, la Paltin si la Petru Voda au aceeasi stare, a biruintei si a frumusetii dobandite! Am fost apoi partasa rememorarii celui mai pretios cadou primit vreodata de Maica Mariami – si nu am putut decat sa simt ca sufletul meu nu mai incape in el insusi. Este greu, imposibil, sa exprimi in cuvinte acest fel de dialog, de traire, de schimb tainic intre oameni. Maica Mariami face parte din grupul primelor patru traitoare de la manastirea de vale (azi Paltin) si este deci radacina vie si adanca in care ancoreaza azi o obste de 160 de maici. Povestea inceputului nu cred ca ar spune-o altfel decat tot in nemarginita seninatate, care o caracterizeaza. Si totusi, povestea e departe de a fi una usoara (a fost depanata de Maica Stareta Justina, cu ceva timp in urma – link aici). In bisericuta de lemn, cand intri la rugaciune, simti parca povara multora din cele care au poposit vremelnic ori pentru un timp mai lung, aici. Caci nimeni nu a fost alungat, toate cele care au dorit sa ramana, au ramas. Aceasta era nemarginita dragoste si mila a Parintelui Justin, de a primi pe oricine, oricat. Azi, o noua bisericuta de lemn este in constructie in imediata apropiere a trapezei. Cladirea de langa poarta de intrare este finalizata, si la parter se gaseste magazinul cu produsele naturiste ale locului. Florile, in numar mare, au inceput sa fie de-acum starornicite si aici in ghivece, iar pe marginea drumului au aparut ladite de lemn lacuit, pentru flori. Aici totul este in miscare, in prefacere, in evolutie. Si, vorba Maicii Mariami: “acum ne dam noi examenul, acum cand Parintele Justin nu mai este aici…” Am plecat de la Manastirea Paltin-Petru Voda cu impresia clara a desprinderii de mine insami. O altfel de desprindere decat cea de acum 4 ani, dar tot zguduitoare pana in strafunduri. De data aceasta, in explozii de lumina…

Fotografii de la Manastirea Paltin – Petru Voda, 2 octombrie 2013:

Leave a comment »

Pastor urmas la Manastirea Petru Voda: Parintele Hariton Negrea

Imaginea de mai jos il reprezinta pe Parintele Hariton Negrea, cel pe care Parintele Justin Parvu l-a dorit urmas al lucrarii sale de pastorire a celor doua obsti monahicesti de la Petru Voda – Neamt. Fotografia Parintelui Hariton este preluata de pe site-ul manastirii de vale Paltin – Petru voda (de aici), si apare in setul de imagini de la parastasul de 40 de zile de la trecerea Dincolo a Parintelui Justin (27 iulie 2013). Parintele si-a preluat misiunea de staret pe 27 iulie, seara.

Parastas_Parintele-Justin_40_zile24

Parintele Hariton Negrea, Manastirea Petru Voda, 27 iulie 2013; sursa imaginii: http://www.paltin-petruvoda.ro/

Vorbe memorabile ale Parintelui Justin Parvu (extrase din cartea Gratiei Lungu Constantineanu – “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor“, Ed. Haritina, Iasi, 2008):

“Biserica trebuie sa-i arate continuu omului calea catre Dumnezeu, sa-l invete cum sa deosebeasca binele de rau si cum sa traiasca in respectul binelui, al dragostei de Dumnezeu si de semeni.”

“Cea mai acuta problema a Bisericii la ora actuala este ca nu avem deplina libertate sa ne manifestam in toata spelndoarea noastra crestin-ortodoxa pentru ca sunt atatea forte din afara si dinauntru incat am ajuns la o faramitare de idei si la o lipsa totala de pareri, incat nu mai putem face un corp comun sa ne asemenam unui grup mistic al carui cap este Hristos.”

“Calugarul are o misiune grea, el e un fel de soldat in linia intai a credintei! El trebuie sa fie pregatit sa invinga dar sa si cada la datorie. Totul depinde de taria rugaciunii, de puterea morala.”

“Monahul trebuie sa traiasca intens propriul monahism, dar in acelsi timp trebuie sa poarte de grija  si lumii.”

“Monahul trebuie sa-l ridice pe mirean.”

“Credinta este, pana la urma, puterea de a iubi.”

“Credinta noastra nu-i putin lucru, este marturisita de Sfintii Parinti prin viata, cu cuvantul si chiar cu moartea lor. Stam pe un reazem de neclintit, pe care ceilalti nu-l au.”

“Preotul trebuie sa se implice in viata poporului, in viata neamului. Preotul este misionarul numarul unu, de care depinde nu numai viata pe pamant, ci si viata vesnica, ca expresie a impacarii omului cu sine.”

“La noi, preotul, slabit de imoralitatea comunista ce ne-a stapanit neamul atata amar de ani, de slaba pregatire din scolile teologice si de toate neo-sipitele modernismului secularist, nu vrea sa-l supere pe stapan si de aceea tace.”

Leave a comment »

“Ce i-a înspăimîntat pe antihrişti? DRAGOSTEA!”

Asa incepe titlul noii postari  de pe site-ul Manastirii Petru Voda. Nu am putut sa nu ma gandesc instantaneu, citind titlul acesta,  la ce-mi trecuse prin minte si am scris pe blog, fiind martora (ca multi altii…) la lupta cu antihristii din virtual, care au atacat necontenit in ultimele saptamani site-ul manastirii, incercand cu cerbicie sa astupe inimi pline de dragoste cu gesturi de astupat cuvintele. Caci simtisem si eu, si exprimasem (link aici) ca in lupta contra iubirii nu exista sansa de izbanda, decat in mintile bolnave.

petru_voda

Biserica Manastirii Petru Voda – desen de Gabriela Mihaita David (albastrude.wordpress.com)

Bucuria e mare, cand de la Petru Voda ne vin, oriunde ne-am afla, intariri sufletesti si innobilari intru iubire, chiar si pe calea aceasta, electronica. Asa cum se poate, in virtual…  Caci in real ne trebuie timp, fonduri, si cu siguranta multa dragoste si nadejde, sa putem ajunge in Polul sfintit de credinta si dragoste al Parintelui Justin din Neamt. Iubirea insa, nu se impiedica de spatiu, iar intalnirile acestea, in virtual, sunt bune pentru incepatorii mireni ca noi, pentru crestinii caldicei ce suntem, care nu stiu si nu sunt vrednici a primi harul intalnirii in duh.

sfantul-justin-parvu

Parintele Justin Parvu – desen de Gabriela Mihaita David

Ce i-a insapimantat pe antihristi? Dragostea…” este al doilea interviu al Părintelui Justin Pârvu, luat de Constanţa Costea la Mănăstirea Petru Vodă în Ianuarie 1993, pe care-l putem citi pe site-ul manastirii. In vremea aceea (1993) – caci abia se construise prima biserica – a manastirii de calugari,  “imaginea foarte puţin celebră în înalta societate a Părintelui Justin, un mare cunoscător din lăuntru al societăţii laice” nu reprezenta inca, mare lucru. Azi insa, e pilonul pe care ne sprijinim, multi dintre noi! Si, cu siguranta este “un balaur nevăzut între iubire şi dreptate – şi răstiri parţiale, aluzive ale unui adevăr prea intens sau prea dureros pentru a fi complet exprimat.

2 Comments »