Sfântul Mărturisitor Justin Pârvu: “Ce ne dă nouă Europa? Ne dă sărăcie, ne dă mizerie, globalizare, otravă”

Preluare integrala de pe pagina de azi a blogului lui Vlad Herman (cu multumiri!):

Azi, la pomenirea de 3 ani de zile a Trecerii la Domnul a Parintelui Justin Parvu…

In curtea Manastirii Petru Voda – locul de veci alb al Parintelui Justin, septembrie 2015

Fotografie cu scrisoare semnata de Parintele Justin Parvu si o poza a sa, in chilia memoriala a Parintelui de la Manastirea de maici Paltin Petru Voda

Astazi, 11 iunie 2016, s-a facut slujba de pomenire a Preacuviosului Părinte Justin Pîrvu de la Mănăstirea Petru Vodă. Maicile de la Manstirea Paltin-Petru Voda  au alcatuit Paraclisul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă iar monahul Filotheu Balan a postat pe pagina Manastirii Petru Voda textul de mai jos, pe care il preiau aici (fara fotografii), cu vii multumiri:

“Săvîrşind pomenirea Prea-cuviosului Părintele nostru Justin Pârvu, stareţul, ctitorul, mărturisitorul, mucenicul, păstorul turmei lui Hristos şi voievodul românilor, pe care i-a iubit precum a poruncit Mîntuitorul (Ioan 13:34), Mănăstirea noastră este alături, întîi de toate, de toţi ucenicii Părintelui, din întreaga lume ortodoxă, din ţară şi de peste hotare, în viaţă sau mutaţi la Domnul, toţi cei care se nevoiesc ori s-au nevoit cu bună înţelepciune întru iubirea de Dumnezeu. Gîndul inimii noastre, cîntînd “Bucură-te!” Părintelui Justin, se îndreaptă, aşa cum Părintele şi-a dorit, către toţi fraţii lui de suferinţă şi de proslăvire, toţi cei ştiuţi şi neştiuţi care au mărturisit pe Hristos în temniţele ateiste de la Gherla, Piteşti, Aiud, Baia Sprie, Canal, Periprava, Vaslui, Suceava, şi pretutindeni unde s-a rostit, cu preţul chinurilor şi chiar al vieţii, rugăciunea Tatăl nostru…, Doamne Iisuse…, sau Prea-sfîntă Născătoare de Dumnezeu…, de către mucenicii acestui neam binecuvîntat şi prigonit. Sufletele noastre sînt alături de toţi fiii duhovniceşti ai celor ce, prin mila şi spre slava lui Hristos supravieţuitori ai acelor temniţe, au zidit neamul întreg prin rugăciunile lor fierbinţi, viaţa lor exemplară, bisericile şi mănăstirile lor, cărţile şi cuvîntările lor.

La 3 ani de la mutarea la Domnul a Părintelui, la aproape un centenar de la Unirea românilor de la 1918 şi la un pas de un important Sinod inter-ortodox, rugăciunile noastre, urmînd porunca testamentară a Părintelui Justin, se îndreaptă către cel mai important subiect al momentului de răscruce la care se află Biserica şi Ţara:unitatea. Unitatea de credinţă dintre Biserica Triumfătoare (toţi Sfinţii din toate timpurile) şi Biserica Luptătoare (toţi ortodocşii din toate colţurile lumii de azi) e braţul vertical, iar unitatea de trăire, simţire şi cugetare a tuturor românilor din istorie şi de azi e braţul orizontal al Crucii purtate, propovăduite, ridicate şi proslăvite prin şi de către Părintele Justin al românilor.

Mai mult decît orice, Părintele Justin a reuşit ca nimeni altul să unească inimile tuturor celor ce cred întru dreapta-slăvire şi dreapta-vieţuire a poruncilor Domnului Hristos. Îi auzim glasul păstoresc mai limpede ca niciodată, la ceasul în care întreaga lume ortodoxă se pregăteşte de mărturisirea dreptei-credinţe (sau de cea-de-pe-urmă prigoană), îndemnînd la permanenta rugăciune a inimii, singura care poate da, în vîltoarea ispitelor de azi, discernămîntul de a şti şi a face Voia Domnului. Îl auzim amintindu-ne de cît de mult ne iubeşte Domnul şi Maica Sa, mereu îndemnîndu-ne la dragostea cerească şi desăvîrşită, pe care a gustat-o “suind din slavă în slavă”.

Îl auzim chemîndu-ne să nu ne temem decît de Dumnezeu şi să fim în Biserica Sa – căci nu există unitate decît în Duhul Sfînt, iar cel ce nu ascultă de Biserică “să vă fie vouă ca un păgîn şi ca un vameş”. Dimpreună cu cei 318 Sfinţi Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic, de praznicul cărora s-a săvîrşit, îl auzim pe Părintele despărţind Adevărul de minciună, Ortodoxia de eres, şi pe oameni socotindu-i “după faptele lor”: înşelaţii prigonitori – de fericiţii prigoniţi, exaltaţii materialismului dialectic – de următorii Sfinţilor; necruţător cu primii şi tainic desfătător pentru cei de-ai doilea. Îl vedem pe Părintele Justin lucrînd, azi mai mult decît pe cînd era în trup: iconomisind mîntuire, sporind întru popor nădejdea, credinţa şi dragostea, săvîrşind minuni peste minuni, adumbrind, vestind, vindecînd, luminînd, mustrînd, bucurînd, înviind, pe toate primindu-le în dar de la Dumnezeu, precum este scris.

Viaţa Părintelui Justin – Volumul I: 1919-1964, astăzi apărută sub egida editurii Mănăstirii Petru Vodă, este o ediţie cu totul inedită (prin faptul că include materiale pentru prima dată sub lumina tiparului, atît autobiografice ale Părintelui Justin, cît şi cele selectate din arhiva CNSAS). Importanţa acestui volum va stîrni interesul aghiografilor Noilor Mucenici şi Mărturisitori ai secolului XX, pleromei credincioşilor de toate limbile (în curînd disponibilă şi în limbile de circulaţie), ucenicilor ortodocşi români sau din alte ţări, dar şi generaţiilor viitoare ale acestui neam român şi ortodox care vor dori să vadă prin cîte chinuri a mărturisit plăcutul lui Dumnezeu Justin Pârvu credinţa sa în Evanghelia, Revelaţia şi Predania Domnului Iisus Hristos, şi prin cîte minunate întîmplări a trecut Domnul pe robul Său în aproape un veac de vieţuire. Punînd în paralel faptele şi cuvintele cuviosului cu cele ale prigonitorilor săi în cursul a aproape două decenii de temniţă şi muncă silnică primite pe nedrept de la oameni posedaţi şi răbdate cu bărbăţie de mucenic, cartea se adresează oricărui iubitor de adevăr care vrea să vadă cum “lumina străluceşte în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”.”

Documentar de Craciun 2015: ‘Mărturisind pe Mărturisitorul Justin Pârvu’

Documentarul de mai jos despre Parintele Justin de la Manastirea Petru Voda, jud. Neamt, a fost realizat de DANIELA LUNGU, a fost transmis de B1 TV in ziua de Craciun 2015 si postat (si) pe canalul youtube al Revistei Atitudini de la manastirea de maici de la Petru Voda-Paltin:

‘…o grijă obsesivă a Părintelui Justin ca intelectualul să fie alături de Biserică, misiunea acestuia în societatea noastră fiind una determinantă’

‘După dialogurile cu Părintele Iustin din anii 2005-2006, adunate integral, în ediție definitivă, în volumul „Părintele Iustin Pârvu – o misiune creștină și românească” (Editura Doxologia, 2014), credeam că nimic nu mai e de spus. Însă trecând pe la Petru Vodă, pe la începutul anului 2010, după ce Părintele Iustin a revenit din spitalul de la Cluj-Napoca, de unde tot primeam vești că „a plecat”, nu m-am putut abține și am mai înregistrat o convorbire. Apoi, la o vreme, revenind, părintele m-a întrebat: „Nu continuăm?”, Și am continuat. Derulând memoria reportofonului, am descoperit că au fost șapte întâlniri în perioada 2010-2011. Acestora li s-au adăugat alte câteva, când am stabilit forma finală a textului. Modalitatea de lucru era următoarea: după ce înregistram pe reportofon o convorbire, o reproduceam pe hârtie și discutam cu părintele fiecare întrebare și fiecare răspuns, până la forma finală. Manuscrisul definitiv era semnat de Părintele Iustin, în momentul în care consideram că totul este în conformitate cu spiritul dialogului. Volumul de față a apărut, cu binecuvântarea Părintelui Iustin Pârvu, într-un tiraj redus, în anul 2011. Motivarea scrierii și editării acestei cărți ține de o grijă obsesivă a Părintelui Iustin ca intelectualul să fie alături de Biserică, misiunea acestuia în societatea noastră fiind una determinantă.‘

Adrian Alui Gheorghe

“Aici e acasa” … pentru cativa copii care traiesc la caminul de la Manastirea Paltin – Petru Voda

Un reportaj nou, realizat de postul local Est TV din Piatra Neamt la 24 octombrie 2015, intregeste imaginea pe care, cu 5 ani in urma, un alt post TV o reda in premiera: aceea a caminului de copii ale carui baze spirituale si materiale au fost puse de Parintele Justin Parvu in anul 2000. Cu 15 ani in urma, in incinta manastirii “de la vale” – cea de maici de la Petru Voda, care inca nu se numea “Paltin”, vietuiau un numar restrans de maici, in a caror ascultare a intrat si grija fata de copiii nevoiasi provenind din familii fara capatai. Si astazi, ca si atunci – in primele saptamani de la inaugurarea “casei de copii”,  Maica Mariami se ocupa cu tot mai multa intelegere si dragoste de sufletele ce putea pieri daca nu ar fi existat si o astfel de cale: ingemanarea intre misiunea unei monahii si cea a unei mame. In reportajul foarte recent, Maica Mariami (responsabila azi nu numai de caminul de copii de la Manastirea Paltin, ci si de cel de batrane), raspunde cu lumina din privire care niciodata nu o paraseste, la intrebari grele si responsabile: ce misiune duc, intre altele, miresele lui Hristos, asa cum au inteles ca pot face, marii duhovnici ai acestei tari, in manastirile de inchinare:

Memento martirii romani din inchisorile comuniste: Manastirea de la Aiud, 15 martie 2015

Zilele trecute am parcurs drumul dinspre Alba Iulia spre Cluj Napoca si am remarcat, in doua locuri in Aiud – la marginea soselei, o noua tablita indicatoare: Manastirea Aiud – Rapa Robilor. Este o tablita recent aparuta, in aceasta iarna probabil, caci pana in toamna lui 2014 cu greu gasea nestiutorul locul Schitului “Inaltarea Sfintei Cruci” din Aiud, ridicat la indemnul, cu ajutorul si dragostea Parintelui Justin Parvu in perioada 2002-2005.

Dupa cum se stie, alaturi de schitul initial s-a construit recent Manastirea-memorial si Centrul de Martirologie de pe Râpa Robilor din Aiud. Manastirea a fost sfintita la 14 mai 2014, iar la 14 septembrie 2014 – de  Ziua Crucii (hram), in biserica cea noua a Manastirii-Memorial s-a savarsit Sfanta Liturghie si s-a facut parastas de pomenire a fostilor detinuti politici – elita intelectuala si spirituala a neamului romanesc intemnitata la Aiud intre anii 1948-1964 (fotografii din acea zi – aici).

Pentru data de 15 martie 2015, este programat a se desfasura la Aiud, SIMPOZIONULUI DE MARTIROLOGIE, al carui program este anuntat pe site-ul Centrului manastiresc cel nou de la Aiud, program pe care il preiau si eu mai jos:

“Scrisoarea de dor” a Maicii Ecaterina Fermo către Părintele Justin Parvu…

Jurnalul convertirii duhovnicesti a actritei Monica Fermo, devenita Maica Ecaterina, pe care l-am citit cu sufletul la gura si cutremurata pana in strafunduri – in prima lui editie cu cativa ani in urma, a fost cartea mea de capatai in ceea ce priveste retrospectiva interioara proprie. Citirea acelei carti a fost momentul fundamental din viata mea, din care totul s-a schimbat! Recomand deci acea carte (de curand aparuta in a doua editie) cu cea mai desavarsita caldura, fiindca iata, Maica Ecaterina este exemplul viu si traitor al unei uriase convertiri in viata, care continua pe Cale… Titlul cartii:”Talita Kumi: Inviind pe drumul Damascului“.

Citesc astazi cu infiorare si bucurie “Scrisoare de dor către Părintele Justin, de la pământ la cer“, pe care Maica Ecaterina o adresa in vara lui 2014 Parintelui trecut Dincolo de un an de zile… Si dorind sa impartasesc aceasta stare cu cititorii mei, o reproduc in integralitate mai jos, multumind Maicii Ecaterina. Si v-as mai bucura cu ceva, spunandu-va ca Maica Ecaterina merge adesea la Manastirea Petru Voda si Paltin, de drag si de dor de Parintele Justin. Daca doriti, vizionati o filmare foarte recenta (decembrie 2014/ianuarie 2015), cu Maica Ecaterina, pusa la dispozitie noua de scriitorul Marius Ianus – sufletul taberei de creatie de la Petru Voda din iarna aceasta (vizionati aici).

***

Scrisoarea de dor:

“Părintele meu drag şi sfânt…de ce este aşa de mare distanţa între Cerul sfânt şi pământ?

De ce nu pot primi ca odinioară Pacea lui Hristos, ca atunci când îmi plecam capul şi cu o glumă şi o binecuvântare sfântă îmi ridicai „lanţul cel greu al păcatelor”? Simţeam atunci, că fără vorbe prea multe ai înţeles iadul din sufletul meu şi cu puterea şi dragostea lui Hristos mă vindecai şi îmi dădeai şi arvuna –Bucurie sfântă şi putere de luptă …                                  

Acum mă lupt …dar nu cu patimi şi păcate, ci cu DORUL. Mi-e dor de spovedaniile şi discuţiile extrem de folositoare de după; mi-e dor de harul smereniei de care se umplea chilia mea după acele spovedanii. Dar mai ales a început să-mi fie frică, de fapt mai mult spaimă, căci văd aproape zilnic împlinindu-se multe din prorociile şi vorbele pline de duh pe care le spuneai neamului român …Forţa satanică a stăpânilor lumii va fi învinsă de blândeţea şi smerenia creştinilor! Da, părinte! Smerenia e cheia şi taina cu care am putea învinge duhul lumii acesteia …şi tocmai asta ne lipseşte.

O altă vorbă de duh pe care ne-ai lăsat-o ca un testament, mă zdrobeşte efectiv, punându-mi în faţă crudul adevăr din cauza căruia suferim toţi… Adevăratul creştin caută Împărăţia cerurilor înlăuntrul său şi nu se teme de nimic în lumea aceasta trecătoare.

Dar cum să nu ne temem când în lumea aceasta care s-a transformat într-un iad, aflam zilnic ştiri înspăimântătoare ca aceasta: „Un singur vecin ar putea ÎNVINGE România în cazul unui RĂZBOI. Clasamentul mondial al FORŢELOR ARMATE. Cine sunt musculoşii planetei şi unde se plasează ţara noastră”. Sau: „Ţările vecine Ucrainei se pregătesc de război civil la Kiev. Asul din mâneca Rusiei şi trei scenarii de final”.  

La astfel de ştiri bulversante, poporul român pentru care, părinte sfânt, ai sacrificat tot timpul vieţii aici pe pământ, e alarmat şi confuz, e speriat şi contrariat – şi atunci întreabă aşa-zişii cunoscători şi analişti istorici şi politici. Iată ce răspuns primim de la Mircea Cosa – unul din experţi – la întrebarea: Ce vom face noi, românii, în caz de război cu Rusia?

„Ce vom face noi? Ne temem că vor venii ruşii peste noi, dar ne mai liniştim că ne vor apăra americanii! Slavă Domnului că americanii au venit şi ne vor apăra, dar să nu uităm că ruşii sunt deja în România cu Lukoil, cu Aluminium Slatina şi cu alte multe firme ascunse în societăţi ungureşti, cipriote, austriece, etc. De aceşti ruşi cine ne apără când noi nu avem arma capitalului românesc şi nici americanii nu prea investesc la noi”?!     

Of, părinte sfânt, mi-e dor de cuvintele sfinte cu care rezolvai şi responsabilizai poporul român în astfel de situaţii… pentru că repetai mereu că: În vreme de prigoană creştinii să se adune în jurul preoţilor. Sunt convinsă că şi acum, din Împărăţia Cerurilor, ne trimiţi sfaturi şi ajutor… dar e aşa de mare prăpastia între noi şi sfinţi, încât nu numai că nu înţelegem ce ne spun prin îngerii păzitori, dar nici nu mai tresărim în suflet cu lacrimi de pocăinţă şi dorinţa de mângâiere sfântă. Suntem goi şi reci ca nişte pietre. Părinte, ajută-ne! Avem nevoie mai mult ca oricând să ne adunăm în jurul preoţilor şi vlădicilor din această ţară. Dar cum să o facem?! Tocmai acum când întreaga ortodoxie este înlănţuită de forţele ecumenismului apostat.

Cred că tot Cerul s-a clătinat în zilele de 24 şi 26 mai anul acesta când a avut loc la Ierusalim o „întâlnire istorică” între patriarhul ecumenic al Constantinopolului –Bartolomeu, şi Papa Francisc al Romei, care prin întâlnirea lor au vrut să marcheze 50 de ani de când predecesorii lor, Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Athenagoras s-au întâlnit la Ierusalim, între 4 şi 6 ianuarie 1964, ridicând ulterior anatemele, ce au stat la mijloc între cele două Biserici, de-a lungul secolelor.

Dar întâlnirea nu s-a terminat aşa, ci au reuşit performanţa satanică de a participa la o slujbă ecumenistă în Sfântul Mormânt, după care au semnat şi o declaraţie comună unde, în final, cei doi patriarhi ortodocşi (al Ierusalimului şi al Constantinopolului) împreună cu Papa au declarat, nici mai mult, nici mai puţin, că „aşteaptă cu nerăbdare ziua în care,în sfârşit se vor împărtăşi împreună din Cina euharistică”. Şi au şi întărit această idee spunând că „împărtăşirea din acelaşi Potir este dorinţa şi scopul nostru”.

Părinte sfinte, nu există durere mai mare pentru sufletele noastre ortodoxe, decât această ultimă cădere din care nimeni şi nimic nu ne va putea salva. De aceea am îndrăznit să-ţi tulbur liniştea divină cu scrisoarea mea de dor, pentru că ţin minte că atunci când un om sau un grup de oameni, sau chiar ţara întreagă erau în tulburare sau incertitudine, primeam pe loc răspuns divin şi ajutorul tău nesperat cu rezolvarea minunată a situaţiilor.

Te rugăm şi acum, părinte sfinte, coboară-ţi privirea către fiii tăi duhovniceşti care au mare nevoie măcar să înţeleagă în ce moment istoric suntem. Cum să trăim, în ce fel să ne pregătim sufleteşte ca să atragem mila lui Dumnezeu? Chiar dacă noi, generaţia asta, nu doar că nu mai facem nimic în comparaţie cu creştinii primelor secole, ba chiar Îl hulim şi Îl dispreţuim pe Dumnezeu prin păcatele noastre.

Spun Sfinţii Părinţi că pe copiii Săi Dumnezeu nu-i va părăsi. Mijloceşte, Părinte sfinte, pentru toţi care am crezut în mântuire prin rugăciunile şi binecuvântările tale. Scriam mai devreme că mi-e tare dor de pacea şi sfinţenia din chilia mea în urma spovedaniilor – parcă ar fi fost ieri!

Dar cu spaimă în suflet îmi aduc aminte de ultimele cuvinte lăsate ca testament: „mai sunt 12 luni şi vine urgia”! Cum să păstrăm liniştea şi pacea sfântă pe care ne-ai răspândit-o peste toţi care am crezut în tine şi în acelaşi timp să primim cu bucurie URGIA de care ne-ai avertizat? DA, CU BUCURIE! Pentru că aşa ai trăit anii din puşcărie, chinurile, bătăile, foamea şi mai ales înjosirea sufletească de la comuniştii hulitori de Hristos. Dar aşa ai trăit, spre uimirea noastră, ca un martir până în ultimele clipe de viaţă pământească, sfâşiat şi însângerat de boală, dar cu seninătatea şi bucuria ce a fost prezentă în vieţile tuturor sfinţilor.

Nu îndrăznim să ne ridicăm până la acest nivel de iubire totală pentru Dumnezeu, dar mila lui Dumnezeu ar fi pentru noi forţa extraordinară care ne-ar duce pe drumul Mântuirii. Ştiu că Domnul a avut nevoie de tine, părinte, de aceea te-a chemat la El. Noi nu suntem vrednici de nicio cinste sau mângâiere, nici aici pe pământ, cu atât mai puţin în Împărăţia Cerurilor, dar pedeapsa pe care o meritam noi, a preluat-o Hristos cu jertfa Sa, asumată pentru noi.

Pe EL roagă-L, Părinte, să primim iertare şi chip şi timp de pocăinţă pentru Mântuire!

Preaputernice şi slăvite, Doamne Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita noastră rugăciune pentru rugăciunile şi viaţă sfântă a Părintelui nostru Justin din Petru-Vodă.”

de Monahia Ecaterina Fermo, articol publicat în nr. 34 al revistei ATITUDINI

Maicile de la Manastirea Paltin-Petru Voda au organizat recent o chilie memoriala inchinată Martirilor din temniţele comuniste

Anuntul si fotografiile din chilia deschisa in asezamantul pentru batrani din curtea Manastirii de maici de la Petru Voda au fost postate la 10 februarie 2015, pe site-ul Manastirii Paltin (vedeti aici). Imaginile de mai jos au fost realizate in luna august 2014, pe holulrile asezamantului si respectiv cu o vedere catre cladirea acestui asezamant si cu bisericuta de lemn a Manastirii.

Cinste cinului monahal pentru organizarea micului dar importantului memorial dedicat celor care si-au iubit neamul si tara, la Manastirea Paltin!

 

LA USA GREA

(din volumul de poezii “Anotimpul umbrelor”)

de Radu Gyr (mormantul: in cimitirul Manastirii de calugari Petru Voda)

Flamanda foarte, gloata noastra suie

si suntem multi si vorba ni-i semeata,

la usa grea cu lacate de gheata,

in frigul cu mireasma amaruie.

*

Si degeram si bajbaim prin ceata

si toti chemam si nimeni nu descuie

si-avem in palme urme reci de cuie

si lacrimi mari ne stralucesc pe fata.

*

Si-i tare ger si tot mai ger se face,

si tot mai aspra foamea ne incinge,

la usa grea cu lacate posace.

*

Strigam si vocea-n turturi ni se stinge:

un sloi grozav la usa tainei zace.

Si suntem multi. Si fara chei. Si ninge.

Contributorii la noua infatisare a locului de veci al Parintelui Justin Parvu

In luna august 2014 am revizitat Manastirea de la Petru Voda, unde isi are mormantul Parintele Justin Parvu. Inca cu cateva luni bune in urma observasem ca locul de veci isi schimbase infatisarea. In primele luni dupa trecerea dincolo a Parintelui Justin, locul sau de veci era descoperit – simplu si cu o cruce de lemn, dar din toamna lui 2013 s-a simtit nevoia unui acoperamant pentru florile ce erau mereu multe si proaspete pe locul de veci, motiv pentru care s-a ridicat un schelet metalic cu prelata – care arata in octombrie 2013, ca aici.

In primavara lui 2014, un nou acoperamant alb si o noua piatra funerara, dintr-un material special,  si-au facut aparitia la locul mormantului, iar in august 2014, locasul finalizat, arata  ca mai jos. Cu aceasta ocazie am descoperit un lucru interesant si foarte putin cunoscut:  pe o placuta asezata cu modestie intr-un coltisor al acoperamantului cel nou sunt indicati contributorii: medicul Dan L. Dusleag din Indiana, SUA, si Asociatia “Suprema Recunostinta” din Deva.

Astfel am aflat ca Dr. Dan L. Dusleag, medic pediatru in varsta de 48 de ani, care locuieste la Bloomington, Indiana, SUA, este nepotul  medicului roman Stanciu Stroia, originar din Fagaras (fost asistent universitar al profesorului Iuliu Hatieganu), care a fost intemnitat intre anii 1951-1957 la Aiud (Jilava, Sibiu si Fagaras). In 2006 Dr. Dan L. Dusleag a contribuit la aducerea la lumina prin publicare, a memoriilor bunicului sau,  sub titlul “My Second University: Memories From Romanian Communist Prisons“. Site-ul dedicat cartii este: http://DDusleag.Home.Insightbb.com

In prezentarea lucrarii memorialistice, autorii (bunic si nepot) noteaza: “My Second University adds to the body of evidence against the Red Holocaust. It is a documentary written in memory of all of the forgotten victims of Romania’s Communist prisons, who never had the chance to tell their stories. . .”

Citind acestea, mi-am amintit de toti cei care, din cele mai indepartate colturi ale lumii, au venit de-a lungul anilor sa il cunoasca, sa ceara sfat si mangaiere de la Parintele Justin Parvu. Unii dintre ei, nu au uitat sa revina…

Cantari si imagini de la Manastirea de maici Paltin-Petru Voda, al doilea asezamant de suflet al Parintelui Justin Parvu

Inregistrarile audio de mai jos sunt preluate de pe site-ul Manastirii Paltin-Petru Voda (link aici)  si sunt cantari psaltice interpretate de monahiile de la aceasta manastire din jud. Neamt, ctitorita de Parintele Justin Parvu.

Fotografiile le-am facut la manastire la sfarsitul lunii august 2014, si nu cred ca mai este nevoie de cuvinte, pentru cei ce cunosc asezamantul si spiritul de acolo…

As vrea numai sa amintesc ca intre femeile calugarite de Parintele Justin Parvu, s-a aflat si academiciana Zoe Dumitrescu Busulenga. Intr-un interviu din septembrie 2005, cuprins in volumul Zoe Dumitrescu-Busulenga (Maica Benedicta) – “Sa nu pierdem verticala. Interviuri si dialoguri.” (Ed. Nicodim Caligraful, Manastirea Putna, 2013), la intrebarea “Am inteles ca ati fost tunsa in monahism de catre parintele Justin Parvu, de la Manastirea Petru-Voda… Acum cred ca este unul dintre putinii duhovnici mari care au mai ramas in Romania“, Zoe Dumitrescu-Busulenga raspundea: “Am o stima uriasa pentru parintele. El are o conceptie care nu prea place, el spune asa: ‘Eu tund in monahism barbati si femei intelectuale, in special, si-i trimit in lupta’ – si eu intru in randurile acelora – ca acolo unde ne ducem sa-L prezentam pe Mantuitorul, sa-L marturisim.”