anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Manastirea Durau – amintiri ale si despre Parintele Justin Parvu

Manastirea Durau din jud. Neamt este si manastirea de inchinare a Parintelui Justin Parvu. Este un loc pe care tare l-a iubit parintele, inca din copilarie. Asa se face ca am ajuns si eu acolo, de curand (foto mai jos).

Copil fiind, de cativa anisori, mama il lua adesea pe la Manastirile din Neamt. Familia obisnuia sa mearga in toate duminicile si in sarbatori, la biserica. Cea mai draga i-a fost insa Parintelui Justin, Manastirea Durau. Acolo, la poalele Ceahlaului (care a ramas muntele iubit al parintelui), a simtit cel mai bine chemarea lui Dumnezeu. “Ideea de manastire mi-a venit cand domeam acasa pe cerdac si ma sculam cu Ceahlaul, iar la poalele Ceahlaului era Duraul.” O aminitire frumoasa ce i-a ramas din copilarie a fost de exemplu o seara in care a fost imbracat ipodiacon la manastirea Durau… Cand a crescut si a avut bicicleta, adica la inceputul anilor 1930, Parintele isi lua bicicleta si pleca la Durau (intre satul parintelui, Petru Voda, si Durau, sunt cam 26 de km!). In 1936 a hotarat sa intre in manastire si a avut discutie cu familia. Mama sa l-a inteles, dar tatal s-a opus. De altfel a incercat a-l determina sa ramana in lume, acasa, si sa nu intre in manatire, si Parintele Dometian de la Durau, care la fel o povatuia si pe mama sa. Insa Parintele Justin era hotarat. Asa ca tatal sau, cand Parintele Justin avea 17-18 ani, l-a insotit ca sa il lase la Durau. “Ne-a primit Parintele Staret Dionisie Parstea, care era pe atunci, si ne-a dus intr-o camera a arhondaricului si dimineata, tata, nu l-am vazut niciodata cu lacrimi in ochi, dar a fost sa ne despartim, el sa plece acasa si eu sa raman aicea, in sunetul clopotului care suna desteptarea calugarilor, eu ramaneam la Durau si tata pleca spre casa. Niciodata nu mi s-a intamplat sa-l fi vazut plangand pe tata. Nu! Dar acum, plangea tata ca un copil, ca dupa mort. Mi-a ramas imaginea aceasta si cu asta am si ramas, ca nu l-am mai vazut.

Chiar ajuns la manastire, Parintele Dometian l-a mustrat din nou: “Ma baiete, tu nu puteai sa te mantuiesti acasa? Ce-ai mai venit la manastire?” Ii spunea ca o sa-i para rau, ca viata de manastire este aspra. Parintele Justin era insa hotarat. “Un alt lucru pe care l-am retinut ca deosebit in viata mea, a fost atunci cand am imbracat primul vesmant cu care am iesit in fata poporului. Anagnost se cheama, si pentru mine, petru sufletul meu, a fost mare sarbatoare!

Manastirea Durau era o veche vatra de sihastrie, datand – in acest mod, de pe la sfarsitul secolului al XVII-lea. La inceput fusese schit de maici, pentru cam 200 de ani, asa incat in anii 1770-1780 Sihastria Durau avea aproape 100 de maici – multe nevoindu-se in singuratate, in munte. Biserica actuala a fost ridicata in anii 1830-1835. La un moment dat ea a devenit de calugari, aflandu-se astfel si in anii ’30 cand Parintele Justin mergea acolo. “In Manastirea Durau am cunoscut calugari foarte buni, suflete vii, mari traitori. Cand am intrat la manastire aici, la Durau, socoteam ca a coborat cerul pe pamant, nu alta. Imi amintesc ca slujba se tinea intr-un paraclis, ‘Schimbarea la Fata’, un paraclis mic pentru ca in biserica mare pictorul Tonitza restaura pictura. Cand ii vedeam cu barbile acelea mari si cantand la strana asa de frumos, asa de inaltator, mi se parea ca am intrat in mijlocul unei adunari de pe ceea lume. Cand ma inchinam la icoanele Sfantului Altar si ma intorceam catre strana si imi faceam cruce si puneam inchinaciune la Parintele Pahomie sau la Parintele Dometian, socoteam ca oamenii acestia sunt cu totul astrali, ceresti, ca n-au nimic pamantesc, decat numai ca se vad. Asa socoteam ca sunt monahii.

Parintele Irinarh Vantu era atat de lepadat de cele trupesti si atat de dezinteresat de persoana lui, incat pleca de la strana si un papuc ii ramanea acolo, iar cu altul venea incaltat in mijlocul bisericii. Avea o voce minunata, desi era trecut de 80 de ani cand am venit eu in manastire. Si avea asa un dar, ca, ascultandu-l cum mladia digorgoanele si trigorgoanele, credeai ca-i un inger. Era cu desavarsire sarac. In chilie, Parintele Irinarh nu avea decat un pat, care nu era pat ci o scandura, o masa si o soba care pemanent scotea fum. Daca-ti mirosea a fum, stiai ca e si Parintele Irinarh pe aproape. Nu purta ciorapi si nici pantaloni. Ii ziceam: ‘Parinte, ia-ti o pereche de panataloni, ca ai sa ingheti.’ ‘Nu, nu. Sunt mai usor fara pantaloni si nici nu pot dormi cat ar vrea trupul meu.’ Nu avea decat o patura si aceea cam subtire, cu care se invelea, dar care nu-i acoperea picioarele. Ii spuneam: ‘Parinte, sa-ti aduc o plapuma?’ ‘Plapuma? Plapuma e moartea calugarului.’ Era mare postitor – manca doi cartofi fierti si era satul. Avea usa deschisa oricand.

Prima carte citita la Manastirea Durau de catre Parintele Justin a fost “Patericul egiptean“. Au urmat apoi “Mantuirea pacatosilor” si “Vietile sfintilor.” In acel an de zile cat a stat la Durau, Parintelui Justin i s-a format o baza de traire monahala care nu va pieri niciodata. Mediul in care vietuia era atat de inaltator, pilduitor si curat, incat decantarea era ireversibila. Multe alte amintiri de exceptie deapana Parintele Justin in cartea Gratiei Lungu Constantineanu (din care sunt extrase toate citatele de mai sus) : “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor” – Ed. Haritina, Iasi, 2009. La Durau, Parintele Justin a trecut prin mai multe ascultari: la bucatarie, la paracliserie, la staretie – servind musafirii cu bunatati si cu cafele – tratament ce nu il considera prea potrivit…

In 1937 , dupa un an de vietuire de care se va rupe cu mare durere si greutate, Parintele Justin pleca de la Durau la Seminarul de la Cernica, trimis de Parintele Staret.

Batranii acestia nu erau oameni foarte cititi, dar erau mari traitori, cu o uriasa experienta de viata, erau o Filocalie vie. Manastirea Durau, prin traitorii de acolo, a fost si ramane un simbol al vietii noastre crestine din toate timpurile. Este si ea o parte din Athon, din Athonul ortodoxiei.

In 1999 pleca de la Manastirea Petru Voda, transferat fiind la Manastirea Durau (de catre – pe atunci Patiarhul Daniel), ucenicul Parintelui Justin, Parintele Hariton Negrea. Dupa 14 ani petrecuti la Durau, Parintele Hariton avea sa revina la Petru Voda in vara lui 2013, ca staret, la dorinta expresa a Parintelui Justin.

Despre Parintele Justin, Parintele Hariton Negrea, spunea  – in noiembrie 2008, intr-un interviu acordat pe cand era preot duhovnic al Manastirii de maici de la Durau: “Eu l-am vazut pe Parintele Justin rugandu-se. Eu l-am vazut pe Parintele Justin plangand la rugaciune. Toti calugarii erau cu ochii atintiti asupra lui, de aceea se si ferea sa se roage cu intimitate in fata lui Dumnezeu in prezenta oamenilor. In prezenta noastra Parintele Justin s-a comportat ca un om normal, dar cine a avut ochi sa vada si cine a dorit sa vada si lucuri mai inalte decat cele normale pe care ni le afisa Parintele Justin, a putut sa vada. Parintele Justin, cand se ruga, avea ruga drept din inima, era o tanguire pe care era impisibil un om, privindu-l, sa nu-i curga si lui lacrimi de rugaciune. Cine vrea lacrimi de rugaciune, cine voia sa aiba lacrimi la rugaciune, era suficient sa-l vada pe Parintele Justin plangand si el la rugaciune. N-am mai intalnit un om care sa daruiasca atata traire in momentul cand se roaga, rugaciunea pe care Parintele Justin ne-a prezentat-o ca exemplu a fost mai puternica decat cea pe care o citeam teoretic din cartile Sfintilor Parinti.” (extras din cartea Gratiei Lungu Constantineanu: “Parintele Justin Parvu – Ctitor si parinte duhovnicesc“, Ed. Haritina, Iasi, 2009.)

Leave a comment »

Pastor urmas la Manastirea Petru Voda: Parintele Hariton Negrea

Imaginea de mai jos il reprezinta pe Parintele Hariton Negrea, cel pe care Parintele Justin Parvu l-a dorit urmas al lucrarii sale de pastorire a celor doua obsti monahicesti de la Petru Voda – Neamt. Fotografia Parintelui Hariton este preluata de pe site-ul manastirii de vale Paltin – Petru voda (de aici), si apare in setul de imagini de la parastasul de 40 de zile de la trecerea Dincolo a Parintelui Justin (27 iulie 2013). Parintele si-a preluat misiunea de staret pe 27 iulie, seara.

Parastas_Parintele-Justin_40_zile24

Parintele Hariton Negrea, Manastirea Petru Voda, 27 iulie 2013; sursa imaginii: http://www.paltin-petruvoda.ro/

Vorbe memorabile ale Parintelui Justin Parvu (extrase din cartea Gratiei Lungu Constantineanu – “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor“, Ed. Haritina, Iasi, 2008):

“Biserica trebuie sa-i arate continuu omului calea catre Dumnezeu, sa-l invete cum sa deosebeasca binele de rau si cum sa traiasca in respectul binelui, al dragostei de Dumnezeu si de semeni.”

“Cea mai acuta problema a Bisericii la ora actuala este ca nu avem deplina libertate sa ne manifestam in toata spelndoarea noastra crestin-ortodoxa pentru ca sunt atatea forte din afara si dinauntru incat am ajuns la o faramitare de idei si la o lipsa totala de pareri, incat nu mai putem face un corp comun sa ne asemenam unui grup mistic al carui cap este Hristos.”

“Calugarul are o misiune grea, el e un fel de soldat in linia intai a credintei! El trebuie sa fie pregatit sa invinga dar sa si cada la datorie. Totul depinde de taria rugaciunii, de puterea morala.”

“Monahul trebuie sa traiasca intens propriul monahism, dar in acelsi timp trebuie sa poarte de grija  si lumii.”

“Monahul trebuie sa-l ridice pe mirean.”

“Credinta este, pana la urma, puterea de a iubi.”

“Credinta noastra nu-i putin lucru, este marturisita de Sfintii Parinti prin viata, cu cuvantul si chiar cu moartea lor. Stam pe un reazem de neclintit, pe care ceilalti nu-l au.”

“Preotul trebuie sa se implice in viata poporului, in viata neamului. Preotul este misionarul numarul unu, de care depinde nu numai viata pe pamant, ci si viata vesnica, ca expresie a impacarii omului cu sine.”

“La noi, preotul, slabit de imoralitatea comunista ce ne-a stapanit neamul atata amar de ani, de slaba pregatire din scolile teologice si de toate neo-sipitele modernismului secularist, nu vrea sa-l supere pe stapan si de aceea tace.”

Leave a comment »