Interiorul bisericutei vechi, acolo unde slujea Parintele Arsenie; biserica este pastrata intocmai ca in vremea parintelui
Imagine dinspre munte spre incinta manastirii, peste lac; cladirile cele noi.
Vechea poarta de intrare in manastire, cu crucea veche de piatra pierduta printre flori; crucea este aceeasi ca si pe vremea Parintelui Arsenie
Curtea manastirii – in centru bisericuta veche, in aceasta dimineata, la inceperea slujbei din biserica noua si mare, inainte de sosirea multilor pelerini
Imagine cu lacul manastirii – azi, lac amenajat la dorinta Parintelui Arsenie, in 1946
Motto:
„M-am înhămat la carul unui ideal cam greu: Transformarea omului în Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu si frate al Fiului Său mai mare. Însă toate idealurile mari au în ele ceva paralizant: nu te lasă să te preocupi de nimicurile acestei vieti” – scria Parintele Arsenie Boca, intr-o scrisoare din anii ’40, adresata fosului sau coleg de banca de la Liceul din Brad, Petru Boldor.
Astazi, acum 103 ani se nastea intr-o casuta de lemn de pe Dealul Bujorului din Apuseni, deal ce apartinea de satul Vata de Sus din judetul Hunedoara, Zian Valean Boca. La varsta de 33 de ani, in 1943, devenise deja un pol de referinta al misionarismului ortodox romanesc, motiv pentru care si marele profesor teolog Dumitru Stăniloae va hotara sa vorbeasca in mod special despre “Lucrarea de la Mănăstirea Brâncoveanu” de la Sambata de Sus, in ziarul ortodox „Telegraful Român” din 8 august 1943 (Sibiu):
„De mult ne simteam datori să scriem în această foaie despre lucrarea duhovnicească ce se săvârseste zi de zi la Mănăstirea Brâncoveanu, cu largi si adânci efecte în viata poporului nostru. Într-o foaie ca a noastră, nu se dau numai îndemnuri pentru ceea ce ar trebui să se facă în scopul întăririi credintei, ci se încrestează faptele care ilustrează modul în care trebuie să se lucreze în zilele noastre si care pot influenta astfel asupra altora, preoti si credinciosi. Cu atât mai mult eram datori să vorbim despre o lucrare de proportiile celei de la Sâmbăta de Sus, care taie azi brazdă adâncă în viata sufletească a unor întinse cercuri de credinciosi.
Am evitat totusi până acum să scriem, mai ales pentru că simteam că miscarea de la Mănăstirea Brâncoveanu e ceva care se situează deasupra întâmplărilor în jurul cărora se pot face exercitii gazetăresti; ea trebuie să continue a se desfăsura dincolo de zgomotul si de curiozitatea întretinute în jurul unor realităti umflate de gazete, ca lucrurile sfinte si mari, ca cresterea grâului, ca viata intimă a familiei, ca respiratia continuă, ca rugăciunea zilnică. Dar precum se opreste omul măcar câteodată din galopul atentiei spre atâtea lucruri neesentiale si zgomotoase, privind într-o meditatie serioasă la ceea ce e cu adevărat plin de valoare pentru exitenta sa, tot asa era necesar să aducem vorba cândva despre ceea ce se petrece la Mănăstirea Brâncoveanu, ca să nu merităm bănuiala de cine stie ce păcat.
O facem deci cu riscul de a supăra pe Părintele Arsenie, ostenitorul smerit de la Sâmbăta, care consideră vorba bună care i se spune ca cel mai mare rău ce i se poate face.
Gândul Î.P.S. Mitropolit Nicolae de-a initia prin restaurarea mănăstirii martire a lui Constantin Brâncoveanu nu numai reînfiintarea monahismului din Transilvania, ci, cu voia lui Dumnezeu, o refacere generală a duhului călugăresc ortodox, atât de scăzut în ultimele timpuri, a început să-si arate rodul cel mai promitător. Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus nu e loc pitoresc de excursii si de distractii înrămate în chenare arhaice, ci mediu de zguduiri sufletesti înnoitoare, de întâlniri serioase ale sufletelor cu vocea lui Dumnezeu care le obligă la o viată scoasă din mocirla inconstientei si plăcerilor usoare. Pe pajistile mănăstirii si prin încăperile ei se află zilnic 200-300 de fiinte omenesti îngenuncheate pe sub streasinile ei în rugăciune si scrutându-si trecutul de păcate a căror povară nu o mai pot suporta. Multi dintre ei, veniti de la sute de kilometri, stau acolo câte 2 până la 5 săptămâni, hrănindu-se numai cu pâine si apă, dar simtindu-se atât de bine si de întremati, încât nu le-ar mai veni să plece, iar dacă pleacă se întorc la scurte intervale.
Cine îi urmăreste dimineata în timpul predicilor Părintelui Arsenie, trecând rând pe rând din starea de încântare pentru frumusetile duhovnicesti care le sunt dezvăluite, la hohotele de plâns pentru păcatele lor, nu mai poate fi în mod continuu omul care a fost.
Dar ceea ce te covârseste lângă acesti oameni este încordarea cu care asteaptă să le vină rândul la mărturisirea păcatelor, când fiecare stie că Părintele va sta numai cu el 4-5 ore în convorbire intimă purificându-i toate măruntaiele sufletului si toate colturile trecutului de petele chinuitoare ale păcatului. Te înduiosează să-i auzi sărmanii alergând în întâmpinarea Părintelui cu strigătul: «Părinte, dar de mine când vezi, că nu mai pot purta povara pe mine».
În ce constă taina acestor impresionante efecte ale lucrării Părintelui Arsenie si care sunt elementele programului său de lucru?
Fără îndoială că mijlocul prin care lucrează Dumnezeu în suflete este cuvântul pe care îl rostim în numele Lui. Dar cuvântul are o eficacitate deplină numai când are acoperirea aurului care este viata celui ce-l rosteste. Atunci e un cuvânt ce se rupe dintr-o fiintă care a devenit rug al credintei si mută focul la auzitori. Despre viata Părintelui Arsenie nu e necesar să vorbim, căci asprimea ei e cunoscută si nu vrem să-l supărăm lăudându-l.
Cuvântul său porneste din neclintirea de stâncă a celui ce nu se târguieste si nu se clatină ca trestia bătută de vânt, ci e întreg asa cum îi este vorba: curat, opus oricărei patimi si oricărui gând de mândrie.
Programul Părintelui Arsenie? Prin ceea ce a făcut din sine si prin ceea ce propovăduieste, este o vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox. La noi credeau multi că traditia răsăriteană, cu duhul ei de înfrânare, e prin definitie ceva pasiv, lipsit de fortă. Cine vrea să vadă gâlgâitul vietii celei mai cuceritoare si forta cea mai coplesitoare, n-are decât să meargă la Sâmbăta de Sus.
Predica de la Sâmbăta de Sus are ca obiect principal combaterea păcatului prin trezirea gândului la prezenta vie a lui Hristos. De aceea treapta în care culminează pregătirea pelerinului este mărturisirea. Te minunează acuta sensibilitate fată de povara insuportabilă a păcatului ce se trezeste în oameni la Sâmbăta. Părintele Arsenie arată cât de mult se poate înflăcăra prin trăire tot tezaurul dogmaticei si al disciplinei răsăritene. Hristos lucrează numai prin Sfintele Taine si în Biserică. Fiecare credincios e obligat să rămână între semenii săi, rugându-se pentru ei, crezând pentru ei, fiind răspunzător pentru ei. Orice individualism sau mândrie dornică de afisaj, de nuantă sectară este lovit în cap. Smerenia si puritatea vietii sunt conditiile sau mai bine zis conditia neapărată a mântuirii. Ne este imposibil să redăm măcar schematic toate laturile propovăduirii de la Sâmbăta de Sus. Tinem doar să mai accentuăm importanta natională pe care o are lucrarea de acolo. Peste neamul nostru s-a abătut ca un adevărat flagel obisnuinta avorturilor. Nimic nu poate zăgăzui revărsarea lui. Statul ca entitate impersonală îl combate. Dar organele personale ale lui îl practică si îl promovează. Numai o zguduire religioasă a constiintelor poate ajuta aici. Părintele Arsenie a identificat aici o mare racilă si a pus fierul rosu pe ea. Se cunosc deja numeroase cazuri de familii care, trezite la constiinta acestui păcat, s-au recules cu hotărâre. E de asteptat ca această trezire să treacă de la om la om si să putem înregistra nu peste mult efecte remarcabile. În orice caz miscarea de înnoire, de radicalizare a vietii crestine în sensul restaurării ei sănătoase, chiar de va fi reprezentată numai prin elemente putine în satele noastre, va exercita o influentă binefăcătoare asupra unor cercuri cât se poate de largi.“
***********
Astazi 29 septembrie 2013, pentru comemorarea zilei de nastere a Parintelui Arsenie, la Manastirea de la Sambata, Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca si obstea monahala au organizat un parastas de pomenire. Stiind ca va avea loc acest eveniment, am reusit si eu sa ajung acolo. De Sambata, personal ma leaga tare multe, si merg adesea – de dragul si dorul Parintelui, cautandu-l… Acolo l-am gasit eu, si de o vreme buna il regasesc mereu. Ceva din Parintele a ramas cu siguranta la Sambata, si uneori aerul din padurea unde cuvanta sau lumina din bisericuta veche ce cade peste usa de lemn brodat a altarului pe care o deschidea credinciosilor, il mentine acolo. Dorul sau pentru Manstirea de la Sambata nu s-a stins nicicand, desi a fost mutat fara voie, a fost prigonit de acolo, si poate chiar, dincolo de valul politic al vremii, mai grea a fost de suportat invidia duhovniceasca ce l-a indepartat de manastirea de sub poalele Fagarasilor. Parintele le-a dus insa pe toate, in rugaciune si-n ascetism, stiind ca totul e de la Domnul. A dus si interdictia totala de a mai purta vesmantul preotesc din 1958 si pana la sfaristul vietii sale pamanatesti, adica 31 de ani, ca nici un alt preot roman. Dar uneori, nostalgic, celor ce veneau din zona Fagarasului sa-l caute la Biserica de la Draganescu – pe care o picta in anii 70-80, le spunea cat ii este de dor de Sambata, pana si de pietrele de pe jos…
Azi a fost sarbatoare speciala la Manastirea Brancoveanu – da, a fost duminica, si a fost duminica rememorarii unei particele a Predicii de pe Munte a lui Iisus – cea despre iubirea vrajmasilor. Parintele Arsenie de multe ori sfatuia poporul sa nu uite si sa poarte in suflet invataturile Predicii de pe Munte, si a plecat de la Sambata, in 1948 toamna, amintind Predica de pe Munte. Cei noua preoti ce au savarsit azi Sfanta Liturghie la Sambata, au pomenit in rugaciune pe Protosinghelul Arsenie, pe Iosif si Cristina (tatal si mama sa) si pe membrii familiei lor. Predica a tinut-o Parintele Ioan Mircea Ielciu (invitat de la Sibiu) iar la final, parastasul Parintelui Arsenie Boca a fost sustinut de un sobor de sapte preoti. Dupa parastas s-a oferit o agapa la Academia de la Sambata, pentru o parte a celor prezenti, insa absolut toti cei prezenti – si apreciez ca au fost in jur de 1000 de pelerini, au primit cate un colac. Inserez mai jos cateva fotografii de la parastasul de astazi al Parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Brancoveanu:
anomismia 