anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“Tara de obarsie” – in acceptiunea Parintelui Arsenie Boca (via profesorul sau de mistica, Nichifor Crainic)

In anii din urma s-a dovedit ca absolut toate popoarele pamantului, chiar cele mai inapoiate (ca civilizatie), toate marturisesc credinta unei stari paradisiace pierdute in strafundurile timpului. Si au mai dovedit cercetarile ca religiile primitive confirma existenta unei religii superioare, monoteiste. Este destul sa pomenim aici de credinta stramosilor nostri daci, care marturiseau un singur Dumnezeu, credeau in viata viitoare si in nemurirea sufletului.

In concluzie, cercetarile confirma ca in strafundurile de noapte ale memoriei omenesti a stralucit o Revelatie primordiala. De acolo izvoraste nostalgia paradisului, care nu este altceva decat transcendenta fiintei omenesti, care mai licareste in adancuri metafizice de constiinta. De acolo vine ca multi ganditori, presarati de-a lungul timpului, si-au marturisit convingerea ca lumea aceasta este un reflex nereusit, o copie stearsa a altei lumi, arhetipale, desavarsite, pe care am pierdut-o, din care am cazut sau din care am fost izgoniti.

(Fragment din scrierea “Tara de obarsie” a Parintelui Arsenie Boca – probabil scrisa in anii 1945-1946 si cuprinsa in volumul ingrijit de Ieromonah Teognost, cu titlul “Din invataturile Parintelui Arsenie Boca. Rostul incercarilor.“, Ed. Credinta Stramoseasca, 2013).

***

Fotografii de la Manastirea Prislop, 15 iulie 2015:

1 Comment »

“Ce tainice puteri…”

Ce tainice puteri biciuie oare spiritul omenesc, vesnic neimpacat cu orice conditii de timp si de spatiu in care s-ar gasi, si-l atata sa se incordeze in gigantice stradanii spre alte moduri de existenta? Pasarea e fericita daca are un cuib; serpii isi au culcusurile lor; vulpile vizuinile lor. Singur fiul omului, dintre toate fapturile pamantului, simte ca n-are unde sa isi plece capul, chiar daca, troglodit, dispune de o pestera, sau, imparat, detine o suta de palate aurite. Pentru el, fericirea e un cuvant fara substrat real in viata pamanteasca. Stafie lipsita de consistenta, ea exista cand se nazare de departe si dispare cand te apropii. Daca numim fericire clipa traita, nici macar cand o traim n-o simtim astfel, ci numai dupa ce a trecut si a devenit ideal pierdut, naluca stralucitoare, ce se arata cand in urma, cand inaintea noastra, cand deasupra, pastrandu-se totdeauna la o distanta incat sa n-o putem atinge niciodata. Filosofii pesimisti o numesc iluzie desarta, fiindca isi imagineaza maduva lumii ca un rau imens si fara leac. Si totusi fericirea trebuie sa fie, de vreme ce ea e setea cea mai adanca si mai neistovita a vietii omenesti; de vreme ce ea e tot avantul gigantic al spiritului omenesc, care se inversuneaza sa sfredeleasca muntii, sa strabata oceanele, sa se cufunde in maruntaiele pamantului, sa pluteasca in vazduhuri, cautand-o mereu intr-un galop nebun si fara odihna sau portretizand-o cu o furie sacra in acele minuni de frumusete, care sunt capodoperele artei. […] Aceasta fericire, cu sensul cel mai pozitiv si cu substrat transcendent si vesnic, care absoarbe dincolo de lume supremele aspiratii ale sufletului omenesc, se numeste cu alt termen paradisul. Ideea paradisului nu e specific crestina, ci o idee ce apartine intregului neam omenesc. Reminiscenta a unei stari pierdute, sau aspiratie catre o stare viitoare, paradisul e un suspin adanc si universal omenesc. Universalitatea acestei idei se confunda cu universalitatea religiei. Caracterul ei supralumesc ne arata ca e de natura pur religioasa.” (pasaj din cartea “Nostalgia Paradisului– ed. a II-a, 1942 – de Nichifor Crainic, )

DSC02432

Planeta Venus, deasupra crestelor Muntilor Fagaras, la Sambata de Sus

DSC02433

Planeta Venus (marire) surprinsa in zona Sambata de Sus (Fagaras), in jurul orei 18

Leave a comment »

Aduceri aminte…la Manastirea Sambata

Am gasit la Manastirea Brancoveanu de la Sambata, o carte pe care visam demult sa o citesc: o reeditare (2013) a editiei a II-a, aparuta in 1942 (la Editura Cugetarea Georgescu Delafras) a unei carti de referinta pentru mistica ortodoxa: “NOSTALGIA PARADISULUI”  de Nichifor Crainic. Este un autor despre care nu s-a vorbit zeci de ani, care a fost interzis, fiind o personalitate extrem de controversata. Parintele Arsenie Boca l-a admirat si l-a avut reper – ca teolog, filosof si scriitor, l-a ascuns chiar la Manastirea Sambata pentru cateva luni de zile (asumandu-si un risc enorm) atunci cand era vanat – pentru a fi inchis, si i-a purtat, intr-un fel sau altul, un deosebit respect. Si profesorul Nichifor Crainic, va avea cuvinte alese fata de Parintele Arsenie, inclusiv fata de opera sa picturala neasemuita de la bisericuta din satul Draganescu (de langa Bucuresti), pe care incepuse a o realiza la sfarsitul anilor ’60 si pe care Nichifor Crainic a vazut-o, vizitandu-l pe Parintele Arsenie la Draganescu.

Despre  teologul,  scriitorul, poetul, ziaristul, politicianul, editorul, filosoful gândirist, legionarul, (apoi colaborator al securității și unul dintre principalii ideologi antisemiți din România) Nichifor Crainic,  o alta personalitate-referinta a ortodoxiei romanesti, Parintele Dumitru Staniloae, scria in 1940: “Gandirea si apostolatul lui Nichifor Crainic sunt ca o lumina si ca o adiere revarsate neimpartit pe toate planurile principale ale vietii spirituale romanesti, aducand fiecareia din ele o indrumare, o limpezire si o crestere proprie si de insemnatate epocala.

Ajungand la Sambata si gasind pe langa aceasta carte a lui Nichifor Crainic si o alta – “Dostoievski si crestinismul rus“, mi s-a parut ca intr-un fel, lucrurile se leaga. Aveam in fata, la distanta, si Crucea eroilor rezistentie anticomuniste din Muntii Fagarasului ridicata la Manastirea Brancoveanu in 1995 (foto mai jos), si am zarit cateva coroane de flori si lampase in jurul ei, semn al comemorarii recente. Intr-adevar, anuala comemorare din prima duminica de dupa sarbatoarea Sfantului Ilie, a adunat aici pe cei ce-si mai amintesc aceasta frantura dura si grea de istorie romaneasca, ramasa, pentru multi dintre noi (cei care am invatat istoria dupa manulalele comuniste) intr-o negura totala. Mai multe despre comemorarea din acest an, se pot citi in link-urile de mai jos.

ZILELE REZISTENTEI NATIONALE de la Sambata de Sus – 19-21 iulie 2013

,,Rămas bun, munţi dragi…”. Comemorarea eroilor Rezistenţei Anticomuniste Făgărăşene

Am citit, pe contra-coperta cartii lui Nichifor Crainic, “NOSTALGIA PARADISULUI” (editia 2013 – Ed. Fundatiei Sfintii Martiri Brancoveni si Editura Babel), pe care am cumparat-o azi de la pangarul de vis-avis de Cruce, o seama de fraze care pot rotunji –  in cea mai oportuna maniera – gandul nostru catre intelegerea vremurilor si oamenilor recent comemorati la Sambata, a legionarilor si a conceptiei lor. Nichifor Crainic zugraveste in modul cel mai plastic o stare de spirit – a vremii, o forma de gandire si de actiune, pe care, repet, multi dintre noi nu am inteles-o si poate inca nu suntem, din nefericire (!!!), capabili sa o intelegem corect. Insa cred ca parte din afirmatiile de mai jos sunt perene si ne privesc in cea mai mare masura, azi, ca si la vremea cand erau scrise:

Democratia e arta de a sacrifica poporul in beneficiul personal. Eroismul e arta de a sluji neamul prin sacrificarea ta. Eroismul nu poate fi democrat; el e insa totdeauna demofil. Demofilia inseamna iubirea de neam, identificarea ta cu durerile si aspiratiile lui. Numai cine iubeste intelege si numai cine intelege e in stare sa se transforme in razbunator. Dragostea e izvorul sacrificiului. Daca Hristos n-ar fi iubit, nu s-ar fi lasat rastignit. caci nu te iubeste cu adevarat decat cine sufera cu tine de durerea ta. 

Crima democratiei e ca a pus la mezat Patria.

Doua mari neajunsuri ne-au pulverizat puterile si au contribuit la eclipsa constiintei noastre de stapani: eroarea sociologica a teoriei claselor si partidele politice. Etnocratia nu se poate intemeia pe teoria claselor si nu se poate realiza prin mijlocul partidelor. Clase si partide inseamna razboi de nimicire intre partile alcatuitoare ale natiunii. 

Crestinismul e cultul indraznelii fara limita si izvorul de inspiratie al celui mai nobil eroism.

Leave a comment »