anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Craciun romanesc de altadata: in memoriam Nichifor Crainic…

crainic

Nichifor Crainic

La 22 decembrie 1889, adica la cateva luni dupa moartea lui Mihai Eminescu, se nastea la Bulbucata – in zona Giurgiu, sciitorul, editorul, filosoful, poetul si teologul recunoscut datorita activitatilor sale traditionaliste, Nichifor Crainic. Vor fi deci, peste doua zile, 125 de ani de la nasterea marelui om de cultura si teolog, care a lasat in urma volume impresionante de eseuri si versuri, inca foarte putin aduse la lumina astazi, mai ales datorita personalitatii si activitatii foarte controversate pe care a avut-o de-a lungul anilor. O prodigioasa activitate editoriala si publicistica a avut-o Nichifor Crainic la revista “Gandirea”, cea care a dat nastere in timp curentului ‘gandirist’. Din fericire, numerele vechi ale revistei pot fi consultate online (vedeti aici) si reprezinta o comoara culturala romaneasca rarisima. Ca profesor de teologie, Crainic a activat la Bucuresti – la Seminarul Teologic dar si la Facultatea de Teologie din Chisinau. Cursurile sale de mistica au fost audiate si de – pe atunci student la Facultatea de Bellearte din Bucuresti – Zian Valean Boca, viitorul Parinte Arsenie. Impactul acestora se pare ca a fost esential pentru urcusul duhovnicesc al Sfantului Ardealului. Legaturile pe care le-a pastrat cu profesorul sau au fost semnificative si adesea tainice, si abia in ultima vreme arhivele incep sa scoata la iveala dimensiunea lor (cititi aici). Atat Parintele Arsenie Boca cat si Maica Zamfira Constantinescu, au fost foarte apropiati atat de profesorul Crainic cat si de fiica acestuia, care lasa uneori apartamentul din Bucuresti in grija Maicii Zamfira, cand era plecata.

Intre poeziile importante ale lui Nichifor Crainic, scrisa la sfarsitului anilor 1940/inceputul anilor 1950, se gaseste una care se potriveste anotimpului, dar care este incarcata de valoare istorica si testimoniala:

Nichifor Crainic:

Mos Craciun

Mos cu barba de zapada,
Fara daruri, mos sarman,
Tineretea ta gramada
N’o s’o vada
Nici ãst an.

Torc paianjenii sub grinda,
Tara-i fara de baieti,
Nu-ti mai vin cu ceata’n tinda
O colinda
Sa-i inveti.

De cu seara’naripatii
Ingeri nu mai canta prin
Singuraticele spatii
Si-asteptatii
Nu mai vin.

Plange biata gospodina,
Bratele in gol se’ntind,
Nu e ceara de-o lumina,
Nici faina
De-un colind.

Tu, cel vesel de-altadata
Strangi pustiul astui an
La colinda’ndatinata
Fara ceata,
Mos sarman.

Garbov pribegesti prin sate,
Te strecori pe la oras,
Gemi pe ziduri de cetate
Daramate
De vrajmas.

Cu tropare si podobii
Faci popas intr’un catun,
Sgribulit la gura sobii
Plangi ca robii,
Mos Craciun.

Plangi incet! Sta la uluca
Paznicul sub coif de fier
Si e’n stare, Mos-Naluca
Sa te duca
Prizonier!

Leave a comment »

La ziua de nastere a Sfantului Ardealului, Parintele Arsenie Boca

DSC00546

Detaliu – icoana pe lemn pictata de Parintele Arsenie Boca (Icoana “Izvorul Tamaduirii”)

Azi, acum 104 ani, se nastea, intr-o casuta de pe Dealul Bujoarei apartinand satului Vata de Sus de langa oraselul Brad, copilul Zian Boca. Cu anii, la scoala si mai ales pe bancile Facultatii de Teologie din Sibiu, va deveni “sfantul”,  iar mai tarziu ucenicii sai care il cautau pentru sfat la Manastirea Sambata de Sus, Manastirea Prislop sau la Biserica din satul Draganescu, il vor numi “Sfantul Ardealului”. Dupa alti multi ani, in decembrie 1969, il regasim pe Parintele Arsenie Boca alaturi de marele sau mentor Nichifor Crainic (alaturi si de altii), la implinirea varstei de 80 de ani, la Restaurantul Bucur din Bucuresti (fotografia inedita se gaseste in cartea  Parintele Arsenie Boca 1910-1989. Biografie vizuala” – de Florin Dutu, ed. Floare Alba de Colt, 2014). Incepand din toamna lui 1959, cand alaturi de alte sute de monahi, Parintele Arsenie a fost scos fortat din Manastirea Prislop, si pana la plecarea sa la cele vesnice, la 28 noiembrie 1989, Parintele Arsenie nu a mai avut nici dreptul de a sluji vreodata ca preot. Tot in noiembrie, dar la 9 ani dupa trecerea Dincolo a Parintelui, prin Hotararea Sinodului Mitropolitan de la 9.XI.1998, se va reveni in sfarsit asupra deciziei de alungare din Manastirea Prislop a Parintelui Arsenie si de asemenea se va recunoaste asezamantul monahal de la Sinaia, ctitorit de Parintele Arsenie in 1969, ca metoc al Manastirii Prislop. Hotararea a fost semnata de trei ierarhi, intre care cel mai mic in rang la acea vreme era Episcopul Caransebesului – Parintele Laurentiu Streza (azi Mitropolitul Ardealului si totodata mai-marele Manastirii Sambata de Sus). Azi, acum 104 ani, se nastea cel pe care poporul demult l-a canonizat in suflet, dar a carui oficiala canonizare  inca este in asteptare

 

DSC07304

Manuscrisul partii de scrisoare inmanate de Nichifor Crainic Parintelui Arsenie Boca dupa intalnirea de cateva ceasuri din toamna anului 1971 in Biserica de la Draganescu pe care o picta parintele

 

DSC00388

Casa Parohiala de vis-a-vis de Biserica din satul Draganescu, unde locuia temporar Parintele Arsenie in anii pictarii bisericii (1968-1988)

DSC00391

Redau mai jos, preluat din “Nota asupra Editiei I” la cartea “Cararea Imparatiei” scrisa de Parintele Arsenie, cele scrise de Monahia Zamfira Constantinescu cu referire la un citat din Baudelaire aflat in insemnarile Parintelui Arsenie, care i se parea maicii “definitoriu pentru activitatea si personalitatea Sfintiei Sale”:

Orice opera mare si severa nu se poate incrusta in amintirea oamneilor si nici nu-si poate cuceri locul in istorie, fara impotriviri crancene. Oamenii nu stiu cu ce rabdare si inzestrare a inzestrat Providenta pe cei carora le-a incredintat o misiune“.

DSC00541

Semnatura (rara) a Parintelui Arsenie Boca pe o icoana pictata de dumnealui

 Completare:  Cititi si un interviu aparut ieri, 28 septembrie 2014, cu dna Zoe Daian, nepoata Parintelui Arsenie: INTERVIU Zoe Dăian, nepoata Părintelui Arsenie Boca: Românii să aibă mai multă demnitate și personalitate

 

Leave a comment »