anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Presedintele Romaniei raportandu-se la epoca comunista

Citatele de mai jos sunt extrase, in ordine cronologica, de pe blogul si de pe pagina de Facebook ale Presedintelui Romaniei, dl. Klaus Johannis, si fac referire la punctul de vedere si viziunea sa cu privire la comunism si atitudinea prezenta:

16 octombrie 2014 (“Ziua 14 – Locuri ale memoriei” – vizita in timpul campaniei prezidentiale…):

DSC07506La Sighet, am întâlnit o mulțime de tineri frumoși, dar despre ei și mișcarea lor voi vorbi cu altă ocazie. Acum vreau să aduc în discuție două locuri pe care le-am văzut pentru prima oară: Memorialul Victimelor Comunismului și Casa memorială a lui Elie Wiesel. Două locuri ale memoriei, în care tragedia tulburătoare și povestea splendidă a rezistenței se contopesc. Am rămas profund emoționat.

Tot la Sighet am văzut cum arată suferința pentru o cauză, trădarea aproapelui, dezumanizarea și viclenia oarbă. Am ajuns după-amiază și la fostul cimitir al săracilor din localitate, unde au fost înhumați, aruncați în gropi fără cruce, în bezna nopții, deținuții politici care au decedat aici în anii ‘50. Cine încă mai crede că regimul comunist a construit blocuri trainice, a oferit locuri de muncă pe perioade nelimitate, a adus pacea și fericirea, ar trebui să meargă la Sighet. Elitele României precomuniste nu se odihnesc într-un “Père Lachaise”, ci sub pământul ud de la marginea țării, sub iarba unui cimitir al săracilor, aruncați la grămadă în locuri rămase astăzi necunoscute. La Sighet au fost închise elitele României interbelice: militari de carieră, oameni de litere, oameni politici, lideri religioși, avocați de prestigiu, scoși peste noapte din casele lor și aruncați în acest bastion al terorii. Te cutremuri citind numele afișate pe pereții închisorii: patru foști prim-miniștri, cinci foști guvernatori ai Băncii Naţionale, un fost președinte al Academiei Române, președinţi de partide politice, liderii marcanți ai Bisericii Catolice, cei mai importanţi episcopi greco-catolici, iar lista ar putea continua. Gheorghe și Dinu Brătianu, lideri ai PNL, au dispărut în această chinuitoare temniță.

Pentru partidul pe care îl conduc și care a avut lideri importanți morți în închisorile comuniste, membri de partid arestați, torturați, hărțuiți, traumele comunismului nu se vor şterge niciodată. Noi, liberalii, de ieri și de azi, știm că lecția trecutului este fundamentală.”

***

17 decembrie 2014  (inainte de investitura ca Presedinte al Romaniei):

România are nevoie de un mare muzeu naţional al comunismului care să inspire proiecte educaţionale mari, să inspire teme privind diversita­tea, nevoia de toleranţă, de responsabilitate civică. În calitate de preşedinte al României, voi pleda pentru construirea unui astfel de muzeu, pentru că preşedintele trebuie să vegheze la cultivarea și protejarea memoriei naţiunii sale.

***

22/23 decembrie 2014 (imediat dupa investirea oficiala ca Presedinte al Romaniei):

Foştii deţinuţi politici reprezintă repere de moralitate pentru tânăra generaţie. Domnul Octav Bjoza a fost condamnat pe nedrept, fiind obligat să cutreiere nu mai puţin de 14 locuri de detenţie, a fost persecutat, dar acest lucru nu l-a împiedicat să militeze pentru idealurile de libertate şi democraţie. Prin decoraţia oferită astăzi domnului Bjoza, președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, recunosc şi onorez sacrificiul şi curajul de care au dat dovadă femeile şi bărbaţii care au suferit pentru libertate.

 

Leave a comment »

“Noi nu suntem morţi!”

In aceasta vara am vizitat si eu Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighetu Marmatiei. Este cu adevarat dificil si numai sa vorbesti despre un asemenea pastrator de memorie, dar’mite sa vorbesti despre cei care au fost personajele reale ale acelei istorii romanesti, istorie in urma careia am ramas noi… Si totusi, Memorialul de la Sighet, declarat prin legea nr. 95/1997 “ansamblu de interes national“, a ramas, se pare, de un interes ne-national, restrans, fata de nevoia reala de a aprofunda corect si complet realitatile social-politice ale deceniilor ’40-’60 si mai ales, fata de nevoia de a nu repeta greseli infioratoare care au distrus, se pare – iremediabil, o zona mare si extrem de valoroasa din fiintialitatea nationala.

Teologul Radu Preda – conferentiar universitar la Facultatea de Teologie din Cluj Napoca, cel care este, de la inceputul lunii aprilie 2014, si presedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), scria in iulie 2014 un articol cu titlul “Pot intra comuniștii de vii într-un muzeu?” – poate si spre a argumenta o data mai mult nevoia  demersurilor institutionale – care in prezent se arata a fi tot mai intense si mai vii in sensul realei gestionari și analize din punct de vedere stiintific a perioadei totalitare și a consecintelor sale. Intre activitatile semnificative recente ale IICCMER este si semnarea la Bucureşti, la 15 septembrie 2014, a unui Protocol de colaborare, de catre  Stelian Tănase, Preşedinte – Director General al  televiziunii nationale TVR, şi Radu Preda, Preşedinte executiv al IICCMER, protocol prin care se demareaza realizarea de emisiuni, evenimente şi proiecte comune – care vizează prezentarea istoriei României din ultimele decenii şi a urmărilor totalitarismului (emisiunile sunt programate incepand cu luna decembrie 2015). Acest protocol cu media este cel de al doilea al IICCMER din ultimele luni de zile, primul fiind cel cu Adevarul Live, initiat in iulie 2014,  si marcat de prima emisiune saptamanala – “Cine are nevoie de Muzeul Comunismului în România? Despre dreptul la memorie” –  editie din 17 iulie 2014, cand invitaţi au fost:  Radu Preda, Preşedinte executiv al IICCMER, si Cosmin Budeancă, Director general al IICCMER.

Revenind la Memorialul de la Sighet: parte integranta a lui, situat la iesirea din oras spre Viseu si Borsa, se gaseste “Cimitirul Saracilor” (fotografii mai jos). Este un ansamblu arhitectural dedicat memoriei detinutilor politici morti sau executati in inchisorile, lagarele si deportarile comuniste, precum si memoriei partizanilor ucisi in luptele cu Securitatea. Amenajarea lui a inceput dupa 1997 si continua si azi. Ansamblul corespunde locului in care in anii ’50 aici fusesera aruncate in gropi anonime trupurile catorva zeci dintre detinutii politici inchisi la inchisoarea din Sighet (dintre cei 54 de morţi oficial consemnati, nu se cunoaste  cati au fost ingropaţi in acest loc, deoarece comunistii au practicat stergerea urmelor). Incercările de identificare (cu laser sau prin săpături arheologice) au esuat, dar Fundaţia Academia Civică a amenajat de-a lungul anilor ansambul simbolic “Cimitirul Saracilor” – dedicat tuturor victimelor represiunii comuniste din România. S-a realizat, in zona unde se presupune ca sunt mormintele, o hartă a tarii realizata din braduti, iar in locul de pe hartă ce corespunde orasului Sighet (socotit epicentrul represiunilor) a fost ridicat un altar-cenotaf alb. Harta este semanata cu cruci modeste. In afara ariei hartii, ansambul mai cuprinde  cateva zeci de placi de andezit pe care sunt sculptate nume ale romanilor morti in deportările din Uniunea Sovietica, ce completează pe cele ale morţilor din închisori şi lagare, inscrise pe zecile de  placi din curtea Memorialului din Sighet. In afara hartii de braduti, practic la nordul perimetrului inchis, se gasesc mai multe troite dedicate victimelor comunismului si ridicate de catre familii si asociatii.

“CIMITIRUL SARACILOR”  DE LA MARGINEA ORASULUI SIGHETU MARMATIEI:

DSC05626

 

Din ciclul de poezii “Pentru neamul meu” inserez mai jos una, scrisa de Zorica Laţcu (Maica Teodosia) – una dintre poetele ortodoxe  cu cel mai vibrant expozeu liric, marcat de adancile ei trairi mistice, dar cu siguranta si de propriile experiente carcerale.

Noi nu suntem morţi!

de Zorica Laţcu (Maica Teodosia)

Noi suntem undeva. În iarba moale,
În spicul copt, în ţarina fierbinte,
În munţii cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veşnicilei porţi
Să aducem iarăşi jertfă neîntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

Când treceţi albele drumuri prăfuite
Care strălucesc în soare, luaţi aminte,
Păşiţi încet, cu rugi în gând rostite!
Căci nu călcaţi decât pe oseminte.

În smalţul florilor când străluceşte
Cu boabe mari de rouă sau de ploi,
Sclipirea lui, de noi vă aminteşte,
De câte ori am plâns acolo noi.

Priviţi cu teamă sfânta cruce mică,
Pierdută undeva în ţintirim,
Fără de cea mai mică floricică,
Veţi înţelege-atunci că noi trăim.

Sus, sus, deasupra ţării undeva,
E cerul numai aur şi mătăsuri,
Cu nori strălucitori de catifea,
Şi-ntinderea lui nu mai poţi s-o măsuri.

Acolo-i veşnic zvon de rugăciuni
Şi zvon de aripi mari de heruvim.
Învăluiţi în dragoste trăim,
Cu capetele-ncinse de cununi.

Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,
Din noi se-nalţă flacara cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.

Şi dacă neamul plânge în nevoi,
Noi stăm de veghe sus necontenit
Şi cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

De-aceea capul sus vi-l ridicaţi,
Tu frate, soră, mamă şi părinte,
Aveţi mijlocitori pe fii şi fraţi.
Nu! Noi nu suntem morţi, luaţi aminte!

2 Comments »

Memoria insotitoare…

A 11-a editie a campaniei “Dreptul la memorie – Muzeul Comunismului din Romania”  – campanie organizata de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc in parteneriat cu Adevarul Live, a prezentat joi, 18 septembrie 2014, o intalnire-dialog cu regizorul Nicolae Mărgineanu – fiul psihologului Nicolae Mărgineanu – filosof, doctor in psihologie, specializari in Germania, Marea Britanie si bursier al unor universitati americane, care a fost intemnitat peste 16 ani in inchisorile comuniste, incepand din 1948, pentru convingerile si credinta sa. Emisiunea se poate viziona prin click pe imaginea de la finalul afisarii.

Dialogul cu regizorul Nicolae Margineanu, s-a axat pe subiectul legat de elitele Romaniei, destine exemplare dar tragice din comunism. S-a argumentat nevoia realizarii unui Muzeu al Comunismului – la Jilava, in Fortul 13. In acceptiunea regizorului Nicolae Margineanu, nu este de ajuns existenta Muzeului “Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei” din Sighetul Marmatiei – pentru ca acolo este prea izolat. Ci este necesar unul si langa Bucuresti, iar la Fortul 13 de la Jilava este foarte postrivit, mai ales fiindca acolo a fost placa turnanta din vremea temnitelor comuniste.

poarta-alba

Afis de prezentare a filmului “Poarta Alba” – regizat de Nicolae Margineanu si inspirat de cartea “Vărul Alexandru” – de Adrian Oprescu, premiera – octombrie 2014

Cu ocazia acestei emisiuni, regizorul Nicolae Margineanu a anuntat in premiera ca in luna octombrie 2014  va aparea pe piata un nou film la care a lucrat, despre Canalul Dunare-Marea Neagra. Filmul se numeste  “POARTA ALBA“, este un film artistic si prezinta povestea Lagarului de Munca Fortata de aici. Lansarea filmului va avea loc la 17 octombrie 2014, la Cinema Studio din Bucuresti.  S-a specificat ca in film va aparea si personajul Parintelui Arsenie Boca, care a ispasit aici una dintre pedepsele de detentie, cea din anii 1951-1952.

In regia lui Nicolae Margineanu, au aparut PANA ACUM urmatoarele filme documentare, artistice  sau scenarii radiofonice conexe:

1.  BINECUVANTATA FII, INCHISOARE – FILM, 2002:

Filmul, bazat pe fapte reale, ne poarta in Romania sfarsitului anilor 1940 si inceputul anilor 1950, o Romanie stalinista unde regimul la putere incepe prigoana impotriva propriului neam si propriei credinte.

Nicoleta, o tanara intelectuala romanca este arestata. Crima sa este dubla: ea face parte dintr-un partid politic de opozitie si este nepoata pe linie materna a lui Iuliu Maniu. In prima perioada a detentiei la Malmaison, eroina este interogata si torturata pana la extenuare, pana aproape de acea granita nevazuta intre viata si moarte. Regasindu-se singura in fata acestei insuportabile si interminabile suferinte, cand nimeni si nimic nu mai lasa sa se intrevada vreo speranta, Nicoleta descopera in adancurile misterioase ale firii puterea credintei.

Intalnirea cu Dumnezeu ii da eroinei libertatea interioara si curajul sa se opuna si sa reziste monstruozitatii anchetatorilor. Ea reuseste sa-si apare nu numai convingerile politice ci si pe cele religioase. Cand suferi pana la limita suportabilului “poti sa mori sau poti sa-l gasesti pe Dumnezeu”. Dar, din momentul cand Dumnezeu apare in viata celei care sufera, forta ei este fara margini…

Dupa trei luni, Nicoleta este transferata la inchisoarea din Mislea, unde devine un exemplu de rezilienta si devotare pentru detinute. De acolo, ea este transferata la canalul Dunare-Marea Neagra…

Dupa patru ani de detentie, este eliberata fara a fi niciodata judecata. Aceasta perioada grea de incercare nu a facut decat sa o transforme in figura de frunte a rezistentei si jertfei crestine romanesti si, prin extrapolare, a jertfei crestine universale.

Filmul este ecranizarea scrierii cu caracter autobiografic a scriitoarei Nicole Valéry-Grossu “Bénie sois-tu, prison”.

Regizorul Nicolae Margineanu a realizat acest film ca o “datorie morala”, deoarece tatal sau, psihologul Nicolae Margineanu, a fost inchis de comunisti 16 ani ca detinut politic.

“”Binecuvântata fii, închisoare” a fost o datorie morala, un film închinat acestor oameni care au suferit atât de mult. Ma bucur ca am reusit sa-l fac si îl consider filmul cel mai important din cariera mea” (Nicolae Margineanu, 2002).

2.  DEMASCAREA – film, 2010 –  “Fenomenul Piteşti”, una dintre cele mai crude şi inumane acţiuni represive din istoria recentă, este reconstituit pas cu pas de cei care i-au căzut pradă. Şase dintre victimele care au supravieţuit torturii şi agresiunilor verbale si îşi amintesc cu emoţie, durere, dar şi cu seninătate şi uneori umor momentele îndurate pentru a satisface plăcerea sadică a agresorilor lor.

3.  PARINTELE ARSENIE BOCA, OMUL LUI DUMNEZEU – film, 2011

4.  Parintele Arsenie Boca — Taina Iubirii – teatru radiofonic, 2011

5.  Parintele Arsenie Boca – Suisul muntelui – teatru radiofonic, 2012

6.  Parintele Arsenie Boca – Omul durerilor – teatru radiofonic, 2012

7.  PARINTELE ARSENIE BOCA IN DUH SI ADEVAR – film,  2013

nm

„Să nu ne răzbunaţi, dar să nu ne uitaţi!“ Fiul lui Nicolae Mărgineanu, despre elitele de altădată
1 Comment »