anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Schitul de la Sadinca – intru iubire fata de Parintele Arsenie Boca, Parintele David Stoica…

Nu cred ca pot spune mai mult in cuvinte, decat am spus in cele doua interventii anterioare pe blogul meu (vedeti aici si aici), despre locul in care se intampla atatea lucruri frumoase si bune – caci acolo unde exista dragoste, un model fara seaman intru credinciosie si un bun chivernisitor de suflete, nu poate decat sa se astearna binele si frumosul – si la propriu, si la figurat. Vizitez la rastimpuri Schitul de la Sadinca, si am ocazia, cu fiecare vizita, sa observ inluminarea unui loc care, cu 8-9 ani in urma, era sortit pieirii. Nu stiu cat este lucrare harica si cat lucrare omeneasca, sau poate sunt impletite in egala masura. Nu stiu nici daca Parintele Arsenie Boca vegheaza si acolo, caci unul dintre vesmintele sale pretotesti – patrafirul cel galben, se gaseste pastrat cu piosenie si adoratie in biserica de la Sadinca, la fel ca si un rand al metaniilor sale.  Nu stiu daca pastorul de suflete care este Parintele David Stoica – staretul si intemeietorul manastirii, este izvoratorul lucrarii deosebite de acolo. Insa stiu si simt ca acolo exista acel ceva care imprima locului o specificitate aparte. Adaug mai jos cateva fotografii recente de la Schitul Sadinca, inclusiv “coltisorul Parintelui Arsenie Boca” din biserica, asa cum arata acum, coltisor unde sunt asezate cele cateva lucruri ce i-au apartinut Sfantului Ardealului:

1 Comment »