anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Azi, la pomenirea de 3 ani de zile a Trecerii la Domnul a Parintelui Justin Parvu…

DSC09725

In curtea Manastirii Petru Voda – locul de veci alb al Parintelui Justin, septembrie 2015

DSC09713

Fotografie cu scrisoare semnata de Parintele Justin Parvu si o poza a sa, in chilia memoriala a Parintelui de la Manastirea de maici Paltin Petru Voda

Astazi, 11 iunie 2016, s-a facut slujba de pomenire a Preacuviosului Părinte Justin Pîrvu de la Mănăstirea Petru Vodă. Maicile de la Manstirea Paltin-Petru Voda  au alcatuit Paraclisul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă iar monahul Filotheu Balan a postat pe pagina Manastirii Petru Voda textul de mai jos, pe care il preiau aici (fara fotografii), cu vii multumiri:

Săvîrşind pomenirea Prea-cuviosului Părintele nostru Justin Pârvu, stareţul, ctitorul, mărturisitorul, mucenicul, păstorul turmei lui Hristos şi voievodul românilor, pe care i-a iubit precum a poruncit Mîntuitorul (Ioan 13:34), Mănăstirea noastră este alături, întîi de toate, de toţi ucenicii Părintelui, din întreaga lume ortodoxă, din ţară şi de peste hotare, în viaţă sau mutaţi la Domnul, toţi cei care se nevoiesc ori s-au nevoit cu bună înţelepciune întru iubirea de Dumnezeu. Gîndul inimii noastre, cîntînd “Bucură-te!” Părintelui Justin, se îndreaptă, aşa cum Părintele şi-a dorit, către toţi fraţii lui de suferinţă şi de proslăvire, toţi cei ştiuţi şi neştiuţi care au mărturisit pe Hristos în temniţele ateiste de la Gherla, Piteşti, Aiud, Baia Sprie, Canal, Periprava, Vaslui, Suceava, şi pretutindeni unde s-a rostit, cu preţul chinurilor şi chiar al vieţii, rugăciunea Tatăl nostru…, Doamne Iisuse…, sau Prea-sfîntă Născătoare de Dumnezeu…, de către mucenicii acestui neam binecuvîntat şi prigonit. Sufletele noastre sînt alături de toţi fiii duhovniceşti ai celor ce, prin mila şi spre slava lui Hristos supravieţuitori ai acelor temniţe, au zidit neamul întreg prin rugăciunile lor fierbinţi, viaţa lor exemplară, bisericile şi mănăstirile lor, cărţile şi cuvîntările lor.

La 3 ani de la mutarea la Domnul a Părintelui, la aproape un centenar de la Unirea românilor de la 1918 şi la un pas de un important Sinod inter-ortodox, rugăciunile noastre, urmînd porunca testamentară a Părintelui Justin, se îndreaptă către cel mai important subiect al momentului de răscruce la care se află Biserica şi Ţara:unitatea. Unitatea de credinţă dintre Biserica Triumfătoare (toţi Sfinţii din toate timpurile) şi Biserica Luptătoare (toţi ortodocşii din toate colţurile lumii de azi) e braţul vertical, iar unitatea de trăire, simţire şi cugetare a tuturor românilor din istorie şi de azi e braţul orizontal al Crucii purtate, propovăduite, ridicate şi proslăvite prin şi de către Părintele Justin al românilor.

Mai mult decît orice, Părintele Justin a reuşit ca nimeni altul să unească inimile tuturor celor ce cred întru dreapta-slăvire şi dreapta-vieţuire a poruncilor Domnului Hristos. Îi auzim glasul păstoresc mai limpede ca niciodată, la ceasul în care întreaga lume ortodoxă se pregăteşte de mărturisirea dreptei-credinţe (sau de cea-de-pe-urmă prigoană), îndemnînd la permanenta rugăciune a inimii, singura care poate da, în vîltoarea ispitelor de azi, discernămîntul de a şti şi a face Voia Domnului. Îl auzim amintindu-ne de cît de mult ne iubeşte Domnul şi Maica Sa, mereu îndemnîndu-ne la dragostea cerească şi desăvîrşită, pe care a gustat-o “suind din slavă în slavă”.

Îl auzim chemîndu-ne să nu ne temem decît de Dumnezeu şi să fim în Biserica Sa – căci nu există unitate decît în Duhul Sfînt, iar cel ce nu ascultă de Biserică “să vă fie vouă ca un păgîn şi ca un vameş”. Dimpreună cu cei 318 Sfinţi Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic, de praznicul cărora s-a săvîrşit, îl auzim pe Părintele despărţind Adevărul de minciună, Ortodoxia de eres, şi pe oameni socotindu-i “după faptele lor”: înşelaţii prigonitori – de fericiţii prigoniţi, exaltaţii materialismului dialectic – de următorii Sfinţilor; necruţător cu primii şi tainic desfătător pentru cei de-ai doilea. Îl vedem pe Părintele Justin lucrînd, azi mai mult decît pe cînd era în trup: iconomisind mîntuire, sporind întru popor nădejdea, credinţa şi dragostea, săvîrşind minuni peste minuni, adumbrind, vestind, vindecînd, luminînd, mustrînd, bucurînd, înviind, pe toate primindu-le în dar de la Dumnezeu, precum este scris.

Viaţa Părintelui Justin – Volumul I: 1919-1964, astăzi apărută sub egida editurii Mănăstirii Petru Vodă, este o ediţie cu totul inedită (prin faptul că include materiale pentru prima dată sub lumina tiparului, atît autobiografice ale Părintelui Justin, cît şi cele selectate din arhiva CNSAS). Importanţa acestui volum va stîrni interesul aghiografilor Noilor Mucenici şi Mărturisitori ai secolului XX, pleromei credincioşilor de toate limbile (în curînd disponibilă şi în limbile de circulaţie), ucenicilor ortodocşi români sau din alte ţări, dar şi generaţiilor viitoare ale acestui neam român şi ortodox care vor dori să vadă prin cîte chinuri a mărturisit plăcutul lui Dumnezeu Justin Pârvu credinţa sa în Evanghelia, Revelaţia şi Predania Domnului Iisus Hristos, şi prin cîte minunate întîmplări a trecut Domnul pe robul Său în aproape un veac de vieţuire. Punînd în paralel faptele şi cuvintele cuviosului cu cele ale prigonitorilor săi în cursul a aproape două decenii de temniţă şi muncă silnică primite pe nedrept de la oameni posedaţi şi răbdate cu bărbăţie de mucenic, cartea se adresează oricărui iubitor de adevăr care vrea să vadă cum “lumina străluceşte în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”.”

3 Comments »

Documentar de Craciun 2015: ‘Mărturisind pe Mărturisitorul Justin Pârvu’

Documentarul de mai jos despre Parintele Justin de la Manastirea Petru Voda, jud. Neamt, a fost realizat de DANIELA LUNGU, a fost transmis de B1 TV in ziua de Craciun 2015 si postat (si) pe canalul youtube al Revistei Atitudini de la manastirea de maici de la Petru Voda-Paltin:

2 Comments »

“Scrisoarea de dor” a Maicii Ecaterina Fermo către Părintele Justin Parvu…

Jurnalul convertirii duhovnicesti a actritei Monica Fermo, devenita Maica Ecaterina, pe care l-am citit cu sufletul la gura si cutremurata pana in strafunduri – in prima lui editie cu cativa ani in urma, a fost cartea mea de capatai in ceea ce priveste retrospectiva interioara proprie. Citirea acelei carti a fost momentul fundamental din viata mea, din care totul s-a schimbat! Recomand deci acea carte (de curand aparuta in a doua editie) cu cea mai desavarsita caldura, fiindca iata, Maica Ecaterina este exemplul viu si traitor al unei uriase convertiri in viata, care continua pe Cale… Titlul cartii:”Talita Kumi: Inviind pe drumul Damascului“.

Citesc astazi cu infiorare si bucurie “Scrisoare de dor către Părintele Justin, de la pământ la cer“, pe care Maica Ecaterina o adresa in vara lui 2014 Parintelui trecut Dincolo de un an de zile… Si dorind sa impartasesc aceasta stare cu cititorii mei, o reproduc in integralitate mai jos, multumind Maicii Ecaterina. Si v-as mai bucura cu ceva, spunandu-va ca Maica Ecaterina merge adesea la Manastirea Petru Voda si Paltin, de drag si de dor de Parintele Justin. Daca doriti, vizionati o filmare foarte recenta (decembrie 2014/ianuarie 2015), cu Maica Ecaterina, pusa la dispozitie noua de scriitorul Marius Ianus – sufletul taberei de creatie de la Petru Voda din iarna aceasta (vizionati aici).

***

Scrisoarea de dor:

DSC02136“Părintele meu drag şi sfânt…de ce este aşa de mare distanţa între Cerul sfânt şi pământ?

De ce nu pot primi ca odinioară Pacea lui Hristos, ca atunci când îmi plecam capul şi cu o glumă şi o binecuvântare sfântă îmi ridicai „lanţul cel greu al păcatelor”? Simţeam atunci, că fără vorbe prea multe ai înţeles iadul din sufletul meu şi cu puterea şi dragostea lui Hristos mă vindecai şi îmi dădeai şi arvuna –Bucurie sfântă şi putere de luptă …                                  

Acum mă lupt …dar nu cu patimi şi păcate, ci cu DORUL. Mi-e dor de spovedaniile şi discuţiile extrem de folositoare de după; mi-e dor de harul smereniei de care se umplea chilia mea după acele spovedanii. Dar mai ales a început să-mi fie frică, de fapt mai mult spaimă, căci văd aproape zilnic împlinindu-se multe din prorociile şi vorbele pline de duh pe care le spuneai neamului român …Forţa satanică a stăpânilor lumii va fi învinsă de blândeţea şi smerenia creştinilor! Da, părinte! Smerenia e cheia şi taina cu care am putea învinge duhul lumii acesteia …şi tocmai asta ne lipseşte.

O altă vorbă de duh pe care ne-ai lăsat-o ca un testament, mă zdrobeşte efectiv, punându-mi în faţă crudul adevăr din cauza căruia suferim toţi… Adevăratul creştin caută Împărăţia cerurilor înlăuntrul său şi nu se teme de nimic în lumea aceasta trecătoare.

Dar cum să nu ne temem când în lumea aceasta care s-a transformat într-un iad, aflam zilnic ştiri înspăimântătoare ca aceasta: „Un singur vecin ar putea ÎNVINGE România în cazul unui RĂZBOI. Clasamentul mondial al FORŢELOR ARMATE. Cine sunt musculoşii planetei şi unde se plasează ţara noastră”. Sau: „Ţările vecine Ucrainei se pregătesc de război civil la Kiev. Asul din mâneca Rusiei şi trei scenarii de final”.  

La astfel de ştiri bulversante, poporul român pentru care, părinte sfânt, ai sacrificat tot timpul vieţii aici pe pământ, e alarmat şi confuz, e speriat şi contrariat – şi atunci întreabă aşa-zişii cunoscători şi analişti istorici şi politici. Iată ce răspuns primim de la Mircea Cosa – unul din experţi – la întrebarea: Ce vom face noi, românii, în caz de război cu Rusia?

„Ce vom face noi? Ne temem că vor venii ruşii peste noi, dar ne mai liniştim că ne vor apăra americanii! Slavă Domnului că americanii au venit şi ne vor apăra, dar să nu uităm că ruşii sunt deja în România cu Lukoil, cu Aluminium Slatina şi cu alte multe firme ascunse în societăţi ungureşti, cipriote, austriece, etc. De aceşti ruşi cine ne apără când noi nu avem arma capitalului românesc şi nici americanii nu prea investesc la noi”?!     

Of, părinte sfânt, mi-e dor de cuvintele sfinte cu care rezolvai şi responsabilizai poporul român în astfel de situaţii… pentru că repetai mereu că: În vreme de prigoană creştinii să se adune în jurul preoţilor. Sunt convinsă că şi acum, din Împărăţia Cerurilor, ne trimiţi sfaturi şi ajutor… dar e aşa de mare prăpastia între noi şi sfinţi, încât nu numai că nu înţelegem ce ne spun prin îngerii păzitori, dar nici nu mai tresărim în suflet cu lacrimi de pocăinţă şi dorinţa de mângâiere sfântă. Suntem goi şi reci ca nişte pietre. Părinte, ajută-ne! Avem nevoie mai mult ca oricând să ne adunăm în jurul preoţilor şi vlădicilor din această ţară. Dar cum să o facem?! Tocmai acum când întreaga ortodoxie este înlănţuită de forţele ecumenismului apostat.

Cred că tot Cerul s-a clătinat în zilele de 24 şi 26 mai anul acesta când a avut loc la Ierusalim o „întâlnire istorică” între patriarhul ecumenic al Constantinopolului –Bartolomeu, şi Papa Francisc al Romei, care prin întâlnirea lor au vrut să marcheze 50 de ani de când predecesorii lor, Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Athenagoras s-au întâlnit la Ierusalim, între 4 şi 6 ianuarie 1964, ridicând ulterior anatemele, ce au stat la mijloc între cele două Biserici, de-a lungul secolelor.

Dar întâlnirea nu s-a terminat aşa, ci au reuşit performanţa satanică de a participa la o slujbă ecumenistă în Sfântul Mormânt, după care au semnat şi o declaraţie comună unde, în final, cei doi patriarhi ortodocşi (al Ierusalimului şi al Constantinopolului) împreună cu Papa au declarat, nici mai mult, nici mai puţin, că „aşteaptă cu nerăbdare ziua în care,în sfârşit se vor împărtăşi împreună din Cina euharistică”. Şi au şi întărit această idee spunând că „împărtăşirea din acelaşi Potir este dorinţa şi scopul nostru”.

Părinte sfinte, nu există durere mai mare pentru sufletele noastre ortodoxe, decât această ultimă cădere din care nimeni şi nimic nu ne va putea salva. De aceea am îndrăznit să-ţi tulbur liniştea divină cu scrisoarea mea de dor, pentru că ţin minte că atunci când un om sau un grup de oameni, sau chiar ţara întreagă erau în tulburare sau incertitudine, primeam pe loc răspuns divin şi ajutorul tău nesperat cu rezolvarea minunată a situaţiilor.

Te rugăm şi acum, părinte sfinte, coboară-ţi privirea către fiii tăi duhovniceşti care au mare nevoie măcar să înţeleagă în ce moment istoric suntem. Cum să trăim, în ce fel să ne pregătim sufleteşte ca să atragem mila lui Dumnezeu? Chiar dacă noi, generaţia asta, nu doar că nu mai facem nimic în comparaţie cu creştinii primelor secole, ba chiar Îl hulim şi Îl dispreţuim pe Dumnezeu prin păcatele noastre.

Spun Sfinţii Părinţi că pe copiii Săi Dumnezeu nu-i va părăsi. Mijloceşte, Părinte sfinte, pentru toţi care am crezut în mântuire prin rugăciunile şi binecuvântările tale. Scriam mai devreme că mi-e tare dor de pacea şi sfinţenia din chilia mea în urma spovedaniilor – parcă ar fi fost ieri!

Dar cu spaimă în suflet îmi aduc aminte de ultimele cuvinte lăsate ca testament: „mai sunt 12 luni şi vine urgia”! Cum să păstrăm liniştea şi pacea sfântă pe care ne-ai răspândit-o peste toţi care am crezut în tine şi în acelaşi timp să primim cu bucurie URGIA de care ne-ai avertizat? DA, CU BUCURIE! Pentru că aşa ai trăit anii din puşcărie, chinurile, bătăile, foamea şi mai ales înjosirea sufletească de la comuniştii hulitori de Hristos. Dar aşa ai trăit, spre uimirea noastră, ca un martir până în ultimele clipe de viaţă pământească, sfâşiat şi însângerat de boală, dar cu seninătatea şi bucuria ce a fost prezentă în vieţile tuturor sfinţilor.

Nu îndrăznim să ne ridicăm până la acest nivel de iubire totală pentru Dumnezeu, dar mila lui Dumnezeu ar fi pentru noi forţa extraordinară care ne-ar duce pe drumul Mântuirii. Ştiu că Domnul a avut nevoie de tine, părinte, de aceea te-a chemat la El. Noi nu suntem vrednici de nicio cinste sau mângâiere, nici aici pe pământ, cu atât mai puţin în Împărăţia Cerurilor, dar pedeapsa pe care o meritam noi, a preluat-o Hristos cu jertfa Sa, asumată pentru noi.

Pe EL roagă-L, Părinte, să primim iertare şi chip şi timp de pocăinţă pentru Mântuire!

Preaputernice şi slăvite, Doamne Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita noastră rugăciune pentru rugăciunile şi viaţă sfântă a Părintelui nostru Justin din Petru-Vodă.”

de Monahia Ecaterina Fermo, articol publicat în nr. 34 al revistei ATITUDINI

1 Comment »

Maicile de la Manastirea Paltin-Petru Voda au organizat recent o chilie memoriala inchinată Martirilor din temniţele comuniste

Anuntul si fotografiile din chilia deschisa in asezamantul pentru batrani din curtea Manastirii de maici de la Petru Voda au fost postate la 10 februarie 2015, pe site-ul Manastirii Paltin (vedeti aici). Imaginile de mai jos au fost realizate in luna august 2014, pe holulrile asezamantului si respectiv cu o vedere catre cladirea acestui asezamant si cu bisericuta de lemn a Manastirii.

Cinste cinului monahal pentru organizarea micului dar importantului memorial dedicat celor care si-au iubit neamul si tara, la Manastirea Paltin!

DSC06792

 

LA USA GREA

(din volumul de poezii “Anotimpul umbrelor”)

de Radu Gyr (mormantul: in cimitirul Manastirii de calugari Petru Voda)

Flamanda foarte, gloata noastra suie

si suntem multi si vorba ni-i semeata,

la usa grea cu lacate de gheata,

in frigul cu mireasma amaruie.

*

Si degeram si bajbaim prin ceata

si toti chemam si nimeni nu descuie

si-avem in palme urme reci de cuie

si lacrimi mari ne stralucesc pe fata.

*

Si-i tare ger si tot mai ger se face,

si tot mai aspra foamea ne incinge,

la usa grea cu lacate posace.

*

Strigam si vocea-n turturi ni se stinge:

un sloi grozav la usa tainei zace.

Si suntem multi. Si fara chei. Si ninge.

1 Comment »

La umbra Parintelui Justin Parvu, povesti despre induhovnicirea elitei medicale a Romaniei de azi…

Rememorez un impresionant interviu din februarie 2014 cu chirurgul oncolog clujean Dr. Dan Eniu, cel care l-a operat si tratat cu neasemuita dragoste si dedicare, in ultima parte a vietii, pe Parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda. Il rememorez nu atat ca sa imi amintesc povestea luptei si suferintei din urma a marelui duhovnic – ostean al lui Hristos si al tarii sale – cel care a fost si ramane Parintele Justin, cat fiindca parcurgand acel intreviu am avut revelatia intelegerii felului cum a operat si opereaza harul Parintelui Justin asupra tuturor celor ce i-au trecut pragul, si iata, indeosebi asupra unor minti luminate ale elitei medicale romanesti – asa cum este si medicul Dan Eniu (cititi neaparat Mărturia dr. Eniu despre binecuvântarea de a-l trata pe Sfântul Părinte Justin, publicata la scurt timp dupa trecerea Dincolo a marelui duhovnic nemtean).

(Se intampla sa cunosc un caz foarte grav, invaziv si recidivant de cancer, tratat de cativa ani de Dr. Dan Eniu, si dau marturie aici despre profesionalismul, inalta tinuta morala, dedicarea uriasa si dragostea de oameni a Dr. Dan Eniu).

Rememorarea aceasta a legaturii dintre un medic de elita si modelul reprezentat de Parintele duhovnic Justin Parvu este direct legata de vizionarea astazi a unei filmari si mai socante, care arata in ce fel a lucrat mereu harul Domnului prin Parintele Justin Parvu asupra oamenilor… Despre tanarul medic neurochirurg de origine romana recent revenit in tara din SUA, Dr. Stefan Mindea, foarte putini au auzit deocamdata. Aceasta fiindca a revenit in tara unde s-a nascut – Romania, abia in 2013, dupa ce mai bine de 30 de ani a trait si profesat in California. Si nu oriunde, ci la Universitatea Stanford, fiind unul dintre cei mai inalt clasati profesionisti neurochirurgi ai SUA. Povestea revenirii lui in tara este total legata de influenta Parintelui Justin Parvu asupra sa. Va invit sa vizionati pe rand doua filme fata in fata, despre unul si acelasi om: neurochirurg de performanta si respectiv tanar diacon-teolog ce-si petrece parte din timpul dintre operatii la Manastirea Petru Voda si Paltin, la umbra Parintelui Justin Parvu.

Cel de al doilea film a fost realizat de scriitorul Marius Ianus care a coagulat si organizat la sfarsitul lui 2014-inceputul lui 2015 o tabara de creatie literara care s-a desfasurat la Manastirea Paltin-Petru Voda. Filmarea intalnirii si dialogului participantilor la tabara cu, de asta data- diaconul Stefan Mindea, in chilia Parintelui Justin o preiau mai jos cu mare emotie si nadejde de pe blogul lui Marius Ianus (caruia ii multumesc pentru uriasa surpriza din inregistare – experienta minunilor duhovnicesti  de acolo).  Acolo, la Manastirea de vale a maicilor, prin grija si a Maicii Justina stareta (la randul ei medic – si care apare in partea a doua a filmarii) , aratarea puterii Domnului prin oameni este continua. Priviti si ascultati povestile adevarate ale iubirii care poate (re)zidi Romania, povestile de la umbra Parintelui Justin…

1. Medicul neurochirurg Stefan Mindea revenit in Romania in 2013, profeseaza din 2014 aici:

2. Acelasi neurochirurg Stefan Mindea, hirotonit diacon in septembrie 2014 (la 38 de ani), intr-o dezvaluire a deciziei de a se intoarce in tara dupa mai mult de 30 de ani de viata americana, la staruinta Parintelui sau duhovnic Justin Parvu: despre valorile vietii, despre SUA, Romania si multe altele – in chilia Parintelui Justin de la Manastirea Paltin Petru Voda, in preajma Anului Nou 2014/2015:

2 Comments »

Contributorii la noua infatisare a locului de veci al Parintelui Justin Parvu

In luna august 2014 am revizitat Manastirea de la Petru Voda, unde isi are mormantul Parintele Justin Parvu. Inca cu cateva luni bune in urma observasem ca locul de veci isi schimbase infatisarea. In primele luni dupa trecerea dincolo a Parintelui Justin, locul sau de veci era descoperit – simplu si cu o cruce de lemn, dar din toamna lui 2013 s-a simtit nevoia unui acoperamant pentru florile ce erau mereu multe si proaspete pe locul de veci, motiv pentru care s-a ridicat un schelet metalic cu prelata – care arata in octombrie 2013, ca aici.

In primavara lui 2014, un nou acoperamant alb si o noua piatra funerara, dintr-un material special,  si-au facut aparitia la locul mormantului, iar in august 2014, locasul finalizat, arata  ca mai jos. Cu aceasta ocazie am descoperit un lucru interesant si foarte putin cunoscut:  pe o placuta asezata cu modestie intr-un coltisor al acoperamantului cel nou sunt indicati contributorii: medicul Dan L. Dusleag din Indiana, SUA, si Asociatia “Suprema Recunostinta” din Deva.

dusleag

Astfel am aflat ca Dr. Dan L. Dusleag, medic pediatru in varsta de 48 de ani, care locuieste la Bloomington, Indiana, SUA, este nepotul  medicului roman Stanciu Stroia, originar din Fagaras (fost asistent universitar al profesorului Iuliu Hatieganu), care a fost intemnitat intre anii 1951-1957 la Aiud (Jilava, Sibiu si Fagaras). In 2006 Dr. Dan L. Dusleag a contribuit la aducerea la lumina prin publicare, a memoriilor bunicului sau,  sub titlul “My Second University: Memories From Romanian Communist Prisons“. Site-ul dedicat cartii este: http://DDusleag.Home.Insightbb.com

In prezentarea lucrarii memorialistice, autorii (bunic si nepot) noteaza: “My Second University adds to the body of evidence against the Red Holocaust. It is a documentary written in memory of all of the forgotten victims of Romania’s Communist prisons, who never had the chance to tell their stories. . .”

Citind acestea, mi-am amintit de toti cei care, din cele mai indepartate colturi ale lumii, au venit de-a lungul anilor sa il cunoasca, sa ceara sfat si mangaiere de la Parintele Justin Parvu. Unii dintre ei, nu au uitat sa revina…

Leave a comment »

O duminica la Manastirea Petru Voda – popas fotografic (I)

DSC06773Duminica ce tocmai a trecut, la 24 august 2014,  duminica la care se citeste Evanghleia cu pilda  datornicului nemislostiv, am ajuns si eu, catre sfarsitul slujbei, la manastirea ctitorita de marele nostru duhovnic, Parintele Justin Parvu de la Petru Voda. Nu mai fusesem acolo de luni bune, si dorul de Parintele Justin, de Parintele Gheorghe Calciu si de toata pleiada de frati intru Domnul ce odihnesc acolo si sfintesc cu duhul lor curat si mucenicesc acel loc, a izbandit peste cele vremelnice ale zilelelor noastre. Am ajuns la manastirea de calugari tocmai la vremea predicii. Lume multa, si in curte, si in biserica. Masini din judetele Neamt, Suceava, Iasi, Galati – formau majoritatea, dar si din altele, nelimitrofe – multime de masini… De la Dacii vechi si masini mai modeste si pana la (doar catvea) masini mai luxoase…  In pridvorul bisericii, cativa calugari faceau  slujba de pomenire, in vremea cat predica era catre final in biserica. Cuvanta in fata altarului Parintele staret Hariton Negrea (doua fotografii din biserica, in timpul predicii Parintelui staret, mai jos). Lumea din fata asculta, dar spre iesire, usor freamat de pelerini, intrand si iesind.

DSC06720 DSC06718

Nu m-am mai nimerit la Petru Voda duminica, cel putin nu de cand Parintele Justin nu mai este printre noi. M-am bucurat deci mult sa constat ca puhoilul de lume nu e cu nimic mai restrans decat cand traia acolo Marele Parinte. Oameni sarmani cu copii, aceasta era masa majoritara prezenta acolo, caci dupa predica, cand in cele doua locuri in care se serveste masa pentru pelerini s-au deschis portile, multimile au navalit, cu siguranta tare flamande. Facusera cozi la cele doua intrari in salile de mese inca devreme – din teama probabil, ca nu vor apuca sa manance ceva… Putin mai tarziu, trecand prin dreptul usilor deschise ale salilor de mese  am citit pe chipul multor meseni, strabatura de un fior interior, cat de mare bucurie reprezenta acea masa calda pentru multi din cei aflati inauntru. Desigur, nu au incaput toti la masa, insa cu siguranta calugarii au pregatit cat de mult au putut, stiind probabil cata lume vine acolo duminica. Este la Petru Voda, la manastirea de calugari, o atmosfera speciala, complicat de descris in vorbe,  poate tocmai fiindca  acolo mereu usa a fost deschisa tuturor, in egala masura, fara nici un fel de criteriu de selectare, si in acest spirit a lucrat Parintele Justin acolo, cu o dragoste cu adevarat fara limite. Acest spirit constat ca dainuieste si azi, si nu pot sa nu ma bucur stiind ca cel pe care Parintele Justin l-a ales si numit staret in locul sau, pe patul suferintei catre sfaristul zilelor sale Aici, este atat de vrednic, iubitor si respecta intocmai regulile predecesorului sau. Mai jos, cateva poze cu atmosfera de la Manastire, surprinse catre sfarsitul predicii si dupa terminarea slujbei, in biserica si in curte. Va urma.

 

DSC06715

DSC06732

2 Comments »

Poezia lui Radu Gyr, tradusa in SUA de Principesa Ileana a Romaniei, in 1956

Ileana91

Principesa Ileana, prelegere in SUA, la Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, 1956 (courtesy of Tom Kinter)

Principesa Ileana a Romaniei a sustinut in SUA, in anii ’50, dupa ce a trebuit sa paraseasca fortat tara, o serie de conferinte despre Romania si romanism, despre opresiunea comunista care se instalase aici. La noi se cunoaste foarte putin despre aceasta activitate a fiicei Reginei Maria si Regelui Ferdinand, sora cu Regele Carol al II-lea si matusa a Regelui Mihai a Romaniei. O parte insemnata din prelegerile sale a ramas consemnata in volumele unor conferinte si manifestari americane, dar, din cunostintele mele, nu au fost traduse si nu au aparut la noi.

Am identificat, intr-o prelegere a Principesei Ileana sustinuta la Universitatea din Pittsburg, Pennsylvania, SUA, din 1956, o poezie a lui RADU GYR (principesa nu ii mentioneaza insa numele), tradusa de ea insasi in engleza, si recitata la finalul prelegerii cu titlul “Outline of Romanian Literature“. Inainte de recitarea acelei poezii in engleza (pe care o inserez mai jos in traducerea principesei, dar apoi si originala in romana), Principesa Ileana explica: <<Jesus in the Night” was written by a man who in his agony had a vision, the authenticity of which we dare not doubt. He realizes that his pain was shared once by Another and he knows that he is part of the body of Christ, and the community of saints. Through pain they have become for him, reality. This man does not cling to the faith, but is one with it. Thus, transcending all time, here speaks the soul of a country that for hundreds of years has suffered and yet has resisted, because it has understood the meaning of pain.>>

Traducerea in engleza a poeziei lui Radu Gyr, de Principesa Ileana a Romaniei:

JESUS IN THE NIGHT

This night Jesus entered my cell.
O how sad, how tall was Christ!
The moon entered after him in my cell
And made him still taller and sadder.

He sat by me on my mat;
“Put your hands upon my wounds.”
On his ankles there were marks of sores and rust,
As if he had worn chains once….

His hands were like lilies upon a grave,
His eyes as deep as forests;
The moon whitened his garments,
Silvering in his hands old scars.

Sighing he stretched his weary bones
Upon my verminous mat;
In his sleep he shone, but the heavy bars
Lengthened upon his whiteness as rods.

I rose from beneath my gray blanket.
“Lord, from whence come you?
Out of which eternity?”
Jesus put his finger to his lip
And signed me to be still.

My cell seemed like a mountain’s peak;
The roaches and rats swarmed around;
I felt my head fall heavy upon my hand
And I slept, a thousand years….

When I awoke from my heavy trance
The straw smelt like roses;
I was in my cell and there was moonlight
But Jesus was nowhere.

“Where are you, Lord?” I cried between the bars
Across the moon came drifts of mist
I clasped my hands, and found upon my palms
The mark of his nails.

***

Poezia originala, in romana, a lui RADU GYR:

IISUS IN CELULA

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a facut semn ca sa tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina:
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
Parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
Lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea Capatana
Si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
Si-am adormit o mie de ani…

Cand m-am desteptat din afunda genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna, 
Numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
Cu sulita lor m-au strapuns…

–  Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
Am gasit urmele cuielor Lui.

DSC02121

Mormantul poetului RADU GYR (impreuna cu al sotiei sale, Flora) – din cimitirul Manastirii de la Petru Voda (jud. Neamt) pastorita de Parintele Justin Parvu

Nota: Radu Gyr a fost poet, eseist, dramaturg si jurnalist, a fost membru al Garzii de Fier si comandant local al acesteia, a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare imediat ce Garda de Fier a cazut in dizgratia maresalului Ion Antonescu; incarcerat fiind, a fost trimis sa lupte pe Frontul de Est – ca pedeapsa, apoi in 1958 a fost condamnat la moarte de regimul comunist datorita poeziei sale cu mesaj revolutionar, “Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane!”; in final, in 1963 a fost eliberat din inchisoare  iar in 1975 a trecut la Domnul; nu a fost nici pana astazi complet reabilitat ca scriitor, iar locul sau de veci este gazduit in cimitirul dela Manastirea Petru Voda, unde Parintele Justin Parvu a adus, alaturi de Parintele Gheorghe Calciu, mai multe personalitati nationaliste ale Romaniei, spre odihna vesnica. In biserica Manastirii Petru Voda, Parintele Justin a pastrat ca moaste, o particica din osemintele poetului Radu Gyr (foto dedesubt). Principesa Ileana, intr-un fel sau altul, a avut cunostinta si legatura cu cei intemnitati, si atat cat a putut, a facut cunoscute aceste lucruri, peste hotare. Dovada elocventa ramane faptul ca  a ridicat doua monumente modeste, in curtea Manastirii sale “Schimbarea la Fata” din Ellwood City (Pennsylvania, SUA): o troita de lemn si o cruce de piatra ce poarta o inscriptie lamuritoare (vedeti despre acestea, aici). Inscriptia suna astfel :”This cross is dedicated to the memory of all Christians who died in prisons and concentration camps.” Tot pe terenul manastirii din Ellwood City pastorita de Principesa Ileana (devenita Maica Alexandra) se gaseste o cruce similara simbolului legionar! Interesant este faptul ca in testamentul sau, Principesa Ileana -Maica Alexandra, a cerut in mod expres ca mormantul sau se fie asezat la baza monumentului crestinilor care au murit in inchisori sau in lagare de concentrare!

DSC02112

Moaste pastrate in biserica Manastirii de la Petru Voda, aduse si pastrate acolo sub indrumarea Parintelui Justin Parvu. In centrul imaginii, o ramasita pamanteasca a marturisitorului Radu Gyr.

Leave a comment »

Eroine – sotii de eroi… doamna preoteasa Adriana Calciu, sotia Parintelui Gheorghe Calciu

Preiau de pe blogul scriitorului Razvan Codrescu vestea de azi a trecerii Dincolo a sotiei Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, preoteasa Adriana. In mod oficial, vestea a aparut anuntata pe site-ul Manastirii Petru Voda inca de ieri, 29 aprilie 2014, ziua savarsirii din aceasta viata a doamnei Calciu (vedeti aici).

Aflasem nu demult ca inca traia, bolnava de Alzheimer, ingrijita fiind cu dragoste si cinstire – la azilul de batrane de la Manastirea de maici Paltin-Petru Voda, sotia Parintelui Gheorghe Calciu. Parintele Justin Parvu, la rugamintea Parintelui Calciu, incuviintase cu drag gazduirea sa acolo, dupa ce sotul sau si-a gasit locul de veci in cimitirul manastirii de calugari de la Petru Voda (fiul acestora fiind in SUA si nedorind intoarcerea in Romania). Am avut chiar o intentie de a incerca sa o cunosc pe preoteasa Adriana, sa imi fie ingaduita o scurta intalnire. Insa am aflat ca doamna Calciu se gasea deja de anul trecut, intr-o stare avansata a bolii, motiv pentru care vizita mea devenea imposibila. Recunosc ca, dupa ce am citit despre viata Parintelui Calciu, as fi voit sa vad macar pentru cateva clipe, modelul exemplar al sotiei crestine, al femeii romance care a impartit Iadul cu sotul sau, care i-a impartasit soarta fara cartire, iubindu-l si urmandu-l, asteptandu-l si rugandu-se odata cu el, in numerosii ani de chin si groaza. Despre Parintele Gheorghe Calciu s-au scris si s-au spus deja multe, desi, raportat la necesitate, extrem de putine, inca – si inca si mai infime, raportat la statura sa spirituala si morala!  Insa despre sotiile martirilor credintei stramosesti care au indurat atrocitatile fara seaman ale regimului si ale detentiei bolsevice/comuniste, s-a spus si s-a scris nedrept de putin! Poate ca din timp in timp, a venit si vremea unor astfel de marturii. Cu siguranta, nu sunt doar necesare, ci izbavitoare pentru noi, cei de azi… Suntem in asteptarea lor…

Preoteasa Adriana Calciu a trecut la Domnul la doar cateva zile de la ziua onomastica din acest an, 2014, a sotului sau, Parintele Gheorghe, zi in care obstea de la Petru Voda, impreuna cu Parintele Staret Hariton Negrea, au savarsit  “prăznuirea Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe si pomenirea Sfinţilor din închisori şi a Părintelui Gheorghe Calciu, care au dat mărturia cea mai bună pentru Învierea lui Hristos, acum doar cîteva zeci de ani” (vedeti aici). Si-a urmat sotul Dincolo dupa 8 ani de zile. Domnul sa ii ierte si sa ii aiba in grija Sa, in Ceruri! 

DSC02120

Mormantul Parintelui Gheorghe Calciu, unde va fi ingropata si sotia sa, Adriana (cimitirul Manastirii Petru Voda, jud. Neamt)

DSC02149

Bisericuta de lemn de la manastirea Paltin-Petru Voda si azilul pentru batrane din spatele bisericii unde si-a trait ultimii ani de viata, aproape de locul de veci al sotului sau, preoteasa Adriana Gheorghe Calciu

3 Comments »

Marturia medicului Dan Eniu despre binecuvântarea de a-l trata pe Sfântul Părinte Justin Parvu

Alaltaieri, 9 februarie 2013, pe site-ul Revistei Atitudini – a Manastirii Petru Voda din jud. Neamt, unde a vietuit Parintele Justin Parvu, a aparut exceptionala marturie  pe care medicul chirurg-oncolog clujean Dr. Dan Eniu, cel care l-a ingrijit si operat pe Parintele Justin in toata perioada de la internarea sa cu diagnosticul de cancer la stomac (21 aprilie 2013) si pana la trecerea sa in Imparatia Dreptilor (16 iunie 2013) a adus-o.  “Mărturia dr. Eniu despre binecuvântarea de a-l trata pe Sfântul Părinte Justin” este radiografia exacta a unei misiuni cu totul speciale, in care puterea omului si puterea lui Dumnezeu interfera, si in care dragostea isi arata intru totul forta. Ieri, 10 februarie 2014, Parintele Justin ar fi implinit pe Pamant 95 de ani. Domnul sa-l odihneasca in pace in Imparatia Sa!

DSC02109

Mormantul Parintelui Justin Parvu din aripa bisericutei sale dragi de la Manastirea Petru Voda

Leave a comment »