anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Azi, la pomenirea de 3 ani de zile a Trecerii la Domnul a Parintelui Justin Parvu…

DSC09725

In curtea Manastirii Petru Voda – locul de veci alb al Parintelui Justin, septembrie 2015

DSC09713

Fotografie cu scrisoare semnata de Parintele Justin Parvu si o poza a sa, in chilia memoriala a Parintelui de la Manastirea de maici Paltin Petru Voda

Astazi, 11 iunie 2016, s-a facut slujba de pomenire a Preacuviosului Părinte Justin Pîrvu de la Mănăstirea Petru Vodă. Maicile de la Manstirea Paltin-Petru Voda  au alcatuit Paraclisul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă iar monahul Filotheu Balan a postat pe pagina Manastirii Petru Voda textul de mai jos, pe care il preiau aici (fara fotografii), cu vii multumiri:

Săvîrşind pomenirea Prea-cuviosului Părintele nostru Justin Pârvu, stareţul, ctitorul, mărturisitorul, mucenicul, păstorul turmei lui Hristos şi voievodul românilor, pe care i-a iubit precum a poruncit Mîntuitorul (Ioan 13:34), Mănăstirea noastră este alături, întîi de toate, de toţi ucenicii Părintelui, din întreaga lume ortodoxă, din ţară şi de peste hotare, în viaţă sau mutaţi la Domnul, toţi cei care se nevoiesc ori s-au nevoit cu bună înţelepciune întru iubirea de Dumnezeu. Gîndul inimii noastre, cîntînd “Bucură-te!” Părintelui Justin, se îndreaptă, aşa cum Părintele şi-a dorit, către toţi fraţii lui de suferinţă şi de proslăvire, toţi cei ştiuţi şi neştiuţi care au mărturisit pe Hristos în temniţele ateiste de la Gherla, Piteşti, Aiud, Baia Sprie, Canal, Periprava, Vaslui, Suceava, şi pretutindeni unde s-a rostit, cu preţul chinurilor şi chiar al vieţii, rugăciunea Tatăl nostru…, Doamne Iisuse…, sau Prea-sfîntă Născătoare de Dumnezeu…, de către mucenicii acestui neam binecuvîntat şi prigonit. Sufletele noastre sînt alături de toţi fiii duhovniceşti ai celor ce, prin mila şi spre slava lui Hristos supravieţuitori ai acelor temniţe, au zidit neamul întreg prin rugăciunile lor fierbinţi, viaţa lor exemplară, bisericile şi mănăstirile lor, cărţile şi cuvîntările lor.

La 3 ani de la mutarea la Domnul a Părintelui, la aproape un centenar de la Unirea românilor de la 1918 şi la un pas de un important Sinod inter-ortodox, rugăciunile noastre, urmînd porunca testamentară a Părintelui Justin, se îndreaptă către cel mai important subiect al momentului de răscruce la care se află Biserica şi Ţara:unitatea. Unitatea de credinţă dintre Biserica Triumfătoare (toţi Sfinţii din toate timpurile) şi Biserica Luptătoare (toţi ortodocşii din toate colţurile lumii de azi) e braţul vertical, iar unitatea de trăire, simţire şi cugetare a tuturor românilor din istorie şi de azi e braţul orizontal al Crucii purtate, propovăduite, ridicate şi proslăvite prin şi de către Părintele Justin al românilor.

Mai mult decît orice, Părintele Justin a reuşit ca nimeni altul să unească inimile tuturor celor ce cred întru dreapta-slăvire şi dreapta-vieţuire a poruncilor Domnului Hristos. Îi auzim glasul păstoresc mai limpede ca niciodată, la ceasul în care întreaga lume ortodoxă se pregăteşte de mărturisirea dreptei-credinţe (sau de cea-de-pe-urmă prigoană), îndemnînd la permanenta rugăciune a inimii, singura care poate da, în vîltoarea ispitelor de azi, discernămîntul de a şti şi a face Voia Domnului. Îl auzim amintindu-ne de cît de mult ne iubeşte Domnul şi Maica Sa, mereu îndemnîndu-ne la dragostea cerească şi desăvîrşită, pe care a gustat-o “suind din slavă în slavă”.

Îl auzim chemîndu-ne să nu ne temem decît de Dumnezeu şi să fim în Biserica Sa – căci nu există unitate decît în Duhul Sfînt, iar cel ce nu ascultă de Biserică “să vă fie vouă ca un păgîn şi ca un vameş”. Dimpreună cu cei 318 Sfinţi Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic, de praznicul cărora s-a săvîrşit, îl auzim pe Părintele despărţind Adevărul de minciună, Ortodoxia de eres, şi pe oameni socotindu-i “după faptele lor”: înşelaţii prigonitori – de fericiţii prigoniţi, exaltaţii materialismului dialectic – de următorii Sfinţilor; necruţător cu primii şi tainic desfătător pentru cei de-ai doilea. Îl vedem pe Părintele Justin lucrînd, azi mai mult decît pe cînd era în trup: iconomisind mîntuire, sporind întru popor nădejdea, credinţa şi dragostea, săvîrşind minuni peste minuni, adumbrind, vestind, vindecînd, luminînd, mustrînd, bucurînd, înviind, pe toate primindu-le în dar de la Dumnezeu, precum este scris.

Viaţa Părintelui Justin – Volumul I: 1919-1964, astăzi apărută sub egida editurii Mănăstirii Petru Vodă, este o ediţie cu totul inedită (prin faptul că include materiale pentru prima dată sub lumina tiparului, atît autobiografice ale Părintelui Justin, cît şi cele selectate din arhiva CNSAS). Importanţa acestui volum va stîrni interesul aghiografilor Noilor Mucenici şi Mărturisitori ai secolului XX, pleromei credincioşilor de toate limbile (în curînd disponibilă şi în limbile de circulaţie), ucenicilor ortodocşi români sau din alte ţări, dar şi generaţiilor viitoare ale acestui neam român şi ortodox care vor dori să vadă prin cîte chinuri a mărturisit plăcutul lui Dumnezeu Justin Pârvu credinţa sa în Evanghelia, Revelaţia şi Predania Domnului Iisus Hristos, şi prin cîte minunate întîmplări a trecut Domnul pe robul Său în aproape un veac de vieţuire. Punînd în paralel faptele şi cuvintele cuviosului cu cele ale prigonitorilor săi în cursul a aproape două decenii de temniţă şi muncă silnică primite pe nedrept de la oameni posedaţi şi răbdate cu bărbăţie de mucenic, cartea se adresează oricărui iubitor de adevăr care vrea să vadă cum “lumina străluceşte în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”.”

3 Comments »

Startul serialului B1TV, “Duhovnicii 2.0” – realizatoare Daniela Lungu

Dupa filmul documentar realizat si prezentat de  Craciunul 2015,  ‘Mărturisind pe Mărturisitorul Justin Pârvu’, scenarista si regizoarea Daniela Lungu, s-a reintors la Manastirile surori de la Petru Voda, pentru a continua “povestea” si a-si duce mai departe gandul interior. A avut acolo ca interlocutor de asta data pe Pr. Mihai Andrei Aldea, duhovnicul Manasirii de maici Paltin_Petru Voda, una dintre vocile ortodoxiei de mare forta, mare luciditate si mare curaj din zilele noastre.  Filmul este nu doar de suflet, ci si de minte! Multumim, Daniela Lungu!

Serialul “Duhovnicii 2.0.” este gazduit de postul B1TV si a inaugurat ciclul in sambata de dinainatea Pastilor, prezentand primul episod – Pr. dr. Mihai Andrei Aldea, sambata,  30 aprilie , de la ora 21.00.

Leave a comment »

Maici de copii, la Manastirea Paltin-Petru Voda: Maica Mariami si copiii de la caminul de acolo

M Mariami 2

Parintele Justin Parvu si Maica Mariami, Manastirea Petru Voda, 2009

O figura care m-a captivat si m-a urmarit de cand am vazut-o prima oara la Manastirea de maici de la Petru Voda, in 2009, a fost figura Maicii Mariami. Pe chipul ei este multa lumina, si deseori, un zambet inconfundabil, care tot catre lumina inalta interlocutorul. Pe Maica Mariami nu pot spune ca o cunosc, caci am intalnit-o scurt si doar in cateva randuri. Dar in adancul meu am mereu impresia ca e acolo dintotdeauna… In viata de zi cu zi este mereu ocupata, activa, cu responsabilitati din ce in ce mai mari.

Prima oara cand am vazut-o, m-a intampinat in usa casei (caminului) de copii de la manastirea de maici de la Petru Voda – era in octombrie 2009, cand am pasit eu pentru prima oara acolo, ducand cateva daruri si multa curiozitate personala… Era prima oara cand vedeam cu ochii mei ceea ce citisem undeva – ca in incinta unei manastiri functioneaza un asezamant pentru copii, sustinut din fondurile manastiresti si prin devotamentul vietuitoarelor.

S-a intamplat sa aiba uneori vreme pentru un scurt dialog, cand se intampla sa trec pe acolo, iar intr-un rand, cred ca era in 2013, intreband-o daca l-a cunoscut pe Parintele Gheorghe Calciu, mi-a povestit, cu o evlavie adanca, cum l-a cunoscut dumneaei acolo la ei in ograda si ce impact a avut intalnirea cu Sfintia Sa. Traind sub directa ascultare a Parintelui Justin Parvu, si avand deja o suficienta experienta monastica, povestea de Parintele Calciu in asa fel, incat mie imi curgeau lacrimile… Era o trecere a vibratiei de care era incarcata maica, povestind, catre sufletul meu.

Nu stiu ca Maica Mariami sa fi fost intervievata in mod special si nici nu stiu daca in general gaseste ragaz pentru asta (caci la Manastirea Paltin Petru Voda harnicia este intre cele mai insemnate si dragi ascultari). In cartea profesoarei Gratia Lungu Constantineanu – “Parintele Justin Parvu – Ctitor si parinte duhovnicesc“, Ed. Haritina, Iasi, 2009, am gasit totusi publicat un dialog cu Maica Mariami.

maica mariami

Maica Mariami – responsabila casei de copii, asezata intre Parintele Justin Parvu si unul dintre primii sai ucenici, Parintele Ioan Sismanian. In stanga Parintelui Justin este stareta Manastirii Paltin Petru Voda, Maica Justina (imagine de coperta a unui numar din revista ATITUDINI a Fundatiei Parintele Justin Parvu)

M Mariami 3

De acolo am aflat cate ceva din biografia dumisale dar si despre istoria caminului de copii. Dialogul din carte incepe astfel: “In 2000 aici nu era scoala. Aici era doar vechiul azil de batrani (n.m. in septembrie 2000 s-a stabilit la Petru Voda, venind de la Manastirea Agapia, Maica Mariami). Cand am venit stiu ca eram la o bolnava paralizata cu totul. Imi amintesc ca am facut ascultare mult timp la ea. Dupa aceea, in anul urmator, in 2001, cand nu se terminase cladirea aceasta (n.m. este vorba de actuala cladire a caminului de copii de la Manastirea Paltin), si era numai schele – stateam impreuna cu maicile, cu maica Paraschiva, eram in casa noastra si vedeam ca varuie si se lucreaza  – am intrat si am urcat scarile si am simtit ca aici voi face ascultare. Constructia nu promitea nimic. Se stia ca nu va fi scoala cu profesori, ci un orfelinat, un camin pentru copii saraci. Am urcat scarile, dar nu stiu ce fel de scari am urcat, ca atunci cand am urcat mi s-a parut ca scarile sunt foarte late. Scarile pe care am urcat noi.  Apoi cand am urcat pe 15 septembrie erau inguste si ma gandeam: Unde sunt scarile acelea late pe care am urcat? De multe ori ma gandesc: pe ce scari am urcat atunci? Am avut impresia de largime foarte mare, si cum urcam scarile am avut presimtirea ca voi face ascultare aici. Am si acum biletul pe care ni l-a dat Parintele Justin, in care a desemnat echipa. Dintre maicile numite de Parintele pe biletul acela am mai ramas doar eu cu maica Paraschiva, care facem ascultare aici. Au mai fost maici cu care am inceput si care sunt in obste, dar s-au retras pe diverse motive, ca deh, viata monahala nu se intersecteaza in multe puncte cu lumea copiilor. Si eu in prima luna am avut impresia ca-mi sar din minti. Dupa aceea ceva s-a intamplat, ca nu ma mai deranjau copiii. M-am dus la Parintele si i-am spus: ‘Parinte, cred ca am sa inebunesc.’ ‘Nu, n-ai sa inebunesti!’ Si intr-adevar, nu am inebunit.

Caminul de copii al Manastirii Paltin Petru Voda are astazi o pagina electronica pe site-ul manastirii – unde se gasesc informatiile necesare. Caminul, cu numele oficial “Centrul social pentru copii ‘Acoperământul Maicii Domnului’ ”  este parte a Fundatiei Justin Parvu (alaturi de “Caminul de batrane Sf. Spiridon”).

Filmul-reportaj de mai jos, care include si interventiile Maicii Mariami, a fost realizat la inceputul anului 2010 de TVR2 (si redat in cadrul emisiunii “Dincolo de harta”), distribuit de APOLOGETICUM si prezinta situatia de acum 5 ani a casei de copii. Situatia actualizata in 2015 se gaseste aici.

Filmul se numeste “Locul unde renaste speranta – Copiii de la manastirea Petru Voda“:

<p><a href=”https://vimeo.com/11339850″>Locul unde renaste speranta – Copiii de la manastirea Petru Voda</a> from <a href=”https://vimeo.com/user1880294″>Apologeticum</a&gt; on <a href=”https://vimeo.com”>Vimeo</a&gt;.</p>

1 Comment »

O duminica la Manastirea Petru Voda – popas fotografic (IV): chilia memoriala a Parintelui Justin Parvu de la manastirea maicilor

 

DSC06814 DSC06818

Parintele Justin Parvu, rugator pentru neam si tara cum atat de putini a avut Romania ultimilor ani, are acum, dupa trecerea sa la Domnul (petrecuta la 16 iunie 2013), amenajate doua mici spatii memoriale in incintele manastiresti de la Petru Voda (jud. Neamt) unde a vietuit si coagulat suflete si credinta: chilia de la manastirea de calugari (vedeti aici) si chilia memoriala de la azilul de batrane al manastirii de maici (la Manastirea numita Paltin).

Am avut sansa sa ma inchin de curand si sa mangai cu privirea micile spatii si lucrusoare ce au apartinut Parintelui in chiliile sale. La Paltin am primit acordul de a fotografia atat de mult cat am simtit sa o fac, de jos de la intrarea in caminul-azil si pana la etajul al doilea, pe holul cu chilia, inauntrul celor doua camere-chilie si spre terasa unde obisnuia sa iasa. Urcam treptele caminului-azil intr-un spatiu social aparte, care imi parea ca radiaza lumina si o pace greu de exprimat in cuvinte. Reproduceri de icoane pe peretii holurilor, iar intr-una din DSC06869camarute o macheta a Monumentului-Memorial de la Aiud inchinat legionarilor care au pierit pentru crezul lor national si ortodox in inchisoarea de acolo. Intrand pe holul cu chilia Parintelui,  mai multe fotografii din viata si patimirile Parintelui Justin (vedeti mai jos), mi-au amintit de felul in care  Muzeul “Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei” din Sighetu Marmatiei prezinta destinul unei generatii si al unui popor. Ingemanarea aceasta de implicare sociala istorica si credinta ortodoxa este ceva ce dainuieste, cred, numai in spiritul de la Manastirile surori de la Petru Voda. Este o amprenta a locurilor acestora, care a ramas si va ramane, datorita Parintelui Justin!

In chilia Parintelui m-a cuprins o pace adanca, o serenitate… O vreme nu a fost nimeni, apoi incet, in liniste, au aparut pelerini, inchinandu-se piosi la patul dintr-una din cele doua incaperi ale chiliei, pe care este intins un epitrahil cu care a slujit Parintele Justin. O credinta populara ritualica ii indemna pe oameni sa atinga cu cate un servetel, de-a lungul, ca o adiere sau mangaiere, straiul in care a slujit Parintele, sa sarute acel servetel-batista si sa il ia cu ei spre purtare de grija, spre ocrotire de cele rele. Am vazut si multi tineri, si multi copii ingenunchind acolo, la patul cu patrafirul cel verde. Priveau, meditau, se rugau. Fractiuni de timp in care Parintele ne aduce pe fiecare la intalnirea cea grea si tainica cu Sinele, cu constiinta, si mai ales, cu Dumnezeu!

 

1 Comment »