anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Bisericuta veche a Manastirii de la Sambata a fost resfintita de Izvorul Tamaduirii, la 6 mai 2016

DSC01980

Bisericuta Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus a fost rezidita incepand cu anul 1926, la 141 de ani de la distrugerea ei cu tunul, din ordinul generalului Bukov.  In 1926 Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan, avea sa demareze lucrarile de refacere a bisericutei pe ruinele careia crescusera copaci (vedeti fotografiile cu bisericuta inainte de refacere – aici), iar la sfarsitul anilor 1930 avea sa aduca primii vietuitori acolo, intre care si pe (initial) diaconul Arsenie Boca, ce avea sa depuna voturile monahale la Sambata, la 3 mai 1940, la sarbatoarea Izvorul Tamaduirii.

DSC07629

Tabloul votiv cu Mitropolitul Nicolae Balan, in bisericuta veche a Manastirii Sambata

La 15 august 1946, cu 70 de ani in urma, s-a efectuat sfintirea bisericii manastirii, actul de tarnosire de atunci existand si astazi  (foto – mai jos) si fiind semnat de Mitropolitul Nicolae Balan si de monahii Arsenie Boca si Serafim Popescu, vietuitorii cei mai iubiti ai vremii, acolo.

IMG_2191

Actul de tarnosire a Manastirii Sambata, datand din 1946, citit la resfintirea din 6 mai 2016 (sursa foto: aici)

La 6 mai 2016, de sarbatoarea din Vinerea Luminata, Izvorul Tamaduirii, si dupa renovarea realizata in ultimii doi ani, bisericuta veche a fost resfintita de catre Mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza.  Mai multe informatii si fotografii se pot consulta pe site-ul Mitropoliei Ardealului, la articolul:  Vechea biserică a Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus a fost resfinţită.

 

 

Leave a comment »

Manastirea Brancoveanu de la Sambata, in Ajun de Craciun 2015

3 Comments »

Din spusele Parintelui Arsenie Boca – culese si pastrate la Manastirea Brancoveanu de la Sambata, de Parintele Serafim Popescu, in anii 1940

DSC01922

“In om e sadita de la obarsie foamea desavarsirii, precum si putinta de a o ajunge.”

DSC02427

“Daca viata noastra nu a fost ca o lumina cat am avut sufletul in trup, apoi chiar de ne vor arde si un vagon de lumanari la cap, cu nimic nu ne va ajuta; nici chiar lumanarea de la iesirea sufletului.”

DSC04542

“Grijeste-te de ceea ce atarna de tine. Iar o grija care a facut-o Dumnezeu atarnatoare de om, e a atarnarii sale de El. Grija omului de Dumnezeu simplifica grija omului de om: asa va avea de toate, pe cand daca omul Il va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si vietii, va avea si atunci, dar ca un hot, nu ca un fiu, pana va ajunge sa nu mai aiba nimic.”

DSC09172

“Fiecare din aceste patimi se ntaresc unele pe altele, desfigurandu-l pe om. O caracteristica a patimior e ca toate prind sufletul si trupul de lumea aceasta desarta. A trai dupa lume e a trai dupa patimi, adica nu numai in neascultare de Dumnezeu ci si in razvratire cu El. Bietul om amagit de patimi isi pierde proportiile. Patimile prind omul intr-un hatis de contraziceri, il duc intr-un intuneric de minte si sfarsesc prin a-l destrama sufleteste. Sub tirania lor omul se destrama, iar unii se si dementeaza. Patimile reprezinta cel mai coborat nivel la care poate cadea fiinta omeneasca.”

DSC02414

“A invatat ca pe alta cale isi astampara omul setea dupa desavarsire decat lasandu-se prin in amagirile fara masura ale patimilor. De pe un munte al Legii celei noi, Iisus a afirmat de noua ori posibilitatea fericirii si in aceasta vale a plangerii, care este firea omeneasca. Fericirile au in ele vraja unei dumnezeiesti smerenii, care prinde sufletul mai din adancuri si de acolo il inclina spre Dumnezeu.”

DSC04540

“Credinta relativa si credinta absoluta in Dumnezeu; Una o avem in noi, oamenii de rand, cealalta o avea Iisus. A crede in limitele “ratiunii”… e o viclenie, nu o sinceritate a neputintei. Ratiunea, cat e fire, traieste cu 5 barbati nelegitimi: simturile. Cand cauta cu adevarat adevarul – Il gaseste pe Iisus, Care o elibereaza de amagire. Abia cu o ratiune luminata de har, mai presus de fire, putem ajunge Adevarul – Calea – Viata. Angajarea totala in “credinta” pare un risc al ratiunii, in realitate e un avant, un extaz din cele ale amagirii.”

DSC05131

(Paragrafele de mai sus sunt extrase din cartea “Din invataturile Parintelui Arsenie Boca. Despre indumnezeirea omului prin har.” vol. I, Ed. Credinta Stramoseasca, 2005).

Fotografiile ce insotesc textele sunt originale si facute in ultimii doi-trei ani la Manastirea Brancoveanu de la Sambata, cu diverse prilejuri.

 

1 Comment »

Colind…

DSC02593 COLIND

de Zorica Latcu (Maica Teodosia)

Lerui, Doamne-a Lerului
Sus în poarta Cerului
Șade Maica Domnului
Într-o sită, sită deasă
Tot din fire de mătasă
Floare de făină cerne
Peste văi și deal s-așterne
Încet pare țara toată
Plămădită-ntr-o covată
Turtă din făină bună
Cu zahăr și cu alună
Și Măicuța Preacurată
DSC02596Turta dulce o arată
Și o dă Fiuțului
Împăratul Cerului
Să se joace El cu ea
Și s-o-mpartă cui o vrea.

1 Comment »

Imagini de noiembrie, la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus

Intr-una din zilele de la sfarsitul lunii  noiembrie 1948, acum 65 de ani, Parintele Arsenie Boca parasea, sub ascultare, Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus si se muta la Manastirea de la Prislop…

Cateva fotografii din acest noiembrie 2013, dupa 65 de ani de la plecarea de la aceasta manastire, a Sfantului Ardealului:

1 Comment »

O intalnire a Parintelui Teofil Paraian de la Sambata cu “omul care avea doar doua pacate” – Parintele Arsenie Boca

DSC00082

Vedere catre intrarea in Manastirea Brancoveanu de la Samabta se Sus

Parintele Teofil Paraian, duhovnicul orb de la Manastirea Sambata din tara Fagarasului, a avut ca model pe Parintele Arsenie Boca, Sfantul Ardealului, si a fost, la randul sau, model pentru o serie de ucenici ce duc azi mai departe darul din dar… – intre ei, cativa dintre vietuitorii tineri de la Manastirea Oasa: Parintele Staret Iustin si Parintele Pantelimon.

Parintele Teofil Paraian - desen de Gabriela Mihaita David

Parintele Teofil Paraian – desen de Gabriela Mihaita David (albastrude.wordpress.com)

Parintele Teofil s-a asezat la Manastirea de la Sambata in 1953, dar l-a cunoscut inainte de plecarea sa fortuita de acolo pe Parintele Arsenie, mutat la Manastirea Prislop in 1948. Prima intalnire s-a produs in 1942. Despre ea si despre sine, povesteste Parintele Teofil in felul sau original, in cartea “Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine – Covorbiri cu Arhim. Teofil Paraian“, redactata de Mitropolitul Ardealului Antonie Plamadeala (Ed. Andreiana, Sibiu, 2011). Din aceasta carte voi cita cateva pasaje, mai jos.

M-am intrebat de multe ori de ce Parintele Arsenie, intr-o vreme, cand se afla la Sambata, purta vesmant alb (din in si incins cu un brau de piele). Este obisnuit, si era si in vremea aceea, ca monahii sa poarte vesminte complet negre. In afara de Parintele Arsenie Boca, personal mai stiu un singur monah care a purtat intr-o vreme, nu demult, vesmant alb: Parintele Rafail Noica (astazi retras “din lume”, in Apuseni). Si cred ca intr-o filmare, si pe Parintele Teofil l-am vazut imbracat in alb. Este posibil ca ceea ce am citit in cartea Parintelui Teofil si voi reda mai jos, sa fie o parte din raspuns. Caci un raspuns “oficial” privitor la cazul sau dreptul de a purta strai calugaresc alb, nu am primit, desi am pus aceasta intrebare, si cred ca in loc potrivit. Am citit undeva (fara sa-mi amintesc acum, pe moment, unde) ca Parintele Arsenie ar fi revenit la straiul monahal negru in ziua cand Regele Mihai a abdicat. Cert este, ca in mai multe fotografii ale sale din perioada anilor ’42-’47, Parintele Arsenie Boca apare imbracat in vesmant alb.

Iata “povestea” primei intalniri dintre adolescentul – pe atunci, Parintele Teofil si Parintele Arsenie, de la Sambata, din 1942:

“... Si dupa aceea am avut posibilitatea sa ajung aicea, la Manastire, la sfarsitul lui august, in 30 august. Era intr-o zi de duminica dimineata cand am ajuns aicea. Dormisem la Sambata de Sus. Parintele era de rand la predica, sau nu stiu, poate predica in fiecare duminica. Insa atunci a vorbit Parintele. Si a tinut o predica politematica. Mi-aduc aminte si acuma foarte bine  de ideile pe care le-a expus Parintele si de felul cum le-a expus.  Era Evanghelia cu nunta fiului de imparat, dupa Evanghelia de la Matei, cap.22, 1-14. Si in legatura cu nunta fiului de imparat si mai ales cu ultimele versete din prezentarea Sfintei Evanghelii de la Matei, adica in legatura cu omul care a intrat la nunta fara sa aiba haina de nunta, Parintele Arsenie a spus ca el s-a poticnit foarte mult de aceste cuvinte ale Evanghelistului Matei, in legatura cu haina de nunta, si ca si-a vazut candva haina cu care era imbracat. Deci, haina care trebuia sa fie de nunta era murdara – zicea Parintele – “ca o spalatoare”. Si, bineinteles, a fost preocupat de a-si inalbi haina. Zicea ca ar fi fost dispus sa faca orice. Orice lucru inferior, spunea acesta, ar fi fost dispus sa-l faca, numai sa-si vada haina curata. N-a spus ce a facut, dar a spus ca a ajuns totusi sa-si vada haina curata. Si asta s-a intamplat aici, la Sambata, la Manastirea aceasta. Nu ne-a spus ziua, noaptea cand s-a intamplat, nici data, ci ca, mergand in biserica, stand in biserica, intre naos si pronaos, acolo unde se ingusteaza biserica, a vazut un copil care statea in aer. Si zicea Parintele ca nu era sprijinit de ceva, nu era sprijinit de pereti, ci statea in aer, ridicat de la pamant. Si a aratat cu mana spre Parintele. Parintele s-a uitat la el insusi, si-a vazut haina curata, alba, doar cu o pata. Cu o pata cam de o jumatate de metru. Acuma eu, ca unul care nu vad, totdeauna am gandit ca pata a fost o linie de o jumatate de metru si cineva mi-a spus ca petele nu sunt din linie, ci sunt asa, stiu eu cum sa zic, revarsate cumva. Si zicea persoana respectiva ca totusi a fost o pata destul de mare, daca a fost de o jumatate de metru, insa eu am gandit-o totdeauna ca pe o linie pe haina. Si Parintele spunea ca acea pata reprezenta un pacat. Nu ne-a spus care era pacatul, ci ca i s-a spus ca mai are unul. Si-acel unul pe care-l are ar putea fi pacatul ca a intampinat vedenia cu ‘Doamne’. Or, ‘Doamne’ nu se  zice decat adresandu-te lui Dumnezeu. Si, explica Parintele, nici Maicii Domnului nu-i zicem ‘Doamne, Maica Domnului’. Zicea Parintele ca copilul a zambit si Parintele si-a dat seama ca acela ar fi pacatul lui, care nu era prezentat ca vreo pata pe haina. Deci as putea zice ca eu m-am intalnit cu Parintele, cu omul care avea doar doua pacate. Insa niciodata nu m-am gandit la el in acest sens. Ca e omul care are doar doua pacate…”

DSC06766

Chilia in care a vietuit, pana la trecerea la Domnul in 2009, Parintele Teofil, la Sambata

DSC00077

Mormantul Parintelui Teofil Paraian, in cimitirul Manastirii de la Sambata

3 Comments »