anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Principesa Ileana: evocări din istoria României, interviu pentru Radio Europa Libera, in 1986

ileana83

Principesa Ileana a Romaniei (1909-1991), fotografie din jurul varstei de 20 de ani (photo courtesy of Tom Kinter)

Va invit sa audiati un interviu de Vlad Georgescu la Radio Europa Libera cu Principesa Ileana a Romaniei, sub titlul “Din istoria Romaniei: Oameni, fapte, intamplari“. Interviul a fost realizat curand dupa aparitia primei biografii a Reginei Maria a Romaniei “The Last Romantic: A Biography of Queen Marie of Roumania” – de Hannah Pakula, prima editie – la editura Simon and Schuster, in martie 1985. Interviul a fost realizat in 1986, la Munchen, in Germania. Principesa Ileana era deja (din 1967) calugarita, sub numele de Maica Alexandra.

Partea I a interviului cuprinde amintiri exceptionale ale Principesei Ileana despre fratele sau, Regele Carol al II-lea, despre Maresalul Ion Antonescu, evocari ale mamei sale – Regina Maria, ale lui Iuliu Maniu, si ale altor politicieni ai perioadei anilor 1930 (click pe pictograma de dedesubt):

im.jpg

Partea a II-a a interviului evoca aspecte ale vietii princiare din Romania, momente deosebite din ajunul si din timpul celui de-al doilea razboi mondial, inclusiv cu privire la situatia in relatia cu Germania si Hitler (click pe pictograma de dedesubt):

im

Partea a III-a a interviului contine evocari ale vietii din Romania dupa cel de-al doilea razboi mondial si pana la abdicarea Regelui Mihai din decembrie 1947, ale unor personaje precum Gheorghe Gheorghiu-Dej, Emil Bodnaras, Lucretiu Patrascanu precum si ale pregatirii Principesei pentru viata monastica a celei care va deveni Maica Alexandra (click pe pictograma de dedesubt):

im

Leave a comment »

Eveniment-evocare: Principesa Ileana -Maica Alexandra, 21 ianuarie 2016, Bucuresti

Ileana80

Principesa Ileana, la Chicago (Sherman Hotel), SUA, 22 aprilie 1952, intr-o conferinta despre comunismul din estul Europei si din Romania, la 4 ani si jumatate dupa expulzarea fortata din tara a intregii familii regale (courtesy of Tom Kinter)

A.S.R. Principesa Ileana (* 5 ianuarie 1909 – † 21 ianuarie 1991) este ultima fiică a M.S. Regelui Ferdinand şi a M.S. Reginei Maria. În 1967, a îmbrăcat haina monahiei, devenind Maica Alexandra.
La 25 de ani de la dispariţia ei, vă invităm să ne amintim de exemplul „Principesei-monahii” (Bev. Cooke), care a văzut îngeri la 7 ani, a îngrijit bolnavii în timpurile grele ale războiului şi comunizării şi a fondat o Mânăstire Ortodoxă peste ocean. A avut bucuria revederii României în septembrie 1990, trecând la Domnul după 4 luni.
Evenimentul are loc joi, 21 ianuarie 2016, de la ora 19:00, la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, în Sala Stoicescu. Este prima contribuţie pe care Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei o aduce în anul jubiliar 2016, când sărbătorim 150 de ani de la fondarea Dinastiei Române.
Despre “Principesa-monahie” vor vorbi:
Pr. Liviu Vasile Mihăilă, preot paroh la Biserica “Sfântul Nicolae” din Hreaţca, judeţul Suceava, preşedintele Asociaţiei Fălticeni Cultural şi preşedinte ANRM Suceava
Tudor Petcu, filosof, eseist şi publicist
Liviu Mihaiu, jurnalist.
Expunerile invitaţilor vor fi urmate de o discuţie liberă, cu intervenţii din sală, întrebări şi răspunsuri.” (sursa: TUDOR VISAN MIU, https://tudorvisanmiu.wordpress.com/)

UPDATE, 20 ianuarie 2015:  Anuntul evenimentului, insotit de o scurta nota biografica evocatoare – in redactarea lui TUDOR VISAN MIU, se poate citi pe blogul familiei regale a Romaniei, aici.

Leave a comment »

Filmarea vizitei in Romania a Principesei Ileana – Maica Alexandra, in 1990

Cu doua zile in urma doamna Marilena Rotaru, realizatoare TV recunoscuta pentru consecventa si profesionalismul cu care a urmarit constant istoria familiei regale a Romaniei si a fost apropiata sufleteste de aceasta, a facut publice, pe canalul sau de youtube, filmarile realizate in 1990, cu ocazia revenirii in tara intr-o vizita de doua saptamani, dupa peste 42 de ani de exil, a Principesei Ileana – fiica cea mica a Reginei Maria si a Regelui Ferdinand, devenita – din 1967, Maica Alexandra.

Imediat dupa emotionanta vizita in Romania a Principesei Ileana – Maica Alexandra din 1990,  respectiv la 23 septembrie 1990, eseistul Nicolae Stroescu Stînişoară realiza telefonic un interviu cu Maica Alexandra, interviu transmis apoi la microfonul postului de radio Europa Liberă (interviul se poate citi aici).

Este insa prima oara cand filmari din timpul vizitei sale in tara au fost facute publice – multumita doamnei Marilena Rotaru! Vizita in Romania, in septembrie 1990, a fost facuta ‘la invitația domnului doctor Pavel Chirilă, cu prilejul lansării Fundației Christiana‘. Peste doar 3 luni de zile, la 21 ianuarie 1991, Maica Alexandra avea sa treaca la Domnul, odihnind in curtea Manastirii ortodoxe ‘Schimbarea la fata’ de la Ellwood City, Pennsilvania, SUA, pe care a fondat-o si unde a vietuit incepand din 1968.

Materialul filmat brut din septembrie 1990, postat de doamna Marilena Rotaru, se poate viziona mai jos (cu multumiri!):

UPDATE 10 ianuarie 2016: cele doua filmari cu Maica Alexandra – Principesa Ileana au fost sterse astazi, fara explicatii, de pe canalul youtube al d-nei Marilena Rotaru !

1 Comment »

Ganduri la ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, 8 noiembrie…

sf ingeri-coperta

Coperta cartii Sfintii Ingeri – in varianta originala, scrisa de Maica Alexandra (editia a IV-a, 1987) si un mic text de intampinare, o rememorare a intalnirii personale cu Ingerul, in copilarie… (courtesy of Tom Kinter)

In cartea sa, “Sfintii Ingeri” (titlul original, in engleza, “The Holy Angels”) – scrisa de Maica Alexandra – fosta Principesa Ileana a Romaniei (1909- 1991),  fiica mezina a Reginei Maria si a Regelui Ferdinand, aceasta descrie  pe cei patru arhangheli (dintre care pe primii doi biserica ortodoxa ii serbeaza azi), astfel:

Arhanghelii sunt individualităţi distincte şi sunt un ordin al fiinţelor cereşti în ele însele, împărţind natura lor şi cu Domniile şi cu Îngerii. Şi ei sunt mesageri, ca şi îngerii. Sunt şapte Arhangheli pomeniți, dintre care primii patru sunt menţionaţi cu numele lor în cărţile Bibliei.
1. Mihail (Cine este ca Dumnezeu?), cel mai mare conducător al cetelor cereşti. El este cel care a învins balaurul (Lucifer) şi l-a alungat din Rai.
2. Gavriil (Omul lui Dumnezeu) , îngerul Bunei-Vestiri.
3. Rafail (Vindecătorul lui Dumnezeu), conducătorul îngerilor păzitori şi cel ce duce rugăciunile noastre în faţa lui Dumnezeu. 4. Uriil (Focul lui Dumnezeu), interpretul profeţiilor.Numele celorlalţi trei arhangheli nu se găsesc în Scripturi. 

Cu cât cunoaştem mai mult despre îngerii luminii, cu atât suntem mai puternici în înclinarea noastră înspre bine şi abilitatea noastră devine mai ascuţită în descoperirea şi rezistenţa la capcanele întinse de inamicii noştri cei mai acerbi, îngerii întunericului. ‘Îngeri fără de trup, care staţi înaintea scaunului lui Dumnezeu și cu strălucirile cele de acolo sunteți luminaţi, şi cu revărsări de lumină în veci străluciţi şi sunteţi a doua lumină, rugaţi-vă lui Iisus Hristos să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă’.

Cartea “Sfintii Ingeri” este intre foarte putinele scrise pe aceasta tema, in toata literatura teologica. Scrisa de Maica Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei in cea mai mare parte dupa circa 15 ani de la intrarea efectiva in monahism (pentru ca a fost inceputa inainte de calugarirea sa), adica in deceniul al 8-lea al secolului trecut, si dupa alti multi ani petrecuti in exil in SUA – unde, in anii ’50 a sustinut numeroase prelegeri şi conferinţe despre experienţele sale de dincolo de cortina de fier, ea este  “o splendidă monografie închinată angelologiei Vechiului şi Noului Testament. […] Această carte a Maicii Alexandra („Sfinţii îngeri”) este o expresie a sufletului ei curat, un suflet care L-a căutat pe Dumnezeu în toată viaţa ei, condus de îngerul copilăriei. îngerii supuşi lui Dumnezeu, sunt văzuţi numai de aceia care sunt disponibili, curaţi cu inima, precum inima de copil este curată. In acest secol, foarte puţin s-a scris despre Sfinţii îngeri. In multe minţi, îngerii sunt doar un produs al imaginaţiei, ca Santa Claus (personificare a Crăciunului, în lumea apuseană), sau stafiile magice. Insă Biblia accentuează realitatea lor şi servirea constantă în numele poporului lui Dumnezeu. Intr-o lume materialistă, care totuşi este depănată cu rău şi suferinţă, trebuie să descoperim din nou învăţătura autentică a Sfintei Scripturi despre Sfinţii îngeri. Conţinutul spiritual al întregii lumi îngereşti se comunică şi înrâureşte (influenţează), tară îndoială, conţinutul spiritual al lumii omeneşti. Maica Alexandra a arătat cât de important este locul îngerilor în viaţa omului. Ea a întreprins un studiu biblic şi patristic despre îngeri. Studiul este fascinant şi actual, subiectul fiind mai relevant astăzi decât, poate, oricând în istorie. Aceasta deoarece îngerii sunt cei care ne aduc un orizont nou de cunoaştere şi un ajutor în dezvoltarea originalităţii noastre pe linia unei frumuseţi a curăţiei şi a unui caracter superior. In mijlocul unei lumi deşirate, care trăieşte într-o perpetuă stare de criză, subiectul despre îngeri va fi de mare mângâiere şi inspiraţie pentru cei care cred în Dumnezeu şi un stimulent pentru necredincioşi. îngerii se află într-o solidaritatea ontologică (logică) cu oamenii şi cu lumea sensibilă, înălţând împreună doxologie (laudă) lui Dumnezeu. Vestindu-L pe Dumnezeu oamenilor, ei slujesc mântuirii lor.” (text extras din “Precuvântare” – de  Irineu Pop-Bistriţeanul, Episcop Vicar si traducatorul in romana al cartii).

Cartea, aparuta initial in SUA in a doua jumatate a anilor 1980, a fost tradusa in romana si a fost publicata de Fundaţia Anastasia in 2009  cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit al Ardealului Î.P.S. Laurentiu Streza.

Cartea “Sfintii Ingeri” avea/are pe prima fila drept cuvant de inceput urmatorul gand al Maicii Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei:

“Să nu uităm de Sfinţii noi Mucenici Mărturisitori ai închisorilor comuniste române”


 

Leave a comment »

Principesa Ileana – Maica Alexandra: spre si in monahism (II)

… Continuare de aici…       Principesa Ileana a imigrat la inceputul anului 1948, dupa expulzarea din Romania, intai in Elvetia si apoi in Argentina. In 1950, bolnava de artrita, i s-a permis sa plece pentru tratament in SUA, unde a ajuns numai cu cei 6 copii, in vreme ce sotul ei, arhiducele Anton de Habsburg nu a mai insostit-o, casnicia lor apropiindu-se de sfarsit. Principesa Ileana s-a stabilit deci in SUA in 1950. Divortul de arhiducele Anton de Habsburg s-a pronuntat in luna mai a anului 1954 si in acelasi an, in iunie, ea s-a recasatorit cu medicul patolog Stefan Nicolae Issarescu (n. 5 oct. 1906, Turnu Severin, Romania; d. 21 nov. 2002, Providence, Rhode Island, SUA) – un supravietuitor de origine romana al lagarelor de concentrare din timpul celui de al II-lea razboi mondial, stabilit ulterior in SUA. Acesta era medic angajat al Deaconess Hospital din Newton, Massachusetts, oras unde era stabilita si Principesa Ileana. Despre aceasta casatorie, fiul ei cel mai mare, Stefan, avea sa spuna dupa ani de zile, ca a fost o greseala.

Ileana si Stefan Issarescu 2

Principesa Ileana si doctorul Stefan Nicolae Issarescu la cununia lor, iunie 1954, Michigan, SUA

Ileana si Stefan Issarescu 1

Principesa Ileana si cel de al doilea sot Stefan Issarescu, 1954 (pe mana poarta o bratara cu cruci)

Pentru a se intretine pe ea si pe copii, inca din ultima parte a anului 1950 Principesa Ileana  a inceput sa sustina conferinte pe continentul american. Prima dintre ele i-a fost propusa de Boston Institute of Management in toamna lui 1950 si rasplatita cu suma de 25 de dolari. Tema aleasa de principesa a fost “Communism and Christianity“. Au urmat nenumarate prelegeri in urmatorii 11 ani, timp in care a calatorit peste 65.000 km. Temele predilecte de prelegere erau cele despre suferinta poporului roman sub comunism, dar si teme religioase. Intrand in colaborare atat cu Episcopia Ortodoxa Romana din SUA – cu sediul in Michigan, cat si cu Episcopatului Roman Ortodox  – de la Vatra, Illinois, a inceput sa scrie articole religioase pentru ziarul Solia si respectiv sa predea cursuri de educatie religioasa la Vatra. Intr-un interviu al sau din 1990 avea sa spuna: “I traveled 40,000 miles and talked to thousands of people about what was happening in Romania. I am afraid most of them did not believe me. It is only now that they are learning about the horrors that occurred there, the killings and the concentration camps.

In vara anului 1957 in casa ei de pe 30 Hyde Avenue, din oraselul Newton 58, Massachusetts (langa Boston), avea amenajata la parterul cladirii in stil vechi dar confortabil o capela personala, pe peretii careia erau atarnate doua icoane vechi (de secol XV), mostenite de la mama ei, Regina Maria a Romaniei. In acelasi an apare intr-o fotografie (cea de mai jos) insotitoare a unui articol despre turul ei de conferinte in Irlanda si Anglia, alaturi de propriile desene cu tema religioasa si icoane, probabil in micul sau atelier de desen de acasa. In mana, in desenul de mai jos, tine un desen realizat de ea in creion si cerneala, cu un inger (fotografia detaliata a acelui desen, dedesubt) – caci ea se intalnise cu Ingerii inca copil fiind (vedeti aici).

Pr Ileana si icoanele

Poza dintr-un articol cu titlul “NEWTON’S ROYAL PRINCESS TO ‘SELL’ U.S. TO ENGLAND” semnat de Fred Brady in ziarul “The Boston Sunday Herald”, 7 iulie 1957 (courtesy of Tom Kinter) – cu icoanele desenate de ea

Ileana-angel

Inger – desen de Principesa Ileana, 1956 sau 1957, courtesy of Tom Kinter

Tot in 1957 Principesa Ileana a suferit o operatie foarte dificila, care a tintuit-o la pat multe saptamani. Aceasta este perioada in care a hotarat in inima ei sa isi schimbe viata total si sa se dedice numai rugaciunii si Bisericii. Pentru un an intreg s-a luptat in tacere cu aceasta nevoie interioara, iar in toamna anului 1958 a impartasit sotului ei, doctorul Issarescu, dorinta ei de solitudine si de dedicare rugaciunii. Insa nu a facut nici un demers efectiv in acel sens, in acel an. La cateva luni dupa aceasta, in ianuarie 1958, fiica sa mezina, Minola, a murit, impreuna cu sotul ei, intr-un accident de avion in Brazilia (fiind insarcinata cu al doilea copil si lasand in urma o fetita orfana), iar apoi peste cateva luni, in vara aceluiasi 1958, fiul cel mare, Stefan, a facut o encefalita virala si a zacut in coma luni de zile, recuperarea sa cerebrala durand ani de zile. Dupa aceste tragedii, nevoia ei de liniste si rugaciune s-a amplificat si mai mult, insa abia inspre toamna anului 1961 va face primul pas hotarator. Divortul de Stefan Issarescu se pronuntase insa in 1960, dupa multe dificultati si dupa ce ea lucrase pentru o misiune indiana in Nevada, departe de orice zona urbana. In 1961, dupa consultarea cu episcopul Valerian Trifa, a hotarat sa incerce vietuirea intr-o manastire, spre a vedea daca viata monahala i se potriveste. Ea a ales Manastirea de la Bussy-en-Othe, din Franta. Era o manastire mica si linistita, exact ceea ce cauta. Astfel, la varsta de 52 de ani,  Principesa Ileana s-a stabilit la Manastirea ‘Notre Dame de Toute Protection’ devenind novice (sora incepatoare). Dupa cativa ani de vieturie acolo ii scria unei prietene mirate ca reuseste sa ramana retrasa fata de lumea in care a trait si conferentiat: “As far as my country and my countrymen are concerned, all that trespasses on my life of prayer has been gradually cut out, but I remain in the service of their and my Church. Our Faith and nation are so closely linked as to be one. I was born to a position of responsibility and leadership, and it is both in the Orthodox and Royal tradition that one of my station should in days of stress enter monastic life and pray with and for them.” Cativa ani inainte dar si in primii ani de viata monastica, Principesa Ileana transmitea conationalilor sai, prin intremediul Radio Europa Libera, Cuvantul lui Dumnezeu si meditatii zilnice.

Din 1961 a ramas un document in care explica decizia de a deveni calugarita (preluat de aici):

Why did I myself so late in life choose to become a nun? The reasons are many and complex and run through my entire conscious life, and my desire for the monastic life dates far back into my youth. My way has been long and tortuous, circumstances, my obligations at specific times, as well as my many failings have stood in the way. But I never, throughout the years, lost sight of God, nor did my longing to come closer to Christ decrease.

I have now entered the monastic life because I felt and feel, without the shadow of doubt, that this is the one and only right way for me front now on. The true way for me to serve my Church, my country and my fellow men, and God willing, a way of salvation for my own immortal soul. I believe that there is a crying need for Orthodox monastic institutions in this country, especially for the English-speaking faithful. I feel that God has called me to this specific work, whatever difficulties may lie in my path. For me not to follow this call would spell disobedience to God’s will and purpose.

In no way do I think I am particularly capable or worthy, but for a reason I cannot fathom, I have been commanded to this particular duty, and my job is to do the best I can with those gifts I have been endowed with, humbly accepting to run the race that is set before me. The answer to any doubts I may have I find in the words of the Lord Christ: ‘What is that to thee? Follow thou me!’ (John 21:20). This I shall do, so help me God.

Gandul de a fonda ea insasi o manastire ortodoxa a aparut, se pare, in acelasi an 1961. Astfel, Principesa Ileana a discutat despre aceasta idee a sa cu mai multi ierarhi ortodocsi din SUA. Locul de constructie dorit initial de ea era situat undeva in desertul Nevada – in Smith Valley, caci isi dorea o viata singuratica de acum inainte. Insa din considerente practice, pana la urma locul ales a fost in Penssylvanya, langa Ellwood City. Principesa Ileana a fondat Manastirea, ce avea sa poarte hramul “Schimbarea la Fata”, la sfarsitul anului 1967, la cateva luni dupa depunerea voturilor monahale in manastirea de inchinare de la Bussy-en-Othe, cand ea a devenit Maica Alexandra. Intr-un interviu ea amintea insa ca acest gand, de construire a unei manastiri, l-a avut mai intai pe vremea cand copiii ei erau mici, si ea se afla in Austria: “When I lived in Austria and my children were small, I dreamed of building a monastery in a glorious place in the mountains to later retire to it, but the war made it impossible“.

Locul Manastirii Schimbarea la Fata (Monastery of Transfiguration)  de la Elwood City se afla la cca. 50 mile nord-vest de orasul Pittsburg si a fost ales pana la urma deoarece densitatea de ortodocsi era cea mai mare in acea zona: existau numeroase parohii ortodoxe pe o raza de 100 mile fata de Ellwood City. Cu sustinerea organizatorica a episcopului Valerian Trifa, si cu aportul financiar primordial al Principesei, capela Manastirii de la Ellwood City a fost inaugurata si sfintita in septembrie 1968, de catre Mitropolitul Irineu. La 25 martie 1969  Maica Alexandra a fost consfintita maica superioara (stareta) si a servit  acolo de pe aceasta pozitie din 1969 pana in iulie 1981 (cand s-a retras de pe aceasta pozitie datorita starii de sanatate si slabiciunii). A continuat insa vietuirea la Elwood City pana la moarte, in ianuarie 1991, insa ca simpla monahie.

La inceput, in 1967, cand a demarat asezamantul, a trait singura, intr-o remorca. Dupa aproape un an de zile, cand prima cladire era finalizata, alte cateva doritoare s-au atasat asezamantului ortodox. La sfarsitul lui 1968 erau gata biserica si doua aripi ale manastirii. Manastirea fondata de ea a fost prima manastire ortodoxa cu vorbire in limba engleza din SUA. Principesa Ileana-Maica Alexandra a devenit astfel a treia descendenta a Reginei Victoria de sex feminin,  care s-a calugarit si a ajuns stareta într-o mănăstire fondata de ea insasi. A servit ca stareta si apoi ca simpla calugarita la Manastirea de la Ellwood City timp 23 de ani. Cu totul, a imbratisat trairea monahala timp de 31 de ani. Maica Alexandra petrecea in medie, zilnic, 5 ore in capela, la rugaciune. Programul de rugaciune al manastirii americane era cu perioade de rugaciune de cate doua ore, de trei ori pe zi.

Consecration

Desen al Maicii Alexandra reprezentand “Schimbarea la Fata a Domnului” – hramul asezamantului, realizat in septembrie 1968 (courtesy of Tom Kinter)

Fotografiile de mai sus, de data recenta, sunt preluate de pe site-ul oficial al manastirii de la Ellwood City. Icoana cu Fecioara Maria si Pruncul Iisus dainuieste acolo din vremea Maicii Alexandra.

10_winter_DSC02265

Vedere de iarna a asezamantului de la Ellwood City in vremea de azi (foto preluata de aici)

In 1978 au sosit la Manastirea Maicii Alexandra, din Romania, trei maicute. Mai intai a sosit Maica Benedicta Braga – venita de la Manastirea Varatec, dupa multi ani petrecuti acolo (aceasta maica fusese gazda, vara de vara la Varatec, a academicienei Zoe Dumitrescu Busulenga ce venea si statea saptamani sau luni intregi acolo). Tot de la Varatec au mai venit apoi si Maica Apolinaria si Maica Gabriela. De origine romana a mai aparut si Maica Iustina – vaduva unui teolog roman stabilit in SUA. In acelasi an Maica Alexandra a suferit o operatie de inlocuire a articulatiei soldului, si a inceput sa poarte baston. Pana in 1990 va suferi si alte operatii la coloana vertebrala, suferind in continuare si de artrita. Pe sub haine purta mereu un corset pentru spinare. Cu toate problemele acestea de sanatate, nu a devenit o persoana sedentara, imobila.

In perioada anilor 1983-1989 preotul Manastirii de la Elwood City a fost arhimandritul Roman Braga (fost detinut in inchisorile comuniste din Romania), fratele de sange al Maicii Benedicta. Dupa venirea Parintelui Roman la Ellwood, conversatiile in limba romana cu Maica Alexandra si Maica Benedicta pe teme profunde, spirituale, dar si pe teme istorice si sociale au devenit dese.

 

 

 

Parintele Roman si Maica Alexandra

Parintele Roman Braga si Maica Alexandra, cca. 1988, Manastirea de la Ellwood City, SUA

In anul 1988, la vremea cand Maica Alexandra dadea un interviu pentru Associated Press – jurnalistei Marcia Dunn, aceasta nota ca portretele parintilor ei, Regele Ferdinand si Regina Maria erau asezate pe perete in camera de zi a corpului A de cladire, camera pe care Maica Alexandra o impartea cu o alta calugarita. Icoane in aur si argint, de secol XV, erau asezate intr-un colt din chilia ei. Icoane vechi, dar si cruci si triptice se gaseau la acea vreme in micuta capela a manastirii – unele dintre ele aduse de ea din Europa.  Jurnalista a observat de asemenea prezenta micii cutii aurii cu pamant romanesc (vedeti aici) pe care o pastra ca pe cel mai sfant si scump odor la capatul patului sau, Maica Alexandra, si ii spunea ca doreste sa fie inmormantata cu acel odor. “Thank God, I always had a really strong faith that carried me through everything.”  […] “In my heart, I always wanted to become a nun,” she said. “But there was so much to be done in Romania when I was young.”

Pasaportul ei, britanic – datorita stramosilor sai din casa de Hanovra, purta inca, in 1988, stampila “You have no right to return.” – nu avea dreptul sa revina in Romania. “I’ll always be homesick,”- ii destainuia jurnalistei, adaugand: “I think that’s an illness of which one is never cured. You accept it like one accepts anything else.Besides, what I’m homesick for doesn’t exist anymore. That’s the tragedy.

La inceputul lunii ianuarie 1990 la Manastirea de la Elwood City se aflau, in afara de Maica Alexandra, alte 11 maici si surori. In aceeasi perioada, Maica Alexandra spunea: “I don’t want to return to Romania, because I would like to die remembering her as she was before the communists” – intr-un interviu pentru ziarul The Philadelphia Inquirer, la 2 ianuarie 1990. Reporterul, John Corr, scria despre Maica Alexandra ca era o femeie tacuta, ca vorbea incet si zambea des.  O caracteriza ca avand un spirit pasionat, maniere exprimate cu modestie si un anumit aer de demnitate intrinseca. Biblioteca ei era mare si cuprindea lucrari teologice dar si volume de poezie, fictiune și istorie. Era o persoana ancorata in cunosterea istoriei si a evenimentelor prezentului si trecutului. Vorbea franceza, germana, engleza si romana.

Imediat dupa Revolutia din decembrie 1989 din Romania, si dupa caderea regimului Ceausescu, ea s-a angajat cu toata forta de care mai dispunea la acea varsta inaintata, sa lucreze in cadrul Orthodox Episcopate of America din Jackson, Michigan, pentru a organiza un Fond de  ajutorare pentru Romania. In 1990, la invitata societatii de binefacere Christiana, dar dorind de asemenea sa isi mai vada o data tara, s-a decis sa faca o calatorie in Romania. Cu doua zile inainte de plecare, fiind bolnava cronic, a facut o vizita la medicul ei curant pentru niste infuzii pe coloana vertebrala (suferea de mari dureri), dar exact in cabinetul medical a suferit un atac de cord. Cu toate acestea, nu si-a schimbat planul de calatorie spre Romania. Pe drumul spre tara ei, a facut o escala in Germania la fiica ei Alexandra (Sandi), care constatand starea foarte precara de sanatate a mamei sale, dar si decizia de a merge in Romania a hotarat sa o insoteasca. Fiind si asistenta medicala, a putut sa o ajute si in acest mod. Astfel, Maica Alexandra va ajunge in tara si va vizita mai multe locuri dragi, inclusiv Branul si mormintele parintilor ei – Regina Maria si Regele Ferdinand – de la Manastirea Curtea de Arges. Punctele de sedere s-au aflat la manastiri. Imediat dupa acea vizita Nicolae Stroescu Stînişoară a realizat un interviu telefonic cu Maica Alexandra – la 23 septembrie 1990 (interviul se poate citi aici) – interviu in care poveste pe indelete despre vizita din tara.

La numai cateva luni dupa intoarcerea din Romania in SUA, aflandu-se la Manastirea de la Elwood City, la 4 ianuarie 1991 a cazut si si-a fracturat soldul; a fost imediat spitalizata, iar la 8 ianuarie a facut un nou atac de cord puternic. Urmatorul atac de cord avea sa-i fie fatal, stingadu-se din viata la 21 ianuarie 1991.  Maica Alexandra este inmormantata la Manastirea americana pe care a fondat-o si in care a slujit atatia ani (fotografia cu crucea de la mormant, mai sus).

*** In loc de epilog – din spusele Maicii Alexandra, in 1990, imediat dupa ‘Revolutia’ romana:

Now, what must be done is to recapture our history. The communists destroyed so much of it and distorted so much of it. There are generations of children who do not know the truth and many who have been so indoctrinated by the communists that they cannot accept the truth.” – Principesa Ileana, 2 ianuarie 1990, intreviu pentru ziarul american “The Philadephia Inquirer”.

***

Scrierile Principesei Ileana – Maica Alexandra:

I Live Again
Ileana Princess of Romania
    Rinehart & Company, Inc., New York, 1951

Hospital of the Queen’s Heart
Ileana Princess of Romania
    Rinehart  & Company, Inc., New York, 1954

Meditations on the Nicene Creed
Ileana Princess of Romania
Morehouse-Gorham Co., New York, 1958

Introduction to the Jesus Prayer
H.R.H. Princess Ileana of Romania
Forward Movement Publications, 1959

Our Father – Meditations on The Lord’s Prayer
Princess Ileana of Romania Mother Alexandra
The Orthodox Book Center, Miami

Outline of Romanian Literature
Princess Ileana
World Literatures
University of Pittsburg Press, Pittsburg, 1956

The Spirit of Orthodoxy
H.R.H. Princess Ileana of Romania
The Advent Papers, Boston

The Holy Angels
    Mother Alexandra (Princess Ileana of Romania)
Copyright 1981 by Mother Alexandra
Light and Life Publishing Company, Minneapolis, 1987
ISBN 0-932506-10-0

Traiesc din nou (I Live Again)
Principesa Ileana de Romania
    traducere de Agra Baroti-Gheorghe
Humanitas, Bucureşti, 1999
ISBN 973-28-0228-6

Traiesc din nou (I Live Again), Editia II
Principesa Ileana de Romania
    traducere de Agra Baroti-Gheorghe
prefata de Al. Paleologu
Humanitas, Bucureşti, 2005
ISBN 973-50-1026-7

 

1 Comment »

Principesa Ileana – Maica Alexandra: spre monahism (I)

In primele zile ale lunii ianuarie 1948, ultimii membrii ai familiei regale a Romaniei paraseau siliti tara, dupa abdicarea fortata a Regelui Mihai (fiul fratelui principesei, fostul Rege Carol al II-lea). Intre ei – fiica mezina a Reginei Maria si a Regelui Ferdinand, Principesa (Domnita) Ileana. Povestea vietii ei, acoperita pe jumatate de amintirile cuprinse in exceptionala sa carte, “I live again” (“Traiesc din nou“) – scrisa in 1950-1951, si publicata de Reinhart and Co. in New York in 1951, a continuat si dupa renuntarea la viata laica, renuntare ce s-a petrecut lent, dar ale carei inceputuri au fost probabil sadite in adancul fiintei ei, inca din copilarie, cand a vazut Ingerii. Acea a doua parte de viata (de dupa 1960) este foarte putin cunoscuta public, dar se poate recompune partial. Este putin cunoscuta mai ales pentru faptul ca pe la sfarsitul anilor ’50 decizia interioara si apoi exterioara a Principesei Ileana a fost sa se retraga din orice mediu laic, in toate formele, asa incat in 1967 va ajunge sa fie monahie, calugarita pe seama unei mici manastiri din Franta, loc in care cu totala surprindere avea sa o intalneasca, in chiar acel an1967, si academiciana Zoe Dumitrescu Busulenga. Aceasta avea sa scrie: “In aprilie 1967, ma aflam pentru întaia oara la Paris, ca urmare a unei invitatii de a tine cateva conferinte la universitatile din Paris si Montpellier, respectiv la catedrele profesorilor Alain Guillermou si Louis Michel, amandoi mari prieteni ai Romaniei. A fost, fireste, prilej de a-mi reîntalni vechi si dragi cunostinte, ca, de pilda, Anina Radulescu Pogoneanu, mult iubita mea profesoara, si de a face altele noi, ca aceea cu regretatul Ioan Cusa, remarcabilul poet si editor, si mai cu seama cu stralucitul intelectual, parintele Andrei Scrima, fostul asistent al lui Anton Dumitriu. […] Intr-o dupa-amiaza, Ion ne propune o plimbare cu masina ca sa-l însotim pe parintele Andrei pana undeva, în afara Parisului, unde avea treburi urgente. Plecam, trecem prin padurea de la Fontainebleau (spre mirarea prietenilor, am recunoscut-o îndata, evident dupa tablourile lui Andreescu) si ajungem într-un orasel, Bussy. Mi se spune ca e o manastire ortodoxa rusa, condusa de maici batrane, din fosta aristocratie rusa. Intr-adevar, la intrarea într-unul din corpurile cladirii, o venerabila monahie (avea peste 90 de ani, era ducesa Serge) sedea într-un fotoliu comod. Mi-a întins mana sa i-o sarut, ceea ce am si facut, si a început o conversatie desigur conventionala. Prietenii mi-au facut semn sa astept. Parintele Andrei intrase în casa. Dupa cateva minute, se aud pasi grabiti coborand scara. Sprintena ca o ciuta, o maica ce parea foarte tanara se îndreapta spre mine si ma îmbratiseaza. Eu încremenesc. Incredibil! Si balbai, sugrumata de emotie: Domnita! Si ea spune razand: „Nu mai sunt domnita. Sunt Maica Alexandra”. Era principesa Ileana, cea mai draga noua, din familia regala. Si nu stiam ca se calugarise. M-a scos din uimire luandu-ma de dupa umeri si spunandu-mi: „Haide mai bine în chilia mea, sa putem sta de vorba în liniste!”. Si am suit în chilia „maicii”, care se afla în alt corp de cladire. Era o camera mansardata, îmbracata în lemn, careia cununi de ceapa si siraguri de ardei rosii atarnand de grinzi îi dadeau un fermecator aer rustic, de casa romaneasca de tara. Ici, colo, pe masa, printre icoane, stergare brodate în culori vii întareau amintirile de acasa. Ne-am asezat si am început sa vorbim. Intr-o romaneasca fara cusur, a prins sa ma întrebe despre cele de acasa. Stia tot, era destul de bucuroasa de momentul de deschidere care ne dadea un scurt respiro. Dar voia sa afle despre prietenele ei, despre Nissa Camarasescu, cea mai apropiata colaboratoare în organizarea Cercetasiei, si despre sora ei Anicuta, despre profesoara Tanti Georgescu, fosta directoare a Liceului „Domnita Ileana” si despre alte multe cunostinte comune. Asculta cu un interes extrem de viu, cerea detalii despre sanatatea lor, ca sa le poata trimite medicamente, dorea sa stie ce mai e pe la Bran, castelul ei drag, lasat ei prin testament de Regina Maria. Si cate alteleCititi intregul articol, aici….

Ileana82a

Principesa Ileana, SUA, 1953 – courtesy of Tom Kinter

Manastirea unde a intalnit-o scriitoarea Zoe Dumitrecu Busulenga (devenita la randul ei monahie – sub numele de Maica Benedicta, calugarita de Parintele Justin Parvu la Manastirea Petru Voda, si care a trait ultimii ani de viata la manastirea Varatec si este inmormantata la Manatsirea Putna) a fost mica manastire ortodoxa ‘Notre Dame de Toute Protection’ de la Bussy en Othe, Franta. Manastirea se gaseste la 160 km de Paris, este cea mai veche manastire ortodoxa din Franța si a fost fondată în 1946 de patru măicuțe – parte de origine greacă, parte de origine rusa – maicute care adunasera deja în jurul lor la acea vreme o mica comunitate și încearcau să isi stabilească un loc de asezare. În acel an 1946 ele au primit drept moștenire o casă mare în partea de nord a Burgundiei, la Bussy-en-Othe și s-au stabilit acolo. Desi foarte sărace, au lucrat cu un curaj remarcabil si, ajutate de prieteni și sustinute de rugăciunile liturgice, au pus început vieții monahale. Ospitalitatea locului a avut un rol predominant asa incat azi exista acolo 22 de surori.

arapova1

Asezamantul monahal de la Bussy en Othe – schita

 

 

bussy_eglise_Img_0987

Biserica manastirii de la Busy-en-Othe

La manastirea de la Bussy en Othe, Principesa Ileana a petrecut 6 ani. Decizia sa de a se calugari a devenit totala in 1959 (din 1950 se gasea in SUA), insa cel de al doilea sot, doctorul Issarescu (cu care se casatorise in 1954), se opunea acestei decizii. Divortul al doilea a fost dificil, si a fost necesar sa petreaca 6 luni in statul Nevada pentru a obtine apoi divortul legal. In 1960, dupa consultarea cu arhiepiscopul ortodox din America, parintele Valerian Trifa  – la Grass Lake in statul Michigan, Principesa Ileana a ales manastirea de la Bussy din Franta ca loc de acomodare si verificare a deciziei interioare de a se calugari; avea nevoie de un loc cat mai retras si linistit si de aceea probabil ca a ales mica manastire din Franta.

VA URMA.

***

Pentru cei interesati, recomand parcurgerea si a altor pagini electronice de pe blogul meu, avand ca subiect personalitatea si viata Principesei Ileana:

2 Comments »

Domnita Ileana a Romaniei – Maica Alexandra si Parintele Roman Braga: lucrari spirituale ortodoxe in SUA

In 1967, Principesa Ileana a Romaniei (fiica Reginei Maria si a Regelui Ferdinand, nascuta la 5 ianuarie 1909), calugarita sub numele de Maica Alexandra in acelasi an, incepea ridicarea primei manastiri ortodoxe cu vorbire in limba engleza din America de Nord: Manastirea “Schimbarea la Fata” de langa Ellwood City, Pennsylvania, SUA. Legaturile sale cu preotul monah Roman Braga, s-au intarit mai ales in perioada anilor 1983-1988, cand Parintele Braga a fost numit preotul manastirii (intregul sau profil biografic poate fi citit, in limba engleza, aici). Nascut la 02 Aprilie 1922, la Condrița – Lăpușna, in Basarabia, a devenit monah inca de la prima tinerete si a trecut prin temnitele comuniste timp de 11 ani, efectuand pe rand detentii la Piteşti, Jilava, Canal, Balta Brăilei, Salcia, Ostrov.

Deoarece a continuat sa reprezinte un “element periculos” si pentru guvernele comuniste de dupa eliberarile din 1964, a fost in final trimis in misiune in Brazilia, la Sao Paolo, in 1968, la 4 ani dupa eliberarea din inchisoare. De acolo, dupa alti patru ani, in 1972, va fi invitat in SUA si va vietui  acolo pana la trecerea la Domnul, savarsita de foarte curand, la 29 aprilie 2015.

La sfarsitul verii anului 1990, Principesa Ileana – Maica Alexandra, efectua o vizita de dor in Romania (cititi aici interviul realizat cu ea in septembrie 1990). Parintele Roman Braga reusea o vizita similara abia 2 ani mai tarziu, in 1992. Acea vizita a cuprins si trecerea pe la Manastirea Varatec, destul de inopinata dealtfel, si despre care rememora scriptic intr-o speciala aducere aminte academicianul Zoe Dumitrescu Busulenga (ea insasi devenita monahie la Varatec). Amintirea de atunci a fost cuprinsa in carticica “Amintiri dintr-o viață de om III. Arhimandritul Roman Braga”, Editura Doxologia, Iași, 2013 si redata in articolul electronic “Roman Braga, un om al lui Dumnezeu“, din care extrag aici un mic fragment: “[…] Dar deodată, în vara anului 1992, au început a umbla prin Văratec vorbe despre o neașteptată venire a părintelui Braga în România și chiar la casa sa (și a măicuței Benedicta) din mănăstirea nemțeană. Zvonurile veneau, se duceau, noi nu îndrăzneam să sperăm. Maica Eufrosina, ucenica maicii Benedicta, se afla într-o stare de așteptare necontenită, dar nu spunea nimic. Oricum, fierberea era mare. Și într-o bună zi, după ce o ucenică fusese trimisă de Maica Superioară Nazaria să ne spună ca părintele Braga prânzise la stăreție și că va petrece noaptea tot acolo, dar că, oricum, va trece și pe “acasă”, iată că “minunea” s-a produs.

***

R. Braga & Maica Alexandra

Parintele arhimandrit Roman Braga, Maica Alexandra (fosta Pricipesa Ileana a Romaniei) si un grup de pelerini la Manastirea “Schimbarea la fata” de la Ellwood City, Penssylvania, SUA, in 1984 (Sursa fotografiei: aici)

In numarul recent al revistei “Life Transfigured” – a journal of orthodox nuns, vol. 47, no.2,  summer 2015, jurnalul Manastirii de la Ellwood City, a fost publicata o talamcire privind metoda rugaciunii, “The method of prayer” – by Fr. Roman Braga dar si un mic memento dintr-o convorbire inregistrata cu ocazia unei restranse reuninuni de la Manastirea din Ellwood City, din anul 1984 a Parintelui Roman Braga (cu foto mai sus), a carei traducere o redau mai jos (originala se gaseste pe pagina finala a numarului de jurnal mentionat mai sus):

Am fost în închisorile comuniste timp de 11 ani, dintre care in recluziune solitară timp de 3 ani. Am aflat în închisoare că nu știam nimic. Ideea mea despre Dumnezeu a dispărut. Dar ceea ce am aflat atunci este că Dumnezeul cărților diferă de Dumnezeul experienței. Când simți ca Dumnezeu este viu, “eu trăiesc fiindca Hristos trăiește în mine.” Când Hristos este viata ta nu mai ai nevoie de cărți, nu mai ai nevoie de tratate de teologie, nu mai ai nevoie de predici, nu mai ai nevoie de nimic. L-am găsit pe adevăratul Dumnezeu în închisoare, după atâția ani de seminar, și teologie, și cărți, și scripturi, și tot felul de studii. Inveti prin experiența pentru că El este ceva ce se experimenteaza. Dumnezeu este viu. Suntem sclavii cărților. Uneori nu gasesti timpul pentru a fi tu insuti – esti alcatuit din citate, Kant a spus acest lucru, Platon a spus că…, Sfinții Părinți spun acest lucru. Tu esti diferit. Nu trebuie să imiti pe nimeni pentru că noi suntem noi înșine. Luam principii de ici, de acolo. Nu avem insa nevoie decat de Scriptura, nu este necesara nici o altă carte, pentru că Dumnezeu iti vorbește prin Scripturi. Și începi să vorbești cu Dumnezeu și spui, “Uite, Doamne, m-ai creat. Cine sunt eu? Ai vrut să fiu în această lume.” Abia aici începi să înveți – Dumnezeu Însuși te învață cine ești. Fiecare bărbat și femeie este un  individ specific, nu seamana cu altcineva. Dumnezeu nu Se repeta atunci când El creează ceva. Deci, ai propria ta metoda  în rugăciune, care este doar a ta; este zadarnic să-ți spun metoda mea. Trebuie doar sa începi sa practici și Dumnezeu îți dă propria ta metodă, care este foarte personala. Viața noastră în Dumnezeu este foarte personala – nu este ca viața altcuiva, dar ceea ce este important este sa o faci –  sa ai o viață în Dumnezeu. Vorbeste cu El – simte-I prezența și El te va învăța cine ești.” (Parintele Roman Braga, Manastirea Ellwood City, SUA, 1984).

Leave a comment »

“Spiritul ortodoxiei” (partea V) – viziunea Principesei Ileana a Romaniei – publicata in SUA, in 1953

Continuare de aici…

DSC04542“A cincea Sfânta Taină este cea a Preoției. Aceasta este taina prin care Duhul Sfânt, prin punerea-mâinilor episcopilor, dă har și autoritate preotului nou-hirotonit sau noului episcop pentru a realiza ducerea mai departe a misiunii, a tainelor și pentru a coordona viața religioasă a poporului. Prin simpla atingere cu mâinile deja sfintite ale mai-marilor bisercii ortodoxe, această putere spirituală este comunicata persoanei hirotonite, și astfel se asigura continuitatea legala, autoritatea și slujirea Bisericii. (I Timotei 4:14 și 05:22).

Episcopii au acest har, deoarece ei sunt succesorii Apostolilor. Însuși Hristos este Marele nostru Preot. (Evrei 5:4-6). El este sursa întregii puteri și autoritate în Biserica Sa, și a dat putere postolilor de a învăța, de a vindeca, și de a ierta păcatele oamenilor.

Există trei ranguri preotesti: episcopi, preoți și diaconi. Episcopul poate administra toate cele șapte taine; preotul – toate, cu excepția preoției; diaconul este cel care ajuta si asista atât episcopul și cat preotul, dar el însuși nu poate efectua nici una dintre Taine.

Ar fi cazul sa introducem aici si un cuvânt despre rangurile monahale în Biserica Ortodoxă. Aici nu exista ordine diferite, asa cum este cazul in Biserica occidentală  – care separa franciscanii, benedictinii, etc. Există in schimb, în Biserica Răsăriteană, o foarte puternică tradiție monahală. Inca din vremea  Sfantului Antonie cel Mare al Egiptului, toate mănăstirile urmeaza prescripțiile Sfantului Vasile cel Mare. Obiectivul lor principal este rugăciunea contemplativă. Nu există nici un set de reguli pentru probă sau pentru noviciat, ca în Occident. Există trei ranguri monahale: cel mai mic – rasoforul (in greacă: rasophore, in slavă: rejasonosts) – care poate fi acordat la foarte scurt timp după ce aspirantul intră în mănăstire. Cel de al doilea – stavroforul (in greacă: stavrofor, in slava: skhimnik) – poate fi acordat după trei ani, dar numai daca aspirantul are varsta de peste 25 de ani (iar in cazul femeilor – peste 40 de ani). La momentul acordarii acestui rang, persoana depune cele patru jurăminte monahale:  de sărăcie, de ascultare, de castitate și de stabilitate. Pentru a ajunge la rangul al treilea – de schimonah, pe care doar unii, putini, il vor atinge, este nevoie de 20-30 de ani de pregătire. Acești călugări se dedica în întregime  rugăciunii contemplative devenind pustnici și luând jurământ de tăcere. Acesta este punctul culminant pentru care sunt instruiți pe parcursul anilor de disciplină în viața comună a primelor două ranguri. Mulți nu pot trece de primele două ranguri; cu toate acestea, toti sunt călugări; rangul denota pana la urma nivelul de realizare spirituală. Nu toti călugării sunt preoți și nu se face nici o distincție între ei, atunci cand acesta este cazul. Toti episcopii trebuie să fie călugări din primul sau al doilea rang. În cazul în care un episcop ar dori să ajungă la rangul al treilea, el ar trebui să demisioneze din toate funcțiile episcopale și preoțești – cu excepția celebrarii Liturghiei, datorita disciplinei extrem de stricte si severe necesare la acest nivel, si a perioadelor lungi de tăcere.

Multe mănăstiri și schituri se dedica grijii fata bolnavi și suferinzi și educatiei copiilor si tinerilor; insa acestea sunt mereu doar activități secundare. Miezul principal si obiectivul  vieții monahale din Est este  rugăciunea continua și contemplația, indreptarea sufletului tot mai aproape de Dumnezeu.”

Ileana79

Principesa Ileana a Romaniei la Slujba de Inviere – Pasti / mai 1956, la Catedrala Ortodoxa Sf. Dumitru din SUA (cand asupra sa si aspupra unui preot refugiat anti-comunist a avut loc un atentat cu gloante; pentru detalii, vedeti link-ul din primul comentariu de mai jos) – photo courtesy of Tom Kinter

 

3 Comments »

“Spiritul ortodoxiei” (partea IV) – viziunea Principesei Ileana a Romaniei – publicata in SUA, in 1953

Continuare de aici:

DSC04345

Principesa Ileana in 1946 – fotografie existenta la Castelul Bran

Clement din Alexandria a inventat cuvântul “sinergie” (cooperare), pentru a exprima acțiunea acestor două energii: Harul și voința umană. Acest termen și idee … reprezintă azi doctrina Bisericii Ortodoxe cu privire la aceste aspecte . “De aceea,  credinciosul simte ca a fi activ la Liturghie este esențial, iar pregătirea pentru  Impartasanie este cu atentie asteptata si este precedată întotdeauna de o zi de post și de mărturisire.

Desi ortodoxia nu este de acord cu învățătura latină a prefacerii materiei, ea crede că Hristos – care este oferit în misterul Cinei celei de Taină, este cu adevărat acolo prezent… Ortodoxia nu practica cultul elementelor consacrate în afara Liturghiei. Biserica Romană face în continuare o mare diferență în momentul actual, cum că misterul are loc. Ei subliniaza aceasta prin cuvintele utilizate de către preot in timpul slujbei: “Acesta este Trupul Meu … Acesta este Sângele Meu” – in timp ce ortodocșii spun că “sfințirea Sfintelor Daruri funcționează pe tot parcursul Liturghiei, a cărei parte esențiala constă în cuvintele de instituire a Domnului nostru care urmeaza după invocarea Duhului Sfânt și binecuvântarea a elementelor (“epiklesis” – epicleza).

Harul euharistic îndeplinește harul Botezului și al Mirungerii. În misterul Pascal este regăsita Cina Domnului, Patimile și Învierea Sa, insa sacramentul euharistic nu este un scop în sine, ci un mijloc de aducere in realitatea spirituală, mai mare decât sacramentele insele. Comunicand cu Hristos, comunicam cu toți ai săi. “Fiind multi, pentru noi este o singura pâine și un singur trup: căci noi toti impartim din aceeași pâine.” Euharistia este fluxul de viață care curge prin tot corpul Bisericii lui Hristos. Noi nu-l absorbim, ci suntem absoarbiti in el.

Pentru ca omul să fie demn de o atât de mare dragoste, prin care Dumnezeu a dat pe singurul Lui Fiu pentru a ne salva de la păcat și pierzare, ceea ce se intampla este aproape supraomenesc. Nu s-a fi putut implini asa ceva, daca Domnul nostru ar fi instituit, de asemenea, Taina Sfintei Pocăinței, când El ne-a spus să ne mărturisim păcatele unul altuia și-a dat apostolilor Săi puterea de a ierta păcatele. “Luați Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. (Ioan 20:22-23).

Fiecare păcat pe care il facem față de om, il comitem de asemenea împotriva lui Dumnezeu. Nu există nici un păcat care sa nu Il doara pe Dumnezeu. Nu este suficient sa mărturisim și sa acceptam pedeapsa de la persoana vătămata, ci trebuie facuta spovedanie la preot, caci el este succesorul Sfinților Apostoli, care au moștenit spiritual puterea de a ierta păcatele. Există păcate pentru care pare, in înțelegerea umana, sa nu existe nici o iertare. Cu toate acestea, cunoastem multe cazuri de mari păcătoși, care, prin pocăință adevărată au obtinut iertarea păcatelor, și au devenit mari sfinți.

Biserica îndeamnă la mărturisire frecventa, mai ales înainte de Sfânta Împărtășanie și în timpul bolii, astfel incat sufletul sa poata fi oricând gata să stea înaintea scaunului de judecată. Nu este in nici un caz vorba despre controlul de către preot al vieții credincioșilor . Preotul este numai canalul prin care oamenii obțin iertarea lui Dumnezeu. Nu ne spovedim preotului ca o persoană, ci lui Dumnezeu prin preot. Preotul este acolo pentru a ajuta penitentul sa formuleze păcatul lui și să fie transmițătorul vizibil al harului lui Dumnezeu intru iertare. El este vehiculul pe care Hristos l-a instituit în acest scop.

Aici, ca și în toate celelalte Taine, Biserica Ortodoxă ne învață că “Dumnezeu nu este legat de  Sfintele Taine;  există Unul mai mare decât Templul” (Matei 12:06) și mai mare decât Sfintele Taine.” Aceasta inseamna că si atunci cand se întâmpla moartea unei persoane care nu a avut parte de niciuna dintre Taine, Dumnezeu poate ajunge la el, daca sufletul lui este pregătit de dragoste și pocăință. “Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui!” (Romani 11:33). Când El dorește astfel, nu are nevoie de ritualuri vizibile ca să dăruiască darurile Sale.

Biserica Ortodoxă nu are dogma de Purgatoriu. “Potrivit Bisericii Ortodoxe, moartea finalizeaza perioada de probă a omului și imediat după moarte, el este judecat. Soarta lui în eternitate este determinata de starea sa morală in care se gaseste in momentul morții.” “Noi credem că sufletele celor decedați sunt în repaus sau in chin ca la forja, pentru ca imediat după separarea de corp, sunt pronunțate fie de fericirea, fie suferința și durerea, insa mărturisim că nici bucuria, nici condamnarea, nu sunt încă complete. După Invierea de obste, cand sufletul este reunit cu trupul, fiecare va primi măsura deplina a bucuriei sau a condamnarii sale, ca urmare a modului în care el însuși a actionat in viata, bine sau rău. ” (Confesiunile lui Dositei la Sinodul de la Constantinopol, 1672) ..

Biserica Ortodoxă nu declara mai mult sau mai repede decât o fac Evangheliile, cu privire la starea sufletului  între momentul mortii și ziua Judecății. Noi știm că este un Rai și un Iad, și că ele sunt o stare de spirit. “Nu se va zice – iată aici! Sau iată acolo! Căci iată, împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.” (Luca 17:21). Domnul nostru, de asemenea, a spus: “În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă nu ar fi fost așa, v-aș fi spus. Ma duc sa pregătesc un loc pentru tine.” (Ioan 14:2).

De asemenea, credem cu tărie că probarea omului și alegerea lui liberă exista doar aici, pe pământ, și că “puterea lui Hristos de a ierta păcatele este de această parte a mormântului”, după cum spune Teofilact în Luca 05:24, comentând cuvintele lui Hristos (atunci când El spune “că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele”). Observați că numai pe pământ sunt iertate păcatele. Atâta timp cât suntem pe pământ, putem șterge păcatele noastre; după ce am plecat de pe pământ, nu mai suntem capabili să le ștergem prin mărturisire, pentru că ușa este închisă. Androutsos a spus: “iertarea este o iertare și o remisiune completă a tuturor pacatelor  și o restaurare și o revenire la starea de grație “. Mai mult, ideea de aplicare a dreptatii divine prin intermediul pedepsei este străina de concepția ortodoxă a unui Dumnezeu iubitor și limitat in puterile Sale.

Anumite păcate grave sunt de neiertat, nu datorita neputinței lui Dumnezeu sau a Bisericii, ci pentru că, prin natura lor, fac pe cei ce le-au comis sa nu se poata pocai și sa ramana duri, astfel că, în aceste cazuri, harul divin nu poate funcționa. (Androutsos. Gavin p. 360)

 

1 Comment »

“Spiritul ortodoxiei” (partea III) – viziunea Principesei Ileana a Romaniei – publicata in SUA, in 1953

DSC04320

Fotografie cu Principesa Ileana in copilarie – mobilier si fotografie intr-una din camerele Castelului Bran, 2014

Traducerea de fata urmeaza partii anterioare, ce se poate citi aici .

***

Botezul este prima Sfânta Taină, și prin aceasta persoana botezata este curățita de toate păcatele, la origini cat și personal, și copilul nou-născut al lui Dumnezeu este încorporat în Biserica lui Hristos.

Această ceremonie este realizată prin imersie totală, repetata de trei ori în apă, în numele Sfintei Treimi, a Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Cele trei imersiuni reprezintă moartea păcatului împotriva Sfintei Treimi, iar cele trei ridicari din apa semnifică viața în și prin Sfinta Treime. Autoritatea Bisericii pentru botez vine direct de la Hristos prin porunca data clar ucenicilor Săi, ca să învețe și să boteze toate neamurile (Matei 28:19); de asemenea, El face o avertizare severa: “Dacă omul nu se naște din apă și din Duh, el nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. “(Ioan 3:05). (Pentru ortodocși, moartea unui copil nebotezat înseamnă excluderea sa din familia creștină în ziua Judecății.), Botezul este, de asemenea, un semn de supunere față de practica apostolică (Fapte 10:44-48, 16:15 și I Cor. 1:16). Peste acestea mai exista o dovada a iubirii lui Iisus, care a poruncit: “Lăsați copiii să vină la Mine,” și ce creștin nu ar asculta acest apel?

Botezul este urmat imediat de Sfânta Mirungere, cea de a doua Sfânta Taină, prin care o persoană botezată este înarmata cu puterea și înțelepciunea de la Duhul Sfânt. Preotul îl unge pe copil pe frunte, piept, ochi, urechi, obraji, gura, mâini și picioare cu Sfântul Mir (ulei), pronunțând cuvintele: “.. Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin.” Aceste cuvinte sunt luate de la II Cor. 1:21-22: “El, care ne întăreste cu voi în Hristos, ne-a uns în Dumnezeu, care ne-a si pecetluit,și ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre.”

Mirungerea este o extensie a, și o partajare în ungerea Domnului nostru cu Duhul Sfânt, realizata de către Tatăl. Prin urmare, ungerea ne unește nu numai cu Duhul, ci si cu Fiul.

Sfântul Mir este pregătit și consacrat de catre episcopi, iar utilizarea sa este, prin urmare, un echivalent al punerii mâinilor – în Confirmarea din bisericile occidentale, transmiterea Duhului Sfânt. Biserica Ortodoxă nu oferă nici o teorie despre modul acestei transmisii, dar își amintește “că Dumnezeu este Duh și trebuie să fie adorat în duh și în adevăr (Ioan 4:14), mai ales atunci când ne întoarcem la Persoana Duhului Sfânt.” Mirul este deci canalul “de ungere invizibila și spirituala pe care Dumnezeu il revarsă în inimile oamenilor acolo unde si cand dorește.”

Sf. Pavel spune: “Fundatia a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta: Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui.” (II Timotei 2:19). Cartea Apocalipsei enumeră slujitorii lui Dumnezeu “sigilati” din toate popoarele. (Apoc. 7:3-4).

Sfântul Chiril al Ierusalimului spune astfel: “Nu uita Duhul Sfânt în momentul tau de iluminare; El este gata să acopere sufletul tău cu pecetea lui.”

Un călugăr al Bisericii Răsăritene scrie: “Impregnarea de Duhul Sfânt înseamnă, prin urmare, că incepem sa ne asemanam Tatălui, adica, Domnului Iisus Însuși, din momentul in care nu ne mai apartinem noua insine. Am devenit.. … sclavii și soldații lui Hristos si co-victimele sacrificiului Sau. Primii creștini au folosit expresia “de a păstra sigiliul”, în sensul de a rămâne credincios. “

Odată ce noul creștin a primit Sfintele Taine ale Botezului și Mirungerii, el este gata să accepte Sfânta Euharistie. Primele două ceremonii sunt efectuate în transceptul bisericii. Apoi, copilul este adus la altar de nașul lui. El va participa acum, ca toți creștinii credincioși, la impartasirea cu adevăratul Trup și Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, sub forma vizibilă a pâinii și a vinului. De acum înainte, aceasta va fi partea centrală a vieții sale spirituale. Deși nu există o regula cu privire la acest lucru, copilul, după prima impartasanie in urma botezului său, de obicei nu se spovedeste până când este în stare să facă acest lucru în mod inteligent, în jurul vârstei de șapte ani, cu excepția cazului cand este bolnav de moarte.

Sfânta Împărtășanie, sau Euharistia, este centrul obiceiului ortodox, și este pregătita și utilizata la Sfânta Liturghie. “Scopul vieții omului este unirea cu Dumnezeu și îndumnezeirea.” Îndumnezeirea nu este, desigur, “o identitate panteista, dar este o partajare prin har a vieții divine.”

“Această participare impregneaza omul de viața celor trei Persoane divine, de neîncetata revărsare de iubire care circula între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și care exprimă natura lui Dumnezeu …. Uniunea cu Dumnezeu este împlinirea perfectă in Regatul anunțat de Evanghelie, iar iubirea leaga toată Legea și Proorocii.

Credincioșii caută această uniune prin comuniune. “Biserica Ortodoxă … consideră că Sfintele Taine nu sunt doar simboluri ale lucrurilor divine, ci că darul  realitatii spirituale este atașat acestor semne perceptibile prin simțuri … adică, în misterul euharistic, același har este prezent în zilele noastre, precum a fost odinioara împărtășit în Cenacol. Există două aspecte aici:… aspectul mistic si aspectul estetic. Aspectul mistic  constă în faptul că harul sacramental nu este rezultatul efortului uman, ci este conferit în mod obiectiv de către Domnul nostru. Aspectul estetic constă în faptul că Sfintele Taine aduc roadele lor în omul destinatar numai în cazul în care sufletul sau este de acord și este pregătit pentru ele. Părinții greci au subliniat mereu libertatea omului în lucrarea de mântuire. ” Sf. Ioan Gură de Aur scrie: “.. Noi trebuie mai întâi săcautam binele și abia apoi Dumnezeu adaugă ceea ce este necesar. El nu acționează antecedent  voinței noastre, astfel încât să nu ne distruga libertatea“.

 

 

 

1 Comment »